SQLite format 3@ <%<- |VD~~>}}H||V|'Cindexstories_indexstories CREATE UNIQUE INDEX stories_index on stories(book_number, chapter, verse, order_if_several)r3'indexintroductions_indexintroductionsCREATE UNIQUE INDEX introductions_index on introductions(book_number)f%indexverses_indexversesCREATE UNIQUE INDEX verses_index on verses(book_number, chapter, verse) mtablestoriesstoriesCREATE TABLE stories (book_number NUMERIC, chapter NUMERIC, verse NUMERIC, order_if_several NUMERIC, title TEXT)wItableversesversesCREATE TABLE "verses" ("book_number" NUMERIC, "chapter" NUMERIC, "verse" NUMERIC, "text" TEXT) ''StableintroductionsintroductionsCREATE TABLE "introductions" ("book_number" NUMERIC, "chapter_number" NUMERIC, "introduction" TEXT)=_tableinfoinfoCREATE TABLE info (name TEXT, value TEXT){UtablebooksbooksCREATE TABLE "books" ("book_color" TEXT, "book_number" NUMERIC, "short_name" TEXT, "long_name" TEXT) BygJ5~~~~~~k~R~9~#~ }}}}}u}K}/}|||||||q|W|:|"|{{{{{{i{P{1{zzzzzzbzEz(zyyyyyywy]yCy,yB!#ff7c80Ap.ApocalipsaA#00ff00Iu.Iuda@#00ff003Io.3 Ioan?#00ff002Io.2 Ioan>#00ff001Io.1 Ioan=#00ff002Pe.2 Petru<#00ff001Pe.1 Petru;#00ff00Ia.Iacov:#ffff00Ev.Evrei9#ffff00Flm.Filimon8#ffff00vTitTit7#ffff00l2Ti.2 Timotei6#ffff00b1Ti.1 Timotei 5)#ffff00X2Te.2 Tesaloniceni 4)#ffff00N1Te.1 Tesaloniceni3#ffff00DCo.Coloseni2#ffff00:Flp.Filipeni1#ffff000Ef.Efeseni0#ffff00&Ga.Galateni/##ffff002Co.2 Corinteni.##ffff001Co.1 Corinteni-#ffff00Ro.Romani$,3#00ffffFa.Faptele apostolilor+#ff6600Ioa.Ioan*#ff6600Lu.Luca)#ff6600Mc.Marcu(#ff6600Mt.Matei'#ffff99Ml.Maleahi&#ffff99Za.Zaharia%#ffff99Hg.Hagai$#ffff99Ţef.Ţefania##ffff99Hb.Habacuc"#ffff99Na.Naum!#ffff99Mi.Mica #ffff99Ion.Iona#ffff99|Ob.Obadia#ffff99rAm.Amos#ffff99hIoe.Ioel#ffff99^Os.Osea#ff9fb4TDa.Daniel#ff9fb4JEze.Ezechiel(;#ff9fb46Pl.Plîngerile lui Ieremia#ff9fb4,Ir.Ieremia#ff9fb4"Is.Isaia'9#66ff99Cc.Cîntarea cîntărilor##66ff99Ec.Eclesiastul#66ff99Pr.Proverbe#66ff99Ps.Psalmii#66ff99IovIov#ffcc99Es.Estera#ffcc99Ne.Neemia#ffcc99Ezr.Ezra#ffcc992Cr.2 Cronici #ffcc991Cr.1 Cronici '#ffcc99x2Îm.2 Împăraţi '#ffcc99n1Îm.1 Împăraţi #ffcc99d2Sa.2 Samuel #ffcc99Z1Sa.1 Samuel#ffcc99PRutRut##ffcc99FJu.Judecători#ffcc99Textul biblic reproduce traducerea lui Dumitru Cornilescu publicată în 1924 de către Societatea Biblică Britanică.

Copyright: British and Foreign Bible Society0#QdescriptionVersiunea Dumitru Cornilescu, 1924 |4|vpjd^XRLF@:4.(" ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~z~t~n~h~b~\~V~P~J~D~>~8~2~,~%~~~~ ~}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}}v}o}h}a}Z}S}L}E}>}7}0})}"}}} }||||||||||||||||||||z|s|l|e|^|W|P|I|B|;|4_.z0e?a FAn!Z=` /8EM[~-Q_/~@}h|{"zky1xqw:vuu0tsyrOqplo/nwmDlk;jieh@gfce5d~cLbao`._w^4]n\#[UZ[YLX9WVvUET(SRQPONtMTL1KJYI!HDGF@EDtCABA_@? >=#x.c J+a#W= b @ []; EteUE  q(  "g  ^ TU ,LW C$ @ :  0 x' Z 2 #  |qg\QF<2'~~~~~~~~~~~~~|~r~g~]~R~H~=~3~(~~~}}}}}}}}}}}}}}u}k}`}U}J}@}5}*} }} }|||||||||||||v|k|a|W|L|A|6|,|!|| |{{{{{{{{{{{{{w{m{b{X{M{C{8{.{#{{{zzzzzzzzzzzzzuziz^zRzGz;z/z$zz zyyyyyyyyyyyyuyjy_ySyGy;y0y$yyyxxxxxxxxxxxxxxlxaxUxIx=x2x&xxxwwwwwwwwwwwwwwkw_wSwGws2s'sssrrrrrrrrrrrrwrkr_rUrJr?r4r(rrrqqqqqqqqqqqqyqmqbqVqKq?q3q(qqqpppppppppppp{popcpXpMpAp5p*pppoooooooooooo{ooodoXoLo@o5o)ooonnnnnnnnnnnn{noncnXnNnCn8n-n"nn mmmmmmmmmmmm~mrmgm\mQmEm:m.m"mm lllllllllllllslgl[lPlDl8l,l!ll kkkkkkkkkkkk}krkfkZkNkBk7k+kkkjjjjjjjjjjjj|jpjejYjMjBj6j*jjjiiiiiiiiiiiiiwiki_iTiHi=i1i&iiihhhhhhhhhhhhwhlhahVhJh?h3h'hhhggggggggggggzgogdgXgLgAg5g)gggffffffffffff{fofdfXfMfAf5f*fffeeeeeeeeeeee}erefe[eQeFe;e0e%eeeddddddddddddzdodcdXdLd@d5d*dddcccccccccccc}crcfc[cOcCc8c,c cc bbbbbbbbbbbbbwblbbbWbLbAb5b)bbbaaaaaaaaaaaa{apaeaZaOaCa7a,a aa ````````````~`r`f`Z`N`C`7`+` `` _____________w_k___T_H_=_1_%___^^^^^^^^^^^^w^l^`^T^H^=^1^%^^^]]]]]]]]]]]]t]i]]]Q]F]:].]#]] ]\\\\\\\\\\\\v\j\^\R\G\<\0\$\\ \[[[[[[[[[[[[v[j[_[S[G[;[0[$[[ [ZZZZZZZZZZZZuZiZ]ZQZEZ:Z/Z#ZZ ZYYYYYYYYYYY~YsYgY[YOYCY7Y+YYYXXXXXXXXXXX|XoXbXVXIX>>>>>>>>>>x>k>^>Q>D>7>+>>>===========w=j=]=P=C=6=*===<<<<<<<<<<717$77 66666666666~6r6e6X6K6>616$66 555555555555t5h5\5P5D575*55544444444444w4j4]4P4C474*44433333333333v3i3\3O3C363)33322222222222u2h2[2N2A242'22211111111111t1g1Z1M1@141'11100000000000t0h0[0N0A040(000///////////t/g/Z/M/A/4/'// /...........x.k.^.R.E.8.,...-----------z-m-`-S-G-:---!--,,,,,,,,,,,{,n,b,U,I,<,/,#,, +++++++++++~+q+d+W+J+>+1+&+++***********v*j*]*Q*D*7*+***)))))))))))z)m)`)T)G):).)!))((((((((((({(o(b(U(H(<(/("(( '''''''''''|'o'b'V'I'='1'$'' &&&&&&&&&&&&u&h&\&O&C&6&*&&&%%%%%%%%%%%x%l%_%R%F%9%,% %%$$$$$$$$$$$}$p$c$W$J$=$1$$$$ ############s#g#Z#N#A#5#)###"""""""""""{"o"b"U"H"<"/"""" !!!!!!!!!!!!u!i!]!P!D!7!+!!!  &  &   &  &  &  &  &  &  &   &   &    &  &                                                                              #                                                                                                                                                             ~  }  |  {  z  y   x  w   v  u  t   s  r  q  p  o   n   m   l  k  j  i   h  g  f  e  d  c   b  a  `   _  ^   ]  \  [  Z  %Y  X  W  V  U  T   S  R  Q  P   O  N  M  L  K   J  I  H   G  F  #E  D   C  B  $A  @   ?  >  =  <  ;   *:   9   8   7   6   5   4   3   2   1   $0   /   .   -  ,  +  *  3)  (  '  &  %  !$  #   "  !              %                              &        &                               $            %            7   /      (            #        0         (  %       <              +                    #          2  $          2  ,  #           ?  6  /  '                  -  )           -  )         #                                                                 6   1   )   #            %   !                     &         ~   9}   3|   .{   +z   %y   x   w   v   u   t   s  (r  q  p  o  n  m  $l  k  j   i  h  .g  %f  e  d  c   b  a  `  !_  ^  ]   \  [  (Z  &Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  )P  'O  N  M  L  K   CJ   9I   'H   G   F  E  D   C  B  *A  !@  ?  >  =  <  B;  5:  +9   8  7  6   5  4  3   2   1   )0   &/   #.   -   ,   +   *   )   (   '   &   .%   #$   #   "   !         &   !                              5  -              #                                 (                                 >  9  3  -  '                E  9  /  $                    $      %       )  "        !                                                                     5   /   ,   $            .   &                           (         #                                                   &  !    ~  }   |  {  z  y   x  w   v  u  t   s  r   q  p  o   n   m  l   k  j  i   h  g  f  e  d  c  b  a  `  r_  r^  r]  r\  r[   r Z   r Y   r X   rW   rV  hU  hT  hS  ^R  ^Q  TP  TO  TN  TM  TL  TK  TJ  J(I  J&H  J%G  J$F  J#E  J"D  J!C  JB  JA  J@  J?  J->  J=  J<  J;  J:  J9  J 8  J7  J 6  J 5  J4  J3  62  61  60  6/  6.  ,4-  ,-,  ,,+  ,+*  ,+)  ,*(  ,)'  ,(&  ,(%  ,'$  ,&#  ,%"  ,$!  ,#  ,"  ,"  ,   ,#  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,   ,   ,   ,   ,   ,  ,  ,  ,  "A  "?  "?  ">  "=  "<  ";  ":  "8   "7  "6  "4   "3  "2  "1  "1  "0  "+  "*  ")  "(   "'  "&  "  "  "  "  "   "  "  "  "  "  "  "  "  "  "   "   "  "  "  "  "   "   "   "                                                                                             ~  }  |  {  z  y  x  n  m  l  k  g  f  e  d  b  \  Z  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M  L  K  J  I  I  H  F  E  D  C  B  A~  @}  ?|  >{  =z  <y  ;x  :w  9v  8u  7t  6s  5r  4q  3p  2o  1n  0m  /l  .k  -j  ,i  *h  *g  )f  (e  'd  &c  %b  $a  #`  "_   ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M  L   K   J   I   H  G  F  E  D  C  B  A  *@  &?   >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2   1   0   /  .  -  ,  +  *  )  (  '   &  %  $   #  "    !                                                      ,               &                                                       $  $   $   $  $  #  #  "  "  "  !  !                                                                                                                                                                                                                                #           ~  }  |  {  z   y  x  w  6v  0u  t  s  r  q   p  o  n  m   l  k  j  i   3h   +g   "f   e   d   c   b  a  `  x_  x^  x]  x\  x[  x$Z  xY  xX  xW  xV  xU  xT  xS  xR  x Q  xP  xO  xN  x M  x L  xK  xJ  xI  xH  xG  xF  x E  xD  xC  xB  x A  x@  x?  x>  x=  x <  x ;  x :  x 9  x 8  x 7  x 6  x 5  x 4  x 3  x 2  x 1  x0  x/  x.  x-  x,  x+  x*  x)  x(  x'  x*&  x&%  x$  x#  x"  x!  x  x  x  x  x  n3  n)  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n   n  n)  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n!  n  n  n   n  n  n  n  n !  n   n   n   n   n   n )  n   n   n   n   n   n   n   n>  n  n   n  n(  n  n   n  n  n  n  n  n  n  n  n  n$  n  n  n   n   n)   n    n    n  n  n  d   d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d   d  d  d  d   d   d   d   d   d   d   d   d  d  d  d  d   d  d  d   d  d  d  d  d  d  d  d   d  d   d  d  d  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z$  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z   Z  Z/~  Z}  Z|  Z {  Z z  Z y  Z x  Z w  Z v  Z u  Z t  Z s  Zr  Zq  Zp  Zo  Z n  Zm  Zl  Zk  Zj  Zi  Zh  Zg  Zf  Z e  Zd   Zc   Z b  Za  P`  P _  P^  P]  P\   P[  PZ  PY  FX  FW  FV  FU  FT  FS  FR  FQ  FP  FO  F N  FM  F L  FK  F J  F I  F H  F G  F F  F E  F D  F C  F B  F A  F @  F ?  F >  F!=  F<  F;  F:  F9  F$8  F7  F 6  F5  F4  F3  F2  F1  F 0  F/  F.  F -  F,  F+   F*  F)  <(  <'  <&  <%  <$  < #  <"  <+!  <  <  <1  <(  <   <  <  <   <  <   <  <  <  <  <   <  <  <  <   <   <   <   <   <   <   <   <   <   <   <   <   <  <  <   <  <  <  <  <   <   <  <  <  <   <   <  <  2"  2!  2 0  2   2   2  2  2  2   2  2  2  2  2  2   2  2  2  2   2  2  2   2  2  2  2   2  2  2  2  2  2   2  2  2   2  2  2  2  2   2  2   2  2  2  2  2   2  2  2  2  2  2  2  2   2   2  2  2   2  2  2  2   2   2   2   2   2   2   2   2   2   2   2   2   2  2   2  2  2   2  2,  2)  2   2  2  2  2   2  2  2   2   2   2   2  2  ($  (#  (#   (#  ("  ("  (!2  (!%  (!  (!  ( !  (   (  (  (  (  (  (   (  (~  (}  (|  ( {  (z  ( y  (x  (9w  (v  (u  (t  (s  (r  ( q  (p  ($o  (n  (m  (l  ( k  (j  (i  (h  (g  (f  (e  (d  (c  (b  (a  (`  ()_  (^  (%]  ( \  ([  (Z  (Y  ('X  (W  ( V  ( U  ( T  ( S  ( R  ( Q  ( P  ( O  ( N  (M  (L  (K  ( J  (I  (H  ( G  (F  ( E  (D  (C  (B  (A  (@  ((?  (>  (=  (<  (;   (/:  (9  8  7  6  5  (4  3  2  1  0   /  .  -  !,  +  *  )  (  '  &   %  $  #   "  !                         !     /                                                                     ("  (  '  '  '  '  '  &  &  &  %  %  %  %  $#  $  $  #  #  #  "  "  "  "  !  !  !                              &    $                                                                                        +   %                                                                   2   2   2   1~   1}   0|   0{   /z   / y   /x   .w   .v   .u   -t   -s   ,r   ,q   +p   +o   *n   *m   *l   )2k   )%j   )i   (h   'g   'f   'e   & d   &c   %b   %a   $`   $_   $ ^   $]   #\   #[   #Z   #Y   "X   !W   !V   U   T   S   R   Q   P   O   N   M   L   K    J   I   H   )G   F   "E    D   C   B   A    @   ?   >   =   <   ;   :   9   8   7   6    5   4   3   2   1   0    /   .   -   ,   +   *   )   (   '   &   %   $   #  "   !                                                                                                     *~~z}}o||@{{,zSyy%xkww$vvCuuRtossbrr qpjocnmllkkAjiirhhQgzg ff7eeMddSccCbJa``__^]]m\\w[ZZY2XX[WWCVUUT?SRQQQPONN'MM5LKKJJIIHHGFF%EDDCCCsBBfAA@*??>===-<AZ} Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
Y; Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.“
dXC cu toate vieţuitoarele, care sînt cu voi, atît păsările cît şi vitele, şi toate fiarele de pe pămînt care sînt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt.
hWK „Iată, Eu fac un legămînt cu voi, şi cu sămînţa voastră, care va veni după voi;
VV' Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis:
uUe Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi înmulţiţi-vă pe el!“
T Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.
NS Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului, din mîna oricărui om, care este fratele lui.
MR Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi.
{Qq Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
MP S’apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mîinile voastre!
O Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul.
N Cît va fi pămîntul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!“
M Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentru că întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
L# Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
K Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
`J; Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
I Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.“
dHC „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
;Gs Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:
cFA În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
OE  În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s’a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
yDm  A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s’a mai întors la el.
;Cq  Porumbelul s’a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
cBA  A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
cAA  Dar porumbelul n’a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s’a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.
l@S A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
?} A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
[>1 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
= Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s’au văzut vîrfurile munţilor.
l<S În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s’a oprit pe munţii Ararat.
;1 Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s’au micşorat.
r:_ Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
H9 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s’au potolit.
G8 Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
x7k Toate făpturile care erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N’a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.
x6k Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.
$5C Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.
f4G Cu cincisprezece coţi sau înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
3 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi.
p2[ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
1! Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s’a înălţat deasupra pămîntului.
B0 Cele care au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
o/Y Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
g.I ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
-)  În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
T,#  Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
\+3  În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s’au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s’au deschis stăvilarele cerurilor.
K*  După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.
)7  au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
y(m Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,
' Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
N& Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.
4%e Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
K$ Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe care le-am făcut.“
I# şi cîte şapte perechi de asemenea, din păsările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului.
q"] Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;
! 9 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
J  Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.“
W) Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
=u Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
 Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
@{ Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
G Să faci corăbiei o fereastră {Sau: acoperiş}, sus, lată de un cot; uşa s’o pui în latura corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
3 Iată cum s’o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
;q Fă-ţi o corabie din lemn de gofer {Sau chiparos}; corabia aceasta s’o împarţi în cămăruţe, şi s’o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
I  Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de slnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul.
  Dumnezeu S’a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
^7  Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de sîlnicie.
8m  Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
  Iată care sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
:q Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
a= Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.“
gI I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S’a mîhnit în inima Lui.
.W Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
jO Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s’au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
  Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămînea {Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpîni} pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuşi {Sau: de aceea} zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“
 - fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care care şi le-au ales.
o  [ Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s’au născut fete,
T #  Noe, la vîrsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
g I Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
~w După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
P El i-a pus numele Noe {Adică: mîngîiere}, zicînd: „Acesta ne va mîngîia pentru osteneala şi truda mîinilor noastre, care vin din acest pămînt, pe care l-a blestemat Domnul.“
S! La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
hK Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani; apoi a murit.
{ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
\3 La vîrsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
`; Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s’a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
R Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani.
tc După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
T# La vîrsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
c~A Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi a murit.
h}K După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
V|' La vîrsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
g{I Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
wzi După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Wy) La vîrsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Sx! Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
ywm  După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
Ov  La vîrsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Ru  Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
ttc  După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice.
Gs  La vîrsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Wr) Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
jqO După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.
Ep La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
joO Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.
bn? După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
m La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.
l+ I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvîntat, şi le-a dat numele de „om“, în ziua cînd au fost făcuţi.
k  Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
j Lui Set i s’a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
ri_ Adam s’a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set {Adică: Înlocuit}; „căci“, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.“
ehE Cain va fi răzbunat de şapte ori,
Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.“
]g5 Lameh a zis nevestelor sale:
„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu!
Am omorît un om pentru rana mea,
Şi un tînăr pentru vînătăile mele.
f' Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
re_ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul.
hdK Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
dcC Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
b+ Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Da Cain s’a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
~`w Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod {Adică: Fugă}, la răsărit de Eden.
M_ Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.“ Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.
H^ Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.“
S]!  Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s’o pot suferi.
u\e  Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.“
[  Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!
oZY  Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine.
Y  Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?“ El a răspuns: „Nu ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?“
4Xc Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la cîmp.“ Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s’a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorît.
1W] Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpîneşti.“
nVW Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mîniat, şi pentru ce ţi s’a posomorît faţa?
U dar spre Cain şi spre jertfa lui, n’a privit cu plăcere. Cain s’a mîniat foarte tare, şi i s’a posomorît faţa.
1T] Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
S După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare {Sau: o jertfă pentru păcat} din roadele pămîntului.
[R1 A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
#Q C Adam s’a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“
LP Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
yOm Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
N} Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.“
kMQ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.
sLa Adam a pus nevestei sale numele Eva {Adică: Viaţă}: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
BK În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.“
UJ% spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
#IA Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: «Să nu mănînci deloc din el,» blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
OH Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.“
'GI Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.“
xFk Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.
E  Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Şarpele mea amăgit, şi am mîncat din pom.“
|Ds  Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat.“
C)  Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?“
B  El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentrucă eram gol, şi m’am ascuns.“
PA  Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: „Unde eşti?“
b@? Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei {Evreieşte: vîntul}: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
6?g Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri {Sau: cingători} din ele.
> Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.
=5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul“.
L< Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veţi muri:
%;E Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.“
l:S Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“
U9 ' Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?“
L8 Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.
7} De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
{6q Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie {În evreieşte işa vine de la un cuvînt care înseamnă bărbat iş}, pentru că a fost luată din om.“
f5G Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
(4K Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
13] Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
v2g Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
z1o Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.“
0 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.“
~/w Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
x.k Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească.
- Numele celui de al treilea este Hidechel {Adică: Tigru}: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
V,'  Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
d+C  Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
j*O  Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
o)Y  Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
T(#  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
'y Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
&5 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.
T%# Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
$$C În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
P# Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
)"M Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
%!E În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
X  - Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
) O Dumnezeu S’a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
d E Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pămînt, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.“ Şi aşa a fost.
^ 9 Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v’am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.“
  Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.“
 # Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
  Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele care se mişcă pe pămînt.“
2 a Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
 = Dumnezeu a zis: „Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.“ Şi aşa a fost.
a ? Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
' K Dumnezeu le-a binecuvîntat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt“.
` = Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
  Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.“
a ? Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
  să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
V ) Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
K  Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
w k şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.“ Şi aşa a fost.
7 k Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
a  ? Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
H   Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
V  ) Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.“ Şi aşa a fost.
   Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
  Dumnezeu a zis: „Să se strîngă la un loc apele care sînt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!“ Şi aşa a fost.
  Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
' K Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sînt dedesubtul întinderii de apele care sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
f I Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.“
 = Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
e G Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
G  Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.
  Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
C  La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
[~~}{} ||D{{rzz&yy3xxNwww&vvuuu>ttFsss9rrrGr qqbpp6ooqo9nnmmmpmll9kk4jji8hh gg f4eeHdd|d3ccrbbbHaaaA``` __)^^]\\[[[>ZYXXgWVVUUeTT>SS;RRAQQ@PPYPOpNNMM]LKKJJ IHHrGG\FFEDD>CtC B\Ax@s??F>==v?g Bărbaţii aceia s’au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
">? Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.“
= Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s’a mărit, şi păcatul lor într’adevăr este nespus de greu.
u<e Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“ …
; Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.
U:% Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? …
~9w Bărbaţii aceia s’au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
y8m Sara a tăgăduit, şi a zis: „N’am rîs.“ Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rîs.“
7 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.“
6  Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?»
5  Sara a rîs în sine, zicînd: „Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.“
u4e  Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor.
P3  Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“ Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.
i2M  Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o în cort,“ a răspuns el.
?1y Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le-a slujit pănă ce au mîncat.
0} Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
/ Avraam s’a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, şi fă turte.“
_.9 Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.“ „Fă cum ai zis“, i-au răspuns ei.
{-q Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.
y,m Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.
Y+- Avraam a ridicat ochii, şi s’a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s’a plecat pînă la pămînt.
* } Domnul i S’a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.
)7 Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani dela străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
Z(/ Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.
'y Fiul său Ismael era în vîrstă de treisprezece ani, cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
&y Avraam era în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani, cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
E% Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi ceice se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.
W$) Cînd a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S’a înălţat dela Avraam.
x#k Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.“
Z"/ Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.
U!% Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el.
V ' Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!“
V' Avraam s’a aruncat cu faţa la pămînt şi a rîs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?“
7i Eu o voi binecuvînta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvînta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.“
sa Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai; ci numele ei să fie Sara.
(K Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legămîntul Meu.“
B  Va trebui tăiat împrejur atît robul născut în casă cît şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legămîntul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legămînt vecinic.
zo  La vîrsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani dela vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
  Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legămîntului dintre Mine şi voi.
=u  Acesta este legămîntul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămînţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.
y  Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legămîntul Meu, tu şi sămînţa ta după tine, din neam în neam.
T# Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpînire vecinică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.“
`; Voi pune legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legămînt vecinic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
vg Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.
7i Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam {Avraam vine din două cuvinte care înseamnă: tată al unei mulţimi}; căci te fac tatăl multor neamuri.
]5 „Iată legămîntul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.
W) Avram s’a aruncat cu faţa la pămînt; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:
b? Voi face un legămînt între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult“.
C  Cînd a fost Avram în vîrstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S’a aratat, şi i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană.
V' Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael.
q ] Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.
 / De aceea fîntîna aceea s’a numit „Fîntîna Celui viu care mă vede {Evreieşte: Lahai-Roi}“; ea este între Cades şi Bared.
L   Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede {Evreieşte: El-Roi}!“ Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m’a văzut!“
N   El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.“
m U  Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael {Ismael: din două cuvinte care înseamnă: Dumnezeu aude}; căci Domnul a auzit mîhnirea ta.
!=  Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi ea va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată.“
iM  Îngerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stăpînă-ta, şi supune-te supt mîna ei.“
 El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?“ Ea a răspuns: „Fug de stăpîna mea Sarai.“
 Îngerul Domnului a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustie, şi anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.
"? Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mîna ta; fă-i ce-ţi place!“ Atunci Sarai s’a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.
 Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m’a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!“
 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s’a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.
@{ Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
9m Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m’a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.“ Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
l U Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
T~# a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.“
;}s a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,
M| şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,
4{c În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, dela rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat,
@z{ După ce a asfinţit soarele, s’a făcut un întunerec adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr’un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
|ys În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vîrful.“
ixM Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă fericită.
ywm Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii.
Ov  Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină într’o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
u}  La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întunerec.
]t5  Păsările răpitoare s’au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit.
s7  Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două, şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le-a despicat.
r  Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.“
cqA Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpîni?“
p Domnul i-a mai zis: „Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.“
]o5 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
+nQ Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.“ Şi i-a zis: „Aşa va fi sămînţa ta.“
m5 Atunci Cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.“
l Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.“
k# Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.“
>j y După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într’o vedenie, şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.“
i# afară de ce au mîncat flăcăii, şi partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!“
Jh şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici: «Am îmbogăţit pe Avram.» Nimic pentru mine!
g! Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,
kfQ Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine.“
e/ Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mînile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
!d= Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului.
uce Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.
Yb- Dupăce s’a întors Avram dela înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor cari erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întîmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.
a A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.
+`Q Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s’a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, şi i-a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului.
__9 Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan.
]^5  A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lîngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.
z]o  Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat.
o\Y  Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele lor, şi au plecat.
7[i  Valea Sidim era acoperită cu fîntîni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
Z}  şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.
`Y; Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului, şi s’au aşezat în linie de bătae împotriva lor, în valea Sidim,
+XQ Apoi s’au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, cari locuiau la Haţaţon-Tamar.
fWG şi pe Horiţi în muntele lor Seir, pînă la stejarul Paran, care este lîngă pustie.
FV Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii cari erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,
{Uq Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s’au răsculat.
`T; Aceştia din urmă s’au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.
cSA s’a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.
.R Y Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
Q; Avram şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui Mamre, cari sînt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.
[P1 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“.
4Oc Îţi voi face sămînţa ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.
[N1 căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o da ţie şi seminţei tale în veac.
OM Domnul a zis lui Avram, după ce s’a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus;
cLA Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
K Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi-a întins corturile pînă la Sodoma.
~Jw Lot şi-a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s’au despărţit ei unul de altul.
dIC Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
;Hq Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.“
G1 Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi.
F3 S’a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară.
E3 Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.
YD- Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
tCc în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
B1 Din ţara dela meazăzi s’a îndreptat şi a mers pînă la Betel, pînă la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
GA Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.
u@ g Avram s’a suit din Egipt în ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce avea, împreună cu Lot.
l?S Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.
>y De ce ai zis: «Este sora mea», şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!“
|=s Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
l<S Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
; Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
:' Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
f9G Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
8 Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.“
7# Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
6 Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
(5K A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
H4 Avram şi-a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
K3 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.
-2U Domnul S’a arătat lui Avram, şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.“ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
1 Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.
|0s Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
/7 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
).M Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
-{ Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
, ' Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
\+3 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.
* Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s’au aşezat acolo.
6)i Sarai era stearpă: n’avea copii deloc.
,(S Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.
u'e Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea. –
{&q Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. – Haran a născut pe Lot.
_%9 La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
s$a După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.
Q# La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
k"Q După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
F! La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
l S După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.
L La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
kQ După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.
D La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
r_ După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
O La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
lS După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
F La vrîsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
q] După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
U% La vrîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
hK După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.
~w Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
S! De aceea cetatea a fost numită Babel {Adică: Încurcătură}, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.
}u Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
}u Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.“
D Şi Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
b? Domnul S’a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
F Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.“
<s Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.“ Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
o Y Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
I   Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
5 e Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s’au răspîndit pe pămînt după potop.
{ q Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
] 5 Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului.
V' pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab.Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
*Q pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
*Q pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
N Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
M Lui Eber i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg {Adică: Împărţire}, numit aşa pentru că pe vremea lui s’a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.
J Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
5g Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
H Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
wi Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s’au născut fii.
{q Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
*~O Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.
p}[ pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor s’au împrăştiat.
1|_ pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,
;{s şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,
Kz Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;
Uy% Patrusimi, Casluhimi, (din care au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.
Ix Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
Sw! şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. –
Vv' Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
[u1 El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
t El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.“
gsI Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.
erE Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
Gq Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. –
.pW Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
Do Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.
:nq Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
Zm/ Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
ml W Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet.
După potop li s’au născut fii.
Xk+ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Dj Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
i/ Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet,
Iafet să locuiască în corturile lui Sem,
Şi Canaan să fie robul lor!“
h El a mai zis:
„Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
Şi Canaan să fie robul lui {Sau: lor}!
egE Şi a zis:
„Blestemat să fie Canaan!
Să fie robul robilor fraţilor lui!“
ifM Noe s’a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr.
\e3 Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers dea’ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor.
sda Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
Yc- A băut vin, s’a îmbătat şi s’a desgolit în mijlocul cortului său.
Ob Noe a început să fie lucrător de pămînt, şi a sădit o vie.
ra_ Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s’au răspîndit oameni peste tot pămîntul.
m`U Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.
_% Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.“
=^u Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt“.
H] şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
\\3 Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;
)~L}}|3{uzyxx]wv{uu2tt9ssqqypp;onmll)kk$jmiiDhhggg f]eddcsba``\__[^]]*\\ [BZuYXXCWVV4UUFTqSSTRRDQQsQPP O~O N{NMLKKtJxIIAHH8GG6FEE]DD\DCBBUAA@@E?|>>G=<<;_::8988 7N76e554x333G22b11f10Y0/+.--,@+w+ *a**)(''W&& %%$P##;"!!% ;_/K] :ni[ `  = x  {{ q :Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.
V ' 9Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, şi s’o întrebăm.“
'I 8El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.“
 7Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
S! 6După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el şi s’au culcat. Dimineaţa cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
*O 5Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
r_ 4Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.
} 3Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
 2Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
F 1Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
 0Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
D /Eu am întrebat-o, şi am zis: „A cui fată eşti?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni.
7~i .Ea s’a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.“ Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
A}} -Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“
A|} ,şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
.{W +iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,“
(zK *Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
3ya )Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci.“
]x5 (Şi el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
`w; 'Eu am zis stăpînului meu: „Poatecă femeia n’are să vrea să mă urmeze.“
qv] &ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“
u' %Stăpînul meu m’a pus să jur, şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc;
t $Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
.sW #Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
;rs "Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
q !Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbeşte!“ a zis Laban.
Hp  Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.
o şi a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.“
Qn Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
dmC Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
Ql Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
jkO zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.“
djC Atunci omul a plecat capul, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,
zio Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.“
[h1 Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.“
g Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
.fW Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
e Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
d/ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
c- După ce i-a dat şi a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.“
wbi „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Şi s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i-a dat să bea.
qa] Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.“
/`Y Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, şi-a umplut vadra şi s’a suit iarăş.
_9 Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
5^e Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,“ şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
o]Y  Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
\  Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
$[C  A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
YZ-  Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S’a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
~Yw  Robul şi-a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
0X[ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.“
W Domnul, Dumnezeul cerului, care m’a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: „Seminţei tale voi da ţara aceasta,“ va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
NV Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
/UY Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n’are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?“
_T9 ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“
@S{ şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
R) Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea;
nQ Y Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
P Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare, de către fiii lui Het.
+OQ După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.
N au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.
BM Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele lui dejur împrejur,
OL Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor.
&KG „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!“
4Je Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
;Iq  Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l dela mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.“
TH#  Avraam s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.
EG  „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.“
AF}  Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:
WE)  să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.“
=Du Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s’o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
C Avraam s’a sculat şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.
oBY „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.“
8Am Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
$@C „Eu sînt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s’o ridic dinaintea mea.“
b?? Avraam s’a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
> Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jălească pe Sara şi s’o plîngă.
k= S Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sînt anii vieţii Sarei.
a<= Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.
~;w Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sînt cei opt fii, pe cari i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
F: pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.
j9O şi anume pe Uţ, întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,
x8k După aceste lucruri, i s’a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,
7 Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.
|6s Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!“
Z5/ te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi anume:ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei.
4) şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n’ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
K3 Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,
:2o Avraam a pus locului aceluia numele:„Domnul va purta de grijă {Evreieşte: Jehova iire}. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.“
S1!  Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într’un tufiş; şi Avraam s’a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
M0  Îngerul a zis: „Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n’ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.“
/{  Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: „Avraame!Avraame!“ „Iată-mă!“ a răspuns el.
\.3  Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
D-  Cînd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
,9 „Fiule“, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.“ Şi au mers amîndoi împreună înainte.
U+% Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!“ „Ce este, fiule?“ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?“
5*e Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună.
/)Y Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.“
P( A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.
^'7 Avraam s’a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.
E& Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.“
% După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: „Avraame!“ „Iată-mă“, a răspuns el.
M$ "Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.
w#i !Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic.
8"k  Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s’a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s’au întors în ţara Filistenilor.
!1 Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba {Adică: Fîntîna jurămîntului}; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.
* O El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.“
q] Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sînt aceste şapte mieluşele, pe cari le-ai pus deoparte?“
C Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.
lS Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt amîndoi.
 Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decît azi.“
 Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec.
%G Avraam a zis: „Jur!“
$C Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaş bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.“
3 În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
_9 A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.
nW Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a ajuns vînător cu arcul.
# Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s’a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.
b? Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mînă; căci voi face din el un neam mare.“
N Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
xk şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!“ A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă.
U% Cînd s’a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,
mU A doua zi, Avraam s’a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.
\3  Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.“
~w  Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.
Z /  Cuvintele acestea n’au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.
! =  Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.“
[ 1  Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.
  Copilul s’a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac.
# A Şi a adăugat: „Cine s’ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!“
eE Şi Sara a zis: „Dumnezeu m’a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.“
X+ Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
oY Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
\3 Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
# Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la vremea hotărîtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
u g Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
} Fiindcă Domnul încuiase pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
# Avraam s’a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşat pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.
Q Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sînt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.“
gI Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.“
~{ Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa.
G}  Cînd m’a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: «Iată hatîrul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sînt fratele tău.“
|  Dealtfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.
.{W  Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.
[z1  Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?“
y)  Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atît de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri cari nu trebuiau nicidecum făcute.“
5xe Abimelec s’a sculat disdedimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se întîmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
Iw Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n’o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.“
Fv Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: deaceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n’am îngăduit să te atingi de ea.
u5 Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n’a zis ea însăş că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mîni nevinovate.“
zto Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
7si Atunci Dumnezeu S’a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.“
irM Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!“ S’a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimes şi a luat pe Sara.
q  Avraam a plecat de acolo în ţara de meazăzi, s’a aşezat între Cades şi Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.
p &Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
uoe %Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
Wn) $Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
Om #Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s’a dus şi s’a culcat cu el. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
l "A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m’am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.“
Tk# !Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s’a dus şi s’a culcat cu tatăl ei. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
j  Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.“
>iw Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Ug% Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
+fQ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.
xek Avraam s’a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s’a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
ad= Nevasta lui Lot s’a uitat înapoi, şi s’a prefăcut într’un stîlp de sare.
c A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt.
tbc Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.
Ja Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.
.`W Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.“ Pentru aceea s’a pus cetăţii aceleia numele Ţoar {Adică: Mic}.
t_c Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
3^a Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo, … este aşa de mică … şi să scap cu viaţa!“
R] Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.
,\U Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
A[} După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.“
TZ# Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
MY Cînd s’a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.“
fXG Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă,“ a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.“ Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
6Wg  Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimes Domnul, ca să-l nimicim.“
V  Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
$UC  Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
vTg  Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa.
S  Ei au strigat: „Pleacă!“ Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.“ Şi împingînd pe Lot cu sila, s’au apropiat să spargă uşa.
`R; Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.“
OQ şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
KP Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
'OI Au chemat pe Lot, şi i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.“
0N[ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
M Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.
#LA Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.“ „Nu“, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă“.
7K k Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s’a sculat, le-a ieşit înainte, şi s’a plecat pînă la pămînt.
tJc !După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s’a întors la locuinţa lui.
cIA  Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“
KH Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“
gGI Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“
:Fo Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“
^E7 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Şi Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.“
D! Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.
C3 Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“
YB- Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?“
SA! Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?
~~3}}-||{zzzZyyty:xxwpvv=<<;_:988817x665\433M2Y1100//;.O-l,,(+**V))(y('!&o&%%$]##S"g"! >QuvLO<nvrc P< M s X / iA~Sb! #În aceeaş zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii cari erau negri. Le-a dat în mînile fiilor săi.
:aq "Laban a zis: „Bine! fie aşa cum ai zis.“
c`A !Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.“
K_  Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.
A^} Laban a zis: „Ce să-ţi dau?“ Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi.
?]y căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc şi pentru casa mea?“
g\I Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;
=[w hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi-o voi da.“
Z Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m’a binecuvîntat din pricina ta;
Y{ Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.“
X După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.
kWQ Şi i-a pus numele Iosif {Sau: Adaos}, zicînd: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“
jVO Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!“
aU= Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.
_T9 În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina {Sau Judecată}.
DS Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.“ Deaceea i-a pus numele Zabulon {Sau: Locuinţă}.
^R7 Lea a rămas iarăş însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
$QC Lea a zis: „M’a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe roaba mea.“ De aceea i-a pus numele Isahar {Sau: Răsplătire}.
pP[ Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
VO' Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Şi în noaptea aceea s’a culcat cu ea.
kNQ Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?“ Şi Rahela a zis: „Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.“
UM% Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit mandragore pe cîmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.“
L  „Ce fericită sînt!“ a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.» De aceea i-a pus numele Aşer {Sau: Fericit}.
FK  Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
YJ-  „Cu noroc!“ a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad {Sau: Noroc}.
;Is  Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
pH[  Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.
G; Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, şi am biruit.“ Deaceea i-a pus numele Neftali {Sau: Luptele lui Dumnezeu}.
jFO Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
%EE Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.“ De aceea i-a pus numele Dan {Sau: A judecat}.
LD Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.
VC' Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s’a culcat cu ea.
B Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.“
A} Iacov s’a mîniat pe Rahela, şi a zis: „Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?“
@ Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!“
Y?- #A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.“ Deaceea i-a pus numele Iuda {Sau: Lăudat fie Domnul}. Şi a încetat să mai nască.
V>' "Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi {Sau: Alipire}.
N= !A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.“ De aceea, i-a pus numele Simeon {Sau: Ascultare}.
l<S  Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben {Sau: Vedeţi fiu}; „căci“, a zis ea, „Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.“
s;a Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
:y Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
M9 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
{8q Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
7' Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.“
v6g Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
-5U A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m’ai înşelat?“
I4 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
[31 Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
N2 Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
x1k În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.“
0 Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s’au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
p/[ Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decît s’o dau altuia. Rămîi la mine!“
v.g Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“
`-; Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
`,; Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
+ Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“
* Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.
?)y  Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
(}  Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
P'  Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
h&K  Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
b%?  Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
!$= Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.“
&#G El a zis: „Iată, soarele este încă sus, şi-i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.“
" El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
o!Y El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaştem,“ i-au răspuns ei.
k Q Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sînteţi?“ „Din Haran,“ au răspuns ei.
.W Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
ue S’a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
\ 5 Iacov a pornit la drum, şi s’a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
3 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.“
lS şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;
J Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc şi haine să mă îmbrac,
 A dat locului acestuia numele Betel {Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu}; dar mai înainte cetatea se chema Luz.
.W Şi Iacov s’a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vîrful ei.
 I-a fost frică, şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“
}u Iacov s’a trezit din somn, şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n’am ştiut.“
@{ Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.“
_9 Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la mează-noapte şi la mează-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta.
hK  Şi Domnul stătea deasupra {Sau: lîngă el} ei, şi zicea: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.“ Pămîntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
7  Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.
+Q  A ajuns într’un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi, şi s’a culcat în locul acela.
N  Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran.
0[  Şi Esau s’a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.
^7 Esau a înţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.
d C A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.
p [ Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov, şi-l trimesese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvîntîndu-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.“
 3 Şi Isaac a trimes pe Iacov, care s’a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.
4 c Să-ţi dea binecuvîntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpîneşti ţara în care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam.“
3 a Dumnezeul cel atotputernic {Evreieşte: El-Şadai} să te binecuvinteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!
#A Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.
  Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat, şi i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.
cA .Rebeca a zis lui Isaac: „M’am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?“
5e -pînă va trece dela tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într’o zi?“
Y- ,şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,
`; +Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;
b? *Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.
lS )Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“
% (Vei trăi din sabia ta,
Şi vei sluji fratelui tău;
Dar cînd te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!“
3a 'Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa ta va fi lipsită {Sau: departe} de grăsimea pămîntului
Şi de roua cerului, de sus.
4~c &Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns.
h}K %Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“
| $Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!“ Şi a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“
c{A #Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuvîntarea.“
,zS "Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă şi pe mine, tată!“
fyG !Isaac s’a spăimîntat foarte tare, şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.
}xu  Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?“ Şi el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“
[w1 A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
v; Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov, şi abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s’a întors dela vînătoare.
u9 Să-ţi fie supuse noroade,
Şi neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpînul fraţilor tăi,
Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat să fie oricine te va blestema,
Şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.“
pt[ Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer,
Şi grăsimea pămîntului,
Grîu şi vin din belşug!
Ys- Iacov s’a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat, şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp, pe care l-a binecuvîntat Domnul.
^r7 Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.“
4qc Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.“ Iacov i-a adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin, şi a băut.
cpA Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?“ Şi Iacov a răspuns: „Eu sînt.“
yom Nu l-a cunoscut, pentrucă mînile îi erau păroase, ca mînile fratelui său Esau; şi l-a binecuvîntat.
n5 Iacov s’a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mînile sînt mînile lui Esau.“
m Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.“
l! Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?“ Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.“
]k5 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sînt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
zjo El a venit la tatăl său, şi a zis: „Tată!“ „Iată-mă“, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?“
jiO Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pînea, pe cari le pregătise.
Vh' I-a acoperit cu pielea iezilor mînile şi gîtul, care era fără păr.
$gC În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, cari se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.
|fs Iacov s’a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare, cum îi plăcea tatălui său.
e  Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.“
)dM  Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui, şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.“
lcS  Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n’am păr deloc.
qb]  tu ai s’o duci tatălui tău s’o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui.“
zao  Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place;
K` Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.
_ „Adu-mi vînat, şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.“
w^i Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:
] Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s’a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.
\ Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s’o mănînc, ca să te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.“
b[? Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp, şi adu-mi vînat.
UZ% Isaac a zis: „Iacă am îmbătrînit, şi nu ştiu ziua morţii mele.
@Y } Isaac îmbătrînise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!“ „Iată-mă,“ i-a răspuns el.
RX #Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.
W "La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.
V !Şi el a numit-o Şiba {Adică: Jurămînt}. De aceea s’a pus cetăţii numele Beer-Şeba pînă în ziua de azi.
U!  În aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fîntîna pe care o săpau, şi i-au zis: „Am dat de apă!“
'TI S’au sculat dis de dimineaţă, şi s’au legat unul cu altul printr’un jurămînt. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
ES Isaac le-a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut.
RR Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.“
7Qi Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine!
rP_ Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m’aţi izgonit dela voi?“
qO] Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.
N! Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă.
vMg Domnul i S’a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu Avraam.“
/L[ De acolo s’a suit la Beer-Şeba.
Ky Pe urmă s’a mutat de acolo, şi a săpat o altă fîntînă, pentru care nu s’au mai certat; şi a numit-o Rehobot {Adică: Lărgime}; „căci“, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.“
J Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea a numit-o Sitna {Adică: Gîlceavă}.
MI Păstorii din Gherar s’au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: „Apa este a noastră.“ Şi a pus fîntînii numele Esec {Adică: Ceartă}, pentrucă se certaseră cu el.
kHQ Robii lui Isaac au mai săpat în vale, şi au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor.
pG[ Isaac a săpat din nou fîntînile de apă, pe cari le săpaseră robii tatălui său Avraam, şi pe cari le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăş aceleaşi nume, pe cari le pusese tatăl său.
iFM Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar, unde s’a aşezat cu locuinţa.
pE[ Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă dela noi, căci ai ajuns mult mai puternic decît noi.“
$DC Toate fîntînile, pe cari le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărînă.
pC[ Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pismuiau.
B  Astfel omul acesta s’a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat.
A  Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvîntat.
@%  Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorît.“
"??  Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s’ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.“
X>+  Abimelec a trimes să cheme pe Isaac, şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice:„E soru-mea?“ Isaac i-a răspuns:„Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.“
?=y Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s’a întîmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitîndu-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucîndu-se cu nevastă-sa Rebeca.
< Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.“ Căci îi era frică să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
-;W Astfel Isaac a rămas la Gherar.
:% pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.“
J9 Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, ca răsplată
r8_ Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvînta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.“
z7o Domnul i S’a arătat, şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămîi în ţara în care îţi voi spune.
*6 Q În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s’a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.
75i "Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s’a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.
4 !Şi Iacov a zis: „Jură-mi întîi.“ Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.
v3g  Esau a răspuns: „Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?“
N2 Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!“
O1 Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.“ Pentru aceea s’a dat lui Esau numele Edom {Adică: Roş}.
h0K Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s’a întors dela cîmp, rupt de oboseală.
l/S Isaac iubea pe Esau, pentrucă mînca din vînatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
Q. Băieţii aceştia s’au făcut mari. Esau a ajuns un vînător îndemînatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.
d-C Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi deaceea i-au pus numele Iacov {Adică: Celce ţine de călcîi}. Isaac era în vîrstă de şasezeci de ani, cînd s’au născut ei.
~,w Cel dintîi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau {Adică: Păros}.
m+U S’au împlinit zilele cînd avea să nască; şi iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
* Şi Domnul i-a zis:
„Două neamuri sînt în pîntecele tău,
Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pîntecele tău.
Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt.
Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.“
)/ Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sînt însărcinată?“ S’a dus să întrebe pe Domnul.
(% Isaac s’a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
@'{ Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram {Adică: Mesopotamia}, şi sora lui Laban, Arameul.
^&7 Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.
Avraam a născut pe Isaac.
$%C Fiii lui au locuit dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s’a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.
$/ Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.
#; Aceştia sînt fiii lui Ismael; acestea sînt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.
3"c Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
!= Mişma, Duma, Masa;
 '  Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,
|s  Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.
}  După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvîntat pe fiul său Isaac. El locuia lîngă fîntîna „Lahai-Roi.“
  Acesta este ogorul, pe care-l cumpărase Avraam dela fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara.
%E  Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.
#A Avraam şi-a dat duhul, şi a murit, după o bătrîneţă fericită, înaintat în vîrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.
fG Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
6g Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.
7k Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.
lS Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sînt fiii Cheturei.
tc Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. –
]5 Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
: s Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
6g CIsaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
M BRobul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
D AŞi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?“ Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!“ Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s’a acoperit.
a= @Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s’a dat jos de pe cămilă.
/ ?Într’o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
eE >Isaac se întorsese dela fîntîna „Lahai-Roi,“ căci locuia în ţara de meazăzi.
 3 =Rebeca s’a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
9 m m U ;Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
~~}||+{{'zfzymyxx'wvvquuDt~ss/rrqqppEoovnnqmmCllkajj?imhh"g]feeHdd(cbbJa5``^__>^]]3\[["ZYYXX{WW,VUUaTSRRBQQJPPOCNMLLKKK2JIIuHHGTFF4EEDvCC?BB"AbA@?b>>L=}<<|;;4::9988377A6$55)44322W11 00V//G.R-^,, +*|)))%''&& %3$o##d""!! 1WVF}?v}2X4f5 n  < V | H +1eg+R= ! %Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
1<] $+căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sînt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl Edomiţilor.
F; $*căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
E: $)căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
39a $(Iată numele căpeteniilor ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor, şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,
E8 $'Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi, în locul lui a împărăţit Hadar. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.
Z7/ $&Saul a murit; şi, în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
\63 $%Samla a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Saul, din Rehobot pe Rîul.
T5# $$Hadad a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Samla, din Masreca.
#4A $#Huşam a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.
c3A $"Iobab a murit; şi în locul lui, a împărăţit Huşam, din ţara Temaniţilor. –
c2A $!Bela a murit; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. –
h1K $ Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba. –
0 $Iată împăraţii cari au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. –
!/= $căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sînt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe cari le-au avut în ţara lui Seir.
u.e $Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,
1-_ $Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
?,{ $Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. –
I+ $Iată fiii lui Dişon:Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. –
I* $Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. –
) $Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, cînd păştea măgarii tatălui său Ţibeon.
N( $Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. –
R' $Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.
r&_ $Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sînt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. –
e%E $Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,
s$a $Aceştia sînt fiii lui Esau, şi aceştia sînt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.
;#q $Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau:căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.
h"K $Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.
"!? $căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sînt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sînt fiii Adei. –
J  $Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. – Iată fiii lui Elifaz, întîiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,
 $Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.
ue $ Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. –
 $ Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sînt fiii Adei, nevasta lui Esau.
M $ Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.
|s $ Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. –
S! $ Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir.
H $Esau s’a aşezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.
-U $Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.
jO $Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele, şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan, şi s’a dus într’o altă ţară, departe de fratele său Iacov.
 $şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sînt fiii lui Esau, cari i s’au născut în ţara Canaan. –
J $Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;
C $şi pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. –
 $Esau şi-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Ţibeon,
8 o $Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom.
1 #Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrîn şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.
H #Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sutăoptzeci de ani.
+ #Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.
zo #Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sînt fiii lui Iacov, cari i s’au născut în Padan-Aram.
= w #Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan şi Neftali. –
. Y #Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.
l S #Fiii Leii: Ruben, întîiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, şi Zabulon. –
E  #Pe cînd locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s’a dus şi s’a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.
Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.
[ 1 #Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.
zo #Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul depe mormîntul Rahelei, care este şi azi.
`; #Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.
E #Şi pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni {Sau: Fiul durerii mele}: dar tatăl său l-a numit Beniamin {Sau: Fiul dreptei}.
hK #şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!“
!= #Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
C #Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.
7i #Şi Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.
L # Dumnezeu S’a înălţat dela el, în locul unde îi vorbise.
 # Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.“
R # Dumnezeu i-a zis: „Eu sînt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
~# # Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.“ Şi i-a pus numele Israel.
u}e # Dumnezeu S’a arătat iarăş lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvîntat.
|' #Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, subt stejarul căruia i s’a pus numele: „Stejarul jalei.“
/{Y #A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: „El-Betel“ {Dumnezeul Betelului}, căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său.
`z; #Iacov şi toţi ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.
$yC #Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s’a răspîndit peste cetăţile, cari-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n’au urmărit pe fiii lui Iacov.
@x{ #Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, cari erau în mînile lor, şi cerceii pe cari-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pămînt supt stejarul de lîngă Sihem.
Tw# #ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m’a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut-o.“
1v] #Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,
>u y #Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S’a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.“
ntW "Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“
.sW "Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m’aţi nenorocit, făcîndu-mă urît locuitorilor ţării, Cananiţilor şi Feresiţilor. N’am supt porunca mea decît un mic număr de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.“
ure "le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.
\q3 "Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe cîmp;
}pu "Fiii lui Iacov s’au aruncat asupra celor morţi, şi au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.
o/ "Au trecut de asemenea prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.
lnS "A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s’au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
=mu "Toţi ceice treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi ceice treceau pe poarta cetăţii.
l "Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.“
pk[ "Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sînt tăiaţi împrejur.
qj] "„Oamenii aceştia au gînduri de pace faţă de noi; să rămînă dar în ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
vig "Hamor şi fiul lui Sihem s’au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
h "Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
Og "Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
ufe "Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.“
e# "Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face împreună un singur norod.
d1 "Nu ne vom învoi la aşa ceva decît dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
c/ "Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
b# " Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentrucă Sihem necinstise pe sora lor Dina.
a " Cereţi-mi o zestre cît de mare şi cît de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.“
` " Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.
_} " Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămîneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pămînturi în ea.“
m^U " şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
] "Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s’a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,
\- "Dar cînd s’au întors fiii lui Iacov dela păşune, şi au auzit lucrul acesta, s’au supărat şi s’au mîniat foarte tare; pentrucă Sihem săvîrşise o mişelie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n’ar fi trebuit să se facă niciodată.
N[ "Hamor, tatăl lui Sihem, s’a dus la Iacov ca să-i vorbească.
Z5 "Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut pînă la întoarcerea lor.
cYA "După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!“
sXa "S’a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, şi a căutat s’o liniştească.
W "Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mîna pe ea, s’a culcat cu ea şi a necinstit-o.
_V ; "Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.
yUm !Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel {Domnul este Dumnezeul lui Israel}.
/TY !Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita {Chesita, o măsură de bani}.
S !La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărît înaintea cetăţii.
.RW !Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme. Deaceea s’a dat locului aceluia numele Sucot {Sau: Colibi}.
@Q} !În aceeaş zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
:Po !Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.“ Şi Iacov a răspuns: „Pentruce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!“
KO !Domnul meu s’o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, pînă voi ajunge la domnul meu în Seir.“
*NO ! Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sînt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
eME ! Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.“
,LS ! Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m’a umplut de bunătăţi, şi am de toate.“ Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.
rK_ ! Şi Iacov a răspuns: „Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci m’am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m’ai primit cu bunăvoinţă.
WJ) ! Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.“
8Hk !Lea şi copiii ei deasemenea s’au apropiat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s’au apropiat Iosif şi Rahela şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
^G7 !Roabele s’au apropiat, cu copiii lor, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt;
5Fe !Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: „Cine sînt aceia?“ Şi Iacov a răspuns: „Sînt copiii, pe cari i-a dat Dumnezeu robului tău.“
{Eq !Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s’a aruncat pe grumaz, şi l-a sărutat. Şi au plîns.
D) !El însuş a trecut înaintea lor; şi s’a aruncat cu faţa la pămînt de şapte ori, pînă ce s’a apropiat de tot de fratele său.
pC[ !A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
,B U !Iacov a ridicat ochii, şi s’a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela, şi cele două roabe.
2A_ Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliţii nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă.
g@I Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
A?} Iacov a pus locului aceluia numele Peniel {Sau: Faţa lui Dumnezeu}; „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.“
>% Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?“ Şi l-a binecuvîntat acolo.
?=y Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel {Sau: Celce luptă cu Dumnezeu}; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.“
Z</ Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el.
);M Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“
/:Y Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.
k9Q Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
F8 I-a luat, i-a trecut pîrîul, şi a trecut tot ce avea.
.7W Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.
]65 Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
~5w Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.“ Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.“
54e A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mînau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cînd îl veţi întîlni.
3 să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el însuş vine în urma noastră.“
@2{ A dat celui dintîi porunca următoare: „Cînd te va întîlni fratele meu Esau, şi te va întreba:„Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?“
+1Q Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.“
0 treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
e/E două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,
. Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:
&-G Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“
-,U Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
`+; Eu sînt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
\*3 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!
) şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.“
!(= Iacov s’a spăimîntat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
'- Solii s’au întors înapoi la Iacov, şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.“
& am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.“
5%e El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum;
n$W Iacov a trimes înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.
&#G Cînd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim {Sau: Tabără îndoită}.
S" # Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.
!9 7Laban s’a sculat disdedimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvîntat. Apoi a plecat şi s’a întors la locuinţa lui.
  6Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
# 5Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.“ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
nW 4Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.
 3Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta, şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
G 2Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.“
4c 1Se mai numeşte şi Miţpa {Sau Veghiere}, pentrucă Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul.
 0Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!“ Deaceea i-au pus numele Galed.
 /Laban a numit-o Iegar-Sahaduta {Sau Movila mărturiei}, şi Iacov a numit-o Galed {Sau Movila mărturiei}.
 .Iacov a zis fraţilor săi: „Strîngeţi pietre.“ Ei au strîns petre, şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.
N -Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stîlp de aducere aminte.
 ,Vino, să facem amîndoi un legămînt, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!“
 +Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceştia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?
# *Dacă n’aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.“
B )Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
p[ (Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
)M 'Nu ţi-am adus acasă vite sfăşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
 &Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s’au stărpit, şi n’am mîncat berbeci din turma ta.
;q %Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi!
E $Iacov s’a mîniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atîta înverşunare?
A } #Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rînduiala femeilor.“ A căutat peste tot, dar n’a găsit idolii.
  "Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n’a găsit nimic.
4 c !Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n’a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
N   Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.“ Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
 ! Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
 Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?“
0[ Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
gI Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
@{ Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi alăută.
 Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentruce m’ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
' Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
tc Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.
F A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
 A fugit astfel cu tot ce avea; s’a sculat, a trecut Rîul {Eufrat}, şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
]~5 şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
`}; Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
(|K Şi-a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
]{5 Iacov s’a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.
z7 Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.“
vyg Nu sîntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vîndut, şi ne-a mîncat şi banii?
{xq Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
Mw  Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere.“
Bv  El a zis: „Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar pe capre şi pe oi, sînt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
huK  Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!“ „Iată-mă“, am răspuns eu.
>tw  Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
Vs'  Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.
Mr Ci cînd zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei pestriţi. Şi cînd zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei bălţaţi.
q Şi tatăl vostru m’a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
Xp+ Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
o El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
Un% Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui.
m Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.“
`l; Iacov s’a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
=k w Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.“
j +Omul acela s’a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
zio *Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.
&hG )Oridecîteori se înferbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele să zămislească uitîndu-se la nuiele.
Rg (Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
efE 'Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, şi făceu miei bălţaţi, seini şi pestriţi.
(dK %Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despoiat de pe ele făşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.
~cw $Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.
~9}}$|{{ zWyVxxwwvv>uu%ttsrrqppPonnimmmlolkjj"iiUhh{h(gg)fafe dLcbbJaa`(__$^q]]L\t[|ZZ\YXXsWWIVV U,TrSS4RKQQNPPoOO,NNFMM5LKKWJJII HpGG)FsEEDCCBAAf@??z>>==)< +Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.»
( K +Cînd au isprăvit de mîncat grîul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăş, şi cumpăraţi-ne ceva merinde.“
.  [ +Foametea bîntuia greu în ţară.
 - *&Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s’ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.“
/ Y *%Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea, şi ţi-l voi aduce înapoi.“
9 m *$Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“
,S *#Cînd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s’au temut.
eE *"şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi şti astfel că nu sînteţi iscoade, ci sînteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.“
`; *!Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaşte dacă sînteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,
' * Sîntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.“
N *Noi i-am spus: „Sîntem oameni de treabă, nu sîntem iscoade.
fG *„Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.
|s *S’au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis:
L *şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s’a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu.“ Atunci li s’a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“
 *Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,
D *Ei şi-au încărcat grîul pe măgari, şi au plecat.
)~M *Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s’a făcut.
;}q *Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
^|7 *Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci.
`{; *Ruben a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?“ Dar n’aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“
dzC *Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“
,yS *şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.“ Şi aşa au făcut.
;xq *Dacă sînteţi oameni de treabă, să rămînă unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grîu ca să vă hrăniţi familiile,
lwS *A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
?v{ *Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă.
u *Trimeteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sînteţi nişte iscoade.“
t *Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!
Cs *Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteţi iscoade.
Or * Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaş om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.“
]q5 * El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“
mpU * Noi toţi sîntem fiii aceluiaş om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“
Zo/ * Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
@n{ * Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, şi le-a zis: „Voi sînteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“
Hm *Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
glI *Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: „De unde veniţi?“ Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“
*kO *Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
j *Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaş lucru; căci în Canaan era foamete.
xik *Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire.
Wh) *Zece fraţi ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu.
g' *Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîţi-vă, şi cumpăraţi-ne grîu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.“
f  *Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?“
e )9Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.
Uc% )7Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.“
%bE )6Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîne.
Ta# )5Cei şapte ani de belşug cari au fost în ţara Egiptului, au trecut.
)`M )4Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim {Sau: Rodire}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în ţara întristării mele.“
@_{ )3Iosif a pus întîiului născut numele Manase {Sau: Uitare}; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.“
^ )2Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
] )1Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
D\ )0Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
V[' )/În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.
BZ ).Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
YY- )-Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah {Sau: Descoperitor de taine}, şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
X ),Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.“
(WK )+L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.
!V= )*Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gît.
eUE ))Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.“
T; )(Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
9Sm )'Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.
R )&Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
SQ! )%Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
2P_ )$Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.“
>Ow )#Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.
N )"Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
tMc )!Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
DL ) Cît priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
oKY )Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
J )După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
RI )Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
dHC )Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
EG )Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
F )Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
E% )Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
D )Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“
aC= )Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.
cBA )Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, cari creşteau pe acelaş pai.
?Ay )Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urîtă ca mai înainte. Şi m’am deşteptat.
e@E )Vacile cele sfrijite şi slabe au mîncat pe cele şapte vaci dintîi, cari erau grase.
%?E )După ele s’au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, şi sfrijite: n’am mai văzut altele aşa de urîte în toată ţara Egiptului.
> )Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
~=w )Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
w<i )Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
";? )Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; şi am aflat că tu tîlmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
:) )Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s’a ras, şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la Faraon.
@9{ ) Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăş în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
E8 ) Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tîlmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
7! ) Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
61 ) Faraon se mîniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.
5y ) Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.
R4 )Dimineaţa, Faraon s’a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
u3e )Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s’a trezit. Iată visul.
b2? )Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.
1 )A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.
0% )Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s’a trezit.
/- )După ele s’au mai suit din rîu alte şapte vaci urîte la vedere şi slabe la trup, şi s’au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.
. )Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.
e- G )După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu {Nil}.
V,' (Mai marele paharnicilor nu s’a mai gîndit însă la Iosif. L-a uitat.
h+K (iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat, după tîlmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.
*y (pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăş în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mîna lui Faraon;
\)3 (A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
({ (Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spînzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mînca păsările.“
f'G (Iosif a răspuns, şi a zis: „Iată-i tîlmăcirea. Cele trei coşuri sînt trei zile.
=&u (În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mîncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.“
>%w (Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu.
$ (Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n’am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.“
>#w (Dar adu-ţi aminte şi de mine, cînd vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.
M" ( Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăş în slujba ta, şi vei pune iarăş paharul în mîna lui Faraon, cum obicinuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui.
`!; ( Iosif i-a zis: „Iată tîlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sînt trei zile.
 + ( Paharul lui Faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, şi am pus paharul în mîna lui Faraon.“
) ( Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cînd a început să dea lăstari, i s’a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.
 ( Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul, şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.
A} (Ei i-au răspuns: „Am visat un vis, şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.“ Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.“
2_ (Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, cari erau cu el în temniţa stăpînului său, şi le-a zis: „Pentruce aveţi o faţă aşa de posomorîtă azi?“
_9 (Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s’a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.
a= (Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, cari erau închişi în temniţă, au visat într’o noapte amîndoi cîte un vis, şi anume fiecare cîte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.
+ (Căpetenia străjerilor i-a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.
{q (Şi i-a pus subt pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
ym (Faraon s’a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.
 7 (După cîtăva vreme, s’a întîmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.
,S 'Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.
; 'Şi mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi întemniţaţii cari erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.
 'Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
'I 'A luat pe Iosif, şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
3 'După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
nW 'Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.“
} 'Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
^7 'Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui.
t c 'Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.“
H  'a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
R  ' Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,
  ' ea l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.
 } ' Într’o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
ue ' Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
eE ' El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“
)M 'El n’a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: „Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mînă tot ce are.
 'După cîtăva vreme, s’a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: „Culcă-te cu mine!“
6g 'Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n’avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.
p[ 'De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.
+Q 'Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a încredinţat tot ce avea.
wi 'Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori dece se apuca.
xk 'Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.
+ S 'Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat dela Ismaeliţii cari-l aduseseră acolo.
~ &În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah {Sau: Cărămiziu}.
0}[ &Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i-a pus numele Pereţ {Sau: Spărtură}.
&|G &Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i-a apucat mîna, şi a legat-o cu un fir roş, zicînd: „Acesta a ieşit cel dintîi.“
]{5 &Cînd i-a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
tyc &După ce au scos-o afară, ea a trimes să spună socrului său: „Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.“
Tx# &Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.“ Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară ca să fie arsă.“
w &Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n’ai găsit-o.“
v- &Adulamitul s’a întors la Iuda, şi i-a spus: „N’am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N’a fost nici o curvă aici.“
/uY &A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: „Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?“ Ei au răspuns: „N’a fost nici o curvă aici.“
t &Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n’a găsit-o.
use &Ea s’a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s’a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă.
Yr- &El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?“ Ea a zis: „Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mînă.“ El i le-a dat. Apoi s’a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el.
q &El a răspuns: „Am să-ţi trimet un ied din turma mea.“ Ea a zis: „Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?“
7pi &S’a abătut la ea din drum, şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!“ Căci n’a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?“
[o1 &Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
n &Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s’a acoperit cu o măhramă, s’a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.
m & Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: „Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.“
Pl & Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s’a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.
lkS & Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: „Rămîi văduvă în casa tatălui tău, pînă va creşte fiul meu Şela.“ Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s’a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.
Nj & Ce făcea el n’a plăcut Domnului, care l-a omorît şi pe el.
Di & Onan, ştiind că sămînţa aceasta n’are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.
h! &Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.“
egE &Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorît.
Pf &Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
oeY &A mai născut iarăş un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cînd a născut ea.
edE &A rămas iarăş însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.
Uc% &Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.
rb_ &Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s’a culcat cu ea.
la U &În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.
|`s %$Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
o_Y %#Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.“ Şi plîngea astfel pe fiul său.
i^M %"Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
] %!Iacov a cunoscut-o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!“
\# % Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
d[C %Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
gZI %s’a întors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
pY[ %Ruben s’a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
0W[ %Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Şi fraţii lui l-au ascultat.
}Vu %Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sîngele?
`U; %„Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
dTC %L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
S %Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
sRa %Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
oQY %Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“
;Pq %Veniţi acum, să-l omorîm şi să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.“
SO! %Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
jNO %Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“
(MK %Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
eLE %„Caut pe fraţii mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“
kKQ %Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?“
SJ! %Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
I9 % Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.
WH) % Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
kGQ % Fraţii săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
}Fu % L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?“
EE % Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.“
ZD/ %Fraţii lui i-au zis: „Doar n’ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?“ Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
dCC %Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s’a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.“
;Bs %El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
cAA %Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
+@Q %Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
I? %Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i-a făcut o haină pestriţă {Sau: O haină lungă cu mîneci}.
v>g %Iată istoria lui Iacov.
Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
U~}}|8{zz+yxxwAvuuYttsrrqqpxonn.mlkjj)i_hggUgfeeCddPccFbb:a7`v__*^']]8\\P[[ZZY{XX-WoVVFU`TT>S~RRAQPPONNxMM_LLGKJJ=II;HGGG'F{EEEDD>>z==f<Rosteşte cuvinte frumoase.
UV% 1Aşer dă o hrană minunată;
El va da bucate alese împăraţilor.
nUW 1Peste Gad vor da iuruş cete înarmate,
Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.
6Ti 1În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!
S+ 1Dan va fi un şarpe pe drum,
O năpîrcă pe cărare,
Muşcînd călcîiele calului,
Făcînd să cadă călăreţul pe spate.
SR! 1Dan va judeca pe poporul său,
Ca una din seminţiile lui Israel.
'QI 1Vede că locul unde se odihneşte este plăcut,
Şi că ţinutul lui este măreţ;
Îşi pleacă umărul subt povară,
Şi se supune birului.
JP 1Isahar este un măgar osos,
Care se culcă în grajduri.
O 1 Zabulon va locui pe ţărmul mărilor,
Lîngă limanul corăbiilor,
Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
DN 1 Are ochii roşi de vin,
Şi dinţii albi de lapte.
Şi de cel mai bun butuc de viţă mînzul măgăriţei lui;
Îşi spală haina în vin,
Şi mantaua în sîngele strugurilor.
FL 1 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui,
Pînă va veni Şilo {Adică: Mesia},
Şi de El vor asculta popoarele.
4Kc 1 Iuda este un pui de leu.
Tu te-ai întors dela măcel, fiule!
Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
Ca o leoaică: cine-l va scula?
5Je 1Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi;
Mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta.
BI 1Blestemată să fie mînia lor, pentrucă a fost prea turbată,
Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi în Iacov,
Şi-i voi risipi în Israel.
UH% 1Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,
Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mînia lor, au ucis oameni,
Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
^G7 1Simeon şi Levi sînt fraţi;
Săbiile lor sînt nişte unelte de sîlnicie.
F; 1Năvalnic ca apele, – tu nu vei mai avea întîietatea!
Căci te-ai suit în patul tatălui tău,
Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.
E 1Ruben, tu, întîiul meu născut,
Puterea mea şi pîrga tăriei mele,
Întîiul în vrednicie, şi întîiul în putere,
kDQ 1„Strîngeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!
C  1Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: „Strîngeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile cari vor veni.
B 0Îţi dau, mai mult decît fraţilor tăi, o parte, pe care am luat-o din mîna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.“
A7 0Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
@ 0El i-a binecuvîntat în ziua aceea, şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta, zicînd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim şi cu Manase!“ Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
`?; 0Tatăl său n’a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.“
> 0Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.“
g=I 0Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, şi s’o îndrepte pe al lui Manase.
g<I 0Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!“
Q; 0A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,
n:W 0Israel şi-a întins mîna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
69g 0 Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
8{ 0 Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
7' 0 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m’a făcut să-ţi văd şi sămînţa.“
.6W 0 Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat, şi i-a îmbrăţişat.
,5S 0 Iosif a răspuns tatălui său: „Sînt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“
Y4- 0Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: „Cine sînt aceştia?“
Q3 0La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“
2 0Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
A1} 0Acum, cei doi fii, cari ţi s’au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.
M0 0El mi-a zis: „Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s’o stăpînească pentru totdeauna.
/ 0Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S’a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m’a binecuvîntat.
".? 0Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Şi Israel şi-a adunat puterile, şi s’a aşezat pe pat.
- 1 0După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.“ Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
z,o /Iacov a zis: „Jură-mi.“ Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.
@+{ /Ci cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.“
*# /Cînd s’a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
)+ /Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
( /Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut şi s’au înmulţit foarte mult.
q'] /Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sînt ale lui Faraon.
& /Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.“
u%e /La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămînea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sînt în casele voastre.“
%$E /Iosif a zis poporului: „V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi sămăna pămîntul.
b#? /Numai pămînturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.
p"[ /Cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.
H! /Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.
H  /Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.“
A} /Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre.
eE /Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
 /Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“
X+ /Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“
fG /Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.
% / Nu mai era pîne în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.
 / Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
>w / Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
Y- / Iacov a binecuvîntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.
 / Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n’au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.“
`; /Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?“
} /Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
 /Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.“
W) /Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
 /Şi au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.“
4c /Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“
Q /A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus înaintea lui Faraon.
K  /Iosif s’a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.“
} u ."voi să răspundeţi: „Robii tăi au crescut vite, din tinereţa noastră pînă acum, atît noi cît şi părinţii noştri.» În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sînt o urîciune pentru Egipteni.“
b ? .!Şi, cînd vă va chema Faraon şi vă va întreba: „Cu ce vă îndeletniciţi?“
y m . Oamenii aceştia sînt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor.“
R  .Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să-i spun: «Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau în ţara Canaan, au venit la mine.
v g .Israel a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“
sa .Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s’a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s’a aruncat pe gîtul lui, şi a plîns multă vreme pe gîtul lui.
nW .Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen.
)M .Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră în Egipt. – Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.
)M .Sufletele cari au venit cu Iacov în Egipt şi cari ieşiseră din el, erau în totul şasezeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.
) .Aceştia sînt fiii Bilhei, pe care o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi.
A .Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
"A .Fiii lui Dan: Huşim.
hK .Aceştia sînt fiii Rahelei, pe cari i-a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.
fG .Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
! .Lui Iosif i s’au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i-a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. –
F~ .Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. –
}% .Aceştia sînt fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.
x|k .Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
U{% .Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. –
8zk .Aceştia sînt fiii, pe cari i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.
7yk .Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
>xy . Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron. –
w7 . Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul. –
Av . – Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat, şi Merari. –
tuc . – Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr’o femeie Cananită.
;ts . Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
s .Iată numele fiilor lui Israel, cari au venit în Egipt.
Iacov şi fiii lui.
Întîiul născut al lui Iacov: Ruben.
r .A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.
q' .Şi-au luat şi turmele şi averile, pe cari le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s’a dus în Egipt, cu toată familia lui.
3pa .Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe cari le trimesese Faraon ca să-l ducă.
o .Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.“
%nE .Şi Dumnezeu a zis: „Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.
m .Dumnezeu a vorbit lui Israel, într’o vedenie noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!“ Israel a răspuns: „Iată-mă!“
wl k .Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.
k} -Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.“
-jU -Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s’a înviorat.
(iK -Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu-i credea.
]h5 -Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
pg[ -Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.“
8fk -Tatălui său i-a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
e} -Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
dy -Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat cară, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
}cu -Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.“
=bu -Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.
(aK -luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.
`- -Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Iată ce să faceţi: «Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;
_! -S’a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
~^w -A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
z]o -El s’a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.
\+ - Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.“
r[_ - Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
Z - Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.
Y1 - Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.
;Xq - Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m’a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
:Wo -Aşa că nu voi m’aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m’a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului.
!V= -Dumnezeu m’a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr’o mare izbăvire.
U -Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
0T[ -Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m’aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m’a trimes Dumnezeu înaintea voastră.
6Rg -Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
eQE -A izbucnit într’un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
bP A -Iosif nu s’a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n’a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s’a făcut cunoscut fraţilor săi.
O{ ,"Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!“
!N= ,!Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
:Mo , Căci robul tău s’a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.“
.LW ,el are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.
K+ ,Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,
J; ,Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.“
I} ,Unul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfîşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.
hHK ,Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
]G5 ,Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.“
]F5 ,Tatăl nostru a zis: „Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.“
[E1 ,Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
D ,Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.“
C ,Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“
[B1 ,Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“
Ay ,Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrîn, şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.“
{@q ,Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?“
J? ,Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
=>u ,Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“
=y ,Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?“ Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s’a găsit paharul.“
r<_ ,Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?“
;! ,Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
g:I , Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul, şi s’au întors în cetate.
93 , Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
^87 , Îndată, şi-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi-a deschis sacul.
7 , El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.“
6 , Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!“
25_ ,Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
4 ,Ei i-au răspuns: „Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!
>3y ,Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.
2) ,De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v’aţi purtat astfel.“
v1g ,Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: «Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?
r0_ ,Dimineaţa, cum s’a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
F/ ,Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
>. y ,Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
>-w +"Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalţi. Şi au băut, şi s’au veselit împreună cu el.
d,C +!Fraţii lui Iosif s’au aşezat la masă în faţa lui: dela întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
+ + Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune.
* +Dupăce s’a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpînească, a zis: „Aduceţi de mîncare!“
*)O +Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plîngă; a intrat de grab într’o odaie, şi a plîns acolo.
x(k +Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“
'3 +Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă“. Şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
& +El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrînul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?“
% +Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
|$s +Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănînce la el.
# +Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
o"Y +Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v’a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.“ Şi le-a adus şi pe Simeon.
s!a +Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.“
h K +Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
dC +şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorît odată aici, ca să cumpărăm merinde.
hK +S’au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
 +Ei s’au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, şi au zis: „Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mîna pe măgarii noştri.“
fG +Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
J +Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănînce cu mine la amează.“
*O +Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s’au sculat, s’au pogorît în Egipt, şi s’au înfăţişat înaintea lui Iosif.
 +Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia, şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“
\3 + Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
 + Luaţi cu voi argint îndoit, şi duceţi înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
! + Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
_9 + Căci dacă n’am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum.“
F + Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
'I +Iuda a zis tatălui său Israel: «Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
) +Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: «Aduceţi pe fratele vostru?“
 +Israel a zis atunci: „Pentruce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?“
'I +Dar dacă nu vrei să-l trimeţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!“
^~~L} | {zyyxoxwswvuu&tsrrRqq1p#oonImm*l8kkBjriivhhgyfffdf;feeIddhccbUaa``>_S^]]K\\[[uZZ5YXXZWWNVVUc==><;;::39t877,6544433211s1(0&/..-,,`++=**)) (Y'&%%^$$G#""P!!L ai(j`6?bmq E T E  w(#J)t#c Inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
~"w Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s’au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
!3 Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
U % Moise şi Aaron s’au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s’a prefăcut într-un şarpe.
L „Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: «Faceţi o minune!» să zici lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într’un şarpe.“
2aDomnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
ymMoise era în vîrstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, cînd au vorbit lui Faraon.
OMoise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.
)MEgiptenii vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.“
PTotuş Faraon n’are să v’asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
q]Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
1Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
} wDomnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
{qŞi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m’asculte Faraon?“
vgDomnul a zis lui Moise: „Eu sînt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.“
ACînd a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
)MEi sînt aceia cari au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sînt Moise acela şi Aaron acela.
!=Aceştia sînt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.“
9mEleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia sînt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.
Z/Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sînt familiile Coriţilor.
Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
9oFiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
9 oFiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. –
0 [Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sutătreizeci şi şapte de ani. –
p [Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. – Acestea sînt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.
 Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sutătreizeci şi trei de ani. –
I  Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor. –
%EIată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
3Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr’o femeie Cananită. Acestea sînt familiile lui Simeon.
'IIată căpeteniile familiilor lor.
Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sînt familiile lui Ruben.
U% Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
5e Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m’au ascultat: cum are să m’asculte Faraon pe mine, care n’am o vorbire uşoară?“
  „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.“
2a Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
! Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împedicat să asculte pe Moise.
3Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpînire; Eu, Domnul.“
3aVă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii.
\~3De aceea spune copiilor lui Israel: «Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
}Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu.
|7De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
{;Eu M’am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca «Domnul.“
OzDumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sînt Domnul.
Ly Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.“
x7De cînd m’am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n’ai izbăvit pe poporul Tău.“
w!Moise s’a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m’ai trimes?
=vuŞi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.“
cuACînd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
Wt)Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.“
{sqAcum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.“
rFaraon a răspuns: „Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: «Haidem să aducem jertfe Domnului!»
Gq Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.“
pLogofeţii copiilor lui Israel s’au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis: „Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?
tocAu bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce“, li se zicea, „n’aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?“
wni Isprăvniceii îi sileau, zicînd: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!“
nmW Poporul s’a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.
xlk duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.“
k Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;
xjk Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.“
jiOTotuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: «Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.»
h„Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.
ugeŞi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:
f1Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s’a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?“
e#Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.“
JdEi au zis: „Ni S’a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“
7ciFaraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.“
Vb )Moise şi Aaron s’au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.“
0a[Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
`Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
k_QMoise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.
^Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.
"]?Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.
k\QŞi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.
1[]Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.“
Z În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.
)YMÎţi spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“
mXUTu vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.
dWCDomnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.
"V?Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s’a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.
UDomnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“
~TwMoise a plecat; şi, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“
HS Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“
|RsEl va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.
Q5Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.
hPKAtunci Domnul S’a mîniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.
SO! Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“
\N3 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“
M Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
tLc Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.“
^K7 Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s’o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“
J«Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
=HuDomnul i-a mai zis: «Bagă-ţi mîna în sîn.» El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.
CG«Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ţi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
;FqDomnul a zis lui Moise: «Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.» El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s’a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui.
E#Domnul a zis: «Aruncă-l la pămînt.» El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s’a prefăcut într’un şarpe. Moise fugea de el.
PDDomnul i-a zis: «Ce ai în mînă?» El a răspuns: «Un toiag.»
#C CMoise a răspuns, şi a zis: „Iată că n’au să mă creadă, nici n’au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ţi s’a arătat Domnul!»
`B;Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.“
AVoi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.
*@OEu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.»
t?cŞtiu că împăratul Egiptului n’are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.
+>QEi vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, s’a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.»
`=;şi am zis: «Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într’o ţară unde curge lapte şi miere.»
q<]Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: «Mi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: «V’am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,
+;QDumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.
<:sDumnezeu a zis lui Moise:„Eu sînt Cel ce sînt.“ Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte «Eu sînt», m’a trimes la voi.“
l9S Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimes la voi»; şi mă vor întreba: «Care este Numele Lui?» ce le voi răspunde?“
Q8 Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.“
7 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?“
x6k Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.“
5y Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.
:4oM’am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.
;3qDomnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
M2Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
!1=Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.“
)0MDomnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!“ El a răspuns: „Iată-mă!“
/Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.“
D.Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
)- OMoise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
W,)Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.
{+qDumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
q*]După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s’au suit pînă la Dumnezeu.
2)_Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom {Sau: Sînt străin aici}; „căci“, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.“
o(YMoise s’a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
~'wŞi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!“
&Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.“
{%qCînd s’au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?“
$yDar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s’a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.
#Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.
3"aFaraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.
!Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?“ Moise s’a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.
 7 A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?“
{ S’a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.
F În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.
0[ Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise {Sau: Scos}; „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape.“
 Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.
kQ„Du-te“, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s’a dus şi a chemat pe mama copilului.
/Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?“
%L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!“
T#Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.
gISora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
:oNe mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.
yFemeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.
M Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
: qAtunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.“
T %Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
n YDumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
! ?Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.“
0 ]Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?“
+ SDar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
g  Kşi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s’o lăsaţi să trăiască.“
g  KÎmpăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
X  -Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
M   Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
~  y Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s’au scîrbit de copiii lui Israel.
- W Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
b A Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.“
y o El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
T %Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
  Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.
V )Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
k SSufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
( ODan, Neftali, Gad şi Aşer.
& KIsahar, Zabulon, Beniamin,
& KRuben, Simeon, Levi, Iuda,
j~ SIată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
|}s 2Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într’un sicriu în Egipt.
| 2Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.“
X{+ 2Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“
z 2Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui.
ay= 2Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
x# 2Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.“ Şi i-a mîngăiat, şi le-a îmbărbătat inimile.
Lw 2Voi, negreşit, v’aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
av= 2Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
u 2Fraţii lui au venit şi s’au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: „Sîntem robii tăi.“
ntW 2„Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
jsO 2Şi au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
.rW 2Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“
5qe 2Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
Rp 2 L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.
Ho 2 Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
n 2 Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Miţraim {Sau Jalea Egiptenilor}; ea este dincolo de Iordan.
8mk 2 Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
bl? 2 Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
k 2toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n’au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.
4jc 2Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,
~iw 2Faraon a răspuns: „Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.“
h 2Tatăl meu m’a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.» Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.“
Lg 2Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
f 2Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.
e 2A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.
Vd ) 2Iosif s’a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plîns, şi l-a sărutat.
c) 1!Cînd a insprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.
^b7 1 Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate dela fiii lui Het.“
a7 1Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.
I` 1în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare.
C_ 1Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron,
v^g 1Aceştia sînt toţi ceice alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sînt lucrurile, pe cari li le-a spus tatăl lor, cînd i-a binecuvîntat. I-a binecuvîntat, pe fiecare cu o binecuvîntare deosebită.
~]w 1Beniamin este un lup care sfăşie;
Dimineaţa, mănîncă prada,
Iar seara, împarte prada răpită.“
|\s 1Binecuvîntările tatălui tău
Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă
Pînă în creştetul dealurilor vecinice:
Ele să vină peste capul lui Iosif,
Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
([K 1Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta
Cu binecuvîntările cerurilor de sus,
Cu binecuvîntările apelor de jos,
Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.
.ZW 1Dar arcul lui a rămas tare,
Şi mînile lui au fost întărite
De mînile Puternicului lui Iacov:
Şi a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel.
]Y5 1Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi,
Şi l-au urmărit cu ura lor.
X7 1Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor;
Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
~}}%|{>==^<<:;:: 9$88766L5543211?0~05// .=-- ,++u**)*(^'&%$$\##."! 6QI7m)>>Y%jL P 7 { NblZOa Domnul mergea înaintea lor, ziua într’un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într’un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
R` Au plecat din Sucot, şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.
7_i Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.“
)^M Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit înarmaţi din ţara Egiptului.
] După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S’ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.“
+\Q Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»
}[u şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.
BZ Şi cînd te va întreba fiul tău într’o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
hYK Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
)XM să închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
}Wu Cînd te va aduce Domnul în ţara Cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi-o va da,
LV Să ţii porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.
ZU/ Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt.
T Să spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieşit din Egipt.»
S' În timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
|Rs Timp de şapte zile, să mănînci azimi; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
xQk Cînd te va duce Domnul în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.
EP Astăzi ieşiţi, în luna spicelor {Sau: Abib}.
RO Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v’a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîne dospită.
7Ni „Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.“
1M a Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
rL_ 3Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.
mKU 2Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
rJ_ 1Aceeaş lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.“
I/ 0Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănînce din ele.
;Hs /Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.
G .Să nu le mănînce decît într’o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.
8Fm -Veneticul şi simbriaşul să nu mănînce.
_E9 ,Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănînce din ele.
D +Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănînce din ele.
[C1 *Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentrucă atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
B} )Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
ZA/ (Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
c@A 'Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.
w?i &O mulţime de oameni de tot soiul s’au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.
>+ %Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii.
=! $Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Şi astfel au jăfuit pe Egipteni.
{<q #Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, şi au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.
;1 "Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, şi le-au pus pe umeri.
~:w !Egiptenii zoreau poporul, şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi vom pieri.“
b9? Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă, şi binecuvîntaţi-mă.“
W8) În aceeaş noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.
,7S Faraon s’a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
6; La miezul-nopţii, Domnul a lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.
z5o Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
4 să răspundeţi:«Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.“ Poporul s’a plecat, şi s’a închinat pînă la pămînt.
]35 Şi cînd vă vor întreba copiii voştri: «Ce însemnează obiceiul acesta?»
2} Cînd veţi intra în ţara, pe care v’o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfînt.
a1= Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
|0s Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sîngele pe pragul de sus şi pe cei doi stîlpi ai uşii, Domnul va trece pe lîngă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
n/W Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sîngele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stîlpi ai uşii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineaţa.
.7 Moise a chemat pe toţi bătrînii lui Israel, şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.
i-M Să nu mîncaţi pîne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mîncaţi azimi.“
>,w Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
+ În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncaţi azimi, pînă în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
B* Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
)y În ziua dintîi veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mîncarea fiecărui ins.
`(; Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
='u Şi pomenirea acestei zile s’o păstraţi, şi s’o prăznuiţi printr’o sărbătoare în cinstea Domnului; s’o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
H&  Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului.
j%O În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.
:$o Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să-l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.
#1 Să nu lăsaţi nimic din el pînă a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămînea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
" Să nu-l mîncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît şi picioarele şi măruntaiele.
!  Carnea s’o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s’o mănînce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
~ w Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.
1] Să-l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara {Evreieşte: între cele două seri}.
ym Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
J Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta.
2_ Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
q] „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului.
F  Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
=u Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
 Domnul a zis lui Moise: „Faraon n’are s’asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.“
 Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorî la mine şi se vor închina pînă la pămînt înaintea mea, zicînd: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!“ După aceea, voi ieşi. Moise a ieşit dela Faraon, aprins de mînie.
J Dar dintre toţi copiii lui Israel, dela oameni pînă la dobitoace, nici măcar un cîne nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.
eE În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n’au fost şi nu vor mai fi.
 şi toţi întîii născuţi din ţara Egiptului vor muri, dela întîiul născut al lui Faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al roabei care stă la rîşniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.
a= Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pela miezul nopţii, voi trece prin Egipt;
E Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.
 Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară dela vecinul său şi fiecare dela vecina ei, vase de argint şi vase de aur.“
Z 1 Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Cînd vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.
R „Da!“ a răspuns Moise,„nu mă voi mai arăta înaintea ta.“
*O Faraon a zis lui Moise: „Ieşi dela mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.“
_ 9 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a vrut să-i lase să plece.
x k şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pînă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.“
  Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,
N  Faraon a chemat pe Moise, şi a zis:„Duceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu rămînă în ţară decît oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.“
0 [ Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s’a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.
}u Moise şi-a întins mîna spre cer; şi a fost întunerec besnă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.
; Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer, şi va fi întunerec peste ţara Egiptului, aşa de întunerec de să se poată pipăi.“
kQ Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
C Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat în marea Roşie; n’a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
C Moise a ieşit dela Faraon, şi s’a rugat Domnului.
5 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine şi urgia aceasta de moarte!“
1 Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră.
  Au acoperit toată faţa pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba depe pămînt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n’a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată ţara Egiptului.
K Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s’au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
fG Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.
I~  Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.“
} Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.“ Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
<|s Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gînd să faceţi!
F{ Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrînii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului.“
,zS Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă,“ le-a zis el, „şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Cari şi cine sînt ceice vor merge?“
`y; Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“
x) îţi vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n’au văzut aşa ceva de cînd sînt ei pe pămînt pînă în ziua de azi.“ Moise a plecat şi a ieşit dela Faraon.
_w9 Ele vor acoperi faţa pămîntului, de nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v’a lăsat piatra, vor mînca toţi copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre,
v Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mîne nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.
luS Moise şi Aaron s’au dus la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
=tu şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M’am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.“
s 1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,
r  #Lui Faraon i s’a împietrit inima şi n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
!q= "Faraon, văzînd că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n’a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
5pe !Moise a plecat dela Faraon, şi a eşit afară din cetate; şi-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n’a mai căzut ploaia pe pămînt.
Lo grîul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.
qn] Inul şi orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;
_m9 Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.“
8lk Moise i-a zis: „Cînd voi eşi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămîntul!
k  Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.“
.jW Faraon a trimes să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu sîntem vinovaţi.
Yi- Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n’a bătut piatra,
Hh  Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.
=gu A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.
.fW Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.
Ee Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cîmp în ţara Egiptului!“
ndW Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp.
c Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s’au temut de Cuvîntul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.
;bq Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; şi vor peri.“
a; iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n’a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi.
[`1 Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,
_ Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.
^ Dacă Mi-aş fi întins mîna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămînt.
X]+ Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul.
U\% Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
[  Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.
Z- Vrăjitorii nu s’au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.“
bY? Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s’au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.
bX? Ea se va preface într’o ţărînă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.“
W1 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mînile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s’o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.
EV Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a lăsat pe popor să plece.
U5 Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.
iTM Domnul a hotărît vremea, şi a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în ţară.“
#SA Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“
0R[ iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.
LQ Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,
*P Q Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
kOQ Dar Faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima, şi n’a lăsat pe popor să plece.
N/Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s’au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N’a mai rămas una.
CMMoise a ieşit dela Faraon, şi s’a rugat Domnului.
L/Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mîne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.“
PKFaraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.“
J!Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.“
I3Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
HFaraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.“
3GaDomnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîneşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîneşti.
eFEVoi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.“
CEDar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ţinutului acestuia.
DDacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cîneşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămîntul va fi acoperit de ele.
nCWDomnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
AB}Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
A!Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n’au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.
@Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mîna cu toiagul, şi a lovit ţărîna pămîntului; şi s’a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărîna pămîntului s’a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
O?Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Intinde’ţi toiagul, şi loveşte ţărîna pămîntului, şi se va preface în păduchi {Sau: ţînţari}, în toată ţara Egiptului.“
>7Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.
?={Le-au strîns grămezi, şi ţara s’a împuţit.
l<S Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.
; Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.
:3 Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.“
9 El a răspuns: „Mîne“. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.
y8m Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi, cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămînea decît în rîu.“
T7#Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.“
6{Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.
x5kAaron şi-a întins mîna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
=4uDomnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Întinde-ţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!“
l3SBa încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.“
t2cRîul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frămîntat pînea.
k1QDacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.
0 )Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
C/Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul rîul.
.Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile rîului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa rîului.
n-WFaraon s’a întors dela rîu, şi s’a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.
>,wDar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
$+CPeştii din rîu au pierit, rîul s’a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, şi a fost sînge în toată ţara Egiptului.
`*;Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon şi subt ochii slujitorilor lui; şi toate apele rîului s’au prefăcut în sînge.
_)9Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sînge; şi va fi sînge în toată ţara Egiptului, atît în vasele de lemn cît şi în vasele de piatră.“
(Peştii din rîu vor pieri, rîul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa rîului.“
2'_Acum, aşa vorbeşte Domnul: «Iată cum vei cunoaşte că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; şi ele se vor preface în sînge.
X&+şi să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m’a trimes la tine, să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n’ai ascultat.»
W%)Du-te la Faraon dis de dimineaţă, cînd are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ţi iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,
k$QDomnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
N~h}}|{{8zyxx)w|vv7uutisrrq:pp%oxnn mlckk=jihhhgg#fvee dccbbya``$__ ^}]]A\\E[kZ$YXXQW$V&UTT:RRXQQPPOyNMMuLL8KxJJ@IKHH]GGGF*EEWD_C+BAA@@?P>==9Z*/ Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
u)e Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani.
(# Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintîi din hrană, din îmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie.
^'7 Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
J&Dacă nu va plăcea stăpînului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s’o vîndă unor străini, dacă nu-şi va ţinea cuvîntul.
W%)Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.
g$Iatunci stăpînul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stîlpul uşii, şi stăpînul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămînă pentru totdeauna în slujba lui.
#{Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpînul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,»
"9Dacă stăpînul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpînului lui, iar el să iasă singur.
v!gDacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el.
% EDacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.
? }„Iată legile, pe cari le vei pune înaintea lor.
mUSă nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.“
/Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.
jOSă-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.
Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
|sDomnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Aţi văzut că v’am vorbit din ceruri.
fGPoporul stătea în depărtare; iar Moise s’a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
U%Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.“
Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“
2_Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.
T#Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
G Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
/Să nu furi.
"ASă nu preacurveşti.
1 Să nu ucizi.
 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
S! Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
{q Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
C  Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
F Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfinţeşti.
 #Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
f Gşi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
z oSă nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
.WSă nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.
5gSă nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
fG„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
F Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
I Moise s’a pogorît la popor, şi i-a spus aceste lucruri.
CDomnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăş cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.“
OMoise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: «Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui, şi sfinţeşte-l.“
{Preoţii, cari se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“
EDomnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
3Domnul S’a pogorît pe muntele Sinai, şi anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Şi Moise s’a suit sus.
j~OTrîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
@}{Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.
z|oMoise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s’au aşezat la poalele muntelui.
,{SA treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
hzKŞi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.“
kyQMoise s’a pogorît de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.
cxA Nici o mînă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.» Cînd va suna trîmbiţa, ei vor înainta spre munte.“
]w5 Să hotărăşti poporului anumite margini dejurîmprejur, şi să spui: «Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
v Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.
{uq Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mîne, şi pune-i să-şi spele hainele.
dtC Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca să audă poporul cînd îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
tscTot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
r Moise a venit de a chemat pe bătrînii poporului, şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.
qÎmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.“
%pEAcum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;
{oq„Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v’am purtat pe aripi de vultur şi v’am adus aici la Mine.
n;Moise s’a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicînd: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel:
m'Dupăce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, şi au tăbărît în pustie. Israel a tăbărît acolo, în faţa muntelui.
l În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.
>kyApoi Moise a trimes pe socrul său în ţara lui.
jEi judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.
LiMoise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
Th#Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el.
1g]Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.“
xfkEi să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
~ewAlege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece.
~dwÎnvaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s’o urmeze şi ce trebuie să facă.“
5ceAcum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu.
'bITe istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.
CaSocrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
`{Cînd au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.“
f_GMoise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.
L^Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa pînă seara?“
}]u A doua zi, Moise s’a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa pînă seara.
\\3 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mîncare. Aaron şi toţi bătrînii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
[1 Cunosc acum că Domnul este mai mare decît toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s’au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.“
6Zg Şi Ietro a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, care v’a izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mîna Egiptenilor!
Y Ietro s’a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mîna Egiptenilor.
eXEMoise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele cari veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele.
=WuMoise a ieşit înaintea socrului său, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi l-a sărutat. S’au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise.
V A trimes vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.“
UIetro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.
-TUiar celalt se numea Eliezer {Sau: Ajutorul lui Dumnezeu}, căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m’a scăpat de sabia lui Faraon.“
+SQA luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom {Sau: Străin}, căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într’o ţară străină,“
iRMIetro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimeasă acasă.
/Q [Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.
)PMEl a zis: „Pentrucă şi-a ridicat mîna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!“
tOcMoise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu {Evreieşte: Jehova-nisi}.“
8NkDomnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.“
PM Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei.
xLk Mînile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o subt el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mînile lui au rămas întinse pînă la asfinţitul soarelui.
}Ku Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.
J+ Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s’au suit pe vîrful dealului.
AI} Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînă.“
;HsAmalec a venit să bată pe Israel la Refidim.
`G;El a numit locul acela„Masa şi Meriba“ {Sau: Ispită şi ceartă}, căci copiii lui Israel se certaseră, şi ispitiseră pe Domnul, zicînd: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?“
@F{Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea.“ Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.
@E{Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrînii lui Israel; ia-ţi în mînă şi toiagul cu care ai lovit rîul, şi porneşte!
DMoise a strigat către Domnul, şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.“
KCPoporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cîrtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?“
;BqAtunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!“ Moise le-a răspuns: „Pentruce căutaţi ceartă cu mine? Pentruce ispitiţi pe Domnul?“
UA 'Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărît la Refidim. Acolo poporul n’a găsit apă de băut.
6@i$Omerul este a zecea parte dintr’o efă.
8?k#Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
|>s"După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l’a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
0=[!Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană {Mana – numită aşa pentrucă Israeliţii, cînd au văzut-o întîia dată, au strigat: „Man hu = ce este aceasta“?}, şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“
t<c Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pînea pe care v’am dat-o s’o mîncaţi în pustie, după ce v’am scos din ţara Egiptului.“
;Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.
::qŞi poporul s’a odihnit în ziua a şaptea.
e9EVedeţi că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.“
w8iAtunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?
b7?În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n’au găsit.
h6KVeţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
l5SMoise a zis: „Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp.
|4sAu lăsat-o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s’a împuţit, şi n’a făcut viermi.
q3]Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!“
$2CÎn ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
1Astfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea.
<0sN’au ascultat de Moise, şi s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s’a împuţit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.
`/;Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.“
V.'În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
Z-/Israeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin.
Z,/Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“
E+Copiii lui Israel s’au uitat la ea, şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v’o dă Domnul ca hrană.
*)Cînd s’a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt.
) Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s’a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.
\(3 „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pîne; şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
.'Y Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
&/ Şi, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s’a arătat în nor.
%5 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v’a auzit cîrtirile.“
=$uMoise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, şi mîne dimineaţă vă va da pîne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
5#eŞi mîne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v’a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiţi împotriva noastră?“
"7Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v’a scos din ţara Egiptului.
!În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“
z oDomnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
)MCopiii lui Israel le-au zis: „Cum de n’am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.“
p[Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
P Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.
CEl a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.“
V'Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s’a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
U%Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: „Ce avem să bem?“
;Au ajuns la Mara; dar n’au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara {Sau: Amărăciune}.
%Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n’au găsit apă.
9Maria răspundea copiilor lui Israel:
„Cîntaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.“
Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.
I Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare,
Şi Domnul a adus peste ei apele mării;
Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.“
G Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
G Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale,
În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,
La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!
b?Îi va apuca teama şi spaima;
Iar văzînd măreţia braţului Tău,
Vor sta muţi ca o piatră,
Pînă va trece poporul Tău, Doamne!
Pînă va trece
Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
;Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,
Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab;
Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.
eEPopoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura:
Apucă groaza pe Filisteni,
%E Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,
Şi ai izbăvit pe poporul acesta;
Iar prin puterea Ta îl îndrepţi
Spre locaşul sfinţeniei Tale.
R  Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă:
Şi i-a înghiţit pămîntul.
" ? Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă,
Şi făcător de minuni?
  Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:
Şi marea i-a acoperit;
Ca plumbul s’au afundat
În adîncimea apelor.
> w Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,
Voi împărţi prada de război;
Îmi voi răzbuna pe ei,
Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mîna mea!“
$ CLa suflarea nărilor Tale, s’au îngrămădit apele,
S’au ridicat talazurile ca un zid,
Şi s’au închegat valurile în mijlocul mării.
)MPrin mărimea măreţiei Tale,
Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi;
Îţi deslănţuieşti mînia,
Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
{qDreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
^7I-au acoperit valurile,
Şi s’au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.
 El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui;
Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.
G Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
U%Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă:
El m’a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu:
pe El Îl voi preamări.
K Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
9mIsrael a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s’a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.
În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
!Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
8~kApele s’au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n’a scăpat.
g}IMoise şi-a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi-a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
&|GDomnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.“
@{{A scos roatele carălor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“
)zMÎn straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S’a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.
yEgiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
x Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
]w5Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr’un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s’au despărţit în două.
_v9El s’a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s’au apropiat una de alta.
[u1Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.
t Şi vor şti Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.“
2s_Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
r'Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
{qqDomnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
LpDomnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“
ro_ Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
)nM Nu-ţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“
/mY Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Sl! Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s’au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
Zk/ Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
#jADomnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
|isA luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.
_h9Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.
gS’a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s’a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“
Uf%Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sînt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut aşa.
meUFaraon va zice despre copiii lui Israel: «S’au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.»
bd?„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.
1c aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
{bq Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.
E~~y~}j|{{|zjzyyYxxwbv[uu|ttNss"raqqHpqoo&n\mlkjiiUhhggfflfee4ddccMbbaa)``_x^^^.]]P\\<[[hZjYXXWVVBUU TSS$RQQPOOQNNM-LL,KYJJ7I[HHFGGFEE_DDCSC B\AANA@@8??l>>>L==0<;;;-::99z8776655>44D33H22'10r/..p---?,,8++*) (d''&k%~$$,#K""!!! *{&)3|V]8PXNE P i t M(1(!= Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într’o ferecătură de aur.
lS şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.
^7 Să iei apoi două pietre de onix, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
$~CBrîul să fie de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
d}CSă aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei.
|Efodul să-l facă de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.
o{YSă întrebuinţeze aur, materii văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi subţire.
tzcIată veşmintele pe cari le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brîu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi, veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.
7yiVorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere,să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit, şi să-Mi împlinească slujbă de preot.
gxIFratelui tău Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.
Ww +Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
;vqAaron şi fiii săi să-l pregătească în cortul întîlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara pînă dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii lor, şi pe care copiii lui Israel vor trebui s’o ţină.
u9Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat.
tToate uneltele rînduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui, şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.
Zs/Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pînzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă.
rToţi stîlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint, cîrlige de argint, şi picioare de aramă.
cqAPentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stîlpi şi cele patru picioare ale lor.
vpgşi cincisprezece coţi de pînză pentru a doua aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.
yomsă mai fie cincisprezece coţi de pînză pentru o aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,
fnG Înspre partea de răsărit, pe lîngă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,
m3 În spre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pînze de cincizeci de coţi, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor.
l Înspre partea de miază noapte să fie deasemenea nişte pînze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.
k; cu douăzeci de stîlpi, cari să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.
Zj/ Curtea cortului s’o faci astfel. În spre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întîie lature,
siaSă-l faci din scînduri şi gol pe din lăuntru. Să fie făcut aşa cum ţi s’a arătat pe munte.
uheSă vîri drugii în verigi; şi drugii să fie de amîndouă părţile altarului, cînd îl vor purta.
mgUSă faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aramă.
fGrătarul să-l pui subt straşina altarului, începînd de jos, aşa că grătarul să vină pînă la jumătatea altarului.
eSă faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei.
d3Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.
cÎn cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr’o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.
Lb Altarul să-l faci din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.
Aa}%Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stîlpi de salcîm şi să-i îmbraci cu aur; stîlpii aceştia să aibă cîrlige de aur, şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.
-`U$La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.
,_S#Masa s’o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s’o pui înspre partea de miază noapte.
X^+"Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul prea sfînt.
.]W!Să atîrni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vîri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul sfînt şi Locul prea sfînt.
&\G S’o prinzi de patru stîlpi de salcîm, poleiţi cu aur; stîlpii aceştia să aibă nişte cîrlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint.
"[?Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi.
MZCortul să-l faci după chipul care ţi s’a arătat pe munte.
Y#Să poleieşti scîndurile cu aur, şi verigile în cari vor intra drugii, să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.
VX'Drugul dela mijloc să ajungă dela un capăt la celalt al scîndurilor.
W/cinci drugi pentru scîndurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile din partea din fundul cortului din spre apus.
kVQSă faci apoi cinci drugi de lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din părţile cortului,
U!Vor fi astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.
:Tosă fie cîte două la un loc, începînd de jos, şi bine legate la vîrf cu un cerc; amîndouă aceste scînduri, cari sînt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.
QSSă mai faci două scînduri pentru unghiurile din fundul cortului;
XR+Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, să faci şase scînduri.
wQiîmpreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cîte două picioare subt fiecare scîndură.
tPcPentru a doua lature a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scînduri,
&OGSupt cele douăzeci de scînduri, să pui patruzeci de picioare de argint, cîte două picioare subt fiecare scîndură pentru cele două urechi ale ei.
WN)Să faci douăzeci de scînduri pentru cort, înspre laturea de miazăzi.
wMiFiecare scîndură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scîndurile cortului.
LLungimea fiecărei scînduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scînduri să fie de un cot şi jumătate.
|KsApoi să faci nişte scînduri pentru cort; scîndurile acestea să fie de lemn de salcîm, puse în picioare.
'JISă mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.
]I5 iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă cîte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încît să le acopere.
H7 Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr’un covor, să acopere partea dinapoi a cortului;
,GS Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperişul cortului, aşa încît să alcătuiască un întreg.
iFM Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
*EO Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului.
4DcLungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaş măsură.
CSă mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.
#BAApoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încît cortul să alcătuiască un întreg.
ALa cel dintăi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.
e@ELa marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.
?Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.
&>GLungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaş măsură.
6= iCortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
J<(Vezi să faci după chipul, care ţi s’a arătat pe munte.
k;Q'Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
@:}&Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.
}9u%Să faci cele şapte candele, care vor fi puse {Sau: aprinse} deasupra, aşa ca să lumineze în faţă.
8$Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr’o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.
u7e#Să fie o gămălioară subt cele două braţe cari ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; tot aşa să fie şi subt cele şase braţe, cari ies din sfeşnic.
}6u"Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
5!!Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe cari ies din sfeşnic.
4/ Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr’o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
83kSă faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr’o bucată.
b2?Să pui pe masă pînile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.
1Să-i faci farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.
q0]Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.
b/?Verigile să fie lîngă pervaz, şi în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa.
.Să faci pentru masă patru verigi de aur, şi să pui verigile în cele patru colţuri, cari vor fi la cele patru picioare ale ei.
u-eSă-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur.
^,7S’o poleieşti cu aur curat, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
+!Să faci o masă de lemn de salcîm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
Q*Acolo Mă voi întîlni cu tine; şi dela înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.
l)SSă pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da.
T(#Heruvimii să fie cu aripile întinse pedeasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
,'Ssă faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
u&eSă faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
%+Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.
@$}Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da.
Y#-drugii vor rămînea în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.
o"YSă vîri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;
T!# Să faci nişte drugi de lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.
; Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte.
 Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe din lăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
6g Să facă un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
_9 Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.“
OSă-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.
Z/pietre de onix şi alte pietre pentru efod {Sau umărar} şi pieptar.
nWuntdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;
[1piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm;
kQmaterii vopsite în albastru, purpuriu, cîrmiziu, pînză de in subţire şi păr de capră;
JIată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă;
„Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.
1 aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Moise a intrat în mijlocul norului, şi s’a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
ymÎnfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.
*OSlava Domnului s’a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.
FMoise s’a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.
G El a zis bătrînilor: „Aşteptaţi-ne aici, pînă ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămînea cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“
sa Moise s’a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s’a suit pe muntele lui Dumnezeu.
G  Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte, şi rămîi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe cari le-am scris pentru învăţătura lor.“
  El nu Şi-a întins mîna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuş au mîncat şi au băut.
 + Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui.
r _ Moise s’a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrîni ai lui Israel.
. WMoise a luat sîngele, şi a stropit poporul, zicînd: „Iată sîngele legămîntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“
A luat cartea legămîntului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.“
zoMoise a luat jumătate din sînge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.
#A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţămire.
X+Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s’a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
'IMoise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într’un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“
tcNumai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“
O Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrîni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncîndu-vă cu faţa la pămînt.
9m!Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine.“
A Să nu faci legămînt cu ei, nici cu dumnezeii lor.
`;Îţi voi întinde hotarele dela marea Roşie pînă la marea Filistenilor, şi dela pustie pînă la Rîu {Eufrat}. Căci voi da în mînile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta.
Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, pînă vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpînirea ţării.
(~KNu-i voi izgoni într’un singur an dinaintea ta, pentruca ţara să n’ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe cîmp.
|}sVoi trimete viespile bondăreşti înaintea ta, şi vor izgoni dinaintea ta pe Heviţi, Cananiţi şi Hetiţi.
.|WVoi trimete groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la cari vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta.
{%Nu va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin.
z!Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvînta pînea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.
Uy%Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvîrşire, şi să le dărîmi capiştele.
x%Îngerul Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Cananiţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.
%wEDar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.
.vWFii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.
u Iată, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.
t-Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului.
Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.
s%Să n’aduci cu pîne dospită sîngele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămînă toată noaptea pînă dimineaţa.
pr[De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu.
qq]Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintîi roade din munca ta, din ceeace vei sămăna pe cîmp; şi să ţii sărbătoarea strîngerii roadelor, la sfîrşitul anului, cînd vei strînge depe cîmp rodul muncii tale.
rp_Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mînile goale înaintea Mea.
OoDe trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.
n Să păziţi tot ce v’am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.
am= Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentruca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.
zlo Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănînce săracii poporului tău, iar ce va mai rămînea, să mănînce fiarele depe cîmp.
Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.
Qk Timp de şase ani, să sameni pămîntul, şi să-i strîngi rodul.
}ju Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
i{Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi.
hFereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.
CgLa judecată, să nu te atingi de dreptul săracului.
f#Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut subt povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.
keQDacă întîlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă.
8dmSă nu părtineşti pe sărac la judecată.
c5Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
b Să nu răspîndeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.
aSă-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mîncaţi carne sfîşiată de fiare pe cîmp, ci s’o aruncaţi la cîni.
`+Să-Mi dai şi întîiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămînă şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.
_Să nu pregeţi să-Mi aduci pîrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi.
\^3Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
G] căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.
f\GDacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
'[IDacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.
Z'mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.
bY?Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
:XqSă nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
{WqSă nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
iVMCine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrşire.
KUOricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.
;TsPe vrăjitoare să n’o laşi să trăiască.
iSMDacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.
R{Dacă un om înşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.
QyDacă stăpînul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.
P-Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s’o plăteacă.
O+ Dacă dobitocul a fost sfăşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfăşiat.
sNa Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator faţă de stăpînul lui să i-l înlocuiască.
M1 să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, şi celalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
TL# Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,
7Ki În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» – pricina amîndoror părţilor să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
'JIDacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său.
0I[Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
FHDacă izbucneşte un foc şi întîlneşte mărăcini în cale, şi arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
?GyDacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într’o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
Fdacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.
SE!dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n’are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
D{Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
C Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.
=Bu$Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul lui nu l-a închis, stăpînul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.
+AQ#Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.
z@o"stăpînul gropii să plătească stăpînului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.
? !Dacă un om descopere o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n’o acopere, şi cade în ea un bou sau un măgar,
>9 dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpînului robului, şi boul să fie ucis cu pietre.
c=ACînd boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;
v<gDacă i se pune stăpînului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.
;Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpînul lui să fie pedepsit cu moartea.
9:mDacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit.
9Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.
'8IDacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.
W7)arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie.
^67ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă,picior pentru picior,
S5!Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
4Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor.
o3YDar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpînul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.
2Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare subt mîna lui, stăpînul să fie pedepsit.
d1Ccel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească pînă la vindecare.
.0WDacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,
Z//Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
p.[Cine va fura un om, şi-l va vinde sau îl va ţinea în mînile lui, să fie pedepsit cu moartea.
V-'Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
7,iDar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi dela altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorît.
,~~G}t||_|{{Hzz@yy1x{wvv uJtssrqqq%ppOoKnnRmm;lkzjjtjifihhpggffepddkdc]bbIa` _^]]\B[/ZY{XX-WVVUTT SS^RIQ`PP-OOJNN5MlLLKJJkII,H GFEEjDCCsBBtA@@??^>>I===<<;O::T988n8 77k66U5544,33H22y1{0//y..,,T++<*))V(F''I&k%_$?##""'!~ S1e 8)2pjfBc W  p : R x<NX J" El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţînat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpînirea Ta!“
QI"Îndată Moise s’a plecat pînă la pămînt şi s’a închinat.
0H["care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“
>Gw"Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie,
mFU"Domnul S’a pogorît într’un nor, a stătut acolo lîngă el, şi a rostit Numele Domnului.
]E5"Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintîi; s’a sculat dis de dimineaţă, şi s’a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mînă cele două table de piatră.
D-"Nimeni să nu se suie cu tine, şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lîngă muntele acesta.“
C "Fii gata disdedimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vîrful muntelui.
-B W"Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintîi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat.
A{!Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.“
@!Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.
O?!Domnul a zis: „Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.
y>m!Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“
d=C!Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!“
3<c!Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!“
;!Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!“
j:O!Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu cînd vei merge Tu cu noi, şi cînd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pămîntului?“
c9A!Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
^87!Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.“
J7! Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gîndeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!“
Y6-! Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: «Du pe poporul acesta!» Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimete cu mine. Însă, Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!»
[51! Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tînărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.
4/! Tot poporul vedea stîlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pămînt la uşa cortului lui.
3! Şi cînd intra Moise în cort, stîlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.
/2Y!Cînd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, pînă intra el în cort.
i1M!Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul întîlnirii. Şi toţi ceice întrebau pe Domnul, se duceau la cortul întîlnirii, care era afară din tabără.
a0=!Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat dela muntele Horeb.
/!Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor şi lui Israel: «Voi sînteţi un popor încăpăţînat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele depe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.“
|.s!Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s’au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
8-k!Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat.“
,!Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Cananiţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
s+ c!Domnul a zis lui Moise: „Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: «Seminţei tale o voi da!»
\*3 #Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.
,)S "Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!“
x(k !Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.
j'O Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“
& Moise s’a întors la Domnul, şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
.%W A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.“
,$S Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentruca binecuvîntarea Lui să vină astăzi peste voi!“
# Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
t"c El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.“
!- s’a aşezat la uşa taberii, şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi toţi copiii lui Levi s’au strîns la el.
  Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –
 Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.“
.W Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut!»
 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.
ym Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atît de mare?“
6g A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s’o bea.
8k Şi, pe cînd se apropia de tabără,a văzut viţelul şi jocurile. Moise s’a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.
%E Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cîntă!“
  Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!“
hK Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
5e Moise s’a întors şi s’a pogorît de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Tablele erau scrise pe amîndouă părţile, pe o parte şi pe alta.
dC Şi Domnul S’a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
3 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuţi: «Voi înmulţi sămînţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpîni în veac.“
  Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pămîntului?»Întoarce-Te din iuţeala mîniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.
Z/ Moise s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mînă tare?
' Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“
`; Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.
 Foarte curînd s’au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!“
 Domnul a zis lui Moise:„Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s’a stricat.
8 k A doua zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s’au sculat să joace.
 + Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: „Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“
: o El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“
W ) Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.
  Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“
 3 Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s’a strîns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.“
&GCînd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
EAceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn vecinic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămîntul, iar în ziua a şaptea S’a odihnit şi a răsuflat.“
vgCopiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legămînt necurmat.
1]Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.
PSă ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfînt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.
zo „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc.
2a Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
' untdelemnul pentru ungere, şi tămîia mirositoare pentru sfîntul locaş. Le vor face după toate poruncile, pe cari ţi le-am dat.“
 veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;
X~+ altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;
f}Gmasa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii;
|}cortul întîlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui, şi toate uneltele cortului;
G{ Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:
mzUsă sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn, şi să facă tot felul de lucrări.
yi-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
xLam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,
hwK„Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
1v aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
au=&Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“
t%Tămîie ca aceasta, în aceeaş întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul.
.sW$S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt.
!r=#Cu ele să faci tămîie,o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă.
q"Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură.
opY!Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“
-oU Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt.
n#Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri.
ymmSă ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui, şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
vlgSă sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.
[k1altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.
[j1masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămîierii,
Ii Cu el să ungi cortul întîlnirii şi chivotul mărturiei,
EhCu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfîntă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă.
ngWcincisute de sicli de casia, după siclul sfîntului locaş, şi un hin de untdelemn de măslin.
efE„Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,
2eaDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
!d=Îşi vor spăla mînile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.“
^c7Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.
Pbca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mînile şi picioarele.
(aK„Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să torni apă în el,
2`aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
_Să ridici dela copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare, şi să-l întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.“
7^iBogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor.
]Orice om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.
e\E Iată ce vor da toţi ceice vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.
w[i „Cînd vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători.
2Za Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Y9 Numai odată pe fie care an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sîngele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfînt înaintea Domnului.“
X9 Să nu aduceţi pe altar altfel de tămîie, nici ardere de tot, nici jertfă de mîncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură.
W+va arde şi seara cînd va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămîie înaintea Domnului din neam în neam.
~VwAaron va arde pe el tămîie mirositoare; va arde tămîie în fiecare dimineaţă, cînd va pregăti candelele;
OUSă aşezi altarul în faţa perdelei dinlăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întîlni cu tine.
QTDrugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.
(SKDedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amîndouă laturile, în cele două unghiuri, pentru punerea drugilor, cari vor sluji la ducerea lui.
)RMSă-i poleieşti cu aur curat, atît partea de sus, cît şi păreţii lui de jur împrejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.
EQLungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr’o bucată cu el.
gP KSă faci apoi un altar pentru arderea tămîiei, şi anume să-l faci din lemn de salcîm.
'OI.Ei vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
VN'-Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor.
M,Voi sfinţi cortul întîlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
hLK+Acolo Mă voi întîlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.
DK*Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întîlni cu voi, şi îţi voi vorbi.
eJE)Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, şi să aduci împreună cu el o jertfă de mîncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc,de un miros plăcut Domnului.
I(Împreună cu cel dintîi miel, să aduci a zecea parte dintr’o efă de floare de făină, frămîntată într’un sfert de hin {O măsură = cam 3 litri} de untdelemn de măsline fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
IH 'Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.
\G3&Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat.
4Fc%Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfînt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.
>Ew$În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti.
D#Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. În şapte zile să-i închini în slujbă.
TC#"Dacă va rămînea ceva din carnea întrebuinţată pentru închinarea în slujbă şi din pîne pînă dimineaţa, să arzi în foc ce va rămînea; să nu se mănînce, căci este un lucru sfînt.
@B{!Să mănînce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănînce din ele, căci sînt lucruri sfinte.
uAe Aaron şi fiii lui să mănînce, la uşa cortului întîlnirii, carnea berbecului şi pînea din coş.
@Să iei apoi berbecele pentru închinarea în slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea într’un loc sfînt.
B?Vor fi purtate timp de şapte zile de acela din fiii lui, care îi va urma în slujba preoţiei, şi care va intra în cortul întîlnirii, ca să facă slujba în sfîntul locaş.
>3Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, cari le vor pune cînd vor fi unşi şi cînd vor fi închinaţi în slujbă.
=Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr’o lege vecinică, pe care o vor ţinea copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi, în jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.
<Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecele care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănîndu-l într’o parte şi într’alta, spata înfăţişînd-o înaintea Domnului prin ridicare.
W;)Să iei şi pieptul berbecelui care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, şi să-l legeni într’o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.
::oSă le iei apoi din mînile lor,şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.
39aToate acestea să le pui în mînile lui Aaron şi în mînile fiilor lui, şi să le legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.
8ydin coş să iei din azimile, puse înaintea Domnului, o turtă de pîne, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă.
r7_Să iei apoi grăsimea berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere şi spata dreaptă, căci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului;
6 Să iei din sîngele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor în slujba Domnului.
05[Să junghii berbecele; să iei din sîngele lui, să pui pe vîrful urechii drepte a lui Aaron şi pe vîrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mînii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sînge să-l stropeşti pe altar de jur împrejur.
o4YSă iei apoi pe celalt berbece; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecelui.
37Berbecele să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
2;Apoi să tai berbecele în bucăţi, şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lîngă celelalte bucăţi şi lîngă capul lui.
g1ISă junghii berbecele; să-i iei sîngele, şi să-l stropeşti pe altar dejur împrejur.
t0cSă iei pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecului.
/Dar carnea viţelului, pielea şi balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat.
!.= Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, şi să le arzi pe altar.
-# Să iei cu degetul tău din sîngele viţelului,să pui pe coarnele altarului, iar celalt sînge să-l verşi la picioarele altarului.
U,% Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii.
+ Să aduci viţelul înaintea cortului întîlnirii, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul viţelului.
`*; Să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brîu, şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia va fi a lor printr’o lege vecinică. Astfel să închini pe Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea.
I) Să aduci apoi pe fiii lui, şi să-i îmbraci cu tunicile.
V('Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi.
N'Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei.
&/Să iei veşmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brîul efodului.
m%USă aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.
f$GSă le pui într’un coş, şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci.
#-Fă, cu făină aleasă de grîu, nişte azimi, turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
" %Iată ce vei face pentruca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi.
Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur.
%!E+Aaron şi fiii lui le vor purta, cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locaşul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovaţi, şi nu vor muri. Aceasta este o lege vecinică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.
^ 7*Fă-le ismene de in, ca să-şi acopere goliciunea, dela brîu pînă la glesne.
2_)Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron, şi pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti, şi-Mi vor sluji ca preoţi.
xk(Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brîne, şi să le faci scufii, spre cinste şi podoabă.
{q'Tunica s’o faci de in subţire; să faci o mitră de in subţire, şi să faci un brîu lucrat la gherghef.
{&Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvîrşite de copiii lui Israel cînd îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentruca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.
X+%S’o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei.
xk$Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: «Sfinţenie Domnului.»
I #Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; cînd va intra în locaşul sfînt înaintea Domnului, şi cînd va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.
|s"un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei de jur împrejur.
/!Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, presărate cu clopoţei de aur:
0[ La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.
MMantia de supt efod s’o faci întreagă de materie albastră.
3aSă pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim {Adică lumină şi desăvîrşire}, cari să fie pe inima lui Aaron, cînd se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cînd se va înfăţişa înaintea Domnului.
RCînd va intra Aaron în sfîntul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. –
LPieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentruca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu poată să se mişte de pe efod.
X+Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe cari să le pui jos la cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.
+QSă mai faci două verigi de aur, şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea din lăuntru care este îndreptată spre efod.
2_Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături, şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.
~wCele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului.
Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.
d CPentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
 5Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. –
 în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur.
E în al treilea rînd, un opal, un agat, şi un ametist;
Fîn al doilea rînd, un rubin, un safir, şi un diamant;
+În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, şi un smaragd;
vgSă fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă.
OSă faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaş lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
)Mşi două lănţişoare de aur curat, pe cari să le împleteşti în chip de sfori; şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.
5g Să faci apoi nişte ferecături de aur,
P Amîndouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.
~~J}}|{{zzy~xwwMvuutsssr4qq)pp:onn*mTllkk|kjjNii|ihhCggffneeodcbbaXa``%_t^^]]]h\[ZYXX=WVVdUTTxSRR;QQ POO0NvNMM$LL KK=JJII HHGFFIEDD3CpBBTBAA@@ ?=>>Y==W<<;;:9t8877655.4u4#322P100Q0/|..O-,,++F**7)L(>''2&~&$$%#i"f! x?_5pnEL tKC"= q > > P? :*XZm U( Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.
H ( Să ungi ligheanul cu piciorul lui, şi să-l sfinţeşti.
 ( Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfînt.
7( Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfînt.
Y-(Să aşezi curtea de jur împrejur, şi să pui perdeaua la poarta curţii.
cA(Ligheanul să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să pui apă în el.
iM(Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului cortului întîlnirii.
(Altarul de aur pentru tămîie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei, şi să atîrni perdeaua la uşa cortului.
(Apoi să aduci masa, şi să pui pe ea cele rînduite. După aceea, să aduci sfeşnicul, şi să-i aşezi candelele.
lS(Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atîrni perdeaua dinlăuntru.
_9(„În ziua întîi a lunii întîi, să întinzi locaşul cortului întîlnirii.
1 a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
'+Mosie a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvîntat.
zo'*Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
1]')veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul sfînt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.
;q'(pînzele curţii, stîlpii ei şi picioarele lor, perdeaua dela poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întîlnirii;
wi''altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;
ym'&altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua dela uşa cortului;
{'%sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate în rînd şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
W )'$masa cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
J '#chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;
  '"învelitoarea de piei de berbece văpsite în roş, învelitoarea de piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;
 '!Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;
) M' Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întîlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.
_9'Au legat-o de mitră sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.
3'Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa împărătească sfîntă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfînt Domnului“.
!'brîul de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, şi de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, cum poruncise lui Moise Domnul.
{q'mitra de in subţire, şi scufiile de in subţire cari slujeau ca podoabă; ismenele de in subţire răsucit;
dC'Au făcut şi tunicile de in subţire ţesute cu măestrie, pentru Aaron şi fiii lui;
7'venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.
|s'au făcut şi nişte clopoţei de aur curat, şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:
xk'Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, din fir răsucit;
 'La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă.
a='Au făcut mantia de subt efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.
d~C'Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.
Y}-'Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe cari le-au pus la cei doi umărari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.
|%'Au mai făcut două verigi de aur, pe cari le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinlăuntru dinspre efod.
,{S'iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umărarii efodului în partea dinainte. –
z'Apoi cele două lănţişoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului;
y'Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
fxG'Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
w1'Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
v' iar în al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.
Cu' în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;
Dt' în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;
rs_' Au pus în el patru şiruri de pietre: în şirul întîi era: un sardonix, un topaz şi un smaragd;
r' Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.
-qU'Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măestrie, din aceeaş lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
p'Le-au pus pe umărarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.
o#'Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.
m'I-au făcut nişte umărari cari se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.
Yl-'Au întins nişte plăci de aur, şi le-au tăiat în fire subţiri, pe cari le-au ţesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, şi în in subţire; era lucrat cu măestrie.
lkS'Au făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.
\j 5'Cu materiile văpsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba sfîntului locaş, şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.
%iE&picioarele stîlpilor curţii, de jur împrejur, şi picioarele stîlpilor dela poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi ai curţii.
h&Din ea au făcut picioarele dela uşa cortului întîlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, şi toate uneltele altarului;
bg?&Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.
+fQ&Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s’au făcut cîrligele şi beţele de legătură dintre stîlpi, şi le-au poleit căpătîiele.
Ve'&Din cei o sută de talanţi de argint s’au turnat picioarele sfîntului locaş şi picioarele perdelei din lăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, cîte un talant de picior.
dy&Cîte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.
8ck&Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş:
Vb'&Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sfîntului locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.
a{&El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat în pietre, la cioplit cu meşteşug, şi la lucrat pe gherghef în materiile văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, şi în in subţire.
x`k&Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul.
0_[&Iată socoteala locaşului cortului întîlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviţilor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
M^&Toţi ţăruşii din jurul cortului şi curţii erau de aramă.
8]k&cei patru stîlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de aramă; cîrligele şi beţele lor de legătură erau de argint; iar căpătîiele erau poleite cu argint.
\&Perdeaua dela poarta curţii cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărmiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi, şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pînzelor curţii;
g[I&Picioarele stîlpilor erau de aramă, cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint, şi căpătîiele lor erau poleite cu argint. Toţi stîlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe de argint.
UZ%&Toate pînzele de jur împrejurul curţii erau de in subţire răsucit.
3Ya&şi pentru a doua aripă, care era în faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pînză cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.
nXW&pentru o aripă, cincisprezece coţi de pînză, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,
TW#& Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:
=Vu& Înspre partea de sus, erau cinci zeci de coţi de pînză, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
aU=& În spre partea de miazănoapte, erau o sută de coţi de pînză, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
T)& cu douăzeci de stîlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
S1& Apoi a făcut curtea. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,
R&A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor, cari slujeau la uşa cortului întîlnirii.
Q&A vîrît drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scînduri, gol pe dinlăuntru.
LP&A făcut drugii din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aramă.
O&A turnat apoi patru verigi, pe cari le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vîre drugii în ele.
1N]&A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o subt pervazul altarului, începînd de jos, aşa că venea pînă la jumătatea altarului.
8Mk&A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă.
pL[&La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr’o bucată cu el, şi l-a poleit cu aramă.
EK &A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de trei coţi.
J!%A făcut untdelemnul pentru ungerea sfîntă, şi tămîia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.
OI%A făcut nişte drugi din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.
5He%Subt cunună a făcut două verigi de aur, pe cari le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vîre în ele drugii, cari slujeau la ducerea lui.
G'%L-a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur împrejur.
`F;%Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr’o bucată cu el.
hEK%A întrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
kDQ%A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate de aur curat.
C%Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr’o bucată cu el, bătut în întregime dintr’o bucată de aur curat.
`B;%Era o gămălioară sub două braţe cari ieşeau din sfeşnic, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe cari ieşeau din sfeşnic.
zAo%Pe fusul sfeşniciului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
@)%Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe, cari ieşeau din sfeşnic.
?%Din amîndouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr’o lature, şi trei braţe din cealaltă lature.
5>e%A făcut sfeşnicul de aur curat; a făcut sfeşnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele, şi florile lui erau dintr’o bucată cu el.
5=e%A făcut apoi uneltele, cari trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele, şi ceştile ei, cari slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.
e<E%A făcut drugii de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.
c;A%Verigile erau lîngă pervaz, şi în ele erau vîrîţi drugii pentru ducerea mesei.
:% A turnat pentru masă petru verigi de aur, şi a pus verigile în cele patru colţuri, cari erau la cele patru picioare ale ei.
n9W% I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur.
Q8% A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
7% A făcut masa din lemn de salcîm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.
H6 % Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor, şi uitîndu-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
5%un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
b4?%A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
3%A făcut şi capacul ispăşirii de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea de un cot şi jumătate.
i2M%A vîrît drugii în verigile dela cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.
N1%A făcut nişte drugi de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.
#0A%A turnat pentru el patru verigi de aur, pe cari le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
r/_%L-a poleit cu aur curat pe dinlăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
?. {%Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.
3-a$&Au făcut cei cinci stîlpi ai ei cu cîrligele lor, iar căpătîiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.
',I$%Pentru uşa cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
0+[$$Au făcut patru stîlpi de salcîm pentru ea, şi i-au poleit cu aur; cîrligele lor erau de aur, şi au turnat pentru stîlpii aceştia patru picioare de argint.
.*W$#Perdeaua din lăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.
)7$"Au poleit scîndurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.
v(g$!drugul dela mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scîndurilor, dela un capăt la celalt.
'3$ cinci drugi pentru scîndurile celei de a doua laturi a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile laturii cortului din fundul dinspre apus;
g&I$Au făcut cinci drugi din lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din laturile cortului,
%$Erau astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaseprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.
H$ $acestea erau făcute din două bucăţi, începînd dela partea de jos, şi bine legate la vîrf printr’un cerc; la fel au făcut pentru amîndouă scîndurile din cele două unghiuri.
d#C$Au făcut două scînduri pentru cele două unghiuri ale cortului în partea din fund;
R"$Au făcut apoi şase scînduri pentru fundul cortului, înspre apus.
k!Q$cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cîte două picioare sub fiecare scîndură.
r _$Au făcut apoi douăzeci de scînduri pentru a doua lature a cortului, laturea dinspre miazănoapte,
%E$Au pus patruzeci de picioare de argint subt cele douăzeci de scînduri, cîte două picioare subt fiecare scîndură, pentru cele două urechi ale ei.
X+$Au făcut douăzeci de scînduri pentru cort, înspre partea de miază-zi.
xk$Fiecare scîndură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scîndurile cortului.
r_$Lungimea unei scînduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scînduri era de un cot şi jumătate.
_9$Scîndurile pentru cort, le-au făcut din lemn de salcîm, aşezate în picioare.
6g$Au făcut pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
$Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu cari să se împreune acoperişul cortului, ca să alcătuiască un întreg.
V'$Au făcut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşea o împreunare de covoare, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
kQ$Au prins împreună deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.
+$Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaş măsură.
$Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru cort: unsprezece covoavoare de acestea au făcut.
$ Au făcut cincizeci de copci de aur, şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa în cît cortul alcătuia un întreg.
U%$ Au făcut cincizeci de chiotori la cel dintîi covor, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare; chiotorile acestea erau una în faţa alteia.
N$ Au făcut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfîrşea cea dintîi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.
vg$ Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.
-$ Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaş măsură.
R$Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.
sa$Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.
6 g$Moise a pus să strige în tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfîntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
% E$şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.“
 $Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările sfîntului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau,
 9$Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe cari le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş. Chiar şi dupăce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bună voie.
N $Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
m W$Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în cari pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
)M##I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.
}#"I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atît lui cît şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
 #!să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.
gI# I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
y#L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.
#Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
-U#Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.
sa#mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare.
b?#Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;
U~%#Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.
'}I#Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, şi au adus lucrul lor, şi anume: tort văpsit în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire.
Q|#Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus.
P{#Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite în roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus.
uze#Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului.
Fy#Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.
Ox#Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
)wM#veşmintele preoţeşti pentru slujba sfîntului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.“
Gv #ţăruşii cortului, ţăruşii curţii, şi funiile lor;
]u5#pînzele curţii, stîlpii ei, picioarele ei, şi perdeaua dela poarta curţii;
t#altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
s7#altarul pentru tămîie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară dela intrarea cortului;
Yr-#sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
fqG# masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
qp]# chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinlăuntru pentru acoperirea chivotului;
noW# locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;
^n7# Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
\m3# pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.
nlW#untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;
[k1#piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm,
hjK#materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră;
i%#Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;
ph[#Moise a vorbit întregei adunări a copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
^g7#Să n’aprinzi foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.“
Rf#Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfîntă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.
e #Moise a strîns toată adunarea copiilor lui Israel, şi le-a zis: „Iată lucrurile, pe cari a poruncit Domnul să le faceţi.
Gd "#Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise, şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăş măhrama pe faţă pînă ce intra ca să vorbească cu Domnul.
0c[""Cînd intra Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea măhrama pînă ce ieşea; iar cînd ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.
Rb"!Cînd a încetat să le vorbească, şi-a pus o măhramă pe faţă.
a'" După aceea, toţi copiii lui Israel s’au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai.
n`W"Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s’au întors la el, şi el le-a vorbit.
_'"Aaron şi toţi copiii lui Israel s’au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.
K^"Moise s’a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Cînd se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentrucă vorbise cu Domnul.
U]%"Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N’a mîncat deloc pîne, şi n’a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legămîntului, cele zece porunci.
\!"Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legămînt cu tine şi cu Israel!“
[-"Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.“
AZ}"Să n’aduci cu pîne dospită sîngele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii pînă dimineaţa.
eYE"Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, în timpul cînd te vei sui de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
X"De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
"W?"Să ţii sărbătoarea săptămînilor, a celor dintîi roade din secerişul grîului, şi sărbătoarea strîngerii roadelor la sfîrşitul anului.
V"Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.
vUg"Să răscumperi cu un miel pe întîiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi pe orice întîi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mînile goale înaintea Mea.
T"Orice întîi născut este al Meu, chiar orice întîi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
GS "„Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.
0R]"Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.
IQ "ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să tîrască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor.
QP"Fereşte-te să faci legămînt cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, şi, aducîndu-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănînci din jertfele lor,
uOe"Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.
N " Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pămînt idolii.
M7" Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.
L'" Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriţi, Cananiţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
K+" Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în faţa întregului popor, minuni cari n’au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate.
8~~-}}\||{rzzzyyXyxxwwMvv>uuRttssrqqnppWponn@mml1kkj}ihgg feeddGcbb2a6`_^^G]{\[[*ZYY2XX/WVVUUToSS?RR^QPPONMM,LLKJII;HH?GFFdEDD/CCB:As@@?>===Qb"Căci Eu iau din jertfele de mulţămire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr’o lege vecinică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
a!Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sîngele şi grăsimea jertfei de mulţămire.
`{ Din jertfele voastre de mulţămire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducînd-o ca dar luat prin ridicare.
g_IPreotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
c^ASă aducă cu mînile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
8]k„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţămire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţămire.
2\aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
T[#Cine va mînca vreun fel de sînge, va fi nimicit din poporul său!“
oZYSă nu mîncaţi sînge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în cari veţi locui.
YCăci cine va mînca din grăsimea dobitoacelor din cari se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
XGrăsimea unui dobitoc mort sau sfîşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice alt ceva, numai să n’o mîncaţi.
yWm„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune:
«Să nu mîncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
2VaDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
|UsŞi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mînca din carnea jertfei de mulţămire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.“
*TOdar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie, va mînca din carnea jertfei de mulţămire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
S#Nici carnea care s’a atins de ceva necurat nu trebuie mîncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănînce carne;
RDacă s’ar întîmpla să mănînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţămire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţinea în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, şi oricine va mînca din ea îşi va purta vina.
ZQ/Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.
YP-Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mîncată chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va rămînea din ea, să se mănînce a doua zi.
O9Carnea jertfei de laudă şi de mulţămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineaţa.
!N=Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sîngele jertfei de mulţămire.
M- Pe lîngă aceste turte, să aducă şi pîne dospită pentru darul lui de mîncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţămire.
L; Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţămire, nişte turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frămîntate cu untdelemn.
LK Iată legea jertfei de mulţămire, care se va aduce Domnului.
J# Iar orice jertfă de mîncare, frămîntată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
I Orice jertfă de mîncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
wHiPreotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
7GiCu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaş lege este pentru amîndouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
!F=Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea; şi anume s’o mănînce într’un loc sfînt, căci este un lucru prea sfînt.
E{Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
D cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi deslipit de lîngă rărunchi.
[C1Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acopere măruntaiele,
0B[În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sîngele ei să se stropească pe altar dejur împrejur.
LA Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfînt.
K@Dar să nu se mănînce nici o jertfă de ispăşire din al cărei sînge se va aduce în cortul întîlnirii pentru facerea ispăşirii în sfîntul locaş: ci aceea să fie arsă în foc.
m?UToată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea: ea este un lucru prea sfînt.
>3Vasul de pămînt în care se va fierbe, să se spargă; dacă s’a fiert într’un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă.
0=[Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sînge din ea pe vre un veşmînt, locul stropit cu sînge să fie spălat într’un loc sfînt.
%<EPreotul care va aduce jertfa de ispăşire, acela s’o mănînce; şi anume să fie mîncată într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
u;e„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi zi:
„Iată legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfînt.
2:aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
e9EOrice dar de mîncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănînce.“
F8Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mîncare. Aceasta este o lege vecinică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
87kSă fie pregătită în tigaie cu untdelemn, şi s’o aduci prăjită; s’o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
g6I„Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui, în ziua cînd vor primi ungerea: a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare vecinic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
25aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
4Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănînce din ea. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.“
\33Să n’o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mîncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfînt, ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină.
02[Aaron şi fiii lui să mănînce ce va mai rămînea din darul de mîncare; s’o mănînce fără aluat, într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
H1 Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămîia adăugată la darul de mîncare, şi s’o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
0„Iată legea darului adus ca jertfă de mîncare. Fiii lui Aaron s’o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
L/ Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.
^.7 Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţămire.
-' Apoi să se desbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într’un loc curat.
J, Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu ismenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s’o verse lîngă altar.
p+[ „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi, şi zi:
„Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămînă pe vatra altarului toată noaptea pînă dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar.
2*aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
)3Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, ori care ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.“
*(OIar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului.
'sau lucru pentru care a făcut un jurămînt strîmb – ori care ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să-l dea în mîna stăpînului lui, chiar în ziua cînd îşi va aduce jertfa lui pentru vină.
>&wcînd va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul perdut pe care l-a găsit,
"%?tăgăduind că a găsit un lucru perdut, sau făcînd un jurămînt strîmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte;
c$A„Cînd va păcătui cineva şi va săvîrşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui,
1# aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
f"GAceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul.“
g!Isă aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie; şi i se va ierta.
B Cînd va păcătui cineva făcînd, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi se va face vinovat, purtîndu-şi astfel vina,
r_Să mai adaoge a cincea parte la preţul lucrului, cu care a înşelat sfîntul locaş, şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecele adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.
"?„Cînd cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbece fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul sfîntului locaş.
2aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
 Astfel va face preotul pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămînea din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mîncare.“
^7 S’o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s’o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire.
/Y Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n’adauge nici tămîie, căci este un dar de ispăşire.
M Cealaltă pasăre s’o pregătească drept ardere de tot, după rînduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta.
7i să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispăşire, iar celalt sînge să-l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispăşire.
ESă le aducă preotului, care va jertfi întîi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frîngă cu unghia capul dela grumaz, fără să-l despartă;
`;Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalt ca ardere de tot.
xkApoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui.
zoCînd cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul.
Esau cînd cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgînd de seamă la început, bagă de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat:
X+sau cînd cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat;
sau cînd cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei tîrîtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel vinovat;
 #Cînd cineva, fiind pus subt jurămînt ca martor, va păcătui, nespunînd ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel subt vină,
%E#Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvîrşit, şi i se va ierta.
3a"Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să-l verse la picioarele altarului.
 !Să-şi pună mîna pe capul jertfei, şi s’o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
j O Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.
i MPreotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
- UPreotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să-l verse la picioarele altarului.
~ wSă-şi pună mîna pe capul jertfei de ispăşire, şi s’o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
=uDacă cineva din poporul de rînd a păcătuit fără voie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s’a făcut astfel vinovat,
CToată grăsimea s’o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţămire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
T#Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sînge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
*OSă-şi pună mîna pe capul ţapului, şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
lSşi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
A}Dacă o căpetenie a păcătuit, făcînd fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri cari nu trebuiesc făcute şi s’a făcut astfel vinovat,
'IViţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintîi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
A}Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
LToată grăsimea viţelului s’o ia şi s’o ardă pe altar.
y~mSă ungă cu sîngele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; şi să verse tot sîngele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
}să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru.
h|KPreotul care a primit ungerea, să aducă din sîngele viţelului în cortul întîlnirii;
{Bătrînii adunării să-şi pună mînile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
.zWşi dacă păcatul săvîrşit s’a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea cortului întîlnirii.
Ty# Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi făcîndu-se astfel vinovată,
Lx adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într’un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
jwO Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
{vq cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţămire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
(uK cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
&tGSă ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
s5Apoi preotul să ungă cu sînge coarnele altarului pentru tămîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii.
r-să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a sfîntului locaş.
wqiPreotul, care a primit ungerea, să ia din sîngele viţelului, şi să-l aducă în cortul întîlnirii:
#pASă aducă viţelul la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mîna pe capul viţelului, şi să-l junghie înaintea Domnului.
Wo)Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
Jn„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune:
„Cînd va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcînd lucruri cari nu trebuiesc făcute; şi anume:
1m aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
)lMAceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu mîncaţi nici grăsime, nici sînge.“
k;Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
j cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi.
$iCApoi din ea, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
,hS Să-şi pună mîna pe capul vitei, şi s’o junghie înaintea cortului întîlnirii; şi fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar dejur împrejur.
Ng Dacă darul lui va fi o capră, s’o aducă înaintea Domnului.
sfa Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
e  cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi.
d Din această jertfă de mulţămire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface dela osul spinării, grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
.cWSă-şi pună mîna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întîlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar dejur împrejur.
NbDacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
)aMDacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţămire Domnului, va fi din turmă, fie parte bărbătească fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur.
6`gFiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de de foc, de un miros plăcut Domnului.
_cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va deslipi delîngă rărunchi.
B^Din această jertfă de mulţămire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntae;
2]_Să pună mîna pe capul dobitocului, să-l junghie la uşa cortului întîlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sîngele pe altar de jur împrejur.
Q\ Cînd cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţămire:
Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur, înaintea Domnului.
H[ Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămîia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare, mistuită de foc înaintea Domnului.
fZGSă torni untdelemn pe ele, şi să adaugi şi tămîie; acesta este un dar de mîncare.
YY-Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, să aduci ca dar de mîncare din cele dintîi roade ale tale, spice coapte de curînd, prăjite la foc şi boabe noi pisate.
xXk Toate darurile tale de mîncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mîncare sarea, care este semnul legămîntului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mîncare să aduci sare.
)WM Ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului; dar ca dar de mîncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
xVk Niciunul din darurile, pe cari le veţi aduce ca jertfă de mîncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mîncare mistuită de foc înaintea Domnului.
8Uk Ce va rămînea din darul acesta de mîncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.
FT Preotul va lua din darul de mîncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare, de un miros plăcut Domnului.
SDarul de mîncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; şi anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
R9Dacă darul tău adus ca jertfă de mîncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn.
xQkS’o frîngi în bucăţi, şi să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare.
/PYDacă darul tău, adus ca jertfă de mîncare, va fi o turtă coaptă în tigae, să fie făcută din floarea făinii, nedospită şi frămîntată cu untdelemn.
oOYDacă vei aduce ca jertfă de mîncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nedospite, făcute din floare de făină, frămîntate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
ENCe va rămînea din darul acesta de mîncare, să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între jertfele de mîncare, mistuite de foc înaintea Domnului.
M-S’o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămîia, şi s’o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
-L WCînd va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mîncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, şi să adauge şi tămîie.
WK +Să-i frîngă aripile, fără să le deslipească; şi preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
J }Să scoată guşa cu penele ei, şi s’o arunce lîngă altar, spre răsărit, în locul unde se strînge cenuşa.
$I EPreotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia, şi s’o ardă pe altar, iar sîngele să i se scurgă pe un perete al altarului.
H Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
RG ! Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le aducă pe toate, şi să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
F   El să-l taie în bucăţi; şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
*E Q Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sîngele pe altar de jur împrejur.
D  Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.
xB mPreoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
TA %Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc.
U@ 'Să jupoaie viţelul adus ca ardere de tot, şi să-l taie în bucăţi.
;? sSă junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sîngele, şi să-l stropească de jur împrejur pe altarul dela uşa cortului întîlnirii.
> Să-şi pună mîna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.
\= 5Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
*< Q„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
Cînd cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.
T; 'Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul întîlnirii, şi a zis:
:9(&Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregei case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
O9(%Şi cînd nu se ridica norul, nu porneau, pînă ce nu se ridica.
x8k($Cît au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cînd se ridica norul deasupra cortului.
7 (#Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.
^67("Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
5(!Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
x4k( cînd intrau în cortul întîlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.
V3'(Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mîinile şi picioarele în el;
m2U(A aşezat ligheanul între cortul întîlnirii şi altar, şi a pus în el apă pentru spălat.
81k(A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului întîlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mîncare, cum poruncise lui Mosie Domnul.
10_(A aşezat perdeaua la uşa cortului.
O/(a ars pe el tămîie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.
c.A(Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întîlnirii în faţa perdelei dinlăuntru;
\-3(şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
t,c(Apoi a aşezat sfeşnicul în cortul întîlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului;
Z+/(şi a pus pe ea pînile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
~*w(A aşezat masa în cortul întîlnirii, în partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinlăuntru;
&)G(A adus chivotul în cort; a atîrnat perdeaua despărţitoare înaintea lui, şi a acoperit astfel chivotul mărturirei, cum poruncise lui Moise Domnul.
((Apoi a luat mărturia, şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot, şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
-'U(A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.
u&e(Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scîndurile şi verigile, şi a ridicat stîlpii.
V%'(În ziua întîi a lunii întîi a anului al doilea, cortul era aşezat.
O$(Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
5#e(şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.“
D"(Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile,
~!w( Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi, şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
-h~~}}||V|{{zzyxxww>=q<<';;2:988!7n6645534m322W100-yPreotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într’un vas de pămînt, în apă curgătoare.
,!preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
+Preotul să iasă afară din tabără, şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
}*u„Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui. Să-l aducă înaintea preotului.
1) aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
W() ;Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cînd loveşte hainele de lînă sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, şi după care vor fi declarate curate sau necurate.“
#'A :Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, şi va fi curat.
A&} 9Şi dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
%1 8Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s’o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
k$Q 7Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Şi dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s’a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă.
r#_ 6să poruncească să se spele partea atinsă de rană, şi să-l închidă a doua oară şapte zile.
"  5Dar dacă preotul vede că rana nu s’a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
/!Y 4Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lînă sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
Z / 3Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s’a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
W) 2Preotul să cerceteze rana, şi să închidă şapte zile lucrul cu rana.
D 1şi rana va fi verzuie sau roşietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, şi trebuie arătată preotului.
kQ 0în urzeală sau în bătătură de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
gI /Cînd se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in,
  .Cîtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.
,S -Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfîşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: «Necurat! Necurat!»
]5 ,este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
6g +Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşietic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
3a *Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşietic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.
xk )Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.
U% (Cînd unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.
4c 'preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sînt pete de un alb gălbui, acestea nu sînt decît nişte pete cari au făcut spuzeală pe piele: este curat.
a= &Cînd un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,
"? %Dacă i se pare că rîia a stătut pe loc, şi că din ea a crescut păr negru, rîia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.
1 $preotul să-l cerceteze. Şi dacă rîia s’a întins pe piele, preotul n’are să mai caute să vadă dacă are păr galbui: este necurat.
T# #Dar dacă rîia s’a întins pe piele, dupăce a fost declarat curat,
N "Preotul să cerceteze rîia a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins pe piele, şi nu pare mai adîncă decît pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
 !cel cu rîia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este rîia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.
 7 Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins, dacă n’are păr gălbui, şi dacă nu pare mai adîncă decît pielea,
& G Dacă preotul vede că rana rîiei nu pare mai adîncă decît pielea, şi n’are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de rîie la cap.
R  preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adîncă decît pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este rîie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
Q  Cînd un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
V ' Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s’a întins pe piele, şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
 Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
+Q Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
_9 preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s’a făcut alb, şi ea pare mai adîncă decît pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
/ Cînd un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşietic,
 Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s’a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
gI Dacă s’a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
+Q Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
B Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adîncă decît pielea, şi dacă părul s’a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
 şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşietic, omul acela să se arate preotului.
[1 Cînd un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
~ preotul să-l cerceteze, şi dacă rana s’a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
T}# Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot;
o|Y cînd preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
M{ Dar în ziua cînd se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
/zY preotul să-l cerceteze; şi dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s’a făcut toată albă, el este curat.
6yg Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap pînă în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile,
x- atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
@w{ Preotul să-l cerceteze. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,
Sv! Cînd se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
{uq Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s’a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
=tu Dar dacă pecinginea s’a întins pe piele, dupăce s’a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.
hsK Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s’a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.
:ro A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăş. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s’a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.
Aq} Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, şi dacă părul nu s’a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.
p Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
po[ „Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoţi.
?n } Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
]m5 Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.“
_l9 Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sîngelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
}ku Cînd se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întîlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.
Fj Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămîni, ca pe vremea cînd i-a venit sorocul; şi să rămînă şase zeci şi şase de zile ca să se curăţească de sîngele ei.
niW Femeia să mai rămînă încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sîngele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfînt, şi să nu se ducă la sfîntul locaş, pînă nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
?h{ În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
lgS „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cînd o femeie va rămînea însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
1f a Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
e3 /ca să faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănîncă şi dobitocul care nu se mănîncă.“
)dM .Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele cari se mişcă în ape, şi toate vietăţile cari se tîrăsc pe pămînt,
c% -Căci Eu sînt Domnul, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu sînt sfînt.
Qb ,Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste tîrîtoare cari se tîrăsc pe pămînt.
!a= +Să nu vă faceţi urîcioşi prin toate aceste tîrîtoare cari se tîrăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele.
v`g *Din toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt, din toate cele ce se tîrăsc pe pîntece, să nu mîncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviţi ca o urîciune.
t_c )Pe orice tîrîtoare care se tîrăşte pe pămînt, s’o priviţi ca necurată; să nu se mănînce.
B^ (cine va mînca din trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara; şi cine va purta trupul ei mort, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara.
] 'Dacă moare una din vitele cari vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat pînă seara;
u\e &Dar dacă se pusese apă pe sămînţă, şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
[ %Dacă se întîmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămînţă care trebuie sămănată, ea va rămînea curată.
$ZC $Numai izvoarele şi fîntînile, cari alcătuiesc grămezi de ape, vor rămînea curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat.
/YY #Orice lucru, pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărîme: vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate.
PX "Orice lucru de mîncare, pe care va cădea ceva din apa aceasta, va fi necurat; şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
W% !Tot ce se va găsi într’un vas de pămînt în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, şi veţi sparge vasul.
V) Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus în apă, şi va rămînea necurat pînă seara; după aceea va fi curat.
U Să le priviţi ca necurate dintre toate tîrîtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pînă seara.
JT ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul.
$SC Iată, din vietăţile cari se tîrăsc pe pămînt, cele pe cari le veţi privi ca necurate: cîrtiţa, şoarecele şi şopîrla, după soiurile lor;
R şi ori cine le va purta trupurile moarte, îşi va spăla hainele şi va fi necurat pînă seara. Să le priviţi ca necurate.
5Qe Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, cari umblă pe labele lor: ori cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pînă seara;
)PM Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n’are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
oOY şi oricine va purta trupurile lor moarte, să-şi spele hainele, şi va fi necurat pînă seara.
sNa Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pînă seara,
tMc Pe toate celelalte tîrîtoare cari sboară şi cari au patru picioare să le priviţi ca o urîciune.
Ly Iată pe cari să le mîncaţi: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor.
;Kq Dar, dintre toate tîrîtoarele cari sboară şi umblă pe patru picioare, să mîncaţi pe cele ce au fluerul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pămînt.
fJG Să priviţi ca o urîciune orice tîrîtoare care sboară şi umblă pe patru picioare.
QI barza, bîtlanul, şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.
3Hc lebăda, pelicanul şi corbul de mare;
2Ga huhurezul, heretele şi cocostîrcul;
VF' struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui;
+ES corbul şi toate soiurile lui;
@D} şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;
C- Iată dintre păsări, cele pe cari le veţi privi ca o urîciune, şi din cari să nu mîncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
\B3 Să priviţi ca o urîciune pe toate cele cari n’au aripi şi solzi în ape.
A  Să le priviţi ca o urîciune, să nu mîncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urîciune.
0@[ Dar să priviţi ca o urîciune pe toate cele ce n’au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în rîuri.
Z?/ Iată vieţuitoarele, pe cari să le mîncaţi dintre toate cele ce sînt în ape. Să mîncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi, şi cari sînt în ape, fie în mări, fie în rîuri.
}>u Să nu mîncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.
= Să nu mîncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat.
p<[ Să nu mîncaţi iepurele, care rumegă, dar n’are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
y;m Să nu mîncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n’are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
N: Dar să nu mîncaţi din cele ce rumegă numai, sau cari au numai unghia despicată. Astfel, să nu mîncaţi cămila, care rumegă, dar n’are unghia despicată: s’o priviţi ca necurată.
g9I Să mîncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.
8) „Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le:
«Iată dobitoacele pe cari le veţi mînca dintre toate dobitoacele depe pămînt.
C7  Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a zis:
D6 Moise a auzit şi a fost mulţămit cu aceste cuvinte.
5 Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s’au întîmplat, dacă aş fi mîncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?“
41 Iată că sîngele jertfei n’a fost dus înlăuntrul sfîntului locaş; trebuiaţi s’o mîncaţi în sfîntul locaş, cum am poruncit.“
m3U „Pentru ce n’aţi mîncat jertfa de ispăşire într’un loc sfînt? Ea este un lucru prea sfînt; şi Domnul v’a dat-o, ca să purtaţi nelegiuirea adunării, şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
;2q Moise a căutat ţapul adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s’a mîniat pe Eleazar şi Itamar, fiii cari mai rămăseseră lui Aaron, şi a zis:
>1w Împreună cu grăsimile rînduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, şi pieptul care se leagănă într’o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr’o lege vecinică, aşa cum a poruncit Domnul.“
k0Q Să mîncaţi de asemenea într’un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într’o parte şi alta, şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sînt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel.
K/ S’o mîncaţi într’un loc sfînt; acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci aşa mi-a fost poruncit.
.3 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii cari mai rămăseseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mîncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mîncaţi-o fără aluat lîngă altar: căci este un lucru prea sfînt.
t-c şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile, pe cari li le-a dat Domnul prin Moise.“
n,W ca să puteţi deosebi ce este sfînt de ce nu este sfînt, ce este necurat de ce nu este curat,
Z+/ „Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, cînd veţi intra în cortul întîlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege vecinică printre urmaşii voştri,
2*a Domnul a vorbit lui Aaron, şi a zis:
))M Voi să nu ieşiţi din uşa cortului întîlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.“ Ei au făcut cum zisese Moise.
M( Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele, şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi, şi să Se mînie Domnul împotriva întregei adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plîngă arderea care a venit dela Domnul.
u'e Ei s’au apropiat, şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
U&% Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din sfîntul locaş, şi duceţi-i afară din tabără.“
I%  Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: «Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.“ Aaron a tăcut.
e$E Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
T# % Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
Q" Un foc a eşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.
&!G Moise şi Aaron au intrat în cortul întîlnirii. Cînd au ieşit din el, au binecuvîntat poporul. Şi slava Domnului s’a arătat întregului popor.
/ Y Aaron şi-a ridicat mînile spre popor, şi l-a binecuvîntat. Apoi, dupăce a adus jertfa de ispăşire, ardereadetot şi jertfa de mulţămire, s’a pogorît.
#A Aaron a legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
_9 au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.
 I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecelui, coada, grăsimea care acopere măruntaiele, rărunchii, şi prapurul ficatului;
.W A junghiat apoi taurul şi berbecele, ca jertfă de mulţămire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sîngele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur.
 A adus şi jertfa de mîncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă.
W) A adus apoi arderea de tot, şi a jertfit-o, după rînduielile aşezate.
<s În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a junghiat, şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintîi jertfă.
dC A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
gI I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
 A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el, şi el l-a stropit pe altar dejur împrejur.
I  Iar carnea şi pielea le-a ars în foc afară din tabără.
% A ars pe altar grăsimea, rărunchii, şi prapurul ficatului dela viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul.
)M Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el şi-a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celalt sînge l-a turnat la picioarele altarului.
eE Aaron s’a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
ue Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.“
fG Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.“
' Ei au adus înaintea cortului întîlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s’a apropiat, şi a stătut înaintea Domnului.
A} un taur şi un berbece, pentru jertfa de mulţămire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mîncare, frămîntat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.“
8 k Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Luaţi un ţap, pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur, pentru arderea de tot;
* O Şi a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece pentru arderea de tot, amîndoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
d  E În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui, şi pe bătrînii lui Israel.
U %$Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
4 c#Să rămîneţi dar şapte zile la uşa cortului întîlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s’a poruncit.“
nW"Ce s’a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi deacum încolo ca ispăşire pentru voi.
{!Timp de şapte zile, să nu ieşiţi de loc din uşa cortului întîlnirii, pînă se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
^7 Iar partea care va mai rămînea din carne şi din pîne, s’o ardeţi în foc.
+Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întîlnirii; acolo s’o mîncaţi, împreună cu pînea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicînd: «Aaron şi fiii lui s’o mănînce.»
)Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sîngele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.
fGMoise a luat pieptul berbecelui de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într’o parte şi într’alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul.
V'Apoi Moise le-a luat din mînile lor, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
6gToate aceste lucruri le-a pus în mînile lui Aaron şi în mînile fiilor săi, şi le-a legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
Na luat de asemenea din coşul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pîne făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
7A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi spata dreaptă;
i~MA adus pe fiii lui Aaron, a pus sînge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare dela piciorul lor cel drept, iar sîngele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
O}Moise a junghiat berbecele, a luat din sîngele lui, şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
!|=A adus apoi celalt berbece, adică berbecele pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul berbecelui.
W{)A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, şi a ars tot berbecele pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
Yz-A tăiat berbecele în bucăţi, şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.
Sy!Moise l-a junghiat, şi a stropit sîngele pe altar de jur împrejur.
}xuA apropiat apoi berbecele pentru arderea de tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul berbecelui.
+wQIar cealaltă parte care a mai rămas din viţel şi anume: pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul.
v#A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.
muUMoise l-a junghiat, a luat sînge, şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţit altarul; celalt sînge l-a turnat la picioarele altarului, şi l-a sfinţit astfel, făcînd ispăşire pentru el.
"t?A apropiat apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mînile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.
s9 Moise a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brîiele, şi le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul.
lrS Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
q% A stropit cu el altarul de şapte ori, şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
p Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfîntul locaş şi toate lucrurile, cari erau în el, şi le-a sfinţit.
o5 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa de aur, cununa împărătească sfîntă, cum poruncise lui Moise Domnul.
FnI-a pus pieptarul, şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.
,mSA pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brîul, l-a îmbrăcat cu mantia, şi a pus pe el efodul, pe care l-a strîns cu brîul efodului cu care l-a îmbrăcat.
MlMoise a adus pe Aaron şi pe fiii lui, şi i-a spălat cu apă.
Sk!Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.“
pj[Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s’a strîns la uşa cortului întîlnirii.
Kişi cheamă toată adunarea la uşa cortului întîlnirii.“
3ha„Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimile,
1g aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
$fC&Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua cînd a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
:eo%Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mîncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţămire.
d#$Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege vecinică printre urmaşii lor.“
_~v}||'{[zNymyx\wIvuuNss=rqpppo ncn mKllikk+jTiiGhh>ggfmee>=X<;m::<9E88[7}66 5f4332H2110/6.--U,+**>)m(o''0&&%%Y$$h##~"""!!L _/  c%~\f2C6D2 H z 9=OH F1x aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
rw_%Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul.“
Qv$Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe {Măsură pentru cereale = cam 20 litri} drepte, şi hine drepte. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului.
u#Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
pt["Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
lsS!Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
r Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.
1q]Să nu vă duceţi la ceice cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
epESă păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
o1Să nu-ţi necinsteşti fata, dînd-o să fie curvă, pentruca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie, şi să se umple de fărădelegi.
nSă nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sînt Domnul.
emESă nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
bl?Să nu mîncaţi nimic cu sînge. Să nu ghiciţi după vîrcolaci, nici după nori.
k!În al cincilea an, să mîncaţi roadele, ca ele să vi se înmulţească din ce în ce mai mult: Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
\j3În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui.
^i7Cînd veţi intra în ţară, şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mîncaţi din ele.
JhPreotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecele adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut, îi va fi iertat.
xgkEl să aducă Domnului pentru vina lui, la uşa cortului întîlnirii, un berbece ca jertfă pentru vină.
hfKCînd un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n’a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amîndoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentrucă ea nu era slobodă.
ReSă păziţi legile Mele.
Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu sameni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire.
d'Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul.
cSă nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
~bwSă nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sînt Domnul.
8akSă nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului, şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
/`YSă nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.
_9 Să nu asupreşti pe aproapele tău, şi să nu storci nimic dela el prin silă.
Să nu opreşti pînă a doua zi plata celui tocmit cu ziua.
v^g Să nu juraţi strîmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.
_]9 Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
K\ Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strîngi boabele cari vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
[3 Cînd veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi spicele rămase pe urma secerătorilor.
$ZCCine va mînca din ea, îşi va purta vina păcatului său, căci necinsteşte ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
uYeDacă va mînca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urît: jertfa nu va fi primită.
XJertfa să fie mîncată în ziua cînd o veţi jertfi, sau a doua zi; ce va mai rămînea pînă a treia zi, să se ardă în foc.
kWQCînd veţi aduce Domnului o jertfă de mulţămire, s’o aduceţi aşa ca să fie primită.
~VwSă nu vă întoarceţi spre idoli, şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
UFiecare din voi să cinstească pe mamă-sa şi pe tatăl său, şi să păzească Sabatele Mele. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
T/„Vorbeşte întregei adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le:
Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
1S aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
>RwPăziţi poruncile Mele, şi nu faceţi niciunul din obiceiurile urîte cari se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru.“
vQgCăci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
%PELuaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile cari erau în ea înaintea voastră.
#OACăci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, cari au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pîngărită.
-NUPăziţi dar legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
M Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pămîntul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
&LGSă nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s’au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastră.
K3Să nu te culci cu o vită, ca să te pîngăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
_J9Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
I1Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pîngăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.
[H1Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea.
{GqSă nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, cînd este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
!F=Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cît timp ea este încă în viaţă.
IE Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi sînt rude de aproape: este o nelegiuire.
`D;Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
pC[Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
wBiSă nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.
]A5 Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
d@C Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
r?_ Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.
g>I Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
=  Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
`<;Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
;Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
x:kNici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul.
s9aSă păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sînt Domnul!
~8wSă împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
:7oSă nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
a6=„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
15 aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
j4ODacă nu-şi spală hainele, şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui.“
N3Oricine, fie băştinaş, fie străin, care va mînca dintr’o fiară moartă sau sfîşiată, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara; apoi va fi curat.
z2oCăci viaţa oricărui trup stă în sîngele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: «Să nu mîncaţi sîngele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sîngele lui: oricine va mînca din el, va fi nimicit.
M1 Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii cari locuiesc în mijlocul lor vînează o fiară sau o pasăre care se mănîncă, să-i verse sîngele şi să-l acopere cu ţărînă.
/0Y De aceea am zis copiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănînce sînge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănînce sînge.
_/9 Căci viaţa {Sau: sufletul} trupului este în sînge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sîngele ispăşire.
o.Y Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii cari locuiesc în mijlocul lor, mănîncă sînge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănîncă sîngele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
- şi n’o aduce la uşa cortului întîlnirii, ca s’o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
!,=Să le spui dar: Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii cari locuiesc în mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
+Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu cari curvesc. Aceasta va fi o lege vecinică pentru ei şi pentru urmaşii lor.
'*IPreotul să le stropească sîngele pe altarul Domnului, la uşa cortului întîlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
\)3De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi junghie jertfele pe cîmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţămire.
u(eşi nu-l aduce la uşa cortului întîlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sîngele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sînge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.
y'mDacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
&„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Iată ce a poruncit Domnul.
1% aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
K$"Aceasta să fie pentru voi o lege vecinică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.“ Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.
H# !Să facă ispăşire pentru Locul prea sfînt, să facă ispăşire pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
l"S Ispăşirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite.
!Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege vecinică.
" ?Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
b?Aceasta să vă fie o lege vecinică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
 Cel ce le va arde, să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăş în tabără.
Z/Să scoată afară din tabără viţelul ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sînge a fost dus în sfîntul locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega.
3Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel, să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăş în tabără.
G Iar grăsimea jertfei de ispăşire s’o ardă pe altar.
saSă-şi spele trupul cu apă într’un loc sfînt, şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.
(KAaron să intre în cortul întîlnirii; să-şi lepede veşmintele de in, pe cari le îmbrăcase la intrarea în sfîntul locaş, şi să le pună acolo.
}Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într’un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul.
NAaron să-şi pună amîndouă mînile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu cari au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr’un om care va avea însărcinarea aceasta.
%Cînd va isprăvi de făcut ispăşirea pentru sfîntul locaş, pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.
&GSă stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sînge, şi astfel să-l curăţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.
`;După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sîngele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
jOSă nu fie nimeni în cortul întîlnirii cînd va intra Aaron să facă ispăşirea în sfîntul locaş, pînă va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel.
Astfel să facă ispăşire pentru sfîntul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin cari au păcătuit ei. Să facă la fel pentru cortul întîlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
&GSă junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sîngele dincolo de perdeaua dinlăuntru. Cu sîngele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sîngele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.
_9Să ia din sîngele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sînge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii.
/Y să pună tămîia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămîie să acopere capacul ispăşirii depe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.
R Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, şi doi pumni de tămîie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinlăuntru;
> w Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi junghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
C  Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.
p [ Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
o YAaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel.
f GSă ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii.
Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire, pentru el şi pentru casa lui.
Să ia, dela adunarea copiilor lui Israel, doi ţapi pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece pentru arderea de tot.
+Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in, şi să-şi pună pe trup ismenele de in; să se încingă cu brîul de in, şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea sînt veşmintele sfinţite, cu cari se va îmbrăca el dupăce îşi va spăla trupul în apă.
Iată cum să intre Aaron în sfîntul locaş. Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbece pentru arderea de tot.
+QDomnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfîntul locaş, dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.
 Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morţi cînd s’au înfăţişat înaintea Domnului.
)M!pentru cea care este la curgerea dela soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere, şi pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.“
}u Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr’o lepădare de sămînţă în somn,
8kAşa să depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pîngăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.
DPreotul să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.
~A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să-i ducă preotului, la uşa cortului întîlnirii.
i}MDupă ce va fi curăţită de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată.
| Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
{{Orice pat în care se va culca în timpul cît va ţinea scurgerea aceasta, va fi ca şi patul din timpul cînd ea este la scurgerea dela soroc; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat ca atunci cînd este ea la scurgerea dela soroc.
uzeFemeia care va avea o scurgere de sînge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obicinuite, sau a cărei scurgere va ţinea mai mult ca deobicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cînd îi vine sorocul.
2y_Dacă se culcă cineva cu ea, şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca, va fi necurat.
x Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat pînă seara.
wOricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
~vwOricine se va atinge de patul ei, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
uOrice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea, va fi necurat.
At}Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sînge din trupul ei, să rămînă şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat pînă seara.
s}Dacă o femeie s’a culcat cu un astfel de om, să se scalde amîndoi în apă, şi vor fi necuraţi pînă seara.
rOrice haină şi ori ce piele cari vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate pînă seara.
qOmul care va avea o scurgere a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat pînă seara.
4pcPreotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
'oIÎn ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii, şi să-i dea preotului.
Fn După ce va fi curăţit de scurgerea lui, omul acela să numere şapte zile pentru curăţirea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat.
zmo Orice vas de pămînt care va fi atins de el, să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.
)lM Cine va fi atins de cel cu scurgerea, şi nu-şi va spăla mînile în apă, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Ok Cine se va atinge de vreun lucru care a fost subt el, va fi necurat pînă seara; şi cine va ridica lucrul acela, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
Aj Ori ce şea pe care va călări el, va fi necurată.
iDacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
}huCine se va atinge de trupul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
gCine va şedea pe lucrul pe care a şezut el, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat pînă seara.
|fsCine se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat pînă seara.
neWOrice pat în care se va culca, va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat.
d Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.
c-„Vorbiţi copiilor lui Israel, şi spuneţi-le:
«Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
?b }Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
oaY9ea arată cînd un lucru este necurat, şi cînd este curat. Aceasta este legea pentru lepră.“
A`8pentru umflături, pentru pecingini şi pentru pete:
5_g7pentru lepra de pe haine şi de pe case,
V^'6Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru rîia de cap,
]5Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe cîmp. Să facă astfel ispăşire pentru casă, şi ea va fi curată.
\4Să cureţe casa cu sîngele pasării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cărmîzul.
=[u3Să ia lemnul de cedru, isopul, cărmîzul şi pasărea cea vie; să le moaie în sîngele păsării junghiate şi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa.
bZ?2Să junghie una din păsări într’un vas de pămînt, într’o apă curgătoare.
_Y91Pentru curăţirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cărmîz şi isop.
7Xi0Dacă preotul, care s’a întors în casă, vede că rana nu s’a întins, dupăce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
|Ws/Cine se va culca în casă, să-şi spele hainele. Cine va mînca în casă, deasemenea să-şi spele hainele.
eVE.Cine va intra în casă în tot timpul cînd era închisă, va fi necurat pînă seara.
U-Să dărîme casa, lemnele, şi toată tencuiala casei; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într’un loc necurat.
T/,preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă vede că rana s’a întins în casă, este o lepră învechită în casă: casa este necurată.
S'+Dacă rana se va întoarce şi va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit şi tencuit din nou casa,
R*Să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintîi; şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
"Q?)Să pună să răzăluiască toată partea din lăuntru a casei, şi tencuiala răzăluită să se arunce afară din cetate, într’un loc necurat.
P(să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, şi să le arunce afară din cetate într’un loc necurat.
Oy'În ziua a şaptea, preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă va vedea că rana s’a întins pe zidurile casei
iNM&să iasă din casă, şi, cînd va ajunge la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.
M5%Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sînt nişte gropişoare verzui sau roşietice, părînd mai adînci decît zidul,
SL!$Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa.
K}#cel cu casa să se ducă să spună preotului, şi să zică: «Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea.»
5Je"„După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v’o dau în stăpînire, dacă voi trimete o rană de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpîni,
@I}!Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
H1 Aceasta este legea pentru curăţirea celui ce are o rană de lepră, şi nu poate să aducă tot ce este rînduit pentru curăţirea lui.“
UF%Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
$ECCe mai rămîne din untdelemn în mînă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
DIar din untdelemnul din mîna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte, şi pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sîngele jertfei pentru vină.
C/Preotul să stropească de şapte ori cu degetul de la mîna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mîna stîngă a lui.
DBPreotul să toarne untdelemn în palma mînii stîngi.
{AqSă junghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia din sîngele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept.
,@SPreotul să ia mielul pentru jertfa de vină, şi logul cu untdelemn; şi să le legene într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
?În ziua a opta, să aducă pentru curăţirea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului.
>Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celalt ca ardere de tot.
z=oDacă este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într’o parte şi într’alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare, şi un log de untdelemn.
<Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mîncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.
/;YApoi preotul să aducă jertfa de ispăşire; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte de întinăciunea lui. În urmă să junghie arderea de tot.
3:aIar untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
9Din untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sîngelui dela jertfa pentru vină.
28_Preotul să-şi moaie degetul mînii drepte în untdelemnul din palma mînii stîngi, şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.
X7+Preotul să ia untdelemn din log, şi să toarne în palma mînii stîngi.
]65Preotul să ia din sîngele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare dela mîna dreaptă a lui, şi pe degetul cel mare dela piciorul drept.
5  Să junghie mielul în locul unde se junghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în locul sfînt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru prea sfînt.
H4  Preotul să ia unul din miei, şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
"3? Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţeşte şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întîlnirii.
`2; A opta zi, să ia doi miei fără cusur, şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare frămîntat cu untdelemn, şi un log {Sau pahar} de untdelemn.
A1} În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprîncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
e0ECel ce se curăţeşte, trebuie să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul, şi să se scalde în apă; şi va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămînă şapte zile afară din cort.
/5Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe cîmp.
~~}|{{{ zeyxx9wvv`utsrr?qqpXo{nhmmlVkkIjj8ijhh"gffeQedBccbb&aas`z`_"^^]\[ZZ>YYBXWW3VUTTVSSsR_QQPONNdMMLLNKK_K JsJII*HTGGjFFgEEDCClB|A|@@-?1>=<;::99@9 8@77966.5Z5%4b3210//.G--,,+**j))e((' &f%%c%.$##,""i"!n {lG<)n{+.8{ G _ 1)1>0el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vîndut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere.
C=/Dacă un străin, sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lîngă el, şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
}<u.Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cît despre fraţii voştri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpînească pe fratele său cu asprime.
=;u-Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor cari vor locui la tine, şi din familiile lor, pe cari le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
: ,Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei dela neamurile cari vă înconjoară; dela ele să cumpăraţi robi şi roabe.
S9!+Să nu-l stăpîneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.
|8s*Căci ei sînt slujitorii Mei, pe cari i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vînduţi cum se vînd robii.
7)Atunci să iasă dela tine, el şi copiii lui cari vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui.
z6o(Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta pînă la anul de veselie.
x5k'Dacă fratele tău sărăceşte lîngă tine, şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob.
4&Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
p3[%Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobîndă, şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.
2$Să nu iei dela el nici dobîndă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
-1U#Dacă fratele tău sărăceşte, şi nu mai poate munci lîngă tine, să-l sprijineşti, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
z0o"Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpîni de veci.
d/C!Cine va cumpăra dela Leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vîndută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor sînt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
!.= Cît priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe cari le vor avea ei în aceste cetăţi, Leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
F-Casele din sate, cari nu sînt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca ţarini de pămînt: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.
,Dar dacă această casă, aşezată într’o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămînea de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
Z+/Dacă un om vinde o casă de locuit într’o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare pînă la împlinirea unui an dela vînzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an.
f*GDacă n’are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vîndut să rămînă în mînile cumpărătorului pînă la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.
) să socotească anii dela vînzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui.
(#Dacă un om n’are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,
L'Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai deaproape, să vină şi să răscumpere ce a vîndut fratele său.
z&oDe aceea în toată ţara pe care o veţi stăpîni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pămînturi.
% Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
/$YCînd veţi sămăna în anul al optulea, veţi mînca tot din vechile roduri; pînă la al nouălea an, pînă la noile roduri, veţi mînca tot din cele vechi.
q#]Eu vă voi da binecuvîntarea Mea în anul al şaselea, şi pămîntul va da roade pentru trei ani.
"yDacă veţi zice: «Ce vom mînca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom sămăna şi nu vom strînge rodurile?»
{!qŢara îşi va da rodurile, veţi mînca din ele şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ea.
| sÎmpliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară.
Niciunul din voi să nu înşele deci pe aproapele lui, şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
7iCu cît vor fi mai mulţi ani, cu atît să ridici preţul; şi cu cît vor fi mai puţini ani, cu atît să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
ySă cumperi dela aproapele tău, socotind anii dela anul de veselie, şi el să-ţi vîndă socotind anii de rod.
)Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpăraţi ceva dela aproapele vostru, niciunul din voi să nu înşele pe fratele lui.
Z/ În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
vg Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfînt. Să mîncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.
7i Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu sămănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele dela ele, şi să nu culegeţi via netăiată.
 Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
(K În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trîmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trîmbiţa în toată ţara voastră.
!=Să numeri şapte săptămîni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămîni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
hKvitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pămîntului să slujească de hrană.
QCeeace va ieşi dela sine din pămînt în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
2_Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute dela seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pămînt.
@{Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pămînt, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul, şi să nu-ţi tai via.
cAŞase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strîngi roadele.
;q„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau, pămîntul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.
B Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, şi a zis:
FMoise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise, şi l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
{ qSă aveţi aceeaş lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
r _Cine va ucide un dobitoc, să-l înlocuiască; dar cine va ucide un om, să fie pedepsit cu moartea.
 %frîntură pentru frîntură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaş rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
_ 9Dacă cineva răneşte pe aproapele lui, să i se facă aşa cum a făcut şi el:
i MCine va da unui dobitoc o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: viaţă pentru viaţă.
T#Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
CCine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentrucă a hulit Numele lui Dumnezeu.
#Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
9„Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi ceice l-au auzit, să-şi pună mînile pe capul lui, şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
2a Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
U% L-au aruncat în temniţă, pînă va spune Moise ce va porunci Domnul.
'I Fiul femeii israelite a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mamă-sa se numea Şelomit, fata lui Dibri, din seminţia lui Dan.
; Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s’a certat în tabără cu un bărbat israelit.
 Pînile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănînce într’un loc sfînt; căci ele sînt pentru ei un lucru prea sfînt, o parte din darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică.“
)MÎn fiecare zi de Sabat să se pună aceste pîni înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legămînt vecinic pe care-l vor ţinea copiii lui Israel.
~3Peste fiecare şir să pui tămîie curată, care să fie pe pîne ca aducere aminte, ca un dar de mîncare mistuit de foc înaintea Domnului.
s}aSă le pui în două şiruri, cîte şase în fiecare şir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.
|Să iei floare de făină, şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
k{QSă aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
zAaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinlăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, pentruca să ardă neîncetat de seara pînă dimineaţa în faţa Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri.
!y=„Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat.
1x aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Vw',Aşa a spus Moise copiilor lui Israel cari sînt sărbătorile Domnului.
>vw+pentruca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
nuW*Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi,
Jt)În fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s’o prăznuiţi.
Vs'(În ziua întîi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de rîu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile.
r'În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, cînd veţi strînge rodurile ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintîi zi să fie o zi de odihnă, şi a opta să fie tot o zi de odihnă.
fqG&Afară de aceasta să păziţi Sabatele Domnului, şi să vă aduceţi darurile voastre Domnului, să aduceţi toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruinţe şi toate darurile vostre făcute de bună voie.
ypm%Acestea sînt sărbătorile Domnului, în cari veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mîncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărîtă.
o$Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfîntă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
qn]#În ziua întîi să fie o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei.
?my"„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
«În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
2la!Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Pk Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua pînă în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.“
j!Să nu faceţi nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
qi]Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
Sh!Oricine nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui.
-gUSă nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispăşirii, cînd trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
Gf „În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfîntă, să vă smeriţi sufletele, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.
2eaDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
rd_Atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.“
Hc „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«În luna a şaptea, în cea dintîi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trîmbiţe, şi o adunare sfîntă.
2baDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
a Cînd veţi secera sămănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi ce rămîne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
l`SÎn aceeaş zi, să vestiţi sărbătoarea, şi să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
n_WPreotul să legene aceste dobitoace într’o parte şi într’alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pînea adusă ca pîrgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, şi să fie ale preotului.
q^]Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţămire.
]'Afară de aceste pîni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
x\kSă aduceţi din locuinţele voastre două pîni, ca să fie legănate într’o parte şi într’alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sînt cele dintîi roade pentru Domnul.
[1Să număraţi cincizeci de zile pînă în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mîncare.
,ZSDe a doua zi după Sabat, din ziua cînd veţi aduce snopul ca să fie legănat într’o parte şi într’alta, să număraţi şapte săptămîni întregi.
|YsSă nu mîncaţi nici pîne, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
lXS să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
zWo În ziua cînd veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
8Vk El să legene snopul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într’o parte şi într’alta, a doua zi după Sabat.
\U3 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau, şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru.
2Ta Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
)SMŞapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.“
oRYÎn ziua întîia, să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
QŞi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mîncaţi azimi.
sPaÎn luna întîia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
qO]Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe cari le veţi vesti la vremile lor hotărîte.
RNŞase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfîntă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
&MG„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Iată sărbătorile Domnului, pe cari le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
1L aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
hKK!şi care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sînt Domnul.“
J Să nu necinstiţi Numele Meu cel sfînt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc,
SI!Să păziţi poruncile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul.
~HwVita să se mănînce în aceeaş zi; să nu lăsaţi nimic din ea pînă a doua zi dimineaţa. Eu sînt Domnul.
kGQCînd veţi aduce Domnului o jertfă de mulţămire, s’o aduceţi aşa ca să fie primită.
aF=Vaca, oaia sau capra, să n’o junghiaţi ca jertfă în aceeaş zi cu fătul lor.
JE„Viţelul, mielul sau iedul, după naştere, să mai rămînă şapte zile cu mamă-sa, şi apoi, dela a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
$DEDomnul a zis lui Moise:
9CmNici să nu luaţi dela străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceţi ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sînt sluţite, au metehne: şi n’ar fi primite.“
B'Să n’aduceţi Domnului un dobitoc cu boaşele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră.
7AiCa dar de bună voie vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruinţe, nu va fi primit.
R@Să n’aduceţi niciuna care să fie oarbă, slută, sau ciuntită, care să aibă bube, rîie sau pecingine; din acestea să n’aduceţi pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.
x?kDacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţămire, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n’aibă niciun cusur în ea.
[>1Să nu aduceţi niciuna care să aibă vreun cusur, căci n’ar fi primită.
s=asă ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentruca jertfa să fie primită.
<„Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bună voie,
2;aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
*:Oei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s’ar face vinovaţi mîncînd din lucrurile sfinte: căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.“
9Preoţii să nu necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe cari le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
&8GDacă un om mănîncă dintr’un lucru sfînt, fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului sfînt, adăugînd încă o cincime la el.
7- Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii, şi care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci cînd era fată, va putea să mănînce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănînce din ea.
~6w Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănînce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
55 Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănînce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănînce din hrana lui.
+4Q Nici un străin să nu mănînce din lucrurile sfinte; cel ce locuieşte la un preot ca oaspe, şi cel tocmit cu ziua, să nu mănînce din lucrurile sfinte.
;3q Să păzească poruncile Mele, ca să nu-şi ia pedeapsa pentru păcatul lor şi să nu moară, pentrucă au necinstit lucrurile sfinte. Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.
s2aSă nu mănînce dintr’o vită moartă sau sfîşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sînt Domnul.
1după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mînca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.
&0GCine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pînă seara; să nu mănînce din lucrurile sfinte, decît dupăce îşi va scălda trupul în apă;
/1cel ce se va atinge de o tîrîtoare şi se va spurca, sau un om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea.
".?Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămînţă, să nu mănînce din lucrurile sfinte pînă nu va fi curat. Tot aşa şi cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămînţă în somn,
-Spune-le: „Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe cari le închină Domnului copiii lui Israel, şi care va avea pe el o necurăţie, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sînt Domnul.
L,Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, cari Îmi sînt închinate de copiii lui Israel, şi să nu necinstească Numele Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
1+ aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
_*9Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.
`);Dar să nu se ducă la perdeaua dinlăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.“
q(]Din mîncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănînce.
u'eNiciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui.
l&Snici un om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are rîie, pecingine sau boşit.
A%nici un om cu piciorul frînt sau cu mîna frîntă;
&$GNiciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume nici un om orb, şchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung;
H# „Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i:
«Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui.
2"aDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
n!WSă nu-şi necinstească sămînţa în poporul lui; căci Eu sînt Domnul, care-l sfinţesc.“
@ {Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară.
H  Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară.
?y Să nu iasă din sfîntul locaş, şi să nu necinstească sfîntul locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sînt Domnul.
 Să nu se ducă la niciun mort; să nu se facă necurat, şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
 Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul, şi să nu-şi sfîşie veşmintele.
nW Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
*OSă-l socoteşti ca sfînt, căci el aduce mîncarea Dumnezeului tău; el să fie sfînt pentru tine, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
'Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sînt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
JSă fie sfinţi pentru Dumnezeul lor, şi să nu necinstească Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mîncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
7Preoţii să nu-şi facă un loc pleşuv în cap, pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii, şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
lSCa unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat, atingîndu-se de un mort.
)şi de soru-sa care-i încă fecioară, stă lîngă el şi nu este măritată, afară de aceştia, să nu se atingă de niciun alt mort.
oYafară de rudele lui cele mai deaproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui,
7 kDomnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le:
«Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
G Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.“
 Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul; Eu v’am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate tîrîtoarele de pe pămînt, pe cari v’am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
Y-V’am spus: «Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.» Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am pus de o parte dintre popoare.
,SSă nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe cari le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.
+ QSă păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi, pentruca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.
 Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
 /Dacă un om se culcă cu mătuşă-sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
B Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale, nici a sorei tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amîndoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.
m UDacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor, şi-i descopere goliciunea, dacă-i descopere scurgerea, şi ea îşi descopere scurgerea sîngelui ei, amîndoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
5Dacă un om ia pe soru-sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei şi ea îi vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi subt ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea sorei lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
'IDacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorîte: sîngele lor să cadă asupra lor.
fGDacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s’o omorîţi.
2_Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
6g Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor.
; Dacă un om se culcă cu noru-sa, amîndoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sînge: sîngele lor să cadă asupra lor.
J Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descopere astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sîngele lor să cadă asupra lor.
6g Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
7i Dacă un om oarecare blastămă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sîngele lui să cadă asupra lui.
dCSă păziţi legile Mele, şi să le împliniţi. Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc.
f~GVoi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
M}Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
@|{Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.
{yDacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară,
szaŞi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentrucă a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfînt, şi a necinstit Numele Meu cel sfînt.
~yw„Spune copiilor lui Israel:
«Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii cari locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
W~s}}|{{RzIyy{xx w_vvNuuGtt{ssXrqppEoo/nmmhlkk?jj\iihhgcffedadc*bAa`_^]]W\\p[[pZZ>YXX.WSVV]VU-TSS@R_QQ>PP*O[NNhMLKKYJJ]IIHGGFaEEECE DDD CCCzCGCBB*A@??'>=<<(;>:99X8k766v554 322>1S0//n.--V,,,/+]**')O((''(&&,%%I$$ #h""c!!! 1T;?X%dp%5  0 z t 4a`=,5($În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scîndurile cortului, drugii, stîlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
'(#Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a cortului.
/("Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii de la vîrsta de o lună în sus, au fost şase sute de mii două sute.
p[(!Din Merari se pogoară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile Merariţilor.
* O( Căpetenia căpeteniilor Leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privigherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de sfîntul locaş.
0 [(În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfîntului locaş, cu cari îşi făceau slujba, perdeaua dinlăuntru, şi tot ce ţine de ea.
e E(Căpetenia casei părinteşti a familiilor Chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
V '(Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a cortului.
- U(Numărînd pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, s’au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea sfîntului locaş.
&G(Din Chehat se pogoară familia Amramiţilor, familia Iţehariţilor, familia Hebroniţilor şi familia Uzieliţilor, alcătuind familiile Chehatiţilor.
"?(apoi pînzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului dejur împrejurul cortului şi altarului, şi toate funiile pentru slujba cortului.
O(În ce priveşte cortul întîlnirii, în grija fiilor lui Gherşon era dat: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
X+(Căpetenia casei părinteşti a Gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.
L(Familiile Gherşoniţilor tăbărau înapoia cortului la apus.
(Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute.
vg(Din Gherşon se pogoară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile Gherşoniţilor.
 (şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sînt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
[1(Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
U%(Iată numele fiilor lui Gherşon,după familiile lor: Libni şi Şimei.
`~;(Iată cari sînt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. –
`};(Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
P|(„Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, dela vîrsta de o lună în sus.
E{(Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, şi a zis:
z( Căci orice întîi născut este al Meu; în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întîii născuţi din Israel, atît din oameni cît şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.“
By( „Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întîilor născuţi, cari se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
2xa( Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
w)( Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.“
|vs( Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel.
u'(Să aibă grijă de toate uneltele cortului întîlnirii, şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.
-tU(Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întîlnirii: să facă slujba cortului.
msU(„Apropie seminţia lui Levi, şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.
2ra(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
\q3(Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n’aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.
p(Acestea sînt numele fiilor lui Aaron, cari au primit ungerea preoţească, şi cari au fost închinaţi în slujba preoţiei.
ao=(Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
tn e(Iată sămînţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea cînd a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai.
pm[("Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
l(!Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, n’au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
tkc( Aceştia sînt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare, şi cari au alcătuit taberile, după oştirile lor, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
;jq(Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
yim(cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
bh?(apoi seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
xgk(cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
wfi(Lîngă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
{eq(cu oştirea lui, alcătuită din şasezeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
#dA(La miază noapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
0c[(Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rînd.
ybm(cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
haK(apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
y`m(cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
}_u(Lîngă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
p^[(cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
"]?(La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
Y\-(Apoi va porni cortul întîlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţinea şirul în care au tăbărît, fiecare la rîndul lui, după steagul lui.
L[(Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea rînd.
Z(cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
[Y1(apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
yXm( cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
W}( Lîngă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
}Vu( cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
U;( La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
;Tq( Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să pornească cei dintîi.
{Sq(cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
cRA(apoi seminţia lui Zabulon, şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
zQo(cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
{Pq(Lîngă el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
{Oq(cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
"N?(La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
:Mo(„Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lîngă steagul lui, subt semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întîlnirii.
?L }(Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
~K y(6Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.
TJ %(5Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întîlnirii, pentru ca să nu izbucnească mînia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întîlnirii.“
wI k(4Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lîngă steagul lui, după cetele lor.
8H m(3Cînd va porni cortul, Leviţii să-l desfacă; şi cînd se va opri cortul, Leviţii să-l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
NG (2Dă în grija Leviţilor cortul întîlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărî în jurul cortului.
F (1„Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
1E a(0Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
bD A(/Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n’au intrat în numărătoarea aceasta.
cC C(.toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii cincisute cinci zeci.
SB #(-Toţi aceia dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel cari erau în stare să poarte armele,
WA +(,Aceştia sînt aceia a căror numărătoare a fost făcută de Moise şi Aaron, şi de cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel; era cîte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
z@ q(+bărbaţii din seminţia lui Neftali ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
i? O(*Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
x> m()bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
g= K((Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
x< m('bărbaţii din seminţia lui Dan ieşiţi la numărătoare, au fost şasezeci şi două de mii şapte sute.
e; G(&Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
{: s(%bărbaţii din seminţia lui Beniamin ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
j9 Q($Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
y8 o(#bărbaţii din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii două sute.
h7 M("Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
p6 ](!bărbaţii din seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci de mii cinci sute.
5 {( Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
|4 u(bărbaţii din seminţia lui Zabulon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
i3 O(Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
{2 s(bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
h1 M(Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
y0 o(bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
f/ I(Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
. (bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
e- G(Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
y, o(bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
+ (Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele:
y* o(bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
) -(Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
V( )(Moise a făcut numărătoarea în pustia Sinai, cum îi poruncise Domnul.
' (şi au strîns toată adunarea, în cea dintîi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile cari cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
\& 5(Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia cari fuseseră chemaţi pe nume,
%  (Aceştia sînt cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui Israel.
1$ a(pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
0# _(pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;
2" c( pentru Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;
4! g( pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
7  m( pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;
} w( pentru fiii lui Iosif, – pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur;
2 c( pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
4 g(pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;
4 g(pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
; u(pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
r a(Iată numele bărbaţilor cari vor fi împreună cu voi.
Pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
h M(Să fie cu voi cîte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a casei părinţilor săi.
4 e(dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel cari sînt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
3 c(„Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor,
6 k(Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în cortul întîlnirii, în cea dintîi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
tc"Acestea sînt poruncile, pe cari le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
T#!Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celalt va fi sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi“.
{ Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece subt toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
a=Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
#Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
nWNiciun om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorît.
'Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vîndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sfînt pentru Domnul.
NDacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugînd încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vîndut după preţuirea ta.
. WNimeni nu va putea să închine Domnului pe întîiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întîi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
h KToate preţuirile să se facă în sicli sfîntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
 În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela dela care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
K preotul să-i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaş zi preţul hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.
i MDacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
$CŞi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
hKDacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
2_Dacă cel ce şi-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.
]5dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor cari mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să-l scadă din preţuirea ta.
|sDacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;
U%Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînţă de orz.
Dacă cel ce şi-a închinat Domnului casa, vrea s’o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
RDacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfînt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.
W) Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
oY care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămînea la preţuirea preotului.
~{ Dacă este vorba de dobitoacele necurate, cari nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
W}) Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s’ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celalt va fi sfînt.
| Dacă este vorba de dobitoacele cari pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfînt.
j{ODacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
zDe la şasezeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
y-Dela o lună pînă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
xDela cinci pînă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
Iw dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
0v[Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat dela douăzeci pînă la şasezeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfîntului locaş:
{uq«Cînd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
ft IDomnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
s7.Acestea sînt rînduielile, poruncile şi legile, pe cari le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
:ro-Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legămînt, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sînt Domnul.“
aq=,Dar, şi cînd vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot, şi nu-i voi urî pănă acolo încît să-i nimicesc de tot, şi să rup legămîntul Meu cu ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
p3+Ţara însă va trebui să fie părăsită de ei, şi se va bucura de Sabatele ei în timpul cînd va rămînea pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentrucă au nesocotit poruncile Mele, şi pentrucă sufletul lor a urît legile Mele.
Co*Atunci Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Isaac şi de legămîntul Meu cu Avraam, şi Îmi voi aduce aminte de ţară.
:no)şi Eu M’am împotrivit lor, şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri, şi vor plăti datoria fărădelegilor lor.
emE(Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe cari le-au săvîrşit faţă de Mine, şi împotrivirea cu care Mi s’au împotrivit, păcate din pricina cărora
Wl)'Iar pe aceia dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşilor lor; îi va apuca durerea şi pentru fărădelegile părinţilor lor.
Yk-&veţi pieri printre neamuri, şi vă va mînca ţara vrăjmaşilor voştri.
)jM%Se vor prăvăli unii peste alţii ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriţi. Nu veţi putea să staţi în picioare în faţa vrăjmaşilor voştri;
i$În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.
h}#Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n’o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.
Fg"Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei.
f;!Vă voi împrăştia printre neamuri, şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămînea pustii.
uee Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri cari o vor locui vor rămînea încremeniţi văzînd-o.
dVă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile sfinte, şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămîii voastre.
Yc-Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărîma stîlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî.
mbUVeţi mînca pănă şi carnea fiilor voştri, veţi mînca pănă şi carnea fiicelor voastre.
}auMă voi împotrivi şi Eu vouă cu mînie, şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
``;Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
:_oCînd vă voi trimete lipsă de pîne, zece femei vă vor coace pîne într’un singur cuptor, şi vi se va da pînea cu cîntarul; veţi mînca, dar nu vă veţi sătura.
t^cVoi face să vină împotriva voastră sabie, care va răsbuna călcarea legămîntului Meu; şi cînd vă veţi strînge în cetăţile voastre, voi trimete ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mînile vrăjmaşului.
p][Mă voi împotrivi şi Eu vouă, şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
_\9Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
?[yVoi trimete împotriva voastră fiarele de pe cîmp, cari vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămînea drumurile pustii.
Z7Dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi, şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
YVi se va istovi puterea fără folos: pămîntul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pămînt nu-şi vor da rodurile.
XVoi frînge mîndria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pămîntul de aramă.
}WuDacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
VV'Îmi voi întoarce Faţa împotriva voastră, şi veţi fi bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga, şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi chiar.
xUkiată ce vă voi face atunci. Voi trimete peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, cari vor face să vi se stingă ochii, şi să piară viaţa din voi. Sămînţa o veţi sămăna în zădar, căci o vor mînca vrăjmaşii voştri.
9Tmdacă nesocotiţi legile Mele, şi dacă sufletul vostru urăşte rînduielile Mele, aşa încît să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legămîntul Meu,
RSDar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,
JR Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, care v’am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, şi v’am făcut să mergeţi cu capul ridicat.
fQG Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.
`P; Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.
wOi Veţi mînca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.
N  Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi, vă voi înmulţi, şi Îmi voi ţinea legămîntul Meu cu voi.
!M=Cinci din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
iLMVeţi urmări pe vrăjmaşii voştri, şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
(KKVoi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.
pJ[Abea veţi treiera grîul, şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea pînă la sămănătură; veţi avea pîne din belşug, veţi mînca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră.
yImvă voi trimete ploi la vreme, pămîntul îşi va da roadele, şi pomii de pe cîmp îşi vor da rodurile.
cHADacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,
eGESă păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
F Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stîlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
E#7Căci copiii lui Israel sînt robii Mei; ei sînt robii Mei, pe cari i-am scos din ţara Egiptului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
$DC6Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă dela el în anul de veselie, el şi copiii lui cari vor fi împreună cu el.
Cy5Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el subt ochii tăi.
B-4dacă mai rămîn puţini ani pînă la anul de veselie, să le facă socoteala, şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani.
>Aw3Dacă mai sînt încă mulţi ani pănă la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat;
`@;2Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul cînd s’a vîndut pînă în anul de veselie; şi preţul de plătit va atîrna de numărul anilor, cari vor fi preţuiţi ca ai unui om tocmit cu plată.
%?E1Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
~i}|{{ZzwzByxxpwwkvvBvuttsssrqhppo~nn6m8kjjii&hhh/gEfeed9ccb;a`}__#^a]]\[[RZrYY?XX*W}VVnUxUDTSS@S RHQlP^OO`O+NMLKrKJIdH@GFEESDCC]B'AA@,??>r=d<<;::99S8X7~665<433.2Q1Q0 //`/..i.-H,++***/))(e''6&0%%%g$$h#c#""!! a ?U!%"YRP J%8a s>I F  J &5dwzocY(XToate dobitoacele pentru jertfa de mulţămire: douăzeci şi patru de boi, şasezeci de berbeci, şasezeci de ţapi, şasezeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns.
Ub%(WToate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mîncare obicinuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de ispăşire.
Ea(VAu fost douăsprezece căţui de aur pline cu tămîie, cîte zece sicli căţuia, după siclul sfîntului locaş; aurul căţuiilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
y`m(Ufiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, şi fiecare lighian cîntărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul sfîntului locaş.
i_M(TAcestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece ligheane de argint, douăsprezece căţuii de aur;
^+(Sşi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
2]a(Run ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M\(Qun viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A[(Po căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Zy(Oa adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighian de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
WY)(NA douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
X1(Mşi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
2Wa(Lun ţap, pentru jertfa de ispăşire;
MV(Kun viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
AU(Jo căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
Ty(Ia adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
US%(HA unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
R7(Gşi pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
2Qa(Fun ţap, pentru jertfa de ispăşire;
MP(Eun viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
3Oc(Do căţuie de aur, plină cu tămîie;
Ny(Ca adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
QM(BA zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
L5(Aşi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
2Ka(@un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
MJ(?un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
AI(>o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
H{(=a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şapte zeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
SG!(F9(;şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
1E_(:un ţap pentru jertfa de ispăşire;
MD(9un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
AC(8o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
By(7a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
SA!(6A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
@5(5şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
2?a(4un ţap, pentru jertfa de ispăşire:
L>(3un viţel,un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot:
A=(2o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
<y(1a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
T;#(0A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
:1(/şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
29a(.un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M8(-un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A7(,o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
~6w(+a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
N5(*A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
24_()şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mîncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
23a((un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M2('un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A1(&o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
0y(%a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
X/+($A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
.5(#şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
1-_("un ţap pentru jertfa de ispăşire;
M,(!un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
@+}( o căţuie de aur de zece sicli plină cu tămîie;
*y(a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Q)(A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
(-(şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
2'a(un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M&(un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A%(o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
$y(a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
O#(A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
"3(şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
2!a(un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M (un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A(o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
}(El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli,după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
Z/(A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
7(şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
2a(un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
M(un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
A(o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie,
( El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
r_( Cel ce şi-a adus darul în ziua întîi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
6g( Domnul a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul cîte unul, şi anume fiecare în cîte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru tîrnosirea altarului.“
5( Căpeteniile şi-au adus darurile pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
( Dar n’a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentrucă, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.
(a dat patru cară şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
a=(A dat două cară şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
E(Moise a luat carăle şi boii, şi le-a dat Leviţilor.
+Q(„Ia dela ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui.“
2a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
J(Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase cară acoperite şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii, şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
7 i(Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, cari luaseră parte la numărătoare.
8  m(Cînd a isprăvit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.
b ?(Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.“
N (Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!
] 5(Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
C(«Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
 („Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: «Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
2a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
-U(Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea nazireatului.“
|s(Preotul să le legene într’o parte şi într’alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
Y-(Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coş, şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mînile Nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.
L(Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întîlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului, şi să-l pună pe focul care este subt jertfa de mulţămire.
9m(să pregătească berbecele ca jertfă de mulţămire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mîncare şi jertfa lui de băutură.
~w(Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;
U%(un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite.
Y~-(Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulţămire;
} ( Iată legea nazireului. În ziua cînd se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa cortului întîlnirii.
V|'( Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentrucă nazireatul lui a fost pîngărit.
w{i( Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celalt ca ardere de tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
{zq( În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întîlnirii.
Ey( Dacă moare cineva de moarte năpraznică lîngă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii, şi anume să şi-l radă a şaptea zi.
Fx(În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului.
3wa(să nu se pîngărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
jvO(În tot timpul cît s’a făgăduit Domnului prin jurămînt, să nu se apropie de un mort;
Lu(În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; pînă la împlinirea zilelor pentru cari s’a închinat Domnului, va fi sfînt; să-şi lase părul să crească în voie.
t (În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viţă, dela sîmburi pînă la pieliţa strugurelui.
s(să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri, şi să nu mănînce struguri proaspeţi nici uscaţi.
r)(„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Cînd un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcînd o juruinţă de nazireat {Nazireat – înseamnă a se despărţi de ceilalţi, a se supune la înfrânări}, ca să se închine Domnului,
1q a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
hpK(Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.“
eoE(şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să-i facă întocmai după legea aceasta.
n3(Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte,
omY(Dar dacă femeia nu s’a pîngărit şi este curată, va rămînea neatinsă, şi va avea copii.
2l_(Dupăce îi va da să bea apele, dacă ea s’a pîngărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
k!(Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.
7ji(Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
i;(Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
ph[(Preotul să scrie blestemurile acestea într’o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
Eg(şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pîntecele şi să ţi se usuce coapsa!» Şi femeia să zică: «Amin! Amin!»
|fs(şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurămînt de blestem, şi să-i zică: «Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pîntecele,
-eU(Dar dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, te-ai abătut dela el şi te-ai pîngărit, şi dacă un alt om decît bărbatul tău s’a culcat cu tine, –
d;(Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: «Dacă niciun om nu s’a culcat cu tine, şi dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut dela el ca să te pîngăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
c3(Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mîni darul de mîncare adus pentru descoperire, darul de mîncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mînă apele amare aducătoare de blestem.
b (Preotul să ia apă sfîntă într’un vas de pămînt; să ia ţărînă de pe podeala cortului şi s’o pună în apă.
^a7(Preotul s’o apropie, şi s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
Q`(omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mîncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr’o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămîie pe ea, căci acesta este un dar de mîncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege.
q_](şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s’a pîngărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s’a pîngărit; –
S^!( dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s’a pîngărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; –
]#( „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi-i este necredincioasă;
2\a( Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
q[]( Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui să fie.“
Z( Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului, căruia îi sînt aduse.
Y(Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul cîştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecele adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.
XX+(să-şi mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului cîştigat prin mijloace necinstite, adăugînd a cincea parte; să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
?Wy(„Spune copiilor lui Israel: Cînd un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcînd o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
2Va(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
U#(Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.
*TO(Fie bărbaţi fie femei, să-i scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.“
:So(„Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămînţă, sau este întinat prin atingerea de un mort.
1R a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
rQ_(1Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătînd fiecăruia slujba pe care trebuia s’o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
UP%(0toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cincisute optzeci.
3Oa(/dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întîlnirii,
)NM(.Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
0M[(-Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
^L7(,cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
(KK(+dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
J(*Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
\I3()Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
H ((cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
2G_('dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
qF](&Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
hEK(%Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
kDQ($Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cinci zeci.
>Cw(#şi anume a tuturor acelora cari, dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
B+("Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
:Ao(!Acestea sînt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe cari au să le facă ei în cortul întîlnirii, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.“
@( stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele cari ţin de ei şi tot ce este rînduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile cari sînt date în grija lor şi pe cari le au ei de purtat.
1?](Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întîlnirii: scîndurile cortului, drugii lui, stîlpii lui, picioarele lui;
_>9(şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
l=S(Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
(<K(Acestea sînt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în cortul întîlnirii, şi ce au ei de păzit subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
_;9(În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie subt poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s’o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
^:7(pînzele curţii şi perdeaua dela uşa porţii curţii, dejur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele cari ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
E9(Să ducă covoarele cortului şi cortul întîlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
{8q(Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s’o facă şi ce vor trebui să ducă.
f7G(şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să împlinească vreo slujbă în cortul întîlnirii.
g6I(„Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
25a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
U4%(Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.“
U3%(Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară cînd se vor apropia de Locul prea sfînt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
2{(„Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
@1}(Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
03(Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă subt privigherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămîia mirositoare, darul de pîne de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, sfîntul locaş şi uneltele lui.“
N/(Dupăce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit sfîntul locaş şi toate uneltele sfîntului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sînt lucrurile pe cari au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întîlnirii.
z.o(să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
[-1( Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
f,G( Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în sfîntul locaş, şi să le pună într’un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
+3( Peste altarul de aur să întindă un covor albastru, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
~*w( să-l pună cu toate uneltele lui într’o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
E)( Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, cari se întrebuinţează pentru slujba lui;
'(I(peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărmiziu, şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
'(Să întindă un covor albastru peste masa pînilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pînea care se pune necurmat înaintea Domnului;
D&(să pună deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului.
%(La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinlăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
g$I(Iată slujbele fiilor lui Chehat, în cortul întîlnirii: ele privesc Locul prea sfînt.
$#C(dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la cortul întîlnirii.
x"k(„Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
?! }(Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
(3Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
)(2a luat argintul întîilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şasezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş.
|s(1Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi de Leviţi;
(0Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul Leviţilor.“
p[(/să iei cîte cinci sicli de cap, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
!=(.Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei, cari trec peste numărul Leviţilor, dintre întîii născuţi ai copiilor lui Israel,
6g(-„Ia pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul vitelor lor; şi Leviţii vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.
2a(,Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
_9(+Toţi întîii născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut-o, numărîndu-le numele, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şapte zeci şi trei.
(*Moise a făcut numărătoarea tuturor întîilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
S!()Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul tuturor întîilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!“
L((Domnul a zis lui Moise: „Fă numărătoarea tuturor întîilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, dela vîrsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
T#('Toţi Leviţii a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.
+Q(&Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întîlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la sfîntul locaş, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
eE(%apoi stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
(~~5}} ||{{ zzyRxwwvvu*tsurqqpponn3mllkjiiiihogg4fe/dtdcvbbDa``;__l^^T]]v\\w[ZYY,XXTWWYWVUUU8TTSSbRRLQQPPOpON:MM.LKKKJ6II!HGGG FREwDDCBB@@r?k>> =k<;::=9887655>44@33U221g10!//(.h--|,+++_*~)))Y)(((O( ''r'/&&&%{$$?#q"",!u RO:CpqF=jB7=  M e =d#'q4(n4W('Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într’o mare jale.
3)(&Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească ţara.
}2u(%oamenii aceştia, cari înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.
91m($Bărbaţii pe cari îi trimesese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
20_(#Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s’a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.“
j/O("După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.
5.e(!Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
R-( Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
',I(Pe copilaşii voştri însă, despre cari aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
+(nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s’o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
U*%(Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s’a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi cari aţi cîrtit împotriva Mea,
~)w(Spune-le: «Pe viaţa Mea!» zice Domnul, «că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
#(A(„Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.
@'}(Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
!&=(Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.“
F%(Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s’a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.
$/(toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M’au nesocotit, n’o vor vedea.
_#9(atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M’au ispitit de zece ori acum, şi n’au ascultat glasul Meu,
j"O(Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,
5!g(Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut.
 '(Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici.“
}u(«Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.
\3(Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:
(«Domnul n’avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorît în pustie!»
wi(Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
$C(Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într’un stîlp de nor, şi noaptea într’un stîlp de foc.
( Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
 ( De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decît el.“
2_( Şi Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?
!=( Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s’a arătat peste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
M( Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!“
(Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
+Q(şi au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s’o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
ym(Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
(Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
hK(Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.“
O(Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?“
N(Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n’om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta?
o [(Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.
/ Y( !Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, cari se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.“
 ( Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s’o iscodim, este o ţară care mănîncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe cari i-am văzut acolo sînt oameni de statură înaltă.
 7( Dar bărbaţii cari fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decît noi.“
$ C( Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim, şi să punem mîna pe ţară, căci vom fi biruitori!“
5 e( Amaleciţii locuiesc ţinutul dela miază-zi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Cananiţii şi Hetiţii locuiesc lîngă mare şi dealungul Iordanului.“
'I( Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sînt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
-U( Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimes. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.
U%( Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregei adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
W)( S’au întors dela iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
( Locul acela l-au numit valea Eşcol {Sau Strugure}, din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
3a( Au ajuns pînă la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus cîte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
K( S’au suit pe la miazăzi, şi au mers pînă la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
sa( Ei s’au suit, şi au iscodit ţara, dela pustia Ţin pînă la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
J( cum este pămîntul: dacă este gras sau sterp, dacă sînt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară.“ Era pe vremea cînd încep să se coacă strugurii.
"?( vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sînt cetăţile în cari locuieşte: dacă sînt deschise sau întărite;
~( Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
}( Moise i-a trimes să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
|%( Acestea sînt numele bărbaţilor, pe cari i-a trimes Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
>{y( pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
Az( pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
@y}( pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
?x{( pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
Tw#( pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
Av( pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
Au( pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
>ty( pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
@s}( pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
?r{( pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
@q}( pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
Sp!( Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
o ( Moise i-a trimes din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
]n5( „Trimete nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimeţi cîte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.“
1m a( Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
\l3( După aceea, poporul a plecat din Haţerot, şi a tăbărît în pustia Paran.
k( Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n’a pornit, pănă ce a intrat din nou Maria în tabără.
tjc( Şi Domnul a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n’ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă deci şapte zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.“
[i1( Moise a strigat către Domnul, zicînd: „Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!“
h( Să nu fie Maria ca un copii născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă cînd iese din pîntecele mamei lui“!
)fM( Norul s’a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s’a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
Ie ( Domnul S’a aprins de mînie împotriva lor. Şi a plecat.
^d7( Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v’aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?“
ac=( Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
0b[( Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într’o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
a-( Domnul S’a pogorît în stîlpul de nor, şi a stătut la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s’au apropiat amîndoi.
`-( Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă, cîteşi trei la cortul întîlnirii.“ Şi s-au dus cîteşi trei.
h_K( Moise însă era un om foarte blînd, mai blînd decît orice om de pe faţa pămîntului.
}^u( Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?“ Şi Domnul a auzit-o.
] /( Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
^\7( #Dela Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s’a oprit la Haţerot.
[+( "Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava {Sau Mormintele lăcomiei}, pentrucă acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
;Zq( !Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
cYA( În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s’a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.
X-( Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într’o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi dela faţa pămîntului.
RW( Apoi Moise s’a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel.
6Vg( Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!“
U( Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţa lui, a luat cuvîntul, şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.“
yTm( Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără.“
xSk( Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s’a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.
R( Domnul S’a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s’a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n’au mai proorocit.
!Q=( Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrînii poporului, şi i-a pus în jurul cortului.
P5( Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s’a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceeace ţi-am spus se va întîmpla sau nu.“
O%( Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?“
BN( Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni cari merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sînt eu, şi Tu zici: «Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!»
M( ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentrucă n’aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentrucă aţi plîns înaintea Lui, zicînd: «Pentruce am ieşit noi oare din Egipt?.“
}Lu( Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,
K( Să spui poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mîne, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.
PJ( Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n’o porţi tu singur.
I( Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari-i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
H3( Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.“
`G;( Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
F ( De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:«Dă-ne carne ca să mîncăm!»
WE)( Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:«Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,» pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?
7Di( şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n’am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
"C?( Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat,
FB( Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
GA ( Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă, sau o pisa într’o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
W@)( Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.
l?S( Acum ni s’a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta.“
">?( Ne aducem aminte de peştii pe cari-i mîncam în Egipt, şi cari nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
J=( Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm?
|<s( Locului aceluia i-au pus numele Tabeera {Sau Ardere}, pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.
`;;( Poporul a strigat către Moise. Moise s’a rugat Domnului, şi focul s’a stins.
R: !( Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S’a mîniat. S’a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.
o9Y( $Iar cînd îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!“
*8O( #Cînd pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!“
[71( "Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.
G6 ( !Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
h5K( Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul.“
41( Şi Moise a zis:„Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.
u3e( Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.“
z2o( Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da.» Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.“
m1U( Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.
T0#( peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
U/%( peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;
:.o( Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;
Z-/( peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
Z,/( peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;
+5( Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;
x*k( Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.
S)!( peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.
_(9( peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
'#( Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;
u&e( Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.
V%'( peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.
W$)( peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;
#5( Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;
\"3( Această întîie plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.
v!g( Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s’a oprit în pustia Paran.
y m( În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s’a ridicat norul de pe cortul întîlnirii.
-U( În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
( Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.
 ( Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
eE( Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.
!( cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.
Y-( Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;
y( Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.
oY( Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.
"?( „Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.
1 a( Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
)( Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
8k( Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămîneau tăbărîţi, şi nu porneau; şi cînd se ridica, porneau şi ei.
5e( Dacă norul se oprea de seara pînă dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
( Cînd norul rămînea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
 ( Cînd norul rămînea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
#A( Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atîta vreme cît rămînea norul deasupra cortului.
( Cînd se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
iM( Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
7 i( În ziua cînd a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întîlnirii; şi, de seara pînă dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
f G( Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaş lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.“
 )( Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuş nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n’a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
, S( Să nu lase din ele nimic pînă a doua zi dimineaţa, şi să nu frîngă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.
  ( Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănînce cu azimi şi ierburi amare.
vg( „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într’o călătorie lungă, totuş să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
6i( Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
X+( Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.“
[1( Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi sîntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărîtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?“
nW( S’a întîmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s’au înfăţişat în aceeaş zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
K( Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
M( Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
kQ( Să le prăznuiţi la vremea hotărîtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara {Evreieşte; între cele două seri}; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.“
T#( „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărîtă.
 ( Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întîi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
L~(Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întîlnirii, să păzească ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu Leviţii în ce priveşte slujbele lor.“
i}M(Dela vîrsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă, şi să nu mai slujească.
E|(„Iată legea privitoare la Leviţi. Dela vîrsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întîlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo.
2{a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Yz-(După aceea, Leviţii au venit să-şi facă slujba în cortul întîlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviţi, aşa s’a făcut cu ei.
[y1(Leviţii s’au curăţit, şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a legănat într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curăţească.
3xa(Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, au făcut cu Leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre Leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
Hw (Am dat pe Leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întîlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie, cînd se vor apropia de sfîntul locaş.“
fvG(Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi ai copiilor lui Israel.
Uu%(Căci orice întîi născut al copiilor lui Israel este al Meu, atît din oameni cît şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi în ţara Egiptului.
@t{(Căci ei Îmi sînt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întîilor născuţi, din toţi întîii născuţi ai copiilor lui Israel.
8sk(După aceea, Leviţii să vină să facă slujba în cortul întîlnirii. Astfel să-i curăţeşti şi să-i legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat.
irM(Aşa să desparţi pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
+qQ( Să pui pe Leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să-i legeni într’o parte şi într’alta, ca un dar legănat Domnului.
0p[( Leviţii să-şi pună mînile pe capul viţeilor, şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru Leviţi.
Eo( Aaron să legene pe Leviţi într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
pn[( Să apropii pe Leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mînile pe Leviţi.
{mq( Să apropii pe Leviţi înaintea cortului întîlnirii, şi să strîngi toată adunarea copiilor lui Israel.
9lm(Să ia apoi un viţel, cu darul de mîncare obicinuit, făcut din floare de făină, frămîntată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire.
3ka(Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i cu apă ispăşitoare; să lase să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele, şi să se curăţească.
Tj#(„Ia pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi curăţeşte-i.
2ia(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
(hK(Sfeşnicul era de aur bătut; atît piciorul cît şi florile lui, erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după chipul, pe care i-l arătase Domnul.
zgo(Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul.
.fW(„Vorbeşte lui Aaron, şi spune-i: Cînd vei aşeza candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.“
1e a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
ad=(YCînd intra Moise în cortul întîlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.
4~~]}}|s|?{zyy@xx"wvvIuuttsrrYqqqpphooin&llBkk3j{iiEhhghgzffeddTccbDa\a `!__%^]].\\=[ZZYXWWRW VUUU'TSS RyQPPkOO/NN!MMXL1KJlIHHHSGFFEE=DDCC)BAA@??U>l> ==E<%;):b99.8S7(6-443H22 10/.m-,++)*)(('&&%d$$#4""!!  & fL@' G z / M| Z*wO(Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă, şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mînile mele, îi voi nimici cu desăvîrşire cetăţile.“
Av (Împăratul Aradului, un Cananit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s’a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
wui(Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plîns pe Aaron treizeci de zile.
Dt(Moise a desbrăcat pe Aaron de veşmintele lui, şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vîrful muntelui. Moise şi Eleazar s’au pogorît de pe munte.
msU(Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S’au suit pe muntele Hor, în faţa întregei adunări.
r-(Desbracă pe Aaron de veşmintele lui, şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.“
Nq(Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie-i pe muntele Hor.
6pg(Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentrucă v’aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
foG(Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, lîngă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
bn?(Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat dela Cades, şi a ajuns la muntele Hor.
xmk(Astfel Edom n’a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s’a abătut dela el.
|ls(El a răspuns: „Să nu cumva să treci!“ Şi Edom i-a eşit înainte cu multă gloată şi cu mînă tare.
Mk(Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decît să trec cu picioarele!“
xjk(Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.“
iy(Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ţinutul tău.“
@h{(Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimes un Înger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
g3(Părinţii noştri s’au pogorît în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
6fg(Dela Cades, Moise a trimes nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin cari am trecut.
e( Acestea sînt apele Meriba {Sau Ceartă}, unde s’au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.
Id ( Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.“
2c_( Apoi Moise a ridicat mîna, şi a lovit stînca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa în cît a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
9bm( Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stîncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răsvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?“
Pa( Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
a`=(„Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stîncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stîncă, şi să adăpi adunarea şi vitele lor.“
2_a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
'^I(Moise şi Aaron au plecat dela adunare şi s’au dus la uşa cortului întîlnirii. Au căzut cu faţa la pămînt, şi li s’a arătat slava Domnului.
5]e(Pentruce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de sămănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?“
s\a(Pentruce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre?
[)(Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, cînd au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
iZM(Adunarea n’avea apă. Şi s’au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
(Y M(Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întîi. Şi poporul s’a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
X (Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat pînă seara.“
LW(Aceasta să fie o lege vecinică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţire, să fie necurat pînă seara.
YV-(Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfîntul locaş al Domnului; fiindcă n’a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat.
FU(Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l curăţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
vTg(Un om curat să ia isop, şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii cari sînt acolo, pe cel ce s’a atins de oase omeneşti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormînt.
S)(Pentru cel necurat, să se ia cenuşă dela jertfa de ispăşire care a fost arsă, şi să toarne peste ea apă de izvor într’un vas.
'RI(Oricine se va atinge, pe cîmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vre un mormînt, va fi necurat timp de şapte zile.
lQS(De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strîns pe el, va fi necurat.
P%(Iată legea cînd va muri un om într’un cort: oricine va intra în cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.
O ( Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pîngăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s’a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.
$NC( Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
oMY( Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.
cLA( Celce va strînge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi să fie necurat pînă seara. Aceasta să fie o lege vecinică atît pentru copiii lui Israel cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
hKK( Un om curat să strîngă cenuşa vacii, şi s’o pună într’un loc curat afară din tabără; s’o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
J (Celce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat pînă seara.
I)(Preotul să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăş în tabără, şi să fie necurat pînă seara.
H{(Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cîrmîz, şi să le arunce în mijlocul flăcărilor cari vor mistui vaca.
oGY(Vaca să fie arsă subt ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sîngele, împreună cu baliga.
F(Preotul Eleazar să ia cu degetul din sîngele vacii, şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întîlnirii.
qE](S’o daţi preotului Eleazar; el s’o scoată din tabără, şi să fie junghiată înaintea lui.
[D1(„Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicînd: «Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă la jug.
?C }(Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
XB+( Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pîngări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi nu veţi muri.“
(AK(Să-l mîncaţi într’un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întîlnirii.
$@C(Să le spui: «După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
.?W(Din toate darurile cari vi se vor da, să luaţi întîi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întîi partea închinată Domnului.
b>?(Astfel să luaţi şi voi întîi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe cari le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întîi din ele pentru Domnul.
={(şi darul vostru vi se va socoti ca grîul care se ia întîi din arie şi ca mustul care se ia întîi din teasc.
<(„Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui:«Cînd veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v’o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întîi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;
2;a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
^:7(Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe cari le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.“
w9i(Ci Leviţii să facă slujba cortului întîlnirii, şi să rămînă încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n’aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege vecinică printre urmaşii voştri.
8(Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întîlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
7#(Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii.
_69(Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n’ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n’ai nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sînt moştenirea şi partea ta de moşie, în mijlocul copiilor lui Israel.
C5(Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr’o lege vecinică, toate darurile sfinte pe cari le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legămînt de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămînţa ta împreună cu tine.“
4y(Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul care se leagănă într’o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă.
73i(Dar să nu laşi să se răscumpere întîiul născut al vacii, nici întîiul născut al oii, nici întîiul născut al caprei: acestea sînt lucruri sfinte. Sîngele lor să-l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
_29(Să laşi să se răscumpere întăii născuţi ai oamenilor, dela vîrsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
13(Orice întîi născut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atît din oameni cît şi din dobitoace, să fie al tău. Numai, să laşi să se răscumpere întîiul născut al omului, şi să laşi să se răscumpere şi întîiul născut al unui dobitoc necurat.
^07(Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel, să fie al tău.
/7( Cele dintîi roade ale pămîntului lor, pe cari le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănînce din ele.
.'( Îţi dau cele dintîi roade pe cari le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grîu.
3-a( Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe cari le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare şi legănîndu-le într’o parte şi în alta, ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr’o lege vecinică. Oricine va fi curat în casa ta să mănînce din ele.
z,o( Să le mîncaţi într’un loc prea sfînt; orice bărbat să mănînce din ele; să le priviţi ca sfinte.
-+U( Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte cari nu sînt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mîncare, toate jertfele lor de ispăşire, şi toate jertfele pentru vină, pe cari Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.
w*i(Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe cari Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele cari Îmi sînt aduse prin ridicare; ţi le dau, ţie şi fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr’o lege vecinică.
')I(Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua din lăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorît.“
W()(Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii cari sunt daţi Domnului: ei vă sînt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întîlnirii.
'}(Să păziţi cele privitoare la sfîntul locaş şi altar, ca să nu mai fie mînie împotriva copiilor lui Israel.
+&Q(Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte cortul întîlnirii pentru toată slujba cortului. Niciun străin să nu se apropie de voi.
C%(Ei să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se apropie nici de uneltele sfîntului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei şi voi.
x$k(Apropie de asemenea de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi de tine şi să-ţi slujească, atunci cînd tu, şi fiii tăi împreună cu tine, veţi fi înaintea cortului întîlnirii.
# 5(Domnul a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în sfîntul locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti.
b"?( Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cu toţii?“
]!5( Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, perim, perim cu toţii!
_ 9( Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
eE( Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cîrtirilor lor, şi să nu moară.“
1( Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
<s(A doua zi, cînd a intrat Moise în cortul mărturiei, iatăcă toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale.
M(Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
vg(Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat cîte un toiag, fiecare căpetenie cîte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
@{(Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cîrtirilor pe cari le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.“
dC(Să le pui în cortul întîlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întîlnesc cu voi.
(şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi cîte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.
lS(„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia dela ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;
1 a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
[1(2Aaron s’a întors la Moise, la uşa cortului întîlnirii. Urgia încetase.
y(1Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de ceice muriseră din pricina lui Core.
W)(0S’a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
A}(/Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămîiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
`;(.şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mînia Domnului, şi a început urgia.“
(-„Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într’o clipă!“ Ei au căzut cu feţele la pămînt;
6i(,Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
N(+Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întîlnirii.
] 5(*Pe cînd se strîngea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe cînd îşi îndreptau privirile spre cortul întîlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s’a arătat slava Domnului.
* O()A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicînd: „Voi aţi omorît pe poporul Domnului!“
 9((Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea Domnului, şi să nu i se întîmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
 7('Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe cari le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
# A(&Cu cădelniţele acestor oameni cari au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sînt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
(%„Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sînt sfinţite.
2a($Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
vg(#Un foc a ieşit dela Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.
("Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!“
"?(!Şi s’au pogorît astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pămîntul i-a acoperit de tot, şi au perit din mijlocul adunării.
( Pămîntul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
oY(Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s’a despicat în două.
(dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, – atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.“
(Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaş soartă ca toţi oamenii, nu m’a trimes Domnul;
(Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m’a trimes să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
D~(Ei s’au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stătut la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
]}5(A vorbit adunării, şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.“
p|[(Moise s’a sculat, şi s’a dus la Datan şi Abiram; şi bătrînii lui Israel au mers după el.
{y(„Vorbeşte adunării, şi spune-i: «Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!“
2za(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
@y{(Ei au căzut cu feţele la pămînt, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mînii împotriva întregei adunări?“
exE(„Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într’o clipă.“
Ew(Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
&vG(Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s’a arătat întregei adunări.
'uI(Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, şi au stătut la uşa cortului întîlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
itM(Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămîie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.“
s(Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mîne să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
.rW(Moise s’a mîniat foarte tare, şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n’am făcut rău niciunuia din ei.“
Bq(Ce bine ne-ai mai dus într’o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpînire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!“
'pI( N’ajunge că ne-ai scos dintr’o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpîneşti peste noi?
loS( Moise a trimes să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
ny( De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cîrtiţi împotriva lui?“
m( V’a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
l)( Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v’a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
Gk (Moise a zis lui Core: „Ascultaţi dar, copiii lui Levi!
#jA(Mîne, puneţi foc în ele, şi puneţi tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi.“
Ri(Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
ehE(A vorbit lui Core şi la toată ceata lui, şi a zis: „Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfînt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.
Og(Cînd a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pămînt.
dfC(Ei s’au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi sînt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentruce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?“
Ue%(S’au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute
cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din ceice erau chemaţi la sfat, şi cari erau oameni cu nume.
:d q(Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s’a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, cîteşi trei fiii lui Ruben.
vcg()Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.“
b((Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
a#('Cînd veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
[`1(&„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
$_E(%Domnul a zis lui Moise:
^y($Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
](#Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.“
V\'("L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
i[M(!Cei ce-l găsiseră strîngînd lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
oZY( Cînd erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strîngînd lemne în ziua Sabatului.
Y%(căci a nesocotit cuvîntul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
X-(Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
4Wc(Atît pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaş lege, cînd va păcătui fără voie.
V+(Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; cînd va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
pU[(Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
!T=(Se va ierta întregei adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
;Sq(Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvîrşit fără voie.
?Ry(dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mîncare şi cu jertfa sa de băutură, după rînduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
}Qu(tot ce v’a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cînd a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
|Ps(Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe cari le-a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
pO[(Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
N(Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s’o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întîi din arie.
lMS(şi cînd veţi mînca pîne din ţara aceea, să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul.
vLg(„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cînd veţi intra în ţara în care vă voi duce,
2Ka(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
J (O singură lege şi o singură poruncă să fie atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte printre voi.“
I}(Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
PH(Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s’o aducă în acelaş fel ca voi.
G( Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, cînd va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
ZF/( După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
hEK( Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbece, pentru fiecare miel sau ied.
D'( şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
#CA( să aduci ca dar de mîncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată într’o jumătate de hin de untdelemn,
B#(Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţămire Domnului,
}Au(şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
@/(Pentru un berbece, să aduci ca dar de mîncare două zecimi de efă din floarea făinii frămîntată într’o treime de hin de untdelemn,
~?w(iar vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
D>(cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mîncare a zecea parte dintr’o efă de floare de făină frămîntată într’un sfert de hin de untdelemn;
=#(şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut Domnului, –
</(„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
«Cînd veţi intra în ţara pe care v’o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
1; a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
:/(-Atunci s’au pogorît Amaleciţii şi Cananiţii, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi pînă la Horma.
9'(,Ei s’au îndărătnicit şi s’au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului şi Moise n’au ieşit din mijlocul taberii.
.8W(+Căci Amaleciţii şi Cananiţii sînt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v’aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.“
~7w(*Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
S6!()Moise a zis: „Pentruce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
H5 ((S’au sculat dis de dimineaţă a doua zi, şi s’au suit pe vîrful muntelui, zicînd: „Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.“
e~}|| {jzzzyyxxxwnvv/uuu't[srr qapp7oznnmm2lLkk4jjMilhggTfeeedicc)bbAaa-`6__^]\\W[["ZYYkXWVV6UnTTSaRR[QQkPPZOzNNOMLL:KJJ.IIHkGGXFF#ErDDJCC#BcBA@@??>>-==<;;4:]988:766U5433{32^11m00]//..--,+z*}*1))(''@&&v&-%+$##b"!!{ Pd@D-G6*w$poaS8   d =.e7eNL (Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
K5(ACăci Domnul zisese: „Vor muri în pustie, şi nu va rămînea niciunul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.“
J (@Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
5Ie(?Aceştia sînt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
H(>Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n’au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentrucă nu li s’a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
UG%(=Nadab şi Abihu au murit, cînd au adus înaintea Domnului foc străin.
NF(2E_(;Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s’a născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, şi pe Maria, sora lor.
,DS(:Iată familiile lui Levi: familia Libniţilor, familia Hebroniţilor, familia Mahliţilor, familia Muşiţilor, familia Coriţilor. Chehat a născut pe Amram.
PC(9Iată Leviţii a căror numărătoare s’a făcut după familiile lor: din Gherşon se pogoară familia Gherşoniţilor; din Chehat, familia Chehatiţilor; din Merari, familia Merariţilor. –
B}(8Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sînt în mare număr şi între cei ce sînt în mic număr.
A(7Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s’o ia în stăpînire după numele seminţiilor părinţilor lor.
W@)(6Celor ce sînt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.
f?G(5„Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.
4>e(4Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis:
={(3Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.
<(2Acestea sînt familiile lui Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute.
S;!(1din Ieţer, familia Ieţeriţilor; din Şilem, familia Şilemiţilor.
:(0Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se pogoară familia Iahţeeliţilor; din Guni, familia Guniţilor;
x9k(/Acestea sînt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cinci zeci şi trei de mii patru sute.
.8Y(.Numele fetei lui Aşer era Serah.
u7e(-Din fiii lui Beria se pogoară: din Heber, familia Heberiţilor; din Malchiel, familia Malchieliţilor.
69(,Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se pogoară familia Imniţilor; din Işvi, familia Işviţilor; din Beria, familia Beriiţilor. –
m5U(+Toate familiile Şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii patru sute.
4/(*Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se pogoară familia Şuhamiţilor. Acestea sînt familiile lui Dan, după familiile lor.
3 ()Aceştia sînt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii şase sute.
2y((Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se pogoară familia Ardiţilor; din Naaman, familia Naamaniţilor.
U1%('din Şufam, familia Şufamiţilor; din Hufam, familia Hufamiţilor. –
%0E(&Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se pogoară familia Belaiţilor; din Aşbel, familia Aşbeliţilor; din Ahiram, familia Ahiramiţilor;
0/[(%Acestea sînt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute.
Aceştia sînt fiii lui Iosif, după familiile lor.
P.($Iată fiii lui Şutelah: din Eran se pogoară familia Eraniţilor.
/-Y(#Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se pogoară familia Şutelahiţilor; din Becher, familia Becheriţilor; din Tahan, familia Tahaniţilor.
s,a("Acestea sînt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte sute.
+(!Ţelofhad, fiul lui Hefer, n’a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
K*( Şemida, familia Şemidaiţilor; Hefer, familia Heferiţilor.
I) (Asriel, familia Asrieliţilor; Sihem, familia Sihemiţilor;
t(c(Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoară familia Iezeriţilor; Helec, familia Helechiţilor;
'/(Fiii lui Manase: din Machir se pogoară familia Machiriţilor. – Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se pogoară familia Galaadiţilor.
E&(Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.
l%S(Acestea sînt familiile Zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şasezeci de mii cinci sute.
$$C(Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se pogoară familia Serediţilor; din Elon, familia Eloniţilor; din Iahleel, familia Iahleeliţilor.
q#](Acestea sînt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii trei sute.
U"%(din Iaşub, familia Iaşubiţilor; din Şimron, familia Şimroniţilor.
{!q(Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se pogoară familia Tolaiţilor; din Puva, familia Puviţilor;
q ](Acestea sînt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
(Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se pogoară familia Heţroniţilor; Hamul, din care se pogoară familia Hamuliţilor.
(K(Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Şela se pogoară familia Şelaniţilor; din Pereţ, familia Pereţiţilor; din Zerah, familia Zerahiţilor.
X+(Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
wi(Acestea sînt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.
L(din Arod, familia Arodiţilor; din Areli, familia Areliţilor.
G (din Ozni, familia Ozniţilor; din Eri, familia Eriţilor;
7(Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon se pogoară familia Ţefoniţilor; din Haghi, familia Haghiţilor; din Şuni, familia Şuniţilor;
[1(Acestea sînt familiile Simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.
M( din Zerah, familia Zerahiţilor; din Saul, familia Sauliţilor.
%E( Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se pogoară familia Nemueliţilor; din Iamin, familia Iaminiţilor; din Iachin, familia Iachiniţilor;
)O( Fiii lui Core, n’au murit.
[1( Pămîntul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, cînd au murit ceice se adunaseră, şi cînd a mistuit focul pe cei două sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.
 ( Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din ceice erau chemaţi la adunare, şi cari s’au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, cînd cu răscoala lor împotriva Domnului.
*Q(Fiii lui Palu au fost: Eliab.
(Acestea sînt familiile Rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci. –
tc(Heţron, din care se coboară familia Heţroniţilor; Carmi, din care se pogoară familia Carmiţilor.
1](Ruben, întîiul născut al lui Israel.
Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia Enohiţilor; Palu, din care se coboară familia Paluiţilor;
7i(„Să se facă numărătoarea, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, cînd au ieşit din ţara Egiptului.“
} u(Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis:
` ;(„Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel cari sînt în stare să poarte armele.“
b  A(În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:
~ w(căci şi ei vi s’au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor, şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.“
F („Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i;
2a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
(Femeia care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr’o casă părintească din Madian.
,S(Bărbatul acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a Simeoniţilor.
W)( Acesta va fi pentru el şi pentru sămînţa lui după el legămîntul unei preoţii vecinice, pentrucă a fost plin de rîvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.“
H ( De aceea să spui că închei cu el un legămînt de pace.
b?( „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mînia Mea dela copiii lui Israel, prin rîvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n’am nimicit, în mînia Mea, pe copiii lui Israel.
2a( Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
I ( Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.
ym(S’a luat după omul acela din Israel pînă în cortul lui, i-a străpuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe bărbatul acela din Israel, cît şi pe femeea aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
7(La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s’a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mînă.
r~_(Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, subt ochii lui Moise şi subt ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe cînd plîngeau la uşa cortului întîlnirii.
}(Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui cari s’au lipit de Baal-Peor.“
`|;(Domnul a zis lui Moise: „Strînge pe toate căpeteniile poporului, şi spînzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă dela Israel mînia aprinsă a Domnului.“
h{K(Israel s’a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel.
z-(Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mîncat, şi s’a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor.
ey G(Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.
dxC(Balaam s’a sculat, a plecat, şi s’a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.
w(Dar nişte corăbii vor veni din Chitim,
Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber,
Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.“
|vs(Balaam a rostit următoarea proorocie:
„Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru?
Lu(Dar Cain va fi pustiit,
Pînă ce te va lua prins Asur.“
t7(Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie:
„Locuinţa ta este tare de tot,
Şi cuibul tău este pus pe stîncă.
"s?(Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie:
„Amalec este cel dintîi dintre neamuri,
Dar într’o zi va fi nimicit.“
trc(Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor,
Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.“
rq_(Se face stăpîn pe Edom,
Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui.
Israel face fapte mari.
kpQ(Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc, dar nu de aproape.
O stea răsare din Iacov,
Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel.
El străpunge laturile Moabului,
Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
bo?(Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt,
Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,
Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:
n(Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:
„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor,
Aşa zice omul care are ochii deschişi,
m)(Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma.“
^l7( că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n’aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
ekE( Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n’am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes,
yjm( Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împedecat s’o primeşti.“
Li( Balac s’a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvîntat!
Sh!( Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
Ca o leoaică:
Cine-l va scula?
Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta,
Şi blestemat să fie oricine te va blestema!“
Sg!(Dumnezeu l-a scos din Egipt,
Tăria lui este ca a bivolului pentru el.
El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui,
Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
9fm(Apa curge din găleţile lui,
Şi sămînţa lui este udată de ape mari.
Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.
0e[(Ele se întind ca nişte văi,
Ca nişte grădini lîngă un rîu,
Ca nişte copaci de aloe pe cari i-a sădit Domnul,
Ca nişte cedri pe lîngă ape.
Yd-(„Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove!
Locuinţele tale, Israele!
$cC(Celce aude cuvintele lui Dumnezeu,
Celce vede vedenia Celui Atotputernic,
Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:
b{(Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:
„Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor,
Omul cu ochii deschişi,
a)(Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
:` q(Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n’a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi-a întors faţa spre pustie.
q_](Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.
^(Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!“
]]5(Balac a dus pe Balaam pe vîrful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.
)\M(Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într’un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!“
o[Y(Balaam a răspuns, şi a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?“
]Z5(Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvînta!“
Nu se culcă pînă ce n’a mîncat prada,
Şi n’a băut sîngele celor ucişi.“
HX (Descîntecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,
Nici vrăjitoria împotriva lui Israel;
Acum se poate spune despre Iacov şi Israel:
Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
XW+(Dumnezeu i-a scos din Egipt,
Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
0V[(El nu vede nici o fărădelege în Iacov,
Nu vede nici o răutate în Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
El este Împăratul lui, veselia lui.
qU](Iată că am primit poruncă să binecuvintez.
Da, El a binecuvîntat, şi eu nu pot întoarce.
-TU(Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
S (Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:
„Scoală-te, Balac, şi ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
&RG(Balaam s’a întors la el; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?“
Q(Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.“
}Pu(Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.“
O-(L-a dus în cîmpul Ţofim, spre vîrful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus cîte un viţel şi un berbece pe fiecare altar.
cMA( El a răspuns, şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?“
L( Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvintezi!“
GK ( Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel?
O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi,
Şi sfîrşitul meu să fie ca al lor!“
/JY( Îl văd din vîrful stîncilor,
Îl privesc de pe înălţimea dealurilor:
Este un popor care locuieşte deoparte,
Şi nu face parte dintre neamuri.
{Iq(Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu?
Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
H (Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis:
„Balac m’a adus din Aram {Mesopotamia}.
Împăratul Moabului m’a chemat din munţii Răsăritului, zicînd:
«Vino, şi blastămă-mi pe Iacov!
Vino, şi defaimă-mi pe Israel!»
G (Balaam s’a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
yFm(Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.“
+EQ(Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus cîte un viţel şi cîte un berbece.“
\D3(Balaam a zis lui Balac: „Stai lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.“ Şi s’a dus pe un loc înalt.
C(Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.
B (Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.“
Ay()Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
k@Q((Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimes din ei lui Balaam şi căpeteniilor cari erau cu el.
E?('Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot.
:>o(&Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe cari mi le va pune Dumnezeu în gură.“
=9(%Balac a zis lui Balaam: „N’am trimes eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n’ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?“
<7($Balac a auzit că vine Balaam, şi i-a ieşit înainte pînă la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.
D;(#Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe cari ţi le voi spune Eu.“ Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
D:("Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.“
;9q(!Măgăriţa M’a văzut, şi s’a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s’ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorît, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.“
[81( Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la perzare, înaintea Mea.
A7}(Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s’a plecat, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt.
N6(Măgăriţa a zis lui Balaam:„Nu sînt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul pînă în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?“ Şi el a răspuns: „Nu.“
5(Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentrucă ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mînă, te-aş ucide pe loc.“
4{(Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m’ai bătut de trei ori?“
31(Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s’a culcat subt Balaam. Balaam s’a aprins de mînie, şi a bătut măgăriţa cu un băţ.
2+(Îngerul Domnului a trecut mai departe, şi S’a aşezat într’un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta nici la stînga.
1%(Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s’a strîns spre zid, şi a strîns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
~0w(Îngerul Domnului S’a aşezat într’o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era cîte un zid.
X/+(Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă din teacă în mînă, s’a abătut din drum, şi a luat-o pe cîmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s’o aducă la drum.
\.3(Dumnezeu S’a aprins de mînie, pentrucă plecase. Şi Îngerul Domnului S’a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.
q-](Balaam s’a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
B,(Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.“
e+E(Totuş vă rog, rămîneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.“
s*a(Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n’aş putea să fac niciun lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu.
)(căci îţi voi da multă cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi poporul acesta!“
((Au ajuns la Balaam, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: «Nu mai pune piedici, şi vino la mine;
\'3(Balac a trimes din nou mai multe căpetenii mai cu vază decît cele dinainte.
&(Şi mai marii Moabului s’au sculat, s’au întors la Balac, şi i-au spus: „Balaam n’a vrut să vină cu noi.“
1%]( Balaam s’a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.“
$ ( Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvîntat.“
(#K( „Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi acopere faţa pămîntului; vino dar, şi blastămă-l; poate că aşa îl voi putea bate, şi-l voi izgoni.“
x"k( Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimes să-mi spună:
l!S( Dumnezeu a venit la Balaam, şi a zis: „Cine sînt oamenii aceştia pe cari-i ai la tine?“
+ Q(Balaam le-a zis: „Rămîneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.“ Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
"?(Bătrînii lui Moab şi bătrînii lui Madian au plecat, avînd cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac.
(Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai puternic decît mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvintezi tu este binecuvîntat, şi pe cine blastămi tu este blăstămat.“
}(El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rîu {Eufrat}, în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pămîntului, şi s’a aşezat în faţa mea.
]5(Moab a zis bătrînilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe cîmp.“ Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.
(Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atît de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
Q(Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor.
} w(Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărît în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
#(#Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n’au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mîna pe ţara lui.
b?("Domnul a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.“
?y(!Au schimbat apoi drumul, şi s’au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
 ( Moise a trimes să iscodească Iaezerul. Au luat satele cari ţineau de el, şi au isgonit pe Amoriţii cari erau în ele.
?{(Israel s’a aşezat astfel în ţara Amoriţilor.
3a(Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
Din Hesbon pînă la Dibon totul este nimicit;
Am pustiit pînă la Nofah,
Care se întinde pînă la Medeba.“
9m(Vai de tine, Moab!
Eşti pierdut, poporul lui Chemoş!
El a făcut pe fiii lui fugari,
Şi pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul Amoriţilor.
;(Căci a ieşit un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Şi a mistuit pe Ar-Moab,
Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
(De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
;q(Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi-i luase toată ţara pînă la Arnon.
7(Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s’a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
< s(Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara dela Arnon pînă la Iaboc, pînă la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
U %(Sihon n’a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strîns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s’a luptat împotriva lui Israel.
H  („Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fîntîni; vom ţinea drumul împărătesc, pînă vom trece de ţinutul tău.“
V '(Israel a trimes soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să-i spună:
l S(din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
=w(din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
E(Fîntîna, pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai marii poporului,
Cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!“
Din pustia aceasta s’au dus la Matana;
sa(Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta:
„Ţîşneşte, fîntînă! Cîntaţi în cinstea ei!
5(De acolo s’au dus la Beer {Sau Fîntînă}. La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: „Strînge poporul, şi le voi da apă.“
mU(Şi scurgerile şivoaielor,
Cari se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.“
q](De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
Şivoaiele Arnonului,
=u( De acolo au plecat şi au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi.
D( De acolo au plecat, şi au tăbărît în valea Zered.
|s( Au plecat din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
E( Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărît la Obot.
$~C( Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într’o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
}7(Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.“
_|9(Poporul a venit la Moise, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.“ Moise s’a rugat pentru popor.
{3(Atunci Domnul a trimes împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, cari au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
nzW(şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîne, nici apă, şi ni s’a scîrbit sufletul de această hrană proastă.“
y-(Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum
^x7(Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Cananiţi în mînile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvîrşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma {Sau Nimicire deplină}.
1~\}}d}9|{{{0z/yy2xLxwvv[uugtQss\s(rFqq!ppooBn}mm!lkjiihh3gg2f}f=ee_ddc baaaf`__Q^^j^\\ZYY XQWyW1VV U{TTkSS/RRQQ PdOOWNNMLLaKKCJJHHHG@FEDD C B AA @?9>== <9<;::?988`7666I5p44Z4 322110//..^.7--?,,+"**?* ))`((s( ''>&&@%%%i%8$J##;"Y!!; Yx=1MIM   n  s F  w 1 DQn"L$(! Au pornit dela marea Roşie, şi au tăbărît în pustia Sin.
I# (! Au pornit din Elim, şi au tăbărît lîngă marea Roşie.
"(! Au pornit dela Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărît.
4!c(!Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării în spre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărît la Mara.
 (!Au pornit din Etam, s’au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărît înaintea Migdolului.
\3(!Au pornit din Sucot, şi au tăbărît la Etam, care este la marginea pustiei.
P(!Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărît la Sucot.
?y(!în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întîii lor născuţi, pe cari-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
A}(!Au pornit din Ramses în luna întîi, în ziua a cincisprezecea a lunii întîi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
(!Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
 '(!Iată popasurile copiilor lui Israel cari au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, subt povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
( *Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile cari ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
p[( )Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le-a numit tîrgurile lui Iair.
[1( (Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s’a aşezat acolo.
( 'Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mîna pe el; au izgonit pe Amoriţii cari erau acolo.
( &Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe cari le-au zidit.
C( %Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
]5( $Bet-Nimra şi Bet-Haran,cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
+S( #Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
>y( "Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
)M( !Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
( Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.“
iM( Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.
} u( Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.“
r _( El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpînire ţinutul Galaadului.
 /( Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
 ( iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.“
| s( Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămînea în cetăţile Galaadului;
xk( Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
( Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.“
}u( Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
vg( şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, – atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
'( dacă toţi aceia dintre voi cari se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, pînă ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
mU( Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
'I( şi nu vom stăpîni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentrucă noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.“
( Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpînire pe moştenirea lui,
xk( apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, pînă îi vom duce în locul care le este rînduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
 ( Ei s’au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
-~U( Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.“
B}( Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mînie împotriva lui Israel.
`|;( Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, pînă la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.
|{s( afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, cari au urmat în totul calea Domnului.
ezE( «Oamenii aceştia cari s’au suit din Egipt, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n’au urmat în totul calea Mea,
Ty#( Şi Domnul S’a aprins de mînie în ziua aceea, şi a jurat zicînd:
8xk( S’au suit pînă la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
mwU( Aşa au făcut şi părinţii voştri cînd i-am trimes din Cades-Barnea să iscodească ţara.
v ( Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
u( Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămîneţi aici?
'tI( Apoi au adăugat:„Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpînirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.“
s( ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.“
Tr#( „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
q( Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
p =( Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
_o9(6Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi dela căpeteniile peste o sută, şi l-au adus în cortul întîlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
Xn+(5Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse.
9mm(4Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cîntărea şasesprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
^l7(3Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur.
^k7(2Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“
j(1şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor cari erau subt poruncile noastre, şi nu lipseşte niciun om dintre noi.
wii(0Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s’au apropiat de Moise,
jhO(/Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atît din oameni cît şi din dobitoace; şi le-a dat Leviţilor, cari păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
.gY(.şi şasesprezece mii de suflete.
3fc(-treizeci de mii cinci sute de măgari,
.eY(,treizeci şi şase de mii de boi,
mdU(+şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
c}(*Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor cari merseseră la oaste,
vbg()Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul.
`a;((şi şasesprezece mii de inşi, din cari treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
h`K('treizeci de mii cinci sute de măgari, din cari şasezeci şi unu luaţi ca dare Domnului;
d_C(&treizeci şi şase de mii de boi, din cari şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului;
W^)(%din cari şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului;
]($Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
u\e(#şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei cari nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
1[_("şasezeci şi una de mii de măgari,
0Z](!şaptezeci şi două de mii de boi,
Y( Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
PX(Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul.
bW?(Şi din jumătatea care se cuvine copiiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai Leviţilor, cari păzesc cortul Domnului.“
{Vq(Să le luaţi din jumătatea cuvenită lor, şi să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul.
5Ue(Să iei întîi din partea ostaşilor cari s’au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul din cinci sute, atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi.
dTC(Împarte prada între luptătorii cari s’au dus la oaste şi între toată adunarea.
S(„Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace.
$RE(Domnul a zis lui Moise:
yQm(Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi, veţi putea intra în tabără.“
GP (orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se curăţească. Dar tot ce nu poate suferi focul, să fie curăţit cu apa de curăţire; să-l treceţi prin apă.
CO(Aurul, argintul, arama, ferul, cositorul şi plumbul,
N#(Preotul Eleazar a zis ostaşilor, cari se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul.
M (Să curăţiţi deasemenea orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.“
eLE(Iar voi, tăbărîţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi cari au ucis pe cineva, şi toţi cei ce s’au atins de vre un mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
K)(dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele cari n’au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
J/(Acum, dar, omorîţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorîţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcîndu-se cu el;
VI'(Iată, ele sînt acelea cari, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
KH(El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?
G9(Şi Moise s’a mîniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, cari se întorceau dela război.
pF[( Moise, preotul Eleazar, şi toţi mai marii adunării, le-au ieşit înainte, afară din tabără.
UE%( şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar, şi adunării copiilor lui Israel, cari erau tăbărîţi în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
ND( Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace;
SC!( Le-au ars toate cetăţile pe cari le locuiau şi toate ocoalele lor.
B3( Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile Madianiţilor cu pruncii lor, şi le-au jăfuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
LA(Împreună cu toţi ceilalţi, au omorît şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
@ (Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul; şi au omorît pe toţi bărbaţii.
??y(Moise a trimes la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie, şi a trimes cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trîmbiţele răsunătoare.
>(Au luat dintre miile lui Israel cîte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste.
n=W(Să trimeteţi la oaste cîte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.“
\<3(Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire, şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
r;_(„Răsbună pe copiii lui Israel împotriva Madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.“
1: a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
P9(Acestea sînt legile pe cari le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, cînd ea este în tinereţă şi acasă la tatăl ei.
8y(Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.“
~7w(Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu cari s’a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele.
$6C( Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească sufletul.
a5=( dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua cînd află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
i4M( şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, – dacă nu-i zice nimic şi n’o opreşte, toate juruinţele ei vor rămînea în picioare, şi toate făgăduinţele prin cari se va fi legat ea, vor rămînea în picioare;
y3m( Cînd o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurămînt,
2%( Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămînea în picioare pentru ea.
g1I(dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvîntul scăpat de pe buzele ei, cu care s’a legat ea; şi Domnul o va ierta.
|0s(şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua cînd va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămînea în picioare; şi făgăduielile cu cari se va fi legat ea vor rămînea în picioare;
/(Cînd se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s’a legat printr’un cuvînt ieşit de pe buzele ei,
.{(dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu cari se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentrucă nu i-a dat voie tatăl ei.
-#(şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s’a legat, – dacă nu-i zice nimic în ziua cînd află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s’a legat ea, va fi primită;
,(Cînd o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr’o făgăduială, în tinereţa ei şi în casa tatălui ei,
K+(Cînd un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr’o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
v* i(Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul.
I) ((Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
/(Y('Acestea sînt jertfele pe cari să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mîncare şi de jertfele voastre de băutură, şi de jertfele voastre de mulţămire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bună voie.“
'!(&Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
!&=(%împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbece şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
#%A($Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur,
t$c(#În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
##("Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfă de băutură.
!"=(!împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
x!k( În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
 %(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
!=(împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
sa(În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
!(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
!=(împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
vg(În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
!(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
!=(împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
nW(A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
!(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
!=(împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
tc(A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
%(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
!=(împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
tc(A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
'(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa sa de băutură.
E(şi o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei.
T#(Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
6g( Să aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur.
R ( În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
C ( Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată cu darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură obicinuite.
= w( şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
# A( Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
  (Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
3(În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă, şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare.
D(Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot şi darul ei de mîncare din fiecare lună, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură, cari se adaugă la ele, după rînduielile aşezate. Acestea sînt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
dC(Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
=w(şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
#A(Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
 (Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
L (În luna a şaptea, în cea dintîi zi a lunii, să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trîmbiţă.
5e(Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot necurmată şi darul ei de mîncare. Mieii să fie fără cusur, şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.
K(Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
=w(şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
)~M(Să mai adăugaţi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, cîte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbece,
|}s(Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an.
q|](În ziua celor dintîi roade, cînd veţi aduce Domnului un dar de mîncare, la sărbătoarea încheierii săptămînilor {Sau cincizecimea}, să aveţi o adunare sfîntă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
o{Y(În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
Tz#(să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
xyk(Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
`x;(Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
=ww(şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
1v](Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbece,
u(Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
ktQ(În ziua dintîi, să fie o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
|ss(Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănînce azimi.
\r3(În luna întîi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului.
q (Să se aducă Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
p(Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr’un hin pentru un berbece, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
\o3( ca dar de mîncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
wni( şi, ca dar de mîncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn; ca dar de mîncare pentru berbece, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn;
m!( La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur;
l( Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
Ok( În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mîncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
Aj}(Al doilea miel să-l aduci seara, ca un dar de mîncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.
i(Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s’o faci Domnului în locul sfînt.
h#(Aceasta este arderea de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
-gU(iar, ca dar de mîncare, să aduci a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, frămîntată într’un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate.
qf](Să aduci un miel dimineaţa, şi celalt miel seara {Evreieşte – între cele două seri};
-eU(Să le spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, cîte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
^d7(„Porunceşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărîtă, darul Meu de mîncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, cari Îmi sînt de un plăcut miros.»
1c a(Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
]b5(Şi-a pus mînile peste el, şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.
a(Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
`(Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.
p_[(Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentruca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
~^w(Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să-i dai porunci subt ochii lor.
] (Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mîna peste el.
J\(care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vîre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi cari n’au păstor.“
a[=(„Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un om
0Z](Moise a vorbit Domnului, şi a zis:
bY?(pentrucă v’aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, cînd cu cearta adunării, şi nu M’aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.“ (Acestea sînt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
rX_( S’o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;
W( Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
}Vu( Şi dacă nici tatăl lui n’are fraţi, moştenirea lui s’o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s’o stăpînească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.“
]U5( Dacă n’are nici fraţi, moştenirea lui s’o daţi fraţilor tatălui său.
TT#( Dacă n’are nici o fată, moştenirea lui s’o daţi fraţilor lui.
&SG(Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
$RC(„Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
(QM(Şi Domnul a zis lui Moise:
9Po(Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
8Ok(Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n’a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.“
QN(„Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s’au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n’a avut fii.
KM(s’au apropiat şi s’au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregei adunări, la uşa cortului întîlnirii. Ele au zis:
z~~q~"}}}N}||~|2{{{k{+zzzYz yyy6xxpww#vvEvuueutt_ssusr~qqonnen1mdlkkzjjojii/hggf:eeuddd$ccc;bbhb aa]a``_5^]\[[3Z4YY}XWWWV,UTTDSS_RQQ:POONN&MMLKJJ'I1H8G FEDDC#BBAA@l??">p==N<;:::-99+8847655433d211 0//p.--I,++u**P))(('1&%%$##Y#"n"N!! }6L)=Q&Tf 8 R ]"[B~2Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob pînă la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi a pus numele lui tîrgurilor Basanului, numite şi azi tîrgurile lui Iair.
O}2 Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămînea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara Refaimiţilor.
C|2 Atunci am luat în stăpînire ţara aceasta. Am dat Rubeniţilor şi Gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pîrîul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.
q{]2 (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul Refaimiţilor. Patul lui, un pat de fer, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)
z2 toate cetăţile din cîmpie, tot Galaadul şi tot Basanul pînă la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan.
Qy2 (Sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi Amoriţii îl numesc Senir),
#xA2Astfel în vremea aceea am cucerit dela cei doi împăraţi ai Amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, dela pîrîul Arnon pînă la muntele Hermon,
Lw2Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
9vm2L-am nimicit cu desăvîrşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvîrşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
'uI2Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri cari erau foarte multe la număr.
;tq2I-am luat atunci toate cetăţile, şi n’a fost una care să nu cadă în stăpînirea noastră: şasezeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
As}2Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mînile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n’am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.
_r92Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.“
8q m2Ne-am întors, şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.
Np2%Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pîrîului Iaboc,de cetăţile dela munte, şi de toate locurile pe cari te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.
bo?2$Dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi dela cetatea care este în vale, pînă la Galaad, n’a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mînă.
inM2#Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe cari le luaserăm.
>mw2"I-am luat atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvîrşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvîrşire, şi n’am lăsat să scape niciunul măcar.
~lw2!Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mîni, şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.
jkO2 Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
$jC2Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpînire ţara ca s’o moşteneşti.“
ai=2Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n’a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi.
h2lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, şi Moabiţii cari locuiesc în Ar – îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, pînă voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.“
7gi2Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mînca, şi să-mi dai cu preţ de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decît să trec cu piciorul, –
fy2„Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţinea drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stînga.
}eu2Din pustia Chedemot, am trimes soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimes să-i spună:
'dI2De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de subt cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.“
?cy2Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pîrîul Arnon. Iată, îţi dau în mîini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
"b?2Deasemenea, Aviţii, cari locuiau în sate pînă la Gaza, au fost nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, cari s’au aşezat în locul lor.)
Ja2(Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, cînd a nimicit pe Horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor, pînă în ziua de azi.
1`]2un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniţilor, cari i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor.
_#2Ţara aceasta trecea deasemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi:
b^?2şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpînit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpînire copiilor lui Lot.
>]y2„Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
*\Q2Domnul mi-a vorbit şi a zis:
[[12După ce au perit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
qZ]2Mîna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, pînă ce au perit.
mYU2Vremea cît au ţinut călătoriile noastre dela Cades-Barnea pînă la trecerea pîrîului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, pînă a perit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
]X52 Acum sculaţi-vă şi treceţi pîrîul Zered.“
Am trecut pîrîul Zered.
fWG2 Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s’au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpîneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
\V32 Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi numeau Emimi.
vUg2 (Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii.
HT 2 Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpîneşti în ţara lui: «Arul l-am dat în stăpînire copiilor lui Lot.
lSS2Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în cîmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
R{2Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n’ai dus lipsă de nimic.“
+QQ2Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mînca, şi să cumpăraţi dela ei cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.
P32Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau.
IO 2Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.
aN=2„Vă ajunge de cînd ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
M72Domnul mi-a zis:
L 52Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir.
HK  2.Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
J 2-La întoarcerea voastră, aţi plîns înaintea Domnului; dar Domnul nu v’a ascultat glasul, şi n’a luat aminte la voi.
!I ?2,Atunci Amoriţii, cari locuiesc pe muntele acesta, v’au ieşit înainte, şi v’au urmărit ca albinele; v’au bătut din Seir, pînă la Horma.
H 2+Eu v’am spus, dar n’aţi ascultat; ci v’aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, şi v’aţi suit semeţi pe munte.
1G _2*Domnul mi-a zis: „Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sînt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.“
wF k2)Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: „Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.“ Şi v’aţi încins fiecare armele, şi v’aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
bE A2(Dar voi, întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustie, în spre marea Roşie.“
KD 2'Şi pruncii voştri, despre cari aţi zis: „Vor fi de jaf!“ şi fiii voştri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpîni.
C 2&Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpînirea ţării aceleia.
oB [2%Domnul S’a mîniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.
&A I2$afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului.“
@ 52#„Niciunul din bărbaţii cari fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
[? 32"Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S’a mîniat, şi a jurat, zicînd:
C> 2!care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într’un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiaţi să mergeţi, şi ziua într’un nor.
Y= /2 Cu toate acestea, voi n’aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
C< 2Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut pînă la sosirea voastră în locul acesta.“
-; W2Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuş pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi subt ochii voştri în Egipt.
R: !2Eu v’am zis: „Nu vă spăimîntaţi, şi nu vă fie frică de ei.
9 2Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicînd: „Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decît noi; cetăţile sînt mari şi întărite pînă la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.“
E8 2Aţi cîrtit în corturile voastre, şi aţi zis: „Pentrucă ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mînile Amoriţilor şi să ne nimicească.
7 2Dar voi n’aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v’aţi răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
$6 E2Au luat în mîni din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.“
h5 M2Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns pînă la valea Eşcol, şi au iscodit ţara.
4 2Părerea aceasta mi s’a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare seminţie.
3  2Voi v’aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: „Să trimetem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în cari vom ajunge.“
D2 2Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpînire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimînta.“
o1 [2Şi eu v’am zis: „Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
l0 U2Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
N/ 2Aşa v’am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
. 12Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi cînd veţi găsi o pricină prea grea, s’o aduceţi înaintea mea, ca s’o aud.“
W- +2Am dat, în acelaş timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
, =2Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
c+ C2Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.“
* 2 Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.“
g) K2 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
( %2 Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, şi să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit!
w' k2 Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulţit, şi azi sînteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
J& 2 În vremea aceea, v’am spus: „Eu nu vă pot purta singur.
O% 2Vedeţi, v’am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpînire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.“
$ 2Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în cîmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe ţărmul mării, în ţara Cananiţilor şi în Liban, pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat.
w# k2Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicînd: „Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
o" [2Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:
,! U2Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
.  Y2În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
| u2(Dela Horeb pînă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
G 2Iată cuvintele pe cari le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într’o cîmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
%E($ Acestea sînt poruncile şi legile pe cari le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
($ s’au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
p[($ Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchiilor lor;
hK($ Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
+($ Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.“
wi($Şi orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr’o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
@{($Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
8k($Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într’o familie din seminţia părinţilor lor.
~w($Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
iM($Şi cînd va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămînea adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.“
(K($Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi se va micşora.
ue($Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit deasemenea poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s’o dai fetelor lui.
r a($Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s’au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
F(#"Să nu pîngăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sînt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.“
V'(#!Să nu pîngăriţi ţara unde veţi fi, căci sîngele celui nevinovat pîngăreşte ţara; şi ispăşirea sîngelui vărsat în ţară nu se va putea face decît prin sîngele celui ce-l va vărsa.
4c(# Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară pînă la moartea preotului.
z o(#Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
( K(#Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorît, pe mărturia martorilor. Un singur martur nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte.
w i(#Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.
9 m(#Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare pînă la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
 1(#şi dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
Q(#Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,
oY(#Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mîna răzbunătorului sîngelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt.
nW(#Iată legile după cari va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sîngelui.
2_(#sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău:
+(#Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pîndit,
O(#sau dacă-l loveşte cu mîna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş, cînd îl va întîlni.
|s(#Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă-l pîndeşte şi aruncă ceva asupra lui şi moare,
cA(#Răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş; cînd îl va întîlni, să-l omoare.
*O(#Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
7(#Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
~#(#Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fer, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
a}=(#Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru celce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
|(#Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
Y{-(# Din cetăţile pe cari le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
^z7(# Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui, pentruca ucigaşul să nu fie omorît înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
y3(# să vă alegeţi nişte cetăţi cari să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
xy(# „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Cînd veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
2wa(# Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
{vq(#Cetăţile pe cari le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de ceice au mai puţine; fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.“
u(#Toate cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
St!(#Dintre cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
Ds(#Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus, şi două mii de coţi în partea de miază noapte, aşa în cît cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
*rO(#Locurile goale din jurul cetăţilor pe cari le veţi da Leviţilor, să aibă, începînd dela zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
'qI(#Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
Zp/(#„Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în cari să poată locui. Să mai daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
oo [(#Domnul a vorbit lui Moise, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
xnk("Aceştia sînt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.
Zm/("pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.“
Ul%("pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
Tk#("pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
Yj-("pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
[i1("şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
rh_("pentru fiii lui Iosif, – pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –
Pg("pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
Ff("pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
Je("pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
ddC("Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
jcO("Să mai luaţi cîte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
zbo("„Iată numele bărbaţilor cari vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
2aa("Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
`("Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, în spre răsărit.“
R_("Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
T^#(" Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s’o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
]#(" se va pogorî iarăş spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.“
+\Q(" să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorî, şi se va întinde dealungul mării Chineret {Sau Ghenezaret}, la răsărit;
X[+(" Să vă trageţi hotarul spre răsărit dela Haţar-Enan pînă la Şefam;
Z(" să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miază noapte.
\Y3("dela muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă pînă la Ţedad;
X("Iată care va fi hotarul vostru spre miază-noapte: începînd dela Marea cea Mare să trageţi hotarul pînă la muntele Hor;
xWk("Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare {Mediterana}: acesta va fi hotarul vostru la apus.
^V7("dela Aţmon, se va întoarce pînă la pîrîul Egiptului, şi va ieşi la mare.
NU("se va întoarce la miază zi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde pînă la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
3Ta("Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lîngă Edom. Astfel, hotarul vostru de miază zi va începe dela marginea mării Sărate, spre răsărit;
IS ("„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: «Cînd veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
1R a("Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
KQ(!8Şi vă voi face şi vouă cum hotărîsem să le fac lor.“
P (!7Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe cari îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
PO(!6Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sînt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpînească ce-i va cădea la sorţi; s’o luaţi în stăpînire, după seminţiile părinţilor voştri.
N(!5Să luaţi ţara în stăpînire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v’am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
XM+(!4să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
L(!3„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Dupăce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
nKW(!2Domnul a vorbit lui Moise în cîmpia Moabului, lîngă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
iJM(!1Au tăbărît lîngă Iordan, dela Bet-Ieşimot pînă la Abel-Sitim, în cîmpia Moabului.
{Iq(!0Au pornit dela munţii Abarim, şi au tăbărît în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
jHO(!/Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărît la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
LG(!.Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărît la Almon-Diblataim.
GF (!-Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărît la Dibon-Gad:
[E1(!,Au pornit din Obot, şi au tăbărît la Iie – Abarim, la hotarul Moabului.
@C}(!*Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărît la Punon.
HB (!)Au pornit dela muntele Hor, şi au tăbărît la Ţalmona.
A(!(Împăratul Aradului, Cananitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
g@I(!'Aaron era în vîrstă de o sută douăzeci şi trei de ani cînd a murit pe muntele Hor.
_?9(!&Preotul Aaron s’a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii.
b>?(!%Au pornit din Cades, şi au tăbărît la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
^=7(!$Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărît în pustia Ţin, adică la Cades.
G< (!#Au pornit din Abrona, şi au tăbărît la Eţion-Gheber.
@;}(!"Au pornit din Iotbata, şi au tăbărît la Abrona.
F:(!!Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărît la Iotbata.
J9(! Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărît la Hor-Ghidgad.
F8(!Au pornit din Moserot, şi au tăbărît la Bene-Iaacan.
C7(!Au pornit din Haşmona, şi au tăbărît la Moserot.
@6}(!Au pornit din Mitca, şi au tăbărît la Haşmona.
=5w(!Au pornit din Tarah, şi au tăbărît la Mitca.
=4w(!Au pornit din Tahat, şi au tăbărît la Tarah.
@3}(!Au pornit din Machelot, şi au tăbărît la Tahat.
A2(!Au pornit din Harada, şi au tăbărît la Machelot.
I1 (!Au pornit dela muntele Şafer, şi au tăbărît la Harada.
K0(!Au pornit din Chehelata, şi au tăbărît la muntele Şafer.
@/}(!Au pornit din Risa, şi au tăbărît la Chehelata.
<.u(!Au pornit din Libna, şi au tăbărît la Risa.
E-(!Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărît la Libna.
F,(!Au pornit dela Ritma, şi au tăbărît la Rimon-Pereţ.
@+}(!Au pornit din Haţerot, şi au tăbărît la Ritma.
L*(!Au pornit dela Chibrot-Hataava, şi au tăbărît la Haţerot.
O)(!Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărît la Chibrot-Hataava.
H( (!Au pornit din Refidim, şi au tăbărît în pustia Sinai.
i'M(!Au pornit din Aluş, şi au tăbărît la Refidim, unde poporul n’a găsit apă de băut.
=&w(! Au pornit din Dofca, şi au tăbărît la Aluş.
C%(! Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărît la Dofca.
~o}|{zzzOyTxx,wjvvduvtssrqqpeoLmm2lkkVjiihgvff eudjdbaaU`__)^U]G\[ZZ3YXX6W[WVU}U/TSS R}QQ&PPPOOSNNNMLLKK^IHH7HGGGFEDCCJBAA@g@?P>==a3=2 Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţînat.
s2a2 Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te şi pogoară-te în grabă de aici; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s’a stricat. S’au abătut curînd dela calea pe care le-am arătat-o; şi-au făcut un chip turnat.“
1 2 După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legămîntului.
b0?2 şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi cuprinzînd toate cuvintele pe cari vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua cînd tot poporul era adunat.
s/a2 Cînd m’am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legămîntului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc pîne şi fără să beau apă;
.{2 La Horeb, atîta aţi aţîţat mînia Domnului, încît Domnul S’a mîniat pe voi şi voia să vă nimicească.
t-c2 Adu-ţi aminte, şi nu uita cum ai aţîţat mînia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului pînă la sosirea voastră în locul acesta, tot răsvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!
;,q2 Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s’o stăpîneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţînat.
Q+2 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpînirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel cuvîntul prin care Domnul S’a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
*2 Cînd îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m’a făcut Domnul să intru în stăpînirea ţării acesteia.“ Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.
c)A2 Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni, îi vei perde curînd, cum ţi-a spus Domnul.
>(w2 pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe cari-i cunoşti şi despre cari ai auzit zicîndu-se: „Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!“
<' u2 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpîn pe nişte neamuri mai mari şi mai puternice decît tine, pe cetăţi mari şi întărite pînă la cer,
&+2Veţi peri ca şi neamurile pe cari le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentrucă nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnzeului vostru.
8%k2Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărît azi că veţi peri.
M$2Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.
x#k2Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.“
,"S2şi care ţi-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
O!2care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţîşnească apă din stînca cea mai tare,
 52ia seama să nu ţi se umfle inima de mîndrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;
'2 cînd vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescîndu-ţi tot ce ai,
b?2 Cînd vei mînca şi te vei sătura, cînd vei zidi şi vei locui în case frumoase,
;2 Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, pînă acolo încît să nu păzeşti poruncile, rînduielile şi legile Lui, pe cari ţi le dau azi.
2 Cînd vei mînca şi te vei sătura, să binecuvîntezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
,S2 ţară unde vei mînca pîne din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei petre sînt de fer, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.
iM2ţară cu grîu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;
-U2Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într’o ţară bună, ţară cu pîraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, cari ţîsnesc din văi şi munţi;
ue2Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.
sa2Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
2Haina nu ţi s’a învechit pe tine, şi nici nu ţi s’au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
%E2Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n’o cunoşteai şi nici părinţii tăi n’o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
%2Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
b A2Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.
R2Să nu aduci nici un lucru urîcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvîrşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scîrbă de el, căci este un lucru blestemat.
%2Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
=u2Pe împăraţii lor îi va da în mînile tale, şi le vei şterge numele de subt ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, pînă le vei nimici.
zo2Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mîna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, pînă vor fi nimicite.
C2Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele cîmpului împotriva ta.
 2Să nu te înspăimînţi de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat.
* O2Domnul, Dumnezeul tău, va trimete chiar şi vespii bondăreşti împotriva lor pînă la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.
 2adu-ţi aminte de marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mîna tare şi de braţul întins, cu cari te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de cari te temi.
y m2Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt;
2Poate că vei zice în inima ta: „Neamurile acestea sînt mai mari la număr decît mine; cum voi putea să le izgonesc?“
eE2Să nimiceşti toate popoarele pe cari ţi le va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău; să n’arunci nici o privire de milă spre ele, şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.
1]2Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimete niciuna din acele molime rele din Egipt pe cari le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi ceice te urăsc.
"?2Vei fi binecuvîntat mai mult decît toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.
(K2 El te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi; va binecuvînta rodul trupului tău şi rodul pămîntului tău, grîul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
H 2 Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţinea faţă de tine legămîntul şi îndurarea cu care S’a jurat părinţilor tăi.
p[2 De aceea păzeşte poruncile, legile şi rînduielile pe cari ţi le dau azi, şi împlineşte-le.
#2 Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc, şi-i perde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.
r_2 Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
2Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurămîntul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v’a scos Domnul cu mîna Lui puternică, şi v’a izbăvit din casa robiei, din mîna Lui Faraon, împăratul Egiptului.
3a2Nu doar pentrucă întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S’a alipit Domnul de voi şi v’a ales, căci voi sînteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
8~k2Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
a}=2Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.
'|I2căci ar abate dela Mine pe fiii tăi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S’ar aprinde de mînie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
${C2Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
8zk2cînd Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mîni, şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele, şi să n’ai milă de ele.
>y y2Cînd Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpînire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi,pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decît tine;
'xI2Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.“
Hw 2Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi, şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
tvc2şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.
&uG2Domnul a făcut, subt ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregei lui case;
t2să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mîna Lui cea puternică.
;sq2Cînd fiul tău te va întreba într-o zi:„Ce însemnează învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe cari vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?“
[r12după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.
Fq2Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit, şi să intri în stăpînirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
wpi2Ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile lui pe cari vi le-a dat.
Wo)2Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.
Hn 2căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S’ar aprinde de mînie împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pămîntului.
dmC2Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;
al=2 Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.
_k92 vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Pj2 case pline de tot felul de bunuri pe cari nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe cari nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe cari nu tu i-ai sădit. Cînd vei mînca şi te vei sătura,
]i52 Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpîni cetăţi mari şi bune pe cari nu tu le-ai zidit,
Gh 2 Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
qg]2Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
7fi2Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.
Xe+2Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
xdk2Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Nc2Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
jbO2Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, cînd ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.
Ta#2ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe.
5` g2Iată poruncile, legile şi rînduielile pe cari a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire;
Y_-2!Să urmaţi în totul calea pe care v’a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
/^Y2 Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stînga.
B]2Dar tu, rămîi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rînduielile, pe cari să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpînire.“
N\2Du-te de spune-le: „Întoarceţi-vă în corturile voastre.“
)[M2O! de ar rămînea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
)ZM2Domnul a auzit cuvintele pe cari mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe cari ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
RY2Apropie-te mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta, şi vom face.“
/XY2Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuş să fi rămas viu?
W12Şi acum pentruce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
fVG2şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuş au rămas vii.
EU2Cînd aţi auzit glasul acela din mijlocul întunerecului, şi pe cînd tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrînii voştri s’au apropiat toţi de mine,
T 2Acestea sînt cuvintele pe cari le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră, şi mi le-a dat.
dSC2Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.“
GR 2Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.
Q/2Să nu furi.
"PA2Să nu preacurveşti.
O12Să nu ucizi.
?Ny2Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
dMC2Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mînă tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.
xLk2Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
GK 2 Şase zile să lucrezi, şi să-ţi faci toate treburile.
eJE2 Ţine ziua de odihnă, ca s’o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.
I#2 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
eHE2 şi Mă îndur pînă la al miilea neam de ceice Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
|Gs2 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
F32Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape supt pămînt.
6Ei2Să n’ai alţi dumnezei afară de Mine.
gDI2„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
#CA2Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvîntul Domnului; căci vă era frică de foc, şi nu v’aţi suit pe munte. El a zis:
SB!2Domnul v’a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.
~Aw2Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legămîntul acesta, ci cu noi, cari sîntem toţi vii astăzi aici.
R@2Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legămînt la Horeb.
I? 2Moise a chemat pe tot Israelul, şi i-a zis:
„Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe cari vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le, şi împliniţi-le cu scumpătate.
>21şi cuprindea toată cîmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, pînă la marea cîmpiei, supt poalele muntelui Pisga.
=20Ţinutul lor se întindea dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, pînă la muntele Sionului care este Hermonul,
$<C2/Ei au pus mîna pe ţara lui şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai Amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.
p;[2.Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
:2-Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe cari le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
K92,Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
8%2+Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în cîmpie, la Rubeniţi; Ramot, în Galaad, la Gadiţi, şi Golan, în Basan, la Manasiţi.
m7U2*pentruca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorît fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugînd într’una din aceste cetăţi.
Q62)Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
W5)2(Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe cari ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie.“
14]2'Să ştii dar în ziua aceasta, şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pămînt, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
,3S2&El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decît tine, ca să te ducă în ţara lor, şi să ţi-o dea în stăpînire, cum vezi azi.
2#2%El a iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămînţa lor după ei; El însuş te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
71i2$Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pămînt, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
02#Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
#/A2"A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mînă tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi subt ochii voştri?
.+2!A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
-2 Întreabă vremurile străvechi, cari au fost înaintea ta, din ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om pe pămînt, şi cercetează dela o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întîmplare aşa de mare, şi s’a auzit vreodată aşa ceva?
P,2căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legămîntul pe care l-a încheiat prin jurămînt cu părinţii tăi.
;+q2Şi după ce ţi se vor întîmpla toate aceste lucruri în strîmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui;
*'2Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
O)2Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, cari sînt o lucrare făcută de mîni omeneşti, de lemn şi de piatră, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănînce, nici să miroasă.
('2Domnul vă va împrăştia printre popoare, şi nu veţi rămînea decît un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.
w'i2iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pămîntul, – că veţi peri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpînire dincolo de Iordan, şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
$&C2Cînd vei avea copii, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mîniaţi, –
U%%2Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
$ 2Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legămîntul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s’o faci.
#2Eu voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece, şi veţi stăpîni ţara aceea bună.
M"2Şi Domnul S’a mîniat pe mine, din pricina voastră: şi a jurat că eu să nu trec Iordanul, şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
!+2Dar pe voi, Domnul v’a luat, şi v’a scos din cuptorul de fer al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus de o parte, cum sînteţi azi.
y m2Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg.
'2sau chipul vreunui dobitoc care se tîrăşte pe pămînt, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele de desubtul pămîntului.
mU2sau chipul vreunui dobitoc de pe pămînt, sau chipul vreunei păsări care sboară în ceruri,
&G2ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei,
+Q2Fiindcă n’aţi văzut nici un chip în ziua cînd v’a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
32În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
#2 El Şi-a vestit legămîntul Său, pe care v’a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră.
;2 Şi Domnul v’a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n’aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.
:o2 Voi v’aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerec, nori şi negură deasă.
X+2 Adu-ţi aminte de ziua cînd te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, cînd Domnul mi-a zis: „Strînge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cît vor trăi pe pămînt; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.“
%2 Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
*O2Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v’o pun astăzi înainte?
<s2Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm?
2Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“
&G2Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.
eE2Iar voi, cari v’aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sînteţi toţi vii astăzi.
E2Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia cari se duseseră după Baal-Peor.
6g2Să n’adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
j Q2Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe cari vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentruca să trăiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
E 2Şi am rămas astfel în vale, îndreptul Bet-Peorului.
: o2Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l, şi îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpînirea ţării pe care o vei vedea.“
> w2Suie-te pe vîrful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miază noapte, spre miază zi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.
 /2Dar Domnul S’a mîniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m’a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
 2Lasă-mă, Te rog, să trec, şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!“
wi2„Stăpîne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mîna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pămînt, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
A2În vremea aceea, m’am rugat Domnului, şi am zis:
b?2Nu te teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El însuş pentru voi.“
jO2În vremea aceea, am poruncit lui Iosua, şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.
}2pînă ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpînire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v’am dat-o.
'2Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămînă în cetăţile pe cari vi le-am dat,
fG2În vremea aceea, v’am dat porunca aceasta: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mînă ţara aceasta ca s’o stăpîniţi. Voi toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
;2le-am mai dat cîmpia, mărginită de Iordan, dela Chineret pînă la marea cîmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga spre răsărit.
>w2Rubeniţilor şi Gadiţilor le-am dat o parte din Galaad pînă la pîrîul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi pînă la pîrîul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
(M2Am dat Galaadul lui Machir.
yd~~||{zzBy"xxw$vuutwss:ryqq"ponn>mllkjj{ii9hh_ggfyeedmd&bbaa>`k__;^l]]l\[[ZVZ Y0XXWVV#UUMTcSRR+QQPKOMONCMGLvLKJIKHLGGKFEDmC'BA@@>= <<;:988p7654{3(21100*/..-:,3+ *I)(((k('&y%%$$q$###7#""y"! e&+`*!6p>P I $  [(ytkc2 Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.
4jc2 Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, Levitul care va fi în cetăţile tale, şi străinul, orfanul şi văduva cari vor fi în mijlocul tău.
)iM2 Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămînilor, şi să aduci daruri de bună voie, după binecuvîntarea pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
h2 Să numeri şapte săptămîni; de cînd vei începe seceratul grîului, să începi să numeri şapte săptămîni.
,gS2Şase zile, să mănînci azimi, şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea.
>fw2Să fierbi vita tăiată, şi s’o mănînci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
Ce2ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
d2Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă;
icM2Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nicio parte din vitele pe cari le vei jertfi în seara celei dintîi zile să nu fie păstrată peste noapte pînă dimineaţa.
b'2În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănînci azimi, pînea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.
.aW2Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.
E` 2Păzeşte luna spicelor, şi prăznuieşte sărbătoarea Paştelor în cinstea Domnului, Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea.
V_'2Numai sîngele să nu i-l mănînci, ci să-l verşi pe pămînt ca apa.
0^[2Să-l mănînci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănînce amîndoi, cum se mănîncă acum căprioara sau cerbul.
]-2Dacă are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.
\2Să-l mănînci în fiecare an, tu şi familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
g[I2Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întîi născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întîiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întîiul născut al oilor tale.
vZg2Să nu-ţi pară rău cînd îl vei lăsa să plece slobod dela tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două ori cît simbria unui om tocmit cu plată; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în tot ce vei face.
Y#2atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă, şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
%XE2Dacă însă robul tău îţi va zice: „Nu vreau să ies dela tine,“ – pentrucă te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine, –
.WW2Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
V2să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău.
pU[2 Şi cînd îi vei da drumul ca să se ducă slobod dela tine, să nu-i dai drumul cu mîna goală;
;Tq2 Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani; dar în anul al şaptelea, să-i dai drumul dela tine şi să fie slobod.
BS2 Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.“
3Ra2 ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de cari te vei apuca.
.QW2 Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!“ Vezi să n’ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat:
nPW2Ci să-i deschizi mîna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
zOo2Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mîna înaintea fratelui tău celui lipsit.
nNW2Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta, cum ţi-a spus, aşa încît vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut dela ele; tu vei stăpîni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpîni peste tine.
M2numai să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi.
L12Totuş, la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvînta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;
jKO2Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
J2Şi iată cum se va face iertarea. Cînd se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria.
3I e2La fiecare şapte ani, să dai iertare.
0H[2Atunci să vină Levitul, care n’are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, cari vor fi în cetăţile tale, şi să mănînce şi să se sature, pentrucă Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în toate lucrările pe cari le vei face cu mînile tale.
G2După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s’o pui în cetăţile tale.
F 2Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.
VE'2Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.
&DG2Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strîngi argintul acela în mînă, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
wCi2Poate cînd te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
;Bq2Şi să mănînci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întîii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.
nAW2Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămînţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.
@ 2Să nu mîncaţi din nici o mortăciune; s’o dai străinului care va fi în cetăţile tale, s’o mănînce, sau s’o vinzi unui străin; căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.
1?_2Să mîncaţi orice pasăre curată.
`>;2Să priviţi ca necurată orice tîrîtoare care sboară: să nu mîncaţi din ea.
P=2barza, bătlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.
4<e2pelicanul, corbul de mare şi heretele,
1;_2huhurezul, cocostîrcul şi lebăda;
R:2struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;
+9S2corbul şi toate soiurile lui;
H8 2 şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;
i7M2 Dar iată pe acelea pe cari nu le puteţi mînca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
16_2 Să mîncaţi orice pasăre curată.
w5i2 Dar să nu mîncaţi din niciunul din cele ce n’au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.
42 Iată dobitoacele din cari veţi mînca, din toate cele ce sînt în ape: să mîncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi.
@3{2Să nu mîncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mîncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.
22Dar să nu mîncaţi din cele ce rumegă numai, sau cari au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mîncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, cari rumegă, dar n’au copita despicată: să le priviţi ca necurate.
u1e2Să mîncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.
c0A2cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.
O/2Iată dobitoacele pe cari să le mîncaţi: boul, oaia şi capra;
4.e2Să nu mănînci niciun lucru urîcios.
<-s2Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.
, 2Voi sînteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
@+{2 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, şi făcînd ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
"*?2 Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvîrşire, să nu se lipească de mîna te, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mîniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,
)2 Să strîngi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămînă pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din nou.
Y(-2 atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s’o nimiceşti cu desăvîrşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei.
?'y2 să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,
K&2 „Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicînd: «Haidem şi să slujim altor dumnezei!“ – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti –
~%w2 Dacă vei auzi spunîndu-se despre una din cetăţile pe cari ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău:
%$E2 Să se facă aşa, pentruca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvîrşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
(#K2 să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentrucă a căutat să te abată dela Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
z"o2 Ci să-l omori; întăi mîna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor;
!2 să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n’arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi, şi să nu-l ascunzi.
 +2 dintre dumnezeii popoarelor cari vă înconjoară, lîngă tine sau departe de tine, dela o margine a pămîntului pănă la cealaltă –
O2 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la sînul tău, sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţîţă în taină, zicînd: „Haidem, şi să slujim altor dumnezei!“ – dumnezei pe cari nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
kQ2 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v’a scos din ţara Egiptului şi v’a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
F2 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
sa2 să n’asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
A}2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem după alţi dumnezei“, – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, – „şi să le slujim“!
| u2 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
#A2 Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n’adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
r_2 Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcînd toate urîciunile pe cari le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.
2 vezi să nu te laşi prins în cursă, călcînd pe urmele lor, dupăce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.“
#A2 După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile pe cari le vei izgoni dinaintea ta, dupăce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor,
`;2 Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcînd ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
cA2 Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s’o mănînci.
G 2 Dar lucrurile pe cari vei voi să le închini Domnului şi darurile pe cari le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.
}2 Să nu-l mănînci, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
E2 Să nu-l mănînci, ci să-l verşi pe pămînt ca apa.
-2 Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul); şi să nu mănînci sufletul împreună cu carnea.
)2 Să mănînci din ele cum se mănîncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mînca şi ei amîndoi.
2 Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănînci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta.
_ 92 Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănînci carne te va face să zici: „Aş vrea să mănînc carne!“ vei putea să mănînci după dorinţa ta.
W )2 Cît vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe Levit.
B 2 Ci pe acestea să le mănînci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe cari le vei avea.
G  2 Nu vei putea să mănînci în cetăţile tale zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întîii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintîi roade ale tale.
W )2 Numai sîngele să nu-l mîncaţi, ci să-l vărsaţi pe pămînt ca apa.
5e2 Totuş, cînd vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănînci carne în toate cetăţile tale, cît îţi va fi dat prin binecuvîntarea Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănînce din ea, cum se mănîncă din căprioară şi din cerb.
32 ci să-ţi aduci arderile de tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.
^72 Vezi să n’aduci arderile tale de tot în toate locurile pe cari le vei vedea;
{q2 Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
E2 Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.
y2 Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v’o va da în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, dupăce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri cari vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.
}2 fiindcă n’aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru.
W)2 Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place,
M2 Acolo să mîncaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu cari vă va fi binecuvîntat Domnul, Dumnezeul vostru.
xk2 Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintîi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele voastre.
:~o2 Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.
I} 2 Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru!
z|o2 Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.
2{_2 Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi subt orice copac verde.
gyI2 Să păziţi şi să împliniţi toate legile şi poruncile pe cari vi le dau eu astăzi.
-xU2 Căci veţi trece Iordanul şi veţi intra în stăpînirea ţării pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru, ca s’o stăpîniţi, şi să locuiţi în ea.
Fw2 Munţii aceştia sînt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara Cananiţilor cari locuiesc în cîmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lîngă stejarii More.
9vm2 Şi cînd Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpînire, să rosteşti binecuvîntarea pe muntele Garizim, şi blestemul pe muntele Ebal.
fuG2 blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate dela calea pe care v’o dau în ziua aceasta, şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi.
t}2 binecuvîntarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe cari vi le dau în ziua aceasta;
Ns2 Iată, pun azi înaintea voastră binecuvîntarea şi blestemul:
9rm2 Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspîndi, cum v’a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.
?qy2 Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustie pînă la Liban, şi de la rîul Eufrat pînă la marea de apus.
1p]2 Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri, şi vă veţi face stăpîni pe toate aceste neamuri cari sînt mai mari şi mai puternice decît voi.
To#2 Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe cari vi le dau, şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El,
Xn+2 Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atît de multe cît vor fi zilele cerurilor deasupra pămîntului.
Gm 2 Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
:lo2 Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.
Pk2 Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe cari vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mînile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri.
kjQ2 Căci atunci Domnul S’ar aprinde de mînie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n’ar mai fi ploaie; pămîntul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri curînd din ţara aceea bună pe care v’o dă Domnul.
i2 Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.
ihM2 de asemenea va da iarbă în cîmpiile tale pentru vite, şi vei mînca şi te vei sătura.
g2 El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie tîrzie, şi-ţi vei strînge grîul, mustul şi untdelemnul;
Kf2 Dacă veţi asculta de poruncile mele pe cari vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,
7ei2 este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, dela începutul pînă la sfîrşitul anului.
rd_2 Ţara pe care o veţi stăpîni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;
Oc2 Căci ţara în stăpînirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămînţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.
+bQ2 şi să aveţi zile multe în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară în care curge lapte şi miere.
)aM2 Astfel, să păziţi toate poruncile pe cari vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mîna pe ţara în care veţi trece ca s’o luaţi în stăpînire,
a`=2 Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Domnul.
$_C2 ce v’a făcut în pustie, pînă la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pămîntul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.
D^2 cînd vă urmăreau, şi i-a nimicit pentru totdeauna;
]2 Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carălor lui, cum a făcut să vină peste ei apele mării Roşii,
(\K2 semnele Lui şi faptele pe cari le-a săvîrşit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregei lui ţări.
G[ 2 Recunoaşteţi astăzi – ce n’au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mîna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,
Z 12 Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rînduielile Lui şi poruncile Lui.
+YQ2 Părinţii tăi s’au pogorît în Egipt în număr de şaptezeci de inşi; acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.“
X%2 El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe cari ţi le-au văzut ochii.
yWm2 Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri.
[V12 Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
wUi2 care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.
DT2 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;
\S32 Să vă tăiaţi dar inima împrejur, şi să nu vă mai înţepeniţi gîtul.
1R]2 Şi numai de părinţii tăi S’a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămînţa lor, pe voi v’a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.
~Qw2 Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sînt cerurile şi cerurile cerurilor, pămîntul şi tot ce cuprinde el.
mPU2 să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
O2 Acum, Israele, ce alta cere dela tine Domnul, Dumnezeul tău, decît să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
3Na2 Domnul mi-a zis: «Scoală-te, du-te, şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpînire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.»
6Mg2 Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m’a ascultat şi de data aceasta; Domnul n’a voit să vă nimicească.
L/2 Deaceea Levi n’are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.
K'2 În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi, şi i-a poruncit să ducă chivotul legămîntului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească, şi să binecuvînteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut pînă în ziua de azi.
oJY2 Apoi deacolo au pornit la Gudgoda, şi dela Gudgoda la Iotbata, ţară unde sînt pîraie de ape.
)IM2 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.
&HG2 M’am întors apoi şi m’am pogorît de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.
=Gu2 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintîi, cele zece porunci cari vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat.
F;2 Am făcut un chivot de lemn de salcîm, am tăiat două table de piatră ca cele dintîi, şi m’am suit pe munte cu cele două table în mînă.
E%2 Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele cari erau scrise pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat, şi să le pui în chivot.»
D 12 „În vremea aceea, Domnul mi-a zis: «Taie două table de piatră ca cele dintîi, şi suie-te la Mine pe munte; fă şi un chivot de lemn.
C-2 Totuş ei sînt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mîna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.“
TB#2 ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentrucă Domnul n’avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentrucă-i ura,de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.»
A'2 Adu-ţi aminte de robii tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,
X@+2 M’am rugat Domnului, şi am zis: „Stăpîne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mîna Ta cea puternică.
L?2 M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m’am aruncat cu faţa la pămînt, pentrucă Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
O>2 V’aţi tot răsvrătit împotriva Domnului de cînd vă cunosc.
=32 Şi cînd v’a trimes Domnul de la Cades-Barnea, zicînd: „Suiţi-vă, şi luaţi în stăpînire ţara pe care v’o dau!“ voi v’aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n’aţi avut credinţă în El, şi n’aţi ascultat glasul Lui.
l<S2 Apoi la Tabeera, la Masa, şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi aţîţat mînia Domnului.
N;2 Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărîmat pînă s’a făcut praf, şi am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte.
:2 Domnul de asemenea era foarte mîniat şi pe Aaron, aşa încît voia să-l piardă, şi eu m’am rugat atunci şi pentru el.
O92 Căci mă îngrozisem la vederea mîniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m’a ascultat şi de data aceasta.
+8Q2 M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşiserăţi, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniaţi.
y7m2 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mînile mele, şi le-am sfărîmat subt ochii voştri.
O62 M’am uitat, şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curînd dela calea pe care v’o arătase Domnul.
5+2 M’am întors şi m’am pogorît de pe munte care era tot numai foc, cu cele două table ale legămîntului în amîndouă mînile mele.
|~}||{gzz"yyGxswxvuttbsrrqpoornzmllDkjihh(gffXeedbcbbhaaX``_^^/]\\U[oZZ*YKXWjV_VUST]SRR4QQ P6OO'NcMMXLKKfJ|JIH]GFF\EEjDDdCBBRA@?>>=<<;):99-88 77B6L543225110H/..T-,,U+}**E)|(((2''x&&6%$$y#x#!"&!Z +lJ4 =12l S )  +Dq&2Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.
C%2Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.
>$w2Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii cari locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.
G# 2 să i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvinteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
b"?2 Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog dela el la tine;
k!Q2 ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog.
p [2 Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog;
q]2 Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, Mariei, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt.
C2Ia seama bine şi păzeşte-te de rana leprei; şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre Leviţi, să aveţi grijă să lucraţi după poruncile pe cari li le-am dat.
{q2Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vîndut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
'I2Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăş viaţa cuiva.
mU2Cînd un om va fi însurat de curînd, să nu se ducă la oaste, şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, şi să veselească astfel pe nevasta pe care şi-a luat-o.
#A2atunci bărbatul dintîi, care îi dăduse drumul, nu va putea s’o ia iarăş de nevastă, după ce s’a pîngărit ea, căci lucrul acesta este o urîciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
eE2Dacă şi acesta din urmă începe s’o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mînă, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare,
a=2Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat.
$ E2Cînd cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s’ar întîmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mînă, să-i dea drumul din casa lui.
!2Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mîna, dar secerea în holdele aproapelui tău, să n’o pui.
2Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănînci struguri, după plac, pînă te vei sătura; dar în vas să nu iei.
I 2Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe cari le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe cari le vei rosti cu gura ta.
I 2Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
B2Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s’o împlineşti; căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteala, şi te vei face vinovat de un păcat.
P2Dela străin vei putea să iei dobîndă, dar dela fratele tău să nu iei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
#2Să nu ceri nicio dobîndă dela fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobîndă.
jO2Să n’aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, cîştigul unei curve, nici preţul unui cîne, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
oY2Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel, şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.
# A2Să rămînă la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într’una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu-l asupreşti.
h K2Să nu dai înapoi stăpînului său pe un rob care va fugi la tine dupăce l-a părăsit.
 52Căci Domnul Dumnezeul tău, merge în milocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mînă pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfîntă, pentruca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat, şi să nu Se abată dela tine.
 2 Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, cînd vei ieşi afară.
L 2 Să ai un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi afară.
zo2 spre seară, să se scalde în apă, şi după asfinţitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără.
)M2 Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întîmplări din timpul nopţii, să iasă din tabără, şi să nu intre în tabără;
gI2 Cînd vei ieşi cu oastea împotriva vrăjmaşilor tăi, fereşte-te de orice lucru rău.
_92fiii cari li se vor naşte, în al treilea neam, să intre în adunarea Domnului.
2Să nu urăşti pe Edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe Egiptean, căci ai fost străin în ţara lui:
mU2Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.
K2Dar Domnul, Dumnezeul tău, n’a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvîntare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.
q]2pentru că nu v’au ieşit înainte cu pîne şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme.
mU2Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,
2Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului.
G~ 2Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.
l}S2Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.
G| 2omul care s’a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi, pentrucă a necinstit-o, s’o ia de nevastă, şi nu va putea s’o gonească, toată viaţa lui.
{2Dacă un om întîlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întîmplă să fie prinşi,
z2Fata logodită, pe care a întîlnit-o omul acela pe cîmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor.
;yq2Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moarte, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară.
3xa2Dar dacă omul acela întîlneşte în cîmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s’a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.
w2să-i aduceţi pe amîndoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amîndoi: fata, pentrucă n’a ţipat în cetate, şi omul, pentrucă a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
ovY2Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întîlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,
Hu 2Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amîndoi: şi bărbatul care s’a culcat cu femeia, şi femeia. Să curăţi astfel răul din mijlocul lui Israel.
wti2să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentrucă a săvîrşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.
Ts#2Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s’a găsit fecioară,
}ru2şi, pentrucă a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osîndească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe cari să-i dea tatălui fetei.
Ea să rămînă nevasta lui, şi el nu va putea s’o gonească toată viaţa lui.
Vq'2Bătrînii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l pedepsească;
Sp!2acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicînd: «N’am găsit fecioară pe fiică-ta.» Dar iată semnele fecioriei fetei mele.“ Şi să desfacă haina ei înaintea bătrînilor cetăţii.
o 2Tatăl fetei să spună bătrînilor: „Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s’o urască;
n2atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrînilor cetăţii, la poartă.
4mc2apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicînd: „Am luat pe femeia aceasta, m’am apopiat de ea, şi n’am găsit-o fecioară“, –
\l32 Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s’a împreunat cu ea, o urăşte
Xk+2 Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.
djC2 Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lînă şi in unite împreună.
Gi 2 Să nu ari cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună.
h%2 Să nu sameni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai sămănat-o şi rodul viei.
Eg2Cînd zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sînge asupra casei tale, dacă s’ar întîmpla să cadă cineva de pe ea.
kfQ2ci să dai drumul mamei şi să nu iei decît puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.
Fe2Dacă întîlneşti pe drum un cuib de pasăre, într’un copac sau pe pămînt, cu pui sau ouă şi mama lor şezînd peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mama şi pe puii ei,
Td#2Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
~cw2Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
4bc2Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti.
Ba2Dacă fratele tău nu locuieşte lîngă tine, şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămînă la tine pînă ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai.
y` o2Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.
h_K2trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaş zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.
^ 2Dacă se va omorî un om care a săvîrşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spînzurat de un lemn,
7]i2Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentruca tot Israelul s’audă şi să se teamă.
-\U2Să spună bătrînilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n’ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.“
~[w2tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrînii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.
DZ2Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n’ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
rY_2Ci să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care n’o iubeşte, şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.
WX)2cînd îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întîi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n’o iubeşte, şi care este întîiul născut.
AW}2Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din cari întîiul născut este dela nevasta pe care n’o iubeşte,
5Ve2Dacă nu-ţi va mai place, s’o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s’o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentrucă ai înjosit-o.
rU_2 să-şi lepede hainele pe cari le purta cînd a fost prinsă, să locuiască în casa ta, şi să plîngă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă.
kTQ2 Atunci s’o aduci înlăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile,
mSU2 poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi vei dori s’o iei de nevastă.
R2 Cînd vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mînile tale, şi vei lua prinşi din ei,
|Qs2 Astfel trebuie să curăţi din mijlocul tău sîngele nevinovat, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului.
FP2Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sîngele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.“ Şi sîngele acela nu-i va fi pus în socoteală.
O2Şi, luînd cuvîntul, să zică: „Mînile noastre n’au vărsat sîngele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsîndu-se.
N+2Toţi bătrînii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele mînile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale.
pM[2Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvinteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască în orice ceartă şi în orice rănire.
.LW2Să ducă viţeaua aceea într’o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară nici nu se seamănă; şi acolo, să taie capul viţelei în vale.
>Kw2Cînd se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrînii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug.
J2bătrînii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea dela trupul mort pînă în cetăţile de primprejur.
4I e2Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui cîmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit,
gHI2Numai copacii pe cari-i vei şti că nu sînt pomi buni de mîncat, vei putea să-i strici şi să-i tai, şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, pînă va cădea.
G2Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s’o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănînci din ei şi să nu-i tai; căci pomul de pe cîmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?
6Fg2ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urîciunile pe cari le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.
>Ew2Ci să nimiceşti cu desăvîrşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
D;2Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.
C2Aşa să faci cu toate cetăţile cari vor fi foarte departe de tine, şi cari nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora.
YB-2Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănînci toată prada vrăjmaşilor tăi, pe cari ţi-i va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău.
A#2 Şi dupăce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mînile tale, să treci prin ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.
k@Q2 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s’o împresori.
? 2 Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.
c>A2 Cînd te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s’o îmbii cu pace.
=2 După ce mai marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.
N<2Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: „Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui“.
!;=2Cine s’a logodit cu o femeie, şi n’a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s’o ia altul“.
':I2Cine a sădit o vie, şi n’a mîncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănînce altul din ea.
t9c2Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: „Cine a zidit o casă nouă, şi nu s’a aşezat încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea.
y8m2Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mîntuiască.
f7G2Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi sînteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se turbure inima, fiţi fără teamă, nu vă spăimîntaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor.
S6!2La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
w5 k2Cînd vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi cară, şi un popor mai mare la număr de cît tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
452Să n’ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.
3 2În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
{2q2atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
@1{2Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
0-2cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă.
o/Y2Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
P.2Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi.
5-e2Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
n,W2 Să n’ai milă de el, şi să ştergi din Israel sîngele celui nevinovat, ca să fii fericit.
+ 2 bătrînii din cetatea lui să trimeată să-l prindă şi să-l dea în mînile răzbunătorului sîngelui, ca să moară.
a*=2 Dar dacă un om fuge într’una din aceste cetăţi, dupăce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, dupăce s’a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încît i-a pricinuit moartea,
3)a2 pentruca să nu fie vărsat sîngele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.
r(_2 – numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,
7'i2Cînd Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da,
N&2De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.
% 2pentru ca nu cumva răsbunătorul sîngelui, aprins de mînie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.
$52Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într’una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;
<#s2Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
["12Să faci drumuri, şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentruca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.
x!k2să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.
F  2Dupăce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, dupăce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,
b?2Cînd ceeace va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întîmpla, va fi un cuvînt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăsneală: să n’ai teamă de el.
nW2Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvîntul pe care nu-l va spune Domnul?“
_92Dar proorocul care va avea îndrăsneala să spună în Numele Meu un cuvînt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.“
2Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.
32Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
@}2Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este bine.
y2Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, cînd ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.“
 2Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!
4c2Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
S!2 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
6g2 Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
2 de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
N2 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
%2 Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.
12va primi ca hrană o parte la fel cu a lor, şi, pe lîngă ea, se va bucura şi de veniturile ieşite din vînzarea averii lui părinteşti.
2şi va face slujbă în Numele Domnului, Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui Leviţi cari stau înaintea Domnului:
L2Cînd va pleca un Levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul,
;2căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.
 2Să-i dai cele dintîi roade din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi pîrga din lîna oilor tale;
 72Iată care va fi dreptul preoţilor dela popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pîntecele.
o Y2Să n’aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.
e  G2Preoţii, Leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să n’aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
~ w2pentruca inima lui să nu se înalţe mai pe sus de fraţii lui, şi să nu se abată dela poruncile acestea nici la dreapta nici la stînga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
wi2Va trebui s’o aibă cu el şi s’o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,
@{2Cînd se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într’o carte, o copie a acestei legi, pe care s’o ia dela preoţii din neamul Leviţilor.
 2Să n’aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strîngă mari grămezi de argint şi aur.
8k2Dar să n’aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v’a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.“
iM2să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.
tc2Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpîni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile cari mă înconjoară,“ –
\32 pentruca tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngîmfe.
vg2 Omul care, din mîndrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,
5e2 Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după hotărîrea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi dela ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta nici la stînga.
2 Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul, şi să ai grijă să faci cum te vor învăţa ei.
~92 Să te duci la preoţi, Leviţi, şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune hotărîrea legii.
}2Dacă ţi se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînţelegere, sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă în lăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.
|52Întăi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
{2Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor.
[z12atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea, şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.
eyE2De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel,
:xo2care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n’am poruncit.
wwi2Se va găsi poate în mijlocul tău, într’una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui;
Pv 2Să n’aduci jertfă Domnului, Dumnezeului tău, vreun bou, sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
au=2Să nu ridici nici stîlpi idoleşti, cari sînt urîţi de Domnul, Dumnezeul tău.
ttc2Să nu-ţi aşezi niciun idol de lemn lîngă altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tău.
s2Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpîneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
3ra2Să n’atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.
/qY2Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate.
jpO2Fiecare să dea ce va putea, după binecuvîntarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
*oO2De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mînile goale înaintea Domnului.
n2Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în toate rodurile tale şi în tot lucrul mînilor tale, şi de aceea să fii vesel.
2m_2Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul, străinul, orfanul şi văduva cari vor fi în cetăţile tale.
l{2 Să prăznuieşti sărbătoarea corturilor şapte zile, dupăce îţi vei strînge roadele din arie şi din teasc.
~}}9|| {Azzyyxwvv^uTutss~s*rsqqponmllwkLjjRiiUhugfedcbba``(_w^m]]H\\+[ZZhZYzYXWW VUUcTT.SSRQQWPmOO}NNNFMLLKJJIHbGWG FFNEDDvCCUBAAa@@{??>=Y<<^;::]99d888377@6;55J4u33H2a140q/.-,++G**8)('&&k%$## ""!k -"_UBO!*t}6] X ( s tZ-a52iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov“.
H` 2Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,
_-2vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.
^12Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
6]g2Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Q\2Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
l[S2Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s’o împlineşti.
'ZI2 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
Y!2 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s’o auzim şi s’o împlinim?“
qX]2 Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.
pW[2 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rînduielile Lui scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
V92 Domnul, Dumnezeul tău, te va umplea de bunătăţi, făcînd să propăşească tot lucrul mînilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău; căci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi,
U2Şi tu, te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui, şi vei împlini toate aceste porunci pe cari ţi le dau astăzi.
T)2Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blestemuri să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.
JS2Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.
CR2Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpîneau părinţii tăi, şi o vei stăpîni; îţi va face bine, şi te va înmulţi mai mult decît pe părinţii tăi.
+QQ2Chiar dacă ai fi risipit pînă la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strînge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.
MP2atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strînge iarăş din mijlocul tuturor popoarelor la cari te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.
LO2dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,
eN G2„Cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri, binecuvîntarea şi blestemul pe cari le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între cari te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,
HM 2Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.
L2Domnul i-a smuls din ţara lor cu mînie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i-a aruncat într’o altă ţară, cum se vede azi.“
K2De aceea S’a aprins Domnul de mînie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.
,JS2pentru că s’au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe cari ei nu-i cunoşteau şi pe cari nu li-i dăduse Domnul.
(IK2Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legămîntul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cînd i-a scos din ţara Egiptului;
H)2toate neamurile vor zice: „Pentruce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentruce această mînie aprinsă, această mare urgie?“
G!2la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămînţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe cari le-a nimicit Domnul, în mînia şi urgia Lui, –
\F32Vîrsta de oameni care va veni, copiii voştri cari se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr’o ţară depărtată, – la vederea urgiilor şi bolilor cu cari va lovi Domnul ţara aceasta,
2E_2Domnul îl va despărţi, spre peirea lui, din toate seminţiile lui Israel, şi-i va face după toate blestemurile legămîntului scris în această carte a legii.
mDU2Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mînia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemurile scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de subt ceruri.
C2Nimeni, după ce a auzit cuvintele legămîntului acestuia încheiat cu jurămînt, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.“
*BO2Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin.
nAW2Aţi văzut urîciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, cari erau la ele.
@y2Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe cari le-aţi străbătut.
:?o2ci atît cu cei ce sînt aici printre noi, de faţă în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cît şi cu cei ce nu sînt aici printre noi în ziua aceasta.
R>2Nu numai cu voi închei legămîntul acesta încheiat cu jurămînt,
=+2 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
E<2 Stai ca să intri în legămînt cu Domnul, Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta,
!;=2 copiii voştri, nevestele voastre, şi străinul care este în mijlocul taberii tale, dela cel ce-ţi taie lemne, pînă la cel ce-ţi scoate apă.
?:y2 Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrînii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
9}2 Să păziţi dar cuvintele legămîntului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.
82Le-am luat ţara, şi am dat-o în stăpînire Rubeniţilor, Gadiţilor şi la jumătate din seminţia Manasiţilor.
!7=2Aţi ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne bată, şi i-am bătut.
6%2pîne n’aţi mîncat, şi n’aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
/5Y2Totuş El zice: „Eu v’am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s’a învechit în picior:
42Dar Domnul nu v’a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, pînă în ziua de azi.
a3=2marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari
K22Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis:
„Aţi văzut tot ce a făcut Domnul subt ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui, şi întregei lui ţări:
C1 2Iată cuvintele legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legămîntul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.
v0g2DŞi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: „Să nu-l mai vezi!“ Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe: şi nu va fi nimeni să vă cumpere.“
N/2CÎn groaza care-ţi va umplea inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: „O, de ar veni seara!“ şi seara vei zice: „O, de ar veni dimineaţa!“
r._2BViaţa îţi va sta nehotărîtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.
I- 2AÎntre aceste neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul îndurerat.
p,[2@Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe cari nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.
_+92?După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpînire.
0*[2>Dupăce aţi fost atît de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămînea decît un mic număr, pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău.
!)=2=Ba încă, Domnul va aduce peste tine, pînă vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni cari nu sînt pomenite în cartea legii acesteia.
g(I2 ' 2;Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămînţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate.
N&2:Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul, Dumnezeul tău,
&%G29nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe cari-i va naşte, căci, ducînd lipsă de toate, îi va mînca în ascuns, din pricina strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
$28Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pămînt, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sînul ei, pe fiul şi pe fiica ei:
g#I27nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămînea nimic în mijlocul strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
,"S26Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sînul lui, la copiii pe cari i-a cruţat:
?!y25În strîmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.
) M24Te va împresura în toate cetăţile tale, pînă îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în cari îţi pusesei încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
cA23El va mînca rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grîu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii dela vaci, nici mieii de la oi, pînă te va face să pieri.
}u22un neam cu înfăţişarea sălbatică, şi care nu se va sfii de cel bătrîn, nici nu va avea milă de copii.
)M21Domnul va aduce de departe, dela marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine cu sbor de vultur, un neam a cărui limbă n’o vei înţelege,
Q20vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe cari-i va trimete Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fer, pînă te va nimici.
2/Pentrucă, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n’ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,
Z/2.Ele vor fi vecinic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămînţa ta.
}2-Toate blestemurile acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge pînă vei fi nimicit, pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentrucă n’ai păzit poruncile Lui şi legile Lui, pe cari ţi le-a dat.
q]2,el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi coada.
|s2+Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos;
J2*Omizile îţi vor mînca toţi pomii şi rodul pămîntului.
[12)Vei naşte fii şi fiice; dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.
2(Vei avea măslini, pe toată întinderea ţării tale: şi nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.
wi2'Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n’o vei culege, căci o vor mînca viermii.
|s2&Vei sămăna multă sămînţă pe cîmpul tău, şi vei strînge puţin; căci o vor mînca toate lăcustele.
r_2%Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de rîs, printre toate popoarele la cari te va duce Domnul.
X+2$Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră.
,S2#Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi dela talpa piciorului pînă în creştetul capului.
T#2"Priveliştea pe care o vei avea subt ochi te va face să înebuneşti.
;2!Un popor, pe care nu-l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.
5 e2 Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mîna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitîndu-te toată ziua după ei, şi mîna ta va fi fără putere.
r _2Boul tău va fi junghiat subt ochii tăi, şi nu vei mînca din el; ţi se va răpi măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
2Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n’o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mînca din ea.
^ 72şi vei bîjbăi pe întunerec ziua nameaza mare, ca orbul pe întunerec; nu vei avea noroc în treburile tale, şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
O2Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii,
2Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu rîie şi cu pecingine, de cari nu vei putea să te vindeci.
 2Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului; şi nu va fi nimeni care să le sperie.
V'2Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pămîntului.
 2Domnul va trimete ţării tale în loc de ploaie praf şi pulbere, care va cădea din cer peste tine pînă vei fi nimicit.
a=2Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, şi pămîntul subt tine va fi de fer.
9m2Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grîu şi cu tăciune, cari te vor urmări pînă vei pieri.
r_2Domnul va trimete peste tine ciuma, pînă te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
2Domnul va trimete împotriva ta blestemul, turburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de cari te vei apuca, pînă vei fi nimicit, pînă vei pieri curînd, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.
R2Vei fi blestemat la venirea ta, şi vei fi blestemat la plecarea ta.
~y2Rodul trupului tău, rodul pămîntului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.
8}m2Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate.
I| 2Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe cîmp.
{ 2Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte.
.zW2şi nu te vei abate nici la dreapta nici la stînga dela toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.
jyO2 Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe cari ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,
ixM2 Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvinteze tot lucrul mînilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.
Iw 2 Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
_v92 Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului, şi se vor teme de tine.
u/2 Vei fi pentru Domnul un popor sfînt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui.
Jt2Domnul va face ca binecuvîntarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe cari vei pune mîna. Te va binecuvînta în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
8sk2Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi cari se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.
Zr/2Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta.
p)2Rodul pîntecelui tău, rodul pămîntului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvîntate.
Qo2Vei fi binecuvîntat în cetate, şi vei fi binecuvîntat la cîmp.
n+2Iată toate binecuvîntările cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:
fm I2Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întîietate asupra tuturor neamurilor de pe pămînt.
l12„Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
k!2„Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sîngele celui nevinovat!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
j}2„Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
wii2„Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacră-sa!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
h72„Blestemat să fie cel ce se va culca cu soru-sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
g{2„Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
-fU2„Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
e%2„Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!“ – Şi tot poporul să răspundă:„Amin!“
d 2„Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
~cw2„Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
b 2„Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
a2„Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urîciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mîni de meşter, şi care-l va pune într’un loc ascuns!“
– Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“
\`32Şi Leviţii să ia cuvîntul, şi să spună cu glas tare întregului Israel:
u_e2 iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali, să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.
^/2 „După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin, să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvinteze poporul;
M]2 În aceeaş zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:
\2 Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi.“
A[}2 Moise şi preoţii din neamul Leviţilor au vorbit întregului Israel, şi au zis: „Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi, tu te-ai făcut poporul Domnului, Dumnezeului tău.
jZO2Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpîndu-le foarte desluşit.“
~Yw2să aduci jertfe de mulţămire, şi să mănînci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
X+2din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău;
{Wq2Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste cari să nu treacă ferul;
#VA2Dupăce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe cari vă poruncesc azi să le ridicaţi,şi să le tencuiţi cu var.
U2Să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupăce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.
-TU2Dupăce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari, şi să le tencuieşti cu var.
S 2Moise şi bătrînii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: „Păziţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi.
PR2şi îţi va da asupra tuturor neamurilor pe cari le-a făcut: întîietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi vei fi un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.“
Q{2Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui,
GP 2Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rînduielile Lui, şi vei asculta de glasul Lui.
GO 2Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
`N;2Priveşte din locaşul Tău cel sfînt, din ceruri, şi binecuvintează pe poporul Tău Israel, şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara aceasta în care curge lapte şi miere.“
2M_2N’am mîncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n’am îndepărtat nimic din ele pentru vre o întrebuinţare necurată, şi n’am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe cari mi le-ai dat.
L2 Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe cari mi le-ai dat Tu; n’am călcat, nici n’am uitat niciuna din poruncile Tale.
lKS2 După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s’o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănînce şi să se sature, în cetăţile tale.
/JY2 Apoi să te bucuri, cu Levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.
\I32 Acum iată, aduc cele dintîi roade din rodurile pămîntului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!“
Să le pui înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău.
oHY2 El ne-a adus în locul acesta, şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
G 2Şi Domnul ne-a scos din Egipt, cu mînă tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni.
F92Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne-a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre.
TE#2Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, şi ne-au supus la grea robie.
'DI2Apoi să iei iarăş cuvîntul, şi să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău:
„Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s’a pogorît în Egipt cu puţini inşi, şi s’a aşezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic şi mare la număr.
qC]2Preotul să ia coşul din mîna ta, şi să-l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău.
gBI2Să te duci la preotul care va fi în zilele acelea, şi să-i spui: „Mărturisesc astăzi înaintea Domnului, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.“
A;2să iei cele dintîi roade din toate rodurile pe cari le vei scoate din pămînt, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să le pui într’un coş, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo.
@ 2Cînd vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, cînd o vei stăpîni şi te vei aşeza în ea,
'?I2Cînd îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii cari te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpînire, să ştergi pomenirea lui Amalec de subt ceruri: să nu uiţi lucrul acesta.
I> 2cum te-a întîlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, s’a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tîrau la coadă, cînd erai obosit şi sleit de puteri.
\=32Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt:
<2Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvîrşeşte o nedreptate, este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
3;a2Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentruca să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Q:2Să n’ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică.
\932 Să n’ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică.
;8s2 să-i tai mîna: să n’ai nicio milă de ea.
d7C2 Cînd doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mîna celui ce-l loveşte, dacă întinde mîna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase,
N62 Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat“.
52 atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrînilor, să-i scoată încălţămintea din picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luînd cuvîntul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.“
4{2Bătrînii cetăţii să-l cheme, şi să-i vorbească. Dacă el stăruieşte, şi zice: „Nu vreau s’o iau,“
3y2Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrîni, şi să spună: „Cumnatul-meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.“
)2M2Întîiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentruca numele acesta să nu fie şters din Israel.
w1i2Cînd fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s’o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.
<0u2Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul.
*/O2Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu-i mai multe lovituri decît atît, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.
C.2Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pămînt şi să-i dea în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui.
H- 2Cînd doi oameni vor avea o ceartă între ei, şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osîndească.
,y2Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului; de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti.
&+G2Cînd îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele cari rămîn pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.
$*C2Cînd îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a două oară roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.
s)a2Cînd îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe cîmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul mînilor tale.
4(c2Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti.
m'U2Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei.
~~}}&|U{Ezyyrxwvuu!t rrDqpJnnsmm$llkj>ihh?gg;ftee8d^ccDbaaw`__^]]s]\T[RZZ$YXXyWW;VVUTTT=SpRR]QPPTOpNMMPLLKJKJBIHH?GFF>EE{EDBCBAA?@u??d>><<;;<:J99-8~8 76544433G2_11\003/Q.--[,,>++*)(''+&%%w$#"{!!r f(J[B<+ / s ! 9#MCr_<Dă-le porunca următoare: «Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s’au oprit preoţii, douăsprezece pietre, pe cari să le duceţi cu voi, şi să le puneţi în locul unde veţi petrece noaptea aceasta.“
\3<„Ia doisprezece bărbaţi din popor, cîte un bărbat din fiecare seminţie.
X -<Dupăce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua:
P<Preoţii cari duceau chivotul legămîntului Domnului s’au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pînă a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.
2_<– apele cari se pogoară din sus s’au oprit, şi s’au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam, care este lîngă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea cîmpiei, care este marea Sărată, s’au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului.
R<Cînd preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi cînd li s’au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului,
#<Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii cari duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului.
< Şi de îndată ce preoţii cari duc chivotul Domnului, Dumnezeului întregului pămînt, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, şi anume ape cari se pogoară din sus, se vor opri grămadă.“
sa< Acum, luaţi doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminţie.
r_< Iată, chivotul legămîntului Domnului întregului pămînt va trece înaintea voastră în Iordan.
q]< Iosua a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, şi că va izgoni dinaintea voastră pe Cananiţi, pe Hetiţi, pe Heviţi, pe Fereziţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi şi pe Iebusiţi:
{q< Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă, şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.“
*O<Să dai următoarea poruncă preoţilor cari duc chivotul legămîntului: «Cînd veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan.“
;<Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că voi fi cu tine cum am fost cu Moise.
8 k<Şi Iosua a zis preoţilor: „Luaţi chivotul legămîntului, şi treceţi înaintea poporului.“ Ei au luat chivotul legămîntului, şi au pornit înaintea poporului.
{ q<Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mîne Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.“
Z /<Dar între voi şi el să fie o depărtare de aproape două mii de coţi: să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n’aţi mai trecut pe drumul acesta.“
{ q<şi au dat poporului următoarea poruncă: „Cînd veţi vedea chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi, cari sînt din neamul Leviţilor, să plecaţi din locul în care sînteţi, şi să porniţi după el.
K<După trei zile, căpeteniile oastei au trecut prin tabără,
, U<Iosua, sculîndu-se disdedimineaţă, a pornit din Sitim cu toţi copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan; şi au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece.
9<Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mînile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.“
.W<Cei doi oameni s’au întors, s’au pogorît din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase.
=u<Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s’au întors cei cari-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
/<Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.“ Şi-a luat rămas bun dela ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră.
p[<Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.“
&G<Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sîngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
lS<La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, şi strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
vg<Bărbaţii aceia i-au zis: „Iată cum vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
J~<Şi le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.“
o}Y<Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.
U|%<Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi cînd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.“
#{A< că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa dela moarte.“
=zu< Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaş bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare
My< De cînd am auzit lucrul acesta, ni s’a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pămînt.
x< Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe cari i-aţi nimicit cu desăvîrşire.
#wA< şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v’a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră.
Tv#<Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s’a suit la ei pe acoperiş,
u<Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s’a închis poarta.
{tq<Ea îi suise pe acoperiş, şi-i ascunsese subt nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş.
%rE<Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sînt;
Dq<Împăratul Ierihonului a trimes la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii cari au venit la tine, şi cari au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.“
9pm<S’a dat de ştire împăratului din Ierihon, şi i-au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.“
o <Iosua, fiul lui Nun, a trimes în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul.“
Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s’au culcat acolo.
En <Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale, şi care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, să fie pedepsit cu moartea! Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te!“
m <Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine, cum a fost cu Moise!
~l y<Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit, şi ne vom duce ori unde ne vei trimete.
Xk -<pînă ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă, şi pînă ce vor fi şi ei în stăpînirea ţării pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi să vă întoarceţi să stăpîniţi ţara care este moşia voastră, şi pe care v’a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.“
sj c<Nevestele voastre, pruncii voştri şi vitele voastre să rămînă în ţara pe care v’a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi toţi bărbaţii voinici, să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, şi să-i ajutaţi,
%i G< „Aduceţi-vă aminte ce v’a poruncit Moise, robul Domnului, cînd a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, v’a dat odihnă, şi v’a dat ţara aceasta.
\h 5< Iosua a zis Rubeniţilor, Gadiţilor şi jumătăţii din seminţia lui Manase:
g {< „Treceţi prin tabără, şi iată ce să porunciţi poporului: «Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara, pe care v’o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru.“
Of < Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă:
Je < Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.“
od [<Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.
jc Q<Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrînd cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate dela ea nici la dreapta nici la stînga, ca să isbuteşti în tot ce vei face.
!b ?<Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpînire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.
a 1<Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
6` i<Ţinutul vostru se va întinde dela pustie şi Liban pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat, toată ţara Hetiţilor, şi pînă la marea cea mare, spre apusul soarelui.
d_ E<Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.
&^ I<„Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.
p] _ \ 2" şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe cari le-a făcut Moise cu mînă tare înaintea întregului Israel.
o[Y2" Niciunul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe cari a trimes Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregei ţări,
sZa2" În Israel nu s’a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.
^Y72" Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mînile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
!X=2"Copiii lui Israel au plîns pe Moise treizeci de zile, în cîmpia Moabului; şi zilele acelea de plîns şi de jale pentru Moise s’au sfîrşit.
W{2"Moise era în vîrstă de o sută douăzeci de ani cînd a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse.
V52"Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormîntul pînă în ziua de azi.
_U92"Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.
dTC2"Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: «O voi da seminţei tale.» Ţi-am arătat ca s’o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.“
tSc2"partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pînă la Ţoar.
sRa2"tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda pînă la marea de apus,
5Q g2"Moise s’a suit din cîmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vîrful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: dela Galaad pînă la Dan,
P2!Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine,
Un popor mîntuit de Domnul,
Scutul care îţi dă ajutor,
Şi sabia care te face slăvit?
Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta,
Şi tu vei călca peste înălţimile lor.“
0O[2!Israel este fără frică în locuinţa lui,
Isvorul lui Iacov este deoparte
Într’o ţară plină de grîu şi de must,
Şi cerul lui picură roua.
LN2!Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost,
Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare.
El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta,
Şi a zis: „Nimiceşte-l.“
M 2!Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel,
El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,
Trece cu măreţie pe nori.
nLW2!Zăvoarele tale să fie de fer şi de aramă,
Şi puterea ta să ţină cît zilele tale!“
+KQ2!Despre Aşer a zis: „Binecuvîntat să fie Aşer între copiii lui Israel!
Plăcut să fie fraţilor lui,
Şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!
5Je2!Despre Neftali a zis:
„Neftali, sătul de bunăvoinţă,
Şi copleşit cu binecuvîntări dela Domnul,
Ia în stăpînire partea de apus şi miazăzi!“
aI=2!Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu,
Care s’aruncă din Basan.“
nHW2!El a ales cea dintîi parte a ţării,
Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului;
El a mers cu fruntaşii poporului,
A adus la îndeplinire dreptatea Domnului,
Şi poruncile Lui faţă de Israel.“
G+2!Despre Gad a zis:
„Binecuvîntat să fie cine lărgeşte pe Gad:
Gad se odihneşte ca un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
#FA2!Ei vor chema popoarele pe munte;
Acolo, vor aduce jertfe de dreptate,
Căci vor suge bogăţia mării,
Şi comorile ascunse în nisip.“
}Eu2!Despre Zabulon a zis:
„Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale,
Şi tu, Isahar, de corturile tale!
D%2!El are frumuseţa întîiului născut al taurului;
Coarnele lui sînt cum sînt coarnele bivolului;
Cu ele va împunge pe toate popoarele,
Pînă la marginile pămîntului:
Ele sînt zecile de mii ale lui Efraim,
Ele sînt miile lui Manase.“
UC%2!Cele mai bune roade ale pămîntului şi din tot ce cuprinde el.
Bunăvoinţa Celui ce S’a arătat în rug
Să vină peste capul lui Iosif,
Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
pB[2!Cele mai bune roduri din munţii cei vechi,
Cele mai bune roade de pe dealurile cele vecinice,
[A12!Cele mai bune roade ale soarelui,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
/@Y2! Despre Iosif a zis:
„Ţara lui va primi dela Domnul, ca semn de binecuvîntare,
Cel mai bun dar al cerului, roua,
Cele mai bune ape cari sînt jos,
F?2! Despre Beniamin a zis:
„El este prea iubitul Domnului,
El va locui la adăpost lîngă Dînsul.
Domnul îl va ocroti totdeauna,
Şi se va odihni între umerii Lui.“
.>W2! Binecuvintează tăria lui, Doamne!
Primeşte lucrarea mînilor lui!
Frînge şalele protivnicilor lui,
Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!“
=52! Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale,
Şi pe Israel legea Ta;
Ei pun tămîie subt nările Tale,
Şi ardere de tot pe altarul Tău.
u<e2! Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: «Nu i-am văzut!»
Şi despre fraţii lui: «Nu vă cunosc!»
Iar de copii n’a vrut să mai ştie.“
Căci ei păzesc Cuvîntul Tău,
Şi ţin legămîntul Tău;
3;a2!Despre Levi a zis:
«Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului sfînt,
Pe care l-ai ispitit la Masa,
Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.»
N:2!Iată ce a zis despre Iuda:
«Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda,
Şi adu-l la poporul lui.
Puternice să-i fie mînile,
Şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!»
d9C2!Trăiască Ruben şi să nu moară,
Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!»
u8e2!El era împărat în Israel,
Cînd se adunau căpeteniile poporului
Şi seminţiile lui Israel.
H7 2!Moise ne-a dat legea,
Moştenirea adunării lui Iacov.
6!2!Da, El iubeşte popoarele;
Toţi sfinţii sînt în mîna Ta.
Ei au stătut la picioarele Tale,
Au primit cuvintele Tale.
_592!El a zis: «Domnul a venit din Sinai,
Şi a răsărit peste ei din Seir,
A strălucit din muntele Paran,
Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi,
Avînd în dreapta Lui focul legii.
4 2!Iată binecuvîntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvîntat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.
}3u2 4Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.»
D22 3pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M’aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
71i2 2Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
>0w2 1«Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.
C/2 0În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
P.2 /Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.
D-2 .le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
g,I2 -Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
+}2 ,Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
]*52 +Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui!
Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi,
El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi,
Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.“
6)g2 *Sabia Mea le va înghiţi carnea,
Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge,
De sîngele celor ucişi şi prinşi,
Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.»
`(;2 )Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele,
Şi voi pune mîna să fac judecată,
Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei,
Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
k'Q2 (Căci Îmi ridic mîna spre cer,
Şi zic: «Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
a&=2 'Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu,
Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;
Eu dau viaţă şi Eu omor,
Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,
Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
2%_2 &Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor,
Cari beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se scoale, să vă ajute,
Şi să vă ocrotească!
`$;2 %El va zice: „Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,
,#S2 $Domnul va judeca pe poporul Său,
Dar va avea milă de robii Săi,
Văzînd că puterea le este sleită,
Şi că nu mai este nici rob nici slobod.
I" 2 #A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti,
Cînd va începe să le alunece piciorul!
Căci ziua nenorocirii lor este aproape,
Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.“ –
Y!-2 "Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
T #2 !Vinul lor este venin de şerpi,
Este otravă cumplită de aspidă.
12 Ci viţa lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sînt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sînt amare;
 2 Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră,
Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.
,S2 Cum ar urmări unul singur o mie din ei,
Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii,
Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca,
Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
lS2 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege,
Şi s’ar gîndi la ce li se va întîmpla.
_92 Ei nu sînt un neam care şi-a perdut bunul simţ,
Şi nu-i pricepere în ei.
X+2 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului,
Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească,
Şi să zică: «Mînă noastră cea puternică,
Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».
fG2 Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,
Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
-2 Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază:
Şi tînărul şi fata,
Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.
!=2 Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri,
Şi de boli cumplite;
Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice
Şi otrava şerpilor.
p[2 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,
Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
7i2 Căci focul mîniei Mele s’a aprins,
Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor,
Va nimici pămîntul şi roadele lui,
Va arde temeliile munţilor.
~w2 Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M’au mîniat prin idolii lor deşerţi;
Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.
Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.
-U2 El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei,
Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul,
Căci sînt un neam stricat,
Sînt nişte copii necredincioşi.
kQ2 Domnul a văzut lucrul acesta, şi S’a mîniat,
S’a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
lS2 Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,
Şi ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.
J2 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,
Unor dumnezei pe cari nu-i cunoşteau,
Dumnezei noi, veniţi de curînd,
De cari nu se temuseră părinţii voştri.
cA2 L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mîniat prin urîciuni;
]52 Israel s’a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior;
– Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! –
Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,
A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
> w2 Untul dela vaci şi laptele oilor,
Cu grăsimea mieilor,
A berbecilor din Basan şi a ţapilor,
Cu grăsimea grîului,
Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.
: o2 L-a suit pe înălţimile ţării,
Şi Israel a mîncat roadele cîmpului,
I-a dat să sugă miere din stîncă,
Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
l S2 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,
Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
 )2 Ca vulturul care îşi scutură cuibul,
Sboară deasupra puilor,
Îşi întinde aripile, îi ia,
Şi-i poartă pe penele lui:
? y2 El l-a găsit într’un ţinut pustiu,
Într’o singurătate plină de urlete înfricoşate;
L-a înconjurat, l-a îngrijit,
Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
_92 Căci partea Domnului, este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moştenire.
4c2 Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor,
Cînd a despărţit pe copiii oamenilor,
A pus hotare popoarelor,
După numărul copiilor lui Israel,
V'2 Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni,
Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa,
Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.
@{2 Pe Domnul îl răsplătiţi astfel!
Popor nechibzuit şi fără înţelepciune!
Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,
Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?
ue2 Ei s’au stricat;
Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor!
Neam îndărătnic şi stricat!
C2 El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite,
Căci toate căile Lui sînt drepte;
El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate,
El este drept şi curat.
S!2 Căci voi vesti Numele Domnului.
Daţi slavă Dumnezeului nostru!
*O2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele,
Ca roua să cadă cuvîntul meu,
Ca ploaia repede pe verdeaţă,
Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
e G2 „Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi;
Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.
lS2Moise a rostit toate cuvintele cîntării acesteia, în faţa întregei adunări a lui Israel:
$~C2Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate dela calea pe care v’am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, pînă acolo încît să-L mîniaţi prin lucrul mînilor voastre“.
Y}-2Strîngeţi înaintea mea pe toţi bătrînii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pămîntul.
u|e2Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!
'{I2„Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.
bz?2a dat următoarea poruncă Leviţilor, cari duceau chivotul legămîntului Domnului:
dyC2Dupăce a isprăvit Moise în totul de scris într’o carte cuvintele legii acesteia,
dxC2Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine“.
rw_2În ziua aceea, Moise a scris cîntarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel s’o cînte.
^v72Cînd va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n’o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da“.
3ua2Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mînca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legămîntul Meu.
?ty2Acum, scrieţi-vă cîntarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s’o cînte, pune-le-o în gură, şi cîntarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.
s2Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcîndu-se spre alţi dumnezei.
2r_2În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: «Oare nu m’au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?»
q#2Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el.
|ps2Şi Domnul S’a arătat în cort, într’un stîlp de nor: şi stîlpul de nor s’a oprit la uşa cortului.
o{2Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa cînd vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întîlnirii. Eu voi da poruncile Mele.“ Moise şi Iosua s’au dus şi s’au înfăţişat în cortul întîlnirii.
ynm2 Pentruca şi copiii lor, cari n’o vor cunoaşte, s’o audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cît veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.“
|ms2 Să strîngi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Ml2 cînd tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
k{2 Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,
.jW2 Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, şi tuturor bătrînilor lui Israel.
i-2Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te spăimînta!“
h2Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpînirea ei.
Mg2Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimîntaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa“.
dfC2Domnul vi le va da în mînă, şi le veţi face după poruncile pe cari vi le-am dat.
e2Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor, pe cari i-a nimicit.
Bd2Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuş înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpînire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.
@c{2„Astăzi“, le-a zis el, „eu sînt în vîrstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!“
Tb %2Moise s’a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:
p~}|{zyyHxxwew>vvu~ttssvrqpp#onn5ll2kjjRiigg%fqeejdd"c8bba``(_D^^J]\[[/ZAYiXWW"VnUTSRR|QgPOO'NSMLL@KK1JlIoH3FF%EDD(CBAA2@??=<<;_:99D88*7|66543l22`1002/O.--m,P++@**%((''%@$#""q!!1 c} _5UPMz= Pr |  x  , JwQD< Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri, şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mînile voastre.“
Cy< Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte petre mari la intrarea peşterii, şi puneţi nişte oameni să-i păzească.
B < S’a spus lucrul acesta lui Iosua, zicînd: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într’o peşteră la Macheda“.
_A9< Cei cinci împăraţi au fugit, şi s’au ascuns într’o peşteră la Macheda.
`@;< Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghigal.
?9< N’a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, cînd Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.
%>E< Şi soarele s’a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul,
Pînă ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui.
Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?
Soarele s’a oprit în mijlocul cerului, şi nu s’a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.
s=a< Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua cînd a dat Domnul pe Amoriţi în mînile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel:
„Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului,
Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!“
<1< Pe cînd fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari pînă la Azeca, şi au perit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decît cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.
f;G< Domnul i-a pus în învălmăşeală dinaintea lui Israel; şi Israel le-a pricinuit o mare înfrîngere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon, şi i-a bătut pînă la Azeca şi pînă la Macheda.
_:9< Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea dela Ghilgal.
9%< Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mînile tale, şi niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta“.
h8K< Iosua s’a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.
7'< Oamenii din Gabaon au trimes să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, cari locuiesc pe munte, s’au strîns împotriva noastră“.
L6< Cei cinci împăraţi ai Amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului, şi împăratul Eglonului, s’au adunat astfel şi s’au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărît lîngă Gabaon, şi au început să lupte împotriva lui.
5 < „Suiţi-vă la mine, şi ajutăţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel“.
Z4/< Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimes să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului:
93m< Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decît Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.
,2 U< Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mîna pe Ai şi o nimicise cu desăvîrşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.
@1{< dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac pănă în ziua de azi.
v0g< Iosua le-a făcut aşa cum hotărîse; i-a izbăvit din mîna copiilor lui Israel, cari nu i-au omorît;
n/W< Şi acum iată-ne în mînile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci“.
^.7< Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mînă toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; şi venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa.
-5< Acum sînteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru casa Dumnezeului meu“.
),M< Iosua i-a chemat, şi le-a vorbit astfel: „Pentruce ne-aţi înşelat zicînd: «Sîntem foarte departe de voi», cînd voi locuiţi în mijlocul nostru?
1+]< „Să trăiască“, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.
*;< Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n’aducem peste noi mînia Domnului, din pricina jurămîntului pe care li l-am făcut“.
)!< Toate căpeteniile au zis întregei adunări: „Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
F(< Dar nu i-au bătut, pentrucă fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă.
Şi toată adunarea a cîrtit împotriva căpeteniilor.
'1< Căci copiii lui Israel au plecat, şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
&#< La trei zile după încheierea acestui legămînt, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei, şi că locuiau în mijlocul lor.
%%E< Iosua a făcut pace cu ei, şi a încheiat un legămînt prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.
^$7< Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor, şi n’au întrebat pe Domnul.
E#< Burdufurile acestea de vin, cînd le-am umplut, erau noi de tot, şi iată-le s’au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s’au învechit de lungimea prea mare a drumului“.
*"O< Iată pînea noastră: era caldă cînd am luat-o ca merinde de acasă, în ziua cînd am plecat să venim la voi, şi acum s’a uscat şi s’a mucegăit.
q!]< Şi bătrînii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: «Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor, şi spuneţi-le: «Noi sîntem robii voştri; acum deci faceţi legămînt cu noi.
4 c< şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot.
?y< Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr’o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt,
< Ei au zis lui Iosua: „Noi sîntem robii tăi.“ Şi Iosua le-a zis: „Cine sînteţi voi, şi de unde veniţi?“
1< Bărbaţii lui Israel au răspuns Heviţilor acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legămînt cu voi?“
<s< S’au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr’o ţară depărtată, acum deci faceţi legămînt cu noi“.
J< iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cîrpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pînea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.
H < au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cîrpite,
q]< Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
xk< s’au unit împreună într’o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.
s c< La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii cari erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi pe toată coasta mării celei mari, pînă lîngă Liban, Hetiţii, Amoriţii, Cananiţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii,
S!<#N’a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregei adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor cari mergeau în mijlocul lor.
<"Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvîntările şi blestemurile, după cum este scris în cartea legii.
S!<!Tot Israelul, bătrînii, mai marii oastei şi judecătorii lui, stăteau de amîndouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul Leviţilor, cari duceau chivotul legămîntului Domnului; erau de faţă atît străinii cît şi copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim, şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvînteze pe poporul lui Israel.
wi< Şi acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel.
<cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste cari nu trecuse ferul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, şi jertfe de mulţămiri.
^7<Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal,
)M<A spînzurat de un lemn pe împăratul din Ai, şi l-a lăsat pe lemn pînă seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii, şi au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este pînă în ziua de azi.
<Iosua a ars cetatea Ai, şi a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărîmături, care se vede pînă în ziua de azi.
 <Israel a păstrat pentru sine doar vitele şi prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul.
 <Iosua nu şi-a tras mîna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, pînă ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvîrşire.
{ q<În totul au fost douăsprezece mii de inşi ucişi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai.
 -<După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în cîmp şi în pustie, unde îi urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţişul săbiei, tot Israelul s’a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul săbiei.
L <pe împăratul din Ai, l-au prins viu, şi l-au adus la Iosua.
R <Ceilalţi deasemenea le-au ieşit înainte din cetate, şi oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viaţă, nici vreun fugar;
9m<căci Iosua şi tot Israelul, văzînd cetatea luată de cei ce stăteau la pîndă, şi fumul cetăţii suindu-se în sus, s’au întors şi au bătut pe oamenii din Ai.
_9<Oamenii din Ai, uitîndu-se înapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer, şi n’au mai putut să scape în nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s’a întors împotriva celor ce-l urmăreau;
C<Deîndată ce şi-a întins mîna, bărbaţii, cari stăteau la pîndă, au ieşit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o, şi s’au grăbit de i-au pus foc.
A}<Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mînă, căci am s’o dau în mîna ta!“ Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mînă.
7<N’a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, şi au urmărit pe Israel.
%<Atunci tot poporul care era în cetate s’a strîns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost traşi departe din cetate.
p[<Iosua şi tot Israelul s’au prefăcut că sînt bătuţi, şi au fugit pe drumul dinspre pustie.
gI<Cînd a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s’au sculat în grabă disdedimineaţă, şi au ieşit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s’a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărît, înspre cîmpie, şi nu ştia că înapoia cetăţii o mînă de oameni stăteau la pîndă împotriva lui.
,S< Dupăce s’a aşezat toată tabăra la miază noapte de cetate, şi cei de pîndă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.
vg< Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, şi i-a pus la pîndă între Betel şi Ai, la apus de cetate.
Q~< Toţi oamenii de război cari erau cu el s’au suit şi s’au apropiat de cetate; cînd au ajuns în faţa cetăţii, au tăbărît la miază noapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale.
#}A< Iosua s’a sculat dis de dimineaţă, a cercetat poporul, şi a pornit împotriva cetăţii Ai, în fruntea poporului, el şi bătrînii lui Israel.
*|O< Iosua i-a pornit, şi s’au dus de s’au aşezat la pîndă între Betel şi Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului.
{<Dupăce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v’o dau“.
z<Voi să ieşiţi atunci dela pîndă şi să puneţi mîna pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mînile voastre.
)yM<Ei ne vor urmări pînă cînd îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: «Fug dinaitea noastră, ca întîiaş dată!» Şi vom fugi dinaintea lor.
7xi<Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi cînd vor ieşi înaintea noastră, ca întîiaş dată, noi o s’o luăm la fugă dinaintea lor.
/wY<şi le-a dat următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să vă puneţi la pîndă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate, şi toţi să fiţi gata.
,vS<Iosua s’a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe cari i-a pornit noaptea,
Fu<Să faci cetăţii Ai cum ai făcut Ierihonului şi împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la pîndă înapoia cetăţii“.
t <Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme, şi nu te spăimînta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mînile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.
s-<şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pînă în ziua de azi. Şi Domnul S’a întors din iuţimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplări s’a dat pînă în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor {Sau Turburare}.
-rU<Iosua a zis: „Pentruce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi“. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre,
oqY<Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor.
p <Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel, şi le-au pus înaintea Domnului.
o-<Iosua a trimes nişte oameni, cari au alergat în cort; şi iată că lucurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi argintul era subt ele.
n%<Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint, şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, sînt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus subt ele“.
m3<Acan a răspuns lui Iosua, şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut.
l3<Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic“.
"k?<A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi, şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda.
7ji<A apropiat familiile lui Iuda, şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi.
i+<Iosua s’a sculat disdedimineaţă, şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda.
Th#<Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentrucă a călcat legămîntul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.“
2g_<Să vă apropiaţi mîne dimineaţă după seminţiile voastre; şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi.
8fk< Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: «Sfinţiţi-vă pentru mîne. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, pînă nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.
yem< De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sînt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.
Ad}< Israel a păcătuit; au călcat legămîntul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit, şi le-au ascuns printre lucrurile lor.
]c5< Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentruce stai culcat astfel pe faţa ta?
+bQ< Cananiţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pămînt. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?“
_a9<Dar Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui?
b`?<Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentruce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mînile Amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului!
G_ <Iosua şi-a sfîşiat hainele, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrînii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărînă.
P^<Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.
f]G<Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai.
m\U<S’au întors la Iosua, şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sînt puţin la număr.“
b[?<Iosua a trimes din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lîngă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă, şi iscodiţi ţara.“ Şi oamenii aceia s’au suit, şi au iscodit cetatea Ai.
Z <Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S’a aprins de mînie împotriva copiilor lui Israel.
NY<Domnul a fost cu Iosua, şi i s’a dus vestea în toată ţara.
"X?<Atunci a jurat Iosua, şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întîiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tînăr fiu al lui îi va aşeza porţile!“
iWM<Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei, şi pe toţi ai ei; ea a locuit în mijlocul lui Israel pînă în ziua de azi, pentrucă ascunsese solii, pe cari-i trimesese Iosua să iscodească Ierihonul.
,VS<Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul, şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria casei Domnului.
ZU/<Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei, şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei, şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel.
0T[<Iosua a zis celor doi bărbaţi cari iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei, şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum i-aţi jurat.“
3Sa<şi au nimicit-o cu desăvîrşire, trecînd prin ascuţişul săbiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrîni, pînă la boi, oi şi măgari.
sRa<Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trîmbiţe. Cînd a auzit poporul sunetul trîmbiţei, a strigat tare, şi zidul s’a prăbuşit; poporul s’a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mîna pe cetate,
Q%<Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fer, să fie închinate Domnului, şi să intre în vistieria Domnului.“
TP#<Feriţi-vă numai de ceeace va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceeace va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci.
jOO<Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentrucă a ascuns pe solii pe cari-i trimeseserăm noi.
N'<A şaptea oară, pe cînd preoţii sunau din trîmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v’a dat cetatea în mînă!
@M{<În ziua a şaptea, s’au sculat în zorii zilei, şi au înconjurat în acelaş fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi cînd au înconjurat cetatea de şapte ori.
L<Au înconjurat cetatea odată, a doua zi; apoi s’au întors în tabără. Au făcut acelaş lucru timp de şase zile.
0K[< Cei şapte preoţi, cari purtau cele şapte trîmbiţe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului, au pornit şi au sunat din trîmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbiţe.
\J3< Iosua s’a sculat cu noaptea’n cap, şi preoţii au luat chivotul Domnului.
I)< Chivotului Domnului a înconjurat cetatea, şi i-a dat ocol odată; apoi au intrat în tabără, şi au rămas în tabără peste noapte.
`H;< Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul, şi să nu vă iasă o vorbă din gură, pînă în ziua cînd vă voi spune: «Strigaţi!» Atunci să strigaţi.“
8Gk< Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, cari sunau din trîmbiţe, şi coada oştirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbiţe.
hFK<Dupăce a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi cari purtau înaintea Domnului cele şapte trîmbiţe de corn de berbece au pornit şi au sunat din trîmbiţe. Chivotul legămîntului Domnului mergea în urma lor.
E<Şi a zis poporului: „Porniţi, înconjuraţi cetatea, şi bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea chivotului Domnului.“
RD<Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi, şi le-a zis: „Luaţi chivotul legămîntului, şi şapte preoţi să poarte cele şapte trîmbiţe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului.“
fCG<Cînd vor suna lung din cornul de berbece, şi cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.“
EB<Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trîmbiţe de corn de berbece; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trîmbiţe.
|As<Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dînd ocol cetăţii odată. Aşa să faci şase zile.
~@w<Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mînile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi.
? <Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.
0>[<Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfînt.“ Şi Iosua a făcut aşa.
S=!<El a răspuns: „Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.“ Iosua s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?“
<!< Pe cînd Iosua era lîngă Ierihon, a ridicat ochii, şi s’a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mînă. Iosua s’a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?“
=;u< Mana a încetat a doua zi de Paşte, cînd au mîncat din grîul ţării. Copiii lui Israel n’au mai avut mană, ci au mîncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.
{:q< A doua zi de Paşte au mîncat din grîul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mîncat.
9/< Copiii lui Israel au tăbărît la Ghilgal; şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în cîmpia Ierihonului.
B8< Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră.“ Şi locului aceluia i-au pus numele Ghilgal {Sau Prăvălire} pînă în ziua de azi.
y7m<După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără pînă la vindecare.
"6?<În locul lor a ridicat pe copiii lor; şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentrucă nu-i tăiaseră împrejur pe drum.
Y5-<Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustie pînă la nimicirea întregului neam de oameni de război cari ieşiseră din Egipt şi cari nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.
)4M<Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur; dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur.
B3<Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt.
x2k<Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot.
1)<În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite de piatră, şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.“
(0 M<Cînd au auzit toţi împăraţii Amoriţilor dela apusul Iordanului, şi toţi împăraţii Cananiţilor de lîngă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel pînă am trecut, li s’a tăiat inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel.
/;<pentru ca toate popoarele pămîntului să ştie că mîna Domnului este puternică, şi să vă temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.“
d.C<Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului pînă ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o înaintea noastră pînă am trecut,
r-_<să învăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.
,'<El a zis copiilor lui Israel: „Cînd vor întreba copiii voştri într’o zi pe părinţii lor: «Ce însemnează pietrele acestea?»
b+?<Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe cari le luaseră din Iordan.
*<Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întîi, şi a tăbărît la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.
)<Cînd au ieşit preoţii, cari duceau chivotul legămîntului Domnului, din mijlocul Iordanului, şi cînd au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s’au întors la locul lor, şi s’au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui.
I( <Şi Iosua a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan.“
^'7<„Porunceşte preoţilor cari duc chivotul mărturiei, să iasă din Iordan.“
$&E<Domnul a zis lui Iosua:
)%M<În ziua aceea, Domnul a înălţat pe Iosua înaintea întregului Israel; şi s’au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui.
$< Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în cîmpia Ierihonului.
#5< Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, şi jumătate din seminţia lui Manase, au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.
w"i< După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului.
|!s< Preoţii cari duceau chivotul au stătut în mijlocul Iordanului pînă la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s’a grăbit să treacă.
Y -< Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor cari duceau chivotul legămîntului; şi ele au rămas acolo pînă în ziua de azi.
3<Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, şi le-au pus în locul unde aveau să rămînă peste noapte.
3<să le spuneţi: «Apele Iordanului s’au despicat în două înaintea chivotului legămîntului Domnului; cînd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s’au despicat în două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.“
6g<pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Cînd vor întreba copiii voştri într’o zi: «Ce însemnează pietrele acestea pentru voi?»
S!<Şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel,
<Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe cari i-a ales dintre copiii lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminţie.
V~}|o{{zxxqwUvuuCtssgr.qpHo:nn6mm"lkk j_ihhgffe$dcc bdaa(`_m^v]][ZZ#YXWVVUU]UTT|T3SSSTSRRjRQQRPP8ONMMdL{KK JnIIkHHG.FFEEEGECClBB`AAW@`??s>==/<;;!:v99 87X65443221p00%/]..-,+**1)((/''H&&D%$$####}#<#""""l"B!!!m!A b :DAi@ #/q6BJN  d ?6;8k<Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi, şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.
%E<S’o împartă în şapte părţi; Iuda să rămînă în hotarele lui la miazăzi, şi casa lui Iosif să rămînă în hotarele ei la miază noapte.
=u<Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii, şi să se întoarcă la mine.
9m<Iosua a zis copiilor lui Israel: „Pînă cînd vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpînire ţara pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?
zo<Mai rămîneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, cari nu-şi primiseră încă partea de moştenire.
 !<Toată adunarea copiilor lui Israel s’a strîns la Silo, şi au aşezat acolo cortul întîlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.
=u<Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea, şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe Cananiţi, cu toate carăle lor de fer şi cu toată tăria lor.“
.W<Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sînteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ.
U%<Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Cananiţii cari locuiesc în vale, ceice sînt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sînt în valea lui Izreel au cară de fier.“
q]<Iosua le-a zis: „Dacă sînteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure, şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara Fereziţilor şi a Refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.“
]5<Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: „Pentruce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, cînd noi sîntem un popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvîntat pînă acum?“
sa< Cînd copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
9< Fiii lui Manase n’au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi Cananiţii au izbutit astfel să rămînă în ţara aceasta.
%< Manase stăpînea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei Înălţimi.
>w< Ţinutul dela miazăzi era al lui Efraim, cel dela miazănoapte al lui Manase, şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întîlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar.
n W< Hotarul se pogora pînă la pîrîul Cana, la miazăzi de pîrîu. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pîrîului şi ieşea la mare.
w i<Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.
' I<Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer pînă la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta pînă la locuitorii din En-Tapuah.
<Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui, şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
  <Au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului.
3a<Ele s’au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai marilor, şi au zis: „Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.“ Şi li s’a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.
A}<Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n’a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sînt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
/Y<Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sînt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
p ]<O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întîiul născut al lui Iosif. Machir, întîiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război.
9m< Ei n’au izgonit pe Cananiţii cari locuiau în Ghezer, şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Efraim pînă în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.
{q< Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi deosebite în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor.
(K<Din Tapuah mergea spre apus pînă la pîrîul Cana, şi ieşea la mare.
Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Efraim, după familiile lor.
iM<Din Ianoah pogora la Atarot şi la Naarata, atingea Ierihonul, şi mergea pînă la Iordan.
"?<Ieşea spre mare la Micmetat în partea de miazănoapte, se întorcea la răsărit pînă la Taanat-Silo, şi trecea în spre răsărit prin Ianoah.
5<Iată hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor.
Hotarul moştenirii lor era, la răsărit, Atarot-Adar pînă la Bet-Horonul de sus.
P~<Acolo şi-au primit moştenirea fiii lui Iosif: Manase şi Efraim.
}<Apoi se pogora la apus spre hotarul Iafletiţilor, pînă la hotarul Bet-Horonului de jos şi pînă la Ghezer, ieşind la mare.
d|C<Mergea mai departe dela Betel la Luz, şi trecea spre hotarul Archiţilor prin Atarot.
N{ <Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea dela Iordan, lîngă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică dela Ierihon la Betel prin munte.
'zI<?Fiii lui Iuda n’au putut izgoni pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pînă în ziua de azi.
Oy<>Nibşan, Ir-Hamelah, şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.
2xa<=În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca,
_w9<Kv<;Maarat, Bet-Anot, şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor.
&uI<:Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,
Dt<9Cain, Ghibea, şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.
&sI<8Iizreel, Iocdeam, Zanoah,
%rG<7Maon, Carmel, Zif, Iuta,
aq=<6Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi, şi satele lor.
&pI<5Janum, Bet-Tapuah, Afeca,
o=<4Arab, Duma, Eşean,
Jn<3Gosen, Holon, şi Ghilo, unsprezece cetăţi şi satele lor.
!m?<2Anab, Eştemo, Anim,
3lc<1Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul,
,kU<0În munte: Şamir, Iatir, Soco,
j5</Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, pînă la pîrîul Egiptului, şi la marea cea mare, care slujeşte ca hotar.
Xi+<.dela Ecron şi la apus, toate cetăţile de lîngă Asdod, şi satele lor,
.hY<-Ecron, cetăţile şi satele lui;
Ig <,Cheila, Aczib, şi Mareşa; nouă cetăţi, şi satele lor.
#fC<+Iiftah, Aşna, Neţib,
e=<*Libna, Eter, Aşan,
^d7<)Ghederot, Bet-Dagon, Naama, şi Macheda; şasesprezece cetăţi, şi satele lor.
%cG<(Cabon, Lahmas, Chitliş,
$bE<'Lachis, Boţcat, Eglon,
%aG<&Dilean, Miţpe, Iocteel,
)`O<%Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,
a_=<$Şaaraim, Aditaim, Ghedera, şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi, şi satele lor.
)^O<#Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,
,]U<"Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,
1\_<!În cîmpie: Eştaol, Ţorea, Aşna,
o[Y< Lebaot, Şilhim, Ain, şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor.
'ZK<Ţiclag, Madmana, Sansana,
$YE<Eltolad, Chesil, Horma,
X;<Baala, Iim, Aţem,
0W]<Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,
-VW<Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet,
!U?<Amam, Şema, Molada,
>Ty<Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor,
S=<Zif, Telem, Bealot,
$RE<Chedeş, Haţor, Itnan,
"QA<China, Dimona, Adada,
/PY<Cetăţile aşezate în ţinutul dela miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur,
NO<Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.
(NK<Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.“ Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
$MC<După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară dela tatăl ei un ogor. Ea s’a pogorît de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?“
}Lu<Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mîna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
K{<Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.“
qJ]<De acolo s’a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
pI[<Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.
>Hw< Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.
G< Hotarul de apus era marea cea mare şi ţărmul ei. Acestea au fost, dejur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.
&FG< Apoi ieşea în laturea de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pînă la Iabneel şi ieşea la mare.
4Ec< Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş, şi trecea prin Timna.
*DO< Din vîrful muntelui, hotarul se întindea pînă la izvorul apelor Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron, şi trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim.
nCW<Suia deacolo prin valea Ben-Hinom în spre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica pînă în vîrful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii Refaimiţilor la miazănoapte.
B<suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pîrîu. Trecea pe lîngă apele En-Şemeş, şi mergea pînă la En-Roguel.
A<Suia spre Bet-Hogla, trecea pela miazănoapte de Bet-Araba, şi se ridica pînă la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;
4@c<Hotarul de răsărit era marea Sărată pînă la îmbucătura Iordanului.
Hotarul de miazănoapte pornea dela sînul mării care este la îmbucătura Iordanului.
? <trecea apoi prin Aţmon, mergea pînă la pîrîul Egiptului, şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi.
D><Ieşea spre miazăzi de suişul Acrabim, trecea prin Ţin, şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar, şi se întorcea la Carcaa;
y=m<Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea dela capătul mării Sărate, dela sînul care caută spre miazăzi.
K< <Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului pînă la pustia Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi.
;<Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s’a odihnit de război.
1:]<Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
b9?< Iosua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
v8g< Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, şi că sînt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul“.
?7y< Şi astăzi, sînt tot aşa de tare ca în ziua cînd m’a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
y6m< Acum iată că Domnul m’a ţinut în viaţă, cum a spus. Sînt patruzeci şi cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci şi cinci de ani.
h5K< Şi în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu“.
4!<Fraţii mei cari se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
C3<Eram în vîrstă de patruzeci de ani cînd m’a trimes Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
f2G<Fiii lui Iuda s’au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
1<Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul, şi au împărţit ţara.
c0A<Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s’a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
'/I<Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
.}<Împărţirea s’a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
u- g<Iată locurile pe cari le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe cari li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
,< !Moise n’a dat nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.
1+]< Acestea sînt părţile de moştenire pe cari le-a dat Moise, cînd era în cîmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit.
Q*< Jumătate din Galaad, Aştarot şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan, au căzut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor.
6)g< Ţinutul lor a fost: dela Mahanaim, tot Basanul, toată împărăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate tîrguşoarele lui Iair în Basan, şasezeci de cetăţi.
({< Moise dăduse la jumătate din seminţia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de moştenire după familiile lor.
f'G< Aceasta este moştenirea fiilor lui Gad, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
s&a< şi, în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţă din împărăţia lui Sihon, împăratul Hesbonului, avînd ca hotar Iordanul pînă la marginea mării Chineret, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.
h%K< dela Hesbon pînă la Ramat-Miţpe şi Betonim, dela Mahanaim pînă la hotarul Debirului,
$/< Ţinutul lor a fost Iaezerul, toate cetăţile Galaadului, jumătate din ţara copiilor lui Amon pînă la Aroer, faţă în faţă cu Raba,
k#Q< Moise dăduse seminţiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de moştenire, după familiile lor.
"/< Hotarul ţinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este moştenirea fiilor lui Ruben, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.
{!q< Între cei pe cari i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor.
 /< toate cetăţile cîmpiei, şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon: Moise îl bătuse, pe el şi pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, domnitori cari se trăgeau din Sihon, şi cari locuiau în ţară.
<u< Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,
C< Chiriataim, Sibma, Ţeret-Haşahar, pe muntele văii,
&I< Iahaţ, Chedemot, Mefaat,
a=< Hesbonul, şi toate cetăţile lui din cîmpie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon,
*O< Ei au avut ca ţinut al lor: dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi cetatea care este în mijlocul văii, toată cîmpia de lîngă Medeba,
cA< Moise dăduse seminţiei fiilor lui Ruben o parte de moştenire, după familiile lor.
V'< Seminţia lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moştenirea lui, cum îi spusese El.
!< Dar copiii lui Israel n’au izgonit pe Gheşuriţi şi pe Maacatiţi, cari au locuit în mijlocul lui Israel pînă în ziua de azi.
H < toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, şi care era singura rămăşiţă a Refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi, şi i-a izgonit.
y< Galaadul, ţinutul Gheşuriţilor şi al Maacatiţilor, tot muntele Hermonului, şi tot Basanul, pînă la Salca;
~w< toate cetăţile lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon, pînă la hotarul copiilor lui Amon;
+< dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi dela cetatea care este în mijlocul văii, toată cîmpia Medeba, pînă la Dibon;
`;< Rubeniţii şi Gadiţii, cu cealaltă jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului:
 < şi împarte acum ţara aceasta ca moştenire între cele nouă seminţii şi între jumătate din seminţia lui Manase“.
eE< toţi locuitorii de pe munte, dela Liban pînă la Misrefot-Maim, toţi Sidoniţii. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai ţara aceasta de moştenire prin sorţi lui Israel, cum ţi-am poruncit;
#< ţara Ghibliţilor şi tot Libanul spre răsăritul soarelui, dela Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, pînă la intrarea Hamatului;
'< începînd dela miazăzi, toată ţara Cananiţilor, şi Meara, care este a Sidoniţilor, pînă la Afec, pînă la hotarul Amoriţilor;
/Y< dela Şihor, care curge înaintea Egiptului, pînă la hotarul Ecronului la miazănoapte, ţinut care trebuie socotit drept cananit, şi care este stăpînit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat şi cel din Ecron, şi de Aviţi;
l S< Iată ţara care mai rămîne: toate ţinuturile Filistenilor şi tot ţinutul Gheşuriţilor,
=  w< Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrînit, ai înaintat în vîrstă, şi ţara care-ţi mai rămîne de supus este foarte mare.
V '< împăratul din Tirţa, unul. Peste tot treizeci şi unu de împăraţi.
o Y< împăratul Dorului, pe înălţimile Dorului, unul; împăratul Goimului, lîngă Ghilgal, unul;
V '< împăratul din Chedeş, unul; împăratul Iocneamului, la Carmel, unul;
J< împăratul Taanacului, unul; împăratul din Meghido, unul;
P< împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului, unul;
H < împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;
I < împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;
H < împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;
I < împăratul din Macheda, unul; împăratul Betelului, unul;
E< împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;
F< împăratul din Horma, unul; împăratul Aradului, unul;
G < împăratul Debirului unul; împăratul Ghederului, unul;
H < împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;
I~ < împăratul Iarmutului, unul; împăratul din Lachis, unul;
L}< împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;
U|%< Împăratul Ierihonului, unul; împăratul din Ai, lîngă Betel, unul;
;{q< în munte, în vale, în cîmpie, pe costişe, în pustie, şi în partea de miazăzi ţara Hetiţilor, Amoriţilor, Cananiţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor.
(zK< Iată împăraţii pe cari i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, dela Baal-Gad în valea Libanului pînă la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpînire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i-a dat partea ei,
Ly< Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel, i-au bătut; şi Moise, robul Domnului, le-a dat ţara lor în stăpînirea Rubeniţilor, Gadiţilor, şi la jumătate din seminţia lui Manase.
dxC< Stăpînirea lui se întindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, pînă la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, împăratul Hesbonului.
ywm< Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a Refaimiţilor, cari locuiau la Aştarot şi la Edrei.
Jv< dela cîmpie pînă la marea Chineret la răsărit, şi pînă la marea cîmpiei, care este marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieşimot; şi dela miazăzi, subt poalele muntelui Pisga.
u< Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpînirea lui se întindea dela Aroer, care este pe malul pîrîului Arnon, şi, dela mijlocul pîrîului, peste jumătate din Galaad, pînă la pîrîul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
t < Iată împăraţii pe cari i-au bătut copiii lui Israel, şi a căror ţară au luat-o în stăpînire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, dela pîrîul Arnon pînă la muntele Hermonului, cu toată cîmpia de la răsărit:
osY< Iosua a pus stăpînire deci pe toată ţara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după seminţiile lor. Apoi ţara s’a odihnit de război.
|rs< N’au rămas deloc Anachimi în ţara copiilor lui Israel; n’au rămas decît la Gaza, la Gat şi la Asdod.
sqa< În acelaş timp, Iosua a pornit, şi a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda şi din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desăvîrşire, împreună cu cetăţile lor.
p< Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împetrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvîrşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.
#oA< N’a rămas nicio cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de Heviţi, cari locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.
pn[< Războiul, pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împăraţi, a ţinut multă vreme.
Em< dela muntele cel pleşuv care se înalţă spre Seir pînă la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toţi împăraţii lor, i-a bătut şi i-a omorît.
"l?< Astfel Iosua a luat toată ţara aceasta, muntele, toată partea de miazăzi, toată ţara Gosen, valea, cîmpia, muntele lui Israel şi văile lui,
*kO< Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise, şi de Moise lui Iosua; n’a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.
djC< Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele; dar au trecut prin ascuţişul săbiei pe toţi oamenii, pînă i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.
i{< Dar Israel n’a ars niciuna din cetăţile aşezate pe dealuri, afară numai de Haţor, care a fost ars de Iosua.
Yh-< Iosua a luat deasemenea toate cetăţile împăraţilor acelora, şi pe toţi împăraţii lor i-a trecut prin ascuţişul săbiei, şi i-a nimicit cu desăvîrşire, cum poruncise Moise, robul Domnului.
Ag}< Au trecut prin ascuţişul săbiei şi au nimicit cu desăvîrşire pe toţi ceice se găseau în el: n’a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.
8fk< La întoarcere, şi în acelaş timp, Iosua a luat Haţorul, şi a trecut prin sabie pe împăratul lui. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărăţii.
e{< Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carăle lor le-a ars în foc.
ddC< Domnul i-a dat în mînile lui Israel; ei i-au bătut şi i-au urmărit pînă la Sidonul cel mare, pînă la Misrefot-Maim, şi pînă în valea Miţpa la răsărit; i-au bătut, fără să lase să scape vreunul.
c< Iosua, cu toţi oamenii lui de război, au venit pe neaşteptate peste ei la apele Merom, şi s’au năpustit în mijlocul lor.
[b1< Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mîne, pe vremea aceasta, îi voi da bătuţi pe toţi înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carăle lor să le arzi în foc“.
*aO< Toţi împăraţii aceştia au hotărît un loc de întîlnire, şi au venit de au tăbărît împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.
B`< Au ieşit, ei şi toate oştirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, şi avînd cai şi cară în foarte mare număr.
._W< Cananiţilor dela răsărit şi dela apus, Amoriţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor în munte, şi Heviţilor la poalele Hermonului în ţara Miţpa.
^-< la împăraţii cari erau la miază noapte de munte, în cîmpia dela miazăzi de Chineret, în vale, şi pe înălţimile Dorului la apus,
+] S< Iabin, împăratul Haţorului, auzind de aceste lucruri, a trimes soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Şimronului, la împăratul Acşafului,
b\?< +Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a întors în tabără la Ghilgal.
[< *Iosua a luat în acelaş timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.
nZW< )Iosua i-a bătut dela Cades-Barnea pînă la Gaza, a bătut toată ţara Gosen pînă la Gabaon.
Y< (Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, cîmpia şi costişele, şi a bătut pe toţi împăraţii; n’a lăsat să scape nimeni, şi a nimicit cu desăvîrşire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel.
[X1< 'L-a luat, pe el, pe împăratul lui, şi toate cetăţile cari ţineau de el; le-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au nimicit cu desăvîrşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei.
W< &Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a îndreptat împotriva Debirului, şi a început lupta împotriva lui.
5Ve< %L-au luat, şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile cari ţineau de el, şi pe toţi ceice se aflau în el; Iosua n’a lăsat pe niciunul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvîrşire împreună cu toţi ceice se aflau în el.
}Uu< $Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s’a suit din Eglon la Hebron, şi au început lupta împotriva lui.
LT< #Au luat-o în aceeaş zi, şi au trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi ceice se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvîrşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis.
S < "Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tăbărît înaintea ei, şi au început lupta.
-RU< !Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s’a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape.
DQ< Domnul a dat cetatea Lachis în mînile lui Israel, care a luat-o a doua zi, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna.
P%< Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărît înaintea ei, şi a început lupta împotriva ei.
O+< Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mînile lui Israel, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi ceice se găseau în ea; n’a lăsat să scape niciunul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.
zNo< Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.
)MM< Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei; a nimicit cu desăvîrşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n’a lăsat să scape niciunul, şi împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.
dLC< Pela apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, cari au rămas acolo pînă în ziua de azi.
K< După aceea, Iosua i-a lovit, şi i-a omorît; i-a spînzurat de cinci copaci, şi au rămas spînzuraţi de copaci pînă seara.
UJ%< Iosua le-a zis: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta“.
NI< După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel, şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, cari merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.“ Ei s’au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.
|Hs< Ei au făcut aşa, şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe cari-i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împărtul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului, şi pe împăratul Eglonului.
G< Iosua a zis atunci: „Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi, şi aduceţi-i la mine.“
&FG< şi tot poporul s’a întors liniştit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crîcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.
~}||[{zzJyNxww;vvumttttNt)tssrlr!qqqqNqp2oAnn;mmllCkkek%jjjj"ii;hhggfffee+d\dcccVbbob&aaaaa,__{^^(]\\I[~ZaYXfWVUTTSyRQPPXOONNN:MM9LLKKK(JJ:II9HHmGGgFmFEE5DCCBBcAA@@??K>>)=e<1a]<Cînd veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v’a făcut bine“.
4`c<Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfînt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.
-_U<El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele, şi pe Amoriţii cari locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.“
4^c<Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari, şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor, pela cari am trecut.
~]w<Poporul a răspuns, şi a zis: „Departe de noi gîndul să părăsim pe Domnul, şi să slujim altor dumnezei.
&\G<Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului“.
O[<Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Rîu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.
IZ < V’am dat o ţară pe care n’o munciserăţi, cetăţi pe cari nu le zidiserăţi, dar pe cari le locuiţi, vii şi măslini pe cari nu-i sădiserăţi, dar cari vă slujesc ca hrană.
/YY< am trimes înaintea voastră viespe bondărească, şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai Amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău.
fXG< Aţi trecut Iordanul, şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriţii, Fereziţii, Cananiţii, Hetiţii, Ghirgasiţii, Heviţii şi Iebusiţii. I-am dat în mînile voastre,
tWc< Dar n’am vrut să ascult pe Balaam: el v’a binecuvîntat, şi v’am izbăvit din mîna lui Balac.
/VY< Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s’a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blastăme.
\U3<V’am adus în ţara Amoriţilor, cari locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mînile voastre; aţi pus stăpînire pe ţara lor, şi i-am nimicit dinaintea voastră.
T{<Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întunerec între voi şi Egipteni, a adus marea înapoi peste ei, şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut Egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie.
,SS<Am scos pe părinţii voştri din Egipt, şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri pînă la marea Roşie, cu cară şi călăreţi.
R%<Am trimes pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe cari le-am făcut în mijlocul lui; apoi v’am scos afară din el.
Q+<Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpînire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s’au pogorît în Egipt.
0P[<Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Rîului, şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămînţa, şi i-am dat pe Isaac.
O<Iosua a zis întregului popor:
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Rîului {Eufrat}, şi slujeau altor dumnezei.
^N 9<Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem, şi a chemat pe bătrînii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s’au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu.
1M]<Dacă veţi călca legămîntul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mînie împotriva voastră, şi veţi pieri de grab din ţara cea bună pe care v’a dat-o El“.
!L=<Şi după cum toate cuvintele bune, pe cari vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s’au împlinit pentru voi, tot aşa Domnul va împlini faţă de voi toate cuvintele rele, pînă vă va nimici de pe faţa acestei ţări bune pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
XK+<Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pămîntesc. Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n’a rămas neîmplinit; toate vi s’au împlinit, niciunul n’a rămas neîmplinit.
1J]< să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste, şi nişte spini în ochi, pînă veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v’a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
AI}< Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea cari au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu ele,
rH_< Vegheaţi dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.
}Gu< Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v’a spus.
F)< Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice; şi nimeni pînă în ziua aceasta, n’a putut să vă stea împotrivă.
bE?<Ci alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut pînă în ziua aceasta.
iDM<Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea cari au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor, şi să nu-l întrebuinţaţi în jurămînt; să nu le slujiţi, şi să nu vă închinaţi înaintea lor.
3Ca<Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la dreapta nici la stînga.
3Ba<Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi le veţi stăpîni ţara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.
jAO<Vedeţi, v’am dat ca moştenire prin sorţ, după seminţiile voastre, neamurile acestea cari au rămas, începînd dela Iordan, şi toate neamurile pe cari le-am nimicit, pînă la marea cea mare spre apusul soarelui.
'@I<Aţi văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.
M?<Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe bătrînii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui, şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis:
„Eu sînt bătrîn, înaintat în vîrstă.
!> ?<De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau. Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă.
-=U<"Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed {Sau Martor} „căci“, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu“.
N<<!Copiii lui Israel au rămas mulţămiţi; au binecuvîntat pe Dumnezeu, şi n’au mai vorbit să se suie înarmaţi ca să pustiiască ţara pe care o locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
n;W< Fineas, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile, au părăsit pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad, şi s’au întors din ţara Galaadului în ţara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă,
0:[<Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad, şi fiilor lui Manase: „Cunoaştem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n’aţi săvîrşit păcatul acesta împotriva Domnului; şi aţi izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mîna Domnului“.
g9I<Cînd au auzit preotul Fineas, şi căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, cari erau cu el, cuvintele pe cari le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase, au rămas mulţămiţi.
83<Departe de noi gîndul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi dela Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mîncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!“
7<Noi am zis: «Dacă mai tîrziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: «Priviţi chipul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi.
F6<ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri şi ai voştri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile noastre de tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de mulţămiri, ca să nu zică fiii voştri într’o zi fiilor noştri: «Voi n’aveţi parte de Domnul!»
g5I<De aceea am zis: «Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe:
X4+<Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi n’aveţi parte de Domnul!» – Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul.
T3#<Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gîndindu-ne că într’o zi s’ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?
[21<Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem dela Domnul, ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mîncare, şi ca să aducem pe el jertfe de mulţămiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!
1%<„Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, ştie, şi Israel însuş să ştie lucrul acesta! Dacă din răsvrătire şi păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta!
0<Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel:
/<Acan, fiul lui Zerah, n’a săvîrşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire, şi nu S’a aprins de mînie Domnul împotriva întregei adunări a lui Israel? Şi el n’a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.“
\.3<Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru!
*-O<Şi voi vă abateţi astăzi dela Domnul! Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mîne El Se va mînia împotriva întregei adunări a lui Israel.
4,c<Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n’am ridicat-o pînă acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului?
+ <„Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: «Ce însemnează păcatul acesta pe care l-aţi săvîrşit faţă de Dumnezeul lui Israel, şi pentruce vă abateţi acum dela Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?
*)<Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit, astfel:
K)<şi zece căpetenii cu el, cîte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din seminţiile lui Israel; toţi erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel.
1(]< Copiii lui Israel au trimes la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar,
.'W< Cînd au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s’a strîns la Silo, ca să se suie împotriva lor şi să se bată cu ei.
u&e< Copiii lui Israel au auzit zicîndu-se: „Iată că fiii lui Ruben; fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.“
q%]< Cînd au ajuns pe malurile Iordanului, cari fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit acolo un altar lîngă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile.
$/< Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, şi jumătate din seminţia lui Manase, s’au întors acasă, lăsînd pe copiii lui Israel la Silo, în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului, care era moşia lor şi unde se aşezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.
N#<Cînd i-a trimes Iosua la corturile lor, i-a binecuvîntat, şi le-a zis: „Voi vă întoarceţi la corturile voastre cu mari bogăţii, cu foarte multe turme, şi cu o mare mulţime de argint, de aur, de aramă, de fer, şi de îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată dela vrăjmaşii voştri.“
C"<Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte jumătăţi o moştenire lîngă fraţii lor, dincoace de Iordan, la apus.
a!=<Şi Iosua i-a binecuvîntat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.
O <Aveţi grijă numai să păziţi şi să împliniţi poruncile şi legile pe cari vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El, şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“
<Acum cînd Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihnă fraţilor voştri, cum le spusese, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara dată în stăpînirea voastră, pe care v’a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan.
1]<N’aţi părăsit pe fraţii voştri, de o bună bucată de vreme pînă în ziua de azi; şi aţi păzit rînduielile şi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru.
)<Şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v’a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v’am poruncit.
d E<Atunci Iosua a chemat pe Rubeniţi, pe Gadiţi şi jumătatea din seminţia lui Manase.
<-Din toate vorbele bune pe cari le spusese casei lui Israel Domnul, niciuna n’a rămas neîmplinită: toate s’au împlinit.
@{<,Domnul le-a dat odihnă dejur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mînile lor.
9<+Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpînire şi s’au aşezat în ea.
|s<*Fiecare din aceste cetăţi îşi avea împrejurimile ei de jur împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.
<)Toate cetăţile Leviţilor din mijlocul moşiilor copiilor lui Israel erau patruzeci şi opt de cetăţi, şi împrejurimile lor.
)M<(Toate cetăţile cari au căzut la sorţi fiilor lui Merari, după familiile lor, alcătuind celelalte familii ale Leviţilor, erau douăsprezece cetăţi.
mU<'Hesbonul şi împrejurimile lui, şi Iaezerul şi împrejurimile lui, de toate: patru cetăţi.
)<&şi din seminţia lui Gad: cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Ramot din Galaad şi împrejurimile lui, Mahanaim şi împrejurimile lui,
a=<%Chedemot şi împrejurimile lui, şi Mefaat şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
eE<$din seminţia lui Ruben: Beţerul şi împrejurimile lui, Iahţa şi împrejurimile ei,
_9<#Dimna şi împrejurimile ei, şi Nahalal, şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
;q<"Celorlalţi Leviţi, cari făceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din seminţia lui Zabulon: Iocneamul şi împrejurimile lui, Carta şi împrejurimile ei,
xk<!Toate cetăţile Gherşoniţilor, după familiile lor, erau treisprezece cetăţi, şi împrejurimile lor.
Q< şi din seminţia lui Neftali: cetatea de scăpare pentru ucigaşi Chedeş din Galilea şi împrejurimile ei, Hamot-Dor şi împrejurimile lui, şi Cartanul şi împrejurimile lui, trei cetăţi.
^ 7<Helcat şi împrejurimile lui, şi Rehob şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
f G<din seminţia lui Aşer: Mişeal şi împrejurimile lui, Abdonul şi împrejurimile lui,
b ?<Iarmutul şi împrejurimile lui şi En-Ganim şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
g I<din seminţia lui Isahar: Chişion şi împrejurimile lui, Dabrat şi împrejurimile lui,
v g<Au dat fiilor lui Gherşon, dintre familiile Leviţilor: din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigaşi Golan din Basan şi împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei, două cetăţi;
q]<Toate cetăţile erau zece, şi împrejurimile lor, pentru familiile celorlalţi fii ai lui Chehat.
<şi din jumătate din seminţia lui Manase: Taanac şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, două cetăţi.
b?<Aialon şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
dC<din seminţia lui Dan: Elteche şi împrejurimile ei, Ghibeton şi împrejurimile lui,
eE<Chibţaim şi împrejurimile lui, şi Bet-Horon şi împrejurimile lui, patru cetăţi;
%<Le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Sihemul şi împrejurimile lui, în muntele lui Efraim, Ghezerul şi împrejurimile lui,
xk<Leviţii din familiile celorlalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţ cetăţi din seminţia lui Efraim.
p[<Toate cetăţile preoţilor, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetăţi şi împrejurimile lor.
`;<Anatot şi împrejurimile lui, şi Almonul şi împrejurimile lui: patru cetăţi.
kQ<şi din seminţia lui Beniamin: Gabaonul şi împrejurimile lui, Gheba şi împrejurimile ei,
~3<Ainul şi împrejurimile lui, Iuta şi împrejurimile ei, şi Bet-Şemeşul şi împrejurimile lui: nouă cetăţi din aceste două seminţii;
M}<Holonul şi împrejurimile lui, Debirul şi împrejurimile lui,
M|<Iatirul şi împrejurimile lui, Eştemoa şi împrejurimile ei,
{#< Au dat deci fiilor preotului Aaron: cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Hebronul şi împrejurimile lui, Libna şi împrejurimile ei,
fzG< Cîmpia cetăţii şi satele ei au fost date în stăpînire lui Caleb, fiul lui Iefune.
xyk< Le-au dat Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda, şi locul dimprejur: Arba era tatăl lui Anac.
x%< şi cari au fost ale fiilor lui Aaron dintre familiile Chehatiţilor şi ale fiilor lui Levi, căci ei au ieşit cei dintîi la sorţi.
|ws< Au dat din seminţia fiilor lui Iuda şi din seminţia fiilor lui Simeon următoarele cetăţi numite pe nume,
v <Copiii lui Israel au dat Leviţilor, prin sorţi, aceste cetăţi şi împrejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul.
!u=<Fiii lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad, şi din seminţia lui Zabulon.
[t1<Fiii lui Gherşon au avut prin sorţi treisprezece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătate din seminţia lui Manase în Basan.
7si<ceilalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţi zece cetăţi ale familiilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan, şi din jumătate din seminţia lui Manase.
^r7<Au tras la sorţi pentru familiile Chehatiţilor; şi Leviţii, fiii preotului Aaron, au avut prin sorţi treisprezece cetăţi din seminţia lui Iuda, din seminţia lui Simeon şi din seminţia lui Beniamin;
q#<Copiii lui Israel au dat atunci Leviţilor, din moştenirea lor, cetăţile următoare şi împrejurimile lor, după porunca Domnului.
:po<Le-au vorbit la Silo, în ţara Canaanului, şi au zis: „Domnul a poruncit prin Moise ca să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.“
4o e<Căpeteniile de familie ale Leviţilor s’au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
An}< Acestea au fost cetăţile hotărîte pentru toţi copiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fără voie să poată fugi în ele, şi să nu moară ucis de mîna răzbunătorului sîngelui, înainte de a se înfăţişa înaintea adunării.
jmO<Şi de cealaltă parte a Iordanului, la răsăritul Ierihonului, a ales Beţerul, în pustie, în cîmpie, în seminţia lui Ruben; Ramot în Galaad, în seminţia lui Gad; şi Golan, în Basan, în seminţia lui Manase.
(lK<Ei au pus deoparte Chedeşul, în Galileia, în muntele lui Neftali; Sihemul în muntele lui Efraim; şi Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda.
*kO<El să rămînă în cetatea aceasta pînă se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat, pînă la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigaşul să se întoarcă şi să intre iarăş în cetatea şi în casa lui, în cetatea de unde fugise“.
Ij <Dacă răzbunătorul sîngelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaş în mînile lui; căci fără să vrea a omorît pe aproapele lui, şi fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
i-<Ucigaşul să fugă într’una din aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii cetăţii, şi să spună întîmplarea lui bătrînilor cetăţii aceleia; ei să-l primească la ei în cetate, şi să-i dea o locuinţă, ca să locuiască împreună cu ei.
Gh <unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gînd să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui.
g<„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Hotărîţi-vă cum v’am poruncit prin Moise, cetăţi de scăpare,
1f a<Domnul a vorbit lui Iosua, şi a zis:
e;<3Acestea sînt moştenirile pe cari le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo, la uşa cortului întîlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.
/dY<2După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou, şi şi-a aşezat locuinţa acolo.
c3<1Dupăce au isprăvit de împărţit ţara, după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor.
{bq<0Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
/aY</Ţinutul fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s’au suit şi s’au luptat împotriva lui Leşem; au pus mîna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei; au pus stăpînire pe el, s’au aşezat în el şi l-au numit Dan, după numele tatălui lor Dan.
R`<.Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Iafo.
*_Q<-Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon,
'^K<,Elteche, Ghibeton, Baalat,
"]A<+Elon, Timnata, Ecron,
&\I<*Şaalabin, Aialon, Iitla,
F[<)Hotarul moştenirii lor era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş,
bZ?<(A şaptea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor.
Yy<'Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
iXM<&Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece cetăţi, şi satele lor.
'WK<%Chedeş, Edrei, En-Haţor,
!V?<$Adama, Rama, Haţor,
IU <#Cetăţile tari erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret,
KT<"Se întorcea spre apus la Aznot-Tabor, şi de acolo mergea înainte la Hucoc; se atingea de Zabulon, în spre miazăzi, de Aşer în spre apus, şi de Iuda; în spre răsărit era Iordanul.
S<!Hotarul lor se întindea dela Helef, dela Alon, prin Ţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel, pînă la Lacum, şi ieşea la Iordan.
ZR/< A şasea parte a căzut prin sorţi fiilor lui Neftali, după familiile lor.
}Qu<Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
^P7<Cuprindea: Uma, Afec şi Rehob; douăzeci şi două de cetăţi, şi satele lor.
O <Se întorcea apoi spre Rama pînă la cetatea cea tare a Tirului, şi spre Hosa, şi ieşea la mare, prin ţinutul Aczib.
PN<şi spre Ebron, Rehob, Hamon şi Cana, pînă la Sidonul cel mare.
=Mu<apoi se întorcea în spre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon şi de valea Iiftah-El la miazănoapte de Bet-Emec şi Neiel, şi se întindea spre Cabul, la stînga,
ZL/<Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre apus, Carmelul şi Şihor-Libnat;
AK<Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acşaf,
cJA<A cincea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor.
~Iw<Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
uHe<atingea Taborul, Şahaţima, Bet-Şemeş, şi ieşea la Iordan: şasesprezece cetăţi, şi satele lor.
7Gk<Remet, En-Ganim, En-Hada, şi Bet-Paţeţ;
$FE<Rabit, Chişion, Abeţ,
'EK<Hafaraim, Şion, Anaharat,
=Dw<Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem,
dCC<A patra parte a căzut prin sorţi lui Isahar, fiilor lui Isahar, după familiile lor.
tBc<Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.
jAO<Coprindea Catat, Nahalal, Şimron, Iideala, Betleem: douăsprezece cetăţi, şi satele lor.
a@=<Se întorcea apoi înspre miazănoapte spre Hanaton, şi ieşea la valea Iiftah-El.
~?w< De acolo trecea la răsărit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Caţin, mergea la Rimon, şi se întorcea pînă la Nea.
">?< Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, pînă la hotarul Chislot-Taborului, mergea înainte la Dabrat, şi suia la Iafia.
'=I< Hotarul moştenirii lor se întindea pînă la Sarid. La apus se suia spre Mareala, şi atingea Dabeşet, apoi pîrîul care curge înaintea Iocneamului.
X<+< A treia parte a căzut prin sorţi fiilor lui Zabulon după familiile lor.
m;U< Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a fiilor lui Iuda; căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, şi de aceea fiii lui Simeon şi-au primit pe a lor în mijlocul moştenirii lor.
K:<şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, pînă la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazăzi,
Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor.
J9<Ain, Rimon, Eter, şi Aşan, patru cetăţi, şi satele lor;
M8<Bet-Lebaot, şi Şaruhen, treisprezece cetăţi şi satele lor;
07]<Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,
#6C<Eltolad, Betul, Horma,
'5K<Haţar-Şual, Bala, Aţem,
H4 <Ei au avut în moştenirea lor: Beer-Şeba, Şeba, Molada,
+3 S<A doua parte a căzut prin sorţi lui Simeon, seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda.
;2q<Ţela, Elef, Iebus, adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; patrusprezece cetăţi, şi satele lor.
Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.
&1I<Rechem, Iirpeel, Tareala,
#0C<Miţpe, Chefira, Moţa
"/A<Gabaon, Rama, Beerot,
T.#<Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi, şi satele lor.
-9<Avim, Para, Ofra,
),O<Bet-Araba, Ţemaraim, Betel,
x+k<Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,
&*G<Înspre răsărit hotarul îl făcea Iordanul.
Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur.
G) <mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla, şi ieşea la sînul de miazănoapte al mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi.
V('<Trecea pe partea de miazănoapte în faţa Arabei, se pogora pela Araba,
)'M<Se îndrepta spre miază noapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pela piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
T&#<Se pogora pela capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea Refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a Iebusiţilor, pînă la En-Roguel.
%<Partea de miazăzi începea dela capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus pînă la izvorul apelor Neftoahului.
x$k<Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pela miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi, şi ieşea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus.
##A< De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel, şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miază-zi de Bet-Horonul de jos.
("K< În spre miază-noapte, hotarul lor pornea dela Iordan. Suia pela miază noapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus, şi ieşea în pustia Bet-Aven.
:!o< Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif.
 -< Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo, şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dînd fiecăruia partea lui.
M< Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara, şi au făcut planul după cetăţi, într’o carte, împărţind-o în şapte părţi, şi s’au întors la Iosua în tabără la Silo.
<Cînd s’au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan, şi întoarceţi-vă la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.“
9<Dar Leviţii să n’aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului; şi Gad, Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.“
G~~6}}| {{9zyxx-wmw v uutxsvrrZqqKppFonn,mqllJkk&jjoiihgMff_eedcc4bb*a2`n___^^^]{]\[[bZmZY,XvXW UU T)SSRzQQ4PeOONNMCLKK6JnII|HGGGIFgEE*DhCCBXAA>@9??O>>D=<<;::988B77$65443d221v0i/t/.b.-c,++c**)w((A'r&&>%$$9#{#"S!!] r_}[`M_q wO,  #O\S n#WF$Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mîna mea, cum ai spus,
<"sF#A trimes soli în tot Manase, care deasemenea a fost chemat să meargă după el. A trimes soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, cari s’au suit să le iese înainte.
!F"Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trîmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.
F!Tot Madianul, Amalec şi fiii Răsăritului, s’au strîns împreună, au trecut Iordanul, şi au tăbărît în valea Isreel.
-UF În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal {Sau Apere-se Baal}, căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărîmat altarul“.
JFIoas a răspuns tuturor celor ce s’au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară pînă dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărîmat altarul“.
6gFAtunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfînt care era deasupra lui“.
;qFEi şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s’a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta“.
oYFCînd s’au sculat oamenii din cetate dis de dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.
PFGhedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, şi a făcut ce spusese Domnul; dar fiindcă se temea de casa tatălui său, şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.
gIFSă zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vîrful acestei stînci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care-l vei tăia“.
gIFÎn aceeaş noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău, şi un alt taur de şapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astartei, care este deasupra.
(KFGhedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele „Domnul păcii“: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
S!FŞi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri“.
1FGhedeon, văzînd că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpîne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă’n faţă“.
~wFÎngerul Domnului a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s’a ridicat din stîncă un foc care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S’a făcut nevăzut dinaintea lui.
FÎngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le pe stînca aceasta şi varsă zeama“. Şi el a făcut aşa.
^7FGhedeon a intrat în casă, a pregătit un ied, şi a făcut azimi dintr’o efă de făină. A pus carnea într’un coş şi zeama a turnat-o într’o oală, le-a adus subt stejar, şi I le-a pus înainte.
7iFNu Te depărta de aici pînă mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul, şi să-l pun înaintea Ta“. Şi Domnul a zis: „Voi rămînea pînă te vei întoarce.“
FGhedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti.
a=FDomnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om“.
@{FGhedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, şi eu sînt cel mai mic din casa tatălui meu.“
% EFDomnul S’a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mîna lui Madian; oare nu te trimet Eu?“
M F Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentruce ni s’au întîmplat toate aceste lucruri? Şi unde sînt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc părinţii noştri cînd spun: «Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?» Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mînile lui Madian!“
c AF Îngerul Domnului i S’a arătat, şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!“
N F Apoi a venit Îngerul Domnului, şi S’a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grîu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.
2 _F V’am zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii Amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n’aţi ascultat glasul Meu.“
9F V’am scăpat din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră, şi v’am dat vouă ţara lor.
6gFDomnul a trimes copiilor lui Israel un prooroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v’am scos din Egipt, Eu v’am scos din casa robiei.
V'FCînd copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian,
ueFIsrael a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
<sFCăci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s’o pustiască.
-FTăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării pînă spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.
saFDupăce sămăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui.
;qFMîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.
 {FCopiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mînile lui Madian, timp de şapte ani.
6gFAşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui“.
Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
~7F„Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împărţesc:
O fată, două fete de fiecare om;
Pradă de haine văpsite pentru Sisera;
Pradă de haine văpsite cusute la gherghef,
Două haine văpsite şi cusute la gherghef,
De pus pe grumazul biruitorului!“
g}IFCele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund,
Şi ea îşi răspunde singură:
7|iFPe fereastră, prin zăbrele,
Se uită mama lui Sisera, şi strigă:
„Pentruce zăboveşte carul lui să vină?
Pentruce vin carăle lui aşa de încet?“
9{mFEl s’a ghemuit: a căzut şi s’a culcat la picioarele ei;
S’a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;
Acolo unde s’a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
,zSFCu o mînă a luat ţăruşul,
Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor,
A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
I-a sfărîmat şi străpuns tîmpla.
`y;FEl a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte;
În pahar împărătesc i-a adus unt.
"x?FBinecuvîntată să fie între femei Iael,
Nevasta lui Heber, Chenitul!
Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!
QwFBlestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui;
Căci n’au venit în ajutorul Domnului,
În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji“.
mvUFAtunci copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
uFPîrîul Chison i-a luat,
Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison!
Suflete, calcă-’n picioare pe viteji!
etEFDin ceruri se luptau,
De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
-sUFÎmpăraţii au venit, s’au luptat;
Atunci au luptat împăraţii Canaanului,
La Tanaac, la apele Meghido;
N’au luat nicio pradă, nici argint.
trcFZabulon este un popor care a înfruntat moartea,
Şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.
:qoFGalaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentruce a stat Dan pe corăbii?
Aşer a stat pe malul mării,
Şi s’a odihnit în limanurile lui.
pFPentruce ai rămas în mijlocul staulelor
Să asculţi behăitul turmelor? La pîraiele lui Ruben
Mari au fost sfaturile!
:ooFMai marii lui Isahar au fost cu Debora,
Şi Isahar a venit după Barac,
A fost trimes pe urma lui în vale.
La pîraiele lui Ruben,
Au fost mari hotărîri!
0n[FDin Efraim au venit locuitorii lui Amalec.
După tine a mers Beniamin în oştirea ta.
Din Machir au venit căpeteniile,
Şi din Zabulon cîrmuitorii.
|msF Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici,
Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
1l]F Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cîntare!
Scoală-te, Barac,
Şi adu-ţi robii de război,
Fiul lui Abinoam!
KkF Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor,
Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,
Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel.
Atunci poporul Domnului s’a pogorît la porţi:
jF Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe,
Voi, cari şedeţi pe covoare,
Şi voi, cari umblaţi pe drum, – cîntaţi!
i;F Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
Spre aceia din popor cari s’au arătat gata să lupte.
Binecuvîntaţi pe Domnul!
h9FEl îşi alesese noi dumnezei:
Atunci războiul era la porţi;
Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă
La patruzeci de mii în Israel.
.gWFCăpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
Pînă cînd m’am sculat eu, Debora,
Pînă cînd m’am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
f!F„Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat,
Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite,
Şi călătorii apucau pe căi strîmbe.
eFMunţii s’au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul acela s’a clătinat înaintea
Domnului, Dumnezeului lui Israel“.
:doFDoamne, cînd ai ieşit din Seir,
Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului,
Pămîntul s’a cutremurat, cerurile au picurat,
Şi norii au turnat ape cu găleata;
+cQFAscultaţi, împăraţi!
Luaţi aminte, domnitori!
Voi cînta, da, voi cînta Domnului,
Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
b3F„Nişte căpetenii s’au pus în fruntea poporului în Israel,
Şi poporul s’a arătat gata de luptă:
Binecuvîntaţi pe Domnul!
\a 5FÎn ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
`1FŞi mîna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, pînă ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
p_[FÎn ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
q^]FPe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi“. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tîmplă.
] FIael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mîna pe ciocan, s’a apropiat încet de el, şi i-a bătut ţăruşul în tîmplă, aşa că a răspuns adînc în pămînt. El adormise adînc şi era rupt de oboseală; şi a murit.
\FEl i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te întreabă: «Este cineva aici?» să răspunzi: «Nu“.
[/FEl i-a zis: „Dă-mi te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete“. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea, şi l-a acoperit.
:ZoFIael a eşit înaintea lui Sisera, şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine, şi nu te teme“. El a intrat la ea în cort, şi ea l-a ascuns subt o învelitoare.
'YIFSisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.
1X]FBarac a urmărit carăle şi oştirea pînă la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut subt ascuţişul săbiei, fără să fi rămas un singur om.
;WqFDomnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul săbiei, pe Sisera, toate carăle lui şi toată tabăra. Sisera s’a dat jos din carul lui, şi a fugit pe jos.
zVoFAtunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua cînd dă Domnul pe Sisera în mînile tale. Într’adevăr, Domnul, merge înaintea ta“. Şi Barac s’a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el.
U9F Şi, dela Haroşet-Goim, Sisera şi-a strîns spre pîrîul Chisonului toate carăle: nouă sute de cară de fer, şi tot poporul care era cu el.
pT[F Au dat de ştire lui Sisera, că Barac, fiul lui Abinoam, s’a îndreptat spre muntele Taborului.
'SIF Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul pînă la stejarul Ţaanaim, lîngă Chedeş.
RF Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în urma lui, şi Debora a plecat cu el.
VQ'F Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mînile unei femei“. Şi Debora s’a sculat, şi s’a dus cu Barac la Chedeş.
qP]FBarac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce“.
)OMFvoi trage spre tine, la pîrîul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carăle şi oştile lui, şi-l voi da în mînile tale“.
%NEFEa a trimes să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului, şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
M)FEa şedea subt finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
aL=FPe vremea aceea judecător în Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot.
%KEFCopiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de cară de fer, şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
+JQFŞi Domnul i-a vîndut în mînile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.
^I 9FCopiii lui Israel iarăş au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.
&HGFDupă el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.
qG]FÎn ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
sFaFAu ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n’a scăpat unul.
E}FEl le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.“ Ei s’au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n’au lăsat pe nimeni să treacă.
D9FCum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s’au pogorît cu el din munte, şi el s’a pus în fruntea lor.
tCcFPînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira.
6BgFAu aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.
eAEFDupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s’au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.“
j@OFEhud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.
>?wFChiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s’a strîns în jurul ferului; căci n’a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup aşa cum o înfipsese.
y>mFAtunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i-a împlîntat-o în pîntece.
==uFEhud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: „Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Eglon s’a sculat de pe scaun.
^<7FEl însuş s’a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.“ Împăratul a zis: „Tăcere!“ Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.
W;)FCînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari-l aduseseră.
W:)FA dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
9}FEhud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe subt haine, în partea dreaptă.
v8gFCopiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
d7CFŞi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.
6 F Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.
D5F Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.
Z4/F Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
w3iF Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.
12]F Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
T1#FDomnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.
z0oFCopiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor.
~/wFau luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor.
.FŞi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor;
8-kFNeamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise.
K,FNeamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului.
%+EFEl voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.
* /FIată neamurile pe cari le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.
)#FŞi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe cari nu le dăduse în mînile lui Iosua, şi nu S’a grăbit să le isgonească.
#(AFAstfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.“
m'UFnu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe cari le-a lăsat Iosua cînd a murit.
\&3FAtunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legămîntul Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor, şi fiindcă n’au ascultat de glasul Meu,
q%]FDar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinţii lor, ducîndu-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împetrire.
$FCînd le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i izbăvea din mîna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinurile scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.
#FDar ei n’au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dumnezei şi s’au închinat înaintea lor. În curînd s’au abătut dela calea pe care o urmaseră părinţii lor, şi n’au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei.
_"9FDomnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mîna celor ce-i prădau.
2!_FOri unde mergeau, mîna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, şi cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într’o mare strîmtorare.
m UFDomnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mînile unor prădători cari i-au prădat, i-a vîndut în mînile vrăjmaşilor lor dejurîmprejur, şi nu s’au mai putut împotrivi vrăjmaşilor lor.
MF Au părăsit pe Domnul, şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.
q]F Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i înconjurau; s’au închinat înaintea lor, şi au mîniat pe Domnul.
`;F Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului, şi au slujit Baalilor.
<sF Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s’a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.
F L-au îngropat în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
]5FIosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.
_9FPoporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrînilor cari au trăit după Iosua şi cari văzuseră toate lucrurile mari, pe cari le făcuse Domnul pentru Israel.
 FIosua a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpînire.
q]FAu pus locului aceluia numele Bochim {Sau Cei ce plîng}; şi au adus jertfe Domnului acolo.
{FDupă ce a spus Îngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plîns.
 FAm zis atunci: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste, şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.“
@{Fşi voi să nu încheiaţi legămînt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.» Dar voi n’aţi ascultat de glasul Meu. Pentruce aţi făcut lucrul acesta?
t eFÎngerul Domnului S’a suit din Ghilgal la Bochim, şi a zis: „Eu v’am scos din Egipt, şi v’am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v’o voi da. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legămîntul Meu cu voi;
\ 5F$Ţinutul Amoriţilor se întindea dela suişul Acrabim, dela Sela, şi în sus.
' KF#Amoriţii au izbutit să rămînă la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mîna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir.
o [F"Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare în cîmpie.
i OF!Neftali n’a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.
k SF şi Aşeriţii au locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
  ;FNici Aşer n’a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;
7  kFZabulon n’a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.
  FEfraim n’a izgonit pe Cananiţii cari locuiau la Ghezer, şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.
d  EFCînd Israel a fost destul de tare, a supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i-a izgonit.
7  kFManase n’a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui,din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa încît Cananiţii au izbutit să rămînă în ţara aceasta.
 FOmul acela s’a dus în ţara Hetiţilor; a zidit o cetate, şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pînă în ziua de azi.
2 aFEl le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei; dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.
 -FStrăjerii au văzut pe un om ieşind din cetate, şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă de tine.“
U 'FCei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai nainte se chema Luz.
\ 5FCasa lui Iosif s’a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei.
* QFFiii lui Beniamin n’au izgonit pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin pînă în ziua de azi.
s cFAu dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; şi el a izgonit deacolo pe cei trei fii ai lui Anac.“
! ?FDomnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n’a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
 {FIuda a mai pus mîna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui, şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.
7 kFIuda a pornit cu fratele său Simeon, şi au bătut pe Cananiţi cari locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvîrşire, şi au numit-o Horma {Sau Nimicire}.
G~  FFiii Chenitului, socrul lui Moise, s’au suit din cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s’au dus de s’au aşezat între popor.
,} UFEa i-a răspuns: „Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.“ Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos.
| 3FCînd a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor dela tatăl ei. Ea s’a pogorît depe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?“
{ F Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
oz [F Caleb a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.“
ny YF De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
x 1F Iuda a pornit împotriva Cananiţilor cari locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.
w F Fiii lui Iuda s’au pogorît apoi, ca să bată pe Cananiţi, cari locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi cîmpia.
v FFiii lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au dat foc cetăţii.
~u yFAdoni-Bezec a zis: „Şapte zeci de împăraţi, cu degetele cele mari dela mîni şi dela picioare tăiate, strîngeau mîncare subt masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut».» L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.
t FAdoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit şi l-au prins, şi i-au tăiat degetele cele mari dela mîni şi dela picioare.
ys oFAu găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui, şi au bătut pe Cananiţi şi Fereziţi.
r FIuda s’a suit, şi Domnul a dat pe Cananiţi şi pe Fereziţi în mînile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec.
q {FŞi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ, şi să luptăm împotriva Cananiţilor; şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ.“ Şi Simeon s’a dus cu el.
^p 9FDomnul a răspuns: „Iuda să se suie; iată că am dat ţara în mînile lui.»
n!<!Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, şi a fost îngropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului său Fineas, în muntele lui Efraim.
m< Oasele lui Iosif, pe cari le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.
Dl<Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrînilor cari au trăit după Iosua şi cari cunoşteau tot ce făcuse Domnul pentru Israel.
k/<L-au înmormîntat în ţinutul care-i căzuse la împărţeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.
sja<După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani.
[i1<Apoi Iosua a dat drumul poporului, şi s’a dus fiecare în moştenirea lui.
h<Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvîntele pe cari ni le-a spus Domnul, ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu fiţi necredincioşi Dumnezeului vostru“.
+gQ<Iosua a scris aceste lucruri în cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatră mare, şi a ridicat-o acolo subt stejarul care era în locul închinat Domnului.
mfU<Iosua a făcut în ziua aceea un legămînt cu poporul, şi i-a dat legi şi porunci, la Sihem.
xek<Şi poporul a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui“.
d<„Scoateţi dar dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.“
5ce<Iosua a zis poporului: „Voi sînteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales pe Domnul, ca să-I slujiţi.“
Ei au răspuns: „Sîntem martori!“
(~{}n|| {-z.xx#wvuuDtts`r"qPp]oo4ndmZlzkjjmi8h/gIfee/d_ccbxb``X__T^]]\\[zZYY-XWWQV5UmTTkTSRRFQQ5PO9NhMLKKJIIhHH}GGxFEED CMBsAAA@?>=<<;::99#8{776,55B44Y32211/..--O,++**.)~)(''&d%$$=##"|"!! }%Le.U9`adv"Q x G . KVoZ^Y7F Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa în joc, şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mînile mele. Pentruce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?“
X5F Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi cînd v’am chemat, nu m’aţi scăpat din mînile lor.
W F Bărbaţii lui Efraim s’au strîns, au pornit spre miază noapte, şi au zis lui Iefta: „Pentruce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.“
VyF (că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
JUF 'După cele două luni, s’a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s’a făcut în Israel obiceiul
T!F &El a răspuns: „Du-te!“ Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s’a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plîns fecioria pe munţi.
=SuF %Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.“
AR}F $Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ţi-a ieşit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.“
3QaF #Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n’o pot întoarce.“
4PcF "Iefta s’a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii şi nici altă fată.
_O9F !Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
\N3F Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mînile lui.
6MgF ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.“
qL]F Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
9KmF Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
jJOF Împăratul fiilor lui Amon n’a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
JIF Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.“
H}F Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
G%F Eşti tu mai bun decît Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S’a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
@F{F Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne-a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim!
EF Şi acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpîneşti ţara?
uDeF Au pus mîna pe tot ţinutul Amoriţilor, dela Arnon pînă la Iaboc, şi dela pustie pînă la Iordan.
QCF Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mînile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mîna pe toată ţara Amoriţilor, cari erau aşezaţi în ţara aceasta.
:BoF Dar Sihon n’a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel.
=AuF Israel a trimes soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului.
Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin ţara ta pînă la locul spre care mergem.»
j@OF Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
y?mF Atunci Israel a trimes soli împăratului Edomului, ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar împăratul Edomului n’a voit. A trimes şi la împăratul Moabului, şi nici el n’a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
v>gF Căci, cînd s’a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roşie şi a ajuns la Cades.
=F ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. «Israel n’a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
H< F Iefta a trimes iarăş soli împăratului fiilor lui Amon,
a;=F Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentrucă Israel, cînd s’a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, dela Arnon pînă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.“
%:EF Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?“
S9!F Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise.
{8qF Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.“
C7F Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?“
U6%F Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“
G5 F Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m’aţi urît voi, şi nu m’aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cînd sînteţi în strîmtorare?“
i4MF Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.“
3F Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s’au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
Z2/F După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
"1?F Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.
I0 F Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.“
c/ CF Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
F.F Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“
-F Fiii lui Amon s’au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s’au strîns şi au tăbărît la Miţpa.
,F Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S’a îndurat de suferinţele lui Israel.
}+uF Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!“
*F Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!“
j)OF Dar voi M’aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
( F Şi cînd v’au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v’am izbăvit Eu din mînile lor?
'F Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v’am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni?
'&IF Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.“
<%sF Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într’o mare strîmtorare.
S$!F Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel cari erau de cealaltă parte a Iordanului în ţara Amoriţilor în Galaad.
#F Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile Filistenilor şi în mînile fiilor lui Amon.
"5F Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit.
=!wF Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.
E F El avea treizeci de fii, cari călăreau pe treizeci de mînji de măgari, şi stăpîneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair, şi aşezate în ţara Galaadului.
r_F După el, s’a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.
xkF Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit, şi a fost îngropat la Şamir.
, UF După Abimelec, s’a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, în muntele lui Efraim.
<sF 9şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s’a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
+F 8Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;
cAF 7Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.
]5F 6Îndată el a chemat pe tînărul care-i purta armele, şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: «L-a omorît o femeie.“ Tînărul l-a străpuns cu sabia, şi a murit.
{qF 5Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a sfărîmat ţeasta capului.
r_F 4Abimelec a ajuns pînă la turn; l-a bătut, şi s’a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.
;qF 3În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei, şi s’au suit pe acoperişul turnului.
\3F 2Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul, şi l-a luat.
F 1Şi au tăiat fiecare cîte o ramură, şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lîngă cetăţuie, şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au perit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.
'IF 0Atunci Abimelec s’a suit pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mînă, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.“
mUF /S’a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemnului s’au strîns acolo.
|sF .La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s’au dus în cetăţuia casei dumnezeului Berit.
2_F -Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat-o, şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărîmat cetatea pînă în temelie, şi a presărat sare peste ea.
S!F ,Abimelec şi cetele cari erau cu el au pornit înainte şi s’au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s’au aruncat asupra tuturor celorce erau în cîmp, şi i-au bătut.
:oF +şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi, şi s’a pus la pîndă în cîmp. Văzînd că poporul ieşea din cetate, s’a sculat împotriva lor, şi i-a bătut.
\ 3F *A douazi, poporul, a ieşit la cîmp. Abimelec, căruia i s’a dat de ştire,
 F )Abimelec s’a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, cari n’au putut să rămînă la Sihem.
 F (Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi pînă la intrarea porţii.
` ;F 'Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului, şi s’a luptat cu Abimelec.
Q F &Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura, cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum, şi luptă-te cu el!“
1]F %Gaal, luînd iarăş cuvîntul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.“
A}F $Gaal a zărit poporul, şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vîrful munţilor.“ Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe cari-i iei drept oameni.“
$CF #Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit, şi a stătut la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s’au sculat atunci dela pîndă.
F "Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea, şi s’au pus la pîndă lîngă Sihem, împărţiţi în patru cete.
LF !Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi cînd Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.
eEF Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pîndă în cîmp.
5eF A trimes pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem, şi au răsculat cetatea împotriva ta.
nWF Zebul, cîrmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s’a aprins de mînie.
1F Oh! dacă aş fi eu stăpînul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec“. Şi despre Abimelec zicea: „Strînge-ţi oştirea şi ieşi“!
F Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec, şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, şi nu este Zebul, îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec?
L~F Au ieşit la cîmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, şi au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mîncat şi au băut, şi au blestemat pe Abimelec.
}F Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi, şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el!
f|GF Locuitorii Sihemului au pus la pîndă împotriva lui, pe vîrfurile munţilor, nişte oameni, cari jăfuiau pe toţi cei ce treceau pe lîngă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec.
{F pentru ca şi cruzimea săvîrşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sîngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, cari-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.
z-F Atunci Dumnezeu a trimes un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec,
8ymF Abimelec stăpînise trei ani peste Israel.
xF Iotam s’a dat înlături, şi a luat-o la fugă; s’a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Vw'F Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo, şi să mistuie pe Abimelec!“
wuiF şi voi v’aţi ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaş piatră, şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentrucă este fratele vostru. –
t{F Căci tatăl meu s’a luptat pentru voi; şi-a pus viaţa în primejdie, şi v’a izbăvit din mîna lui Madian;
syF Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V’aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v’a făcut-o? –
erEF Şi spinul a răspuns copacilor: «Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă subt umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.»
aq=F Atunci toţi copacii au zis spinului: «Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.»
p5F Dar viţa le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
OoF Şi copacii au zis viţei: «Vino, tu, şi domneşte peste noi.»
n%F Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»
Zm/F Şi copacii au zis smochinului: «Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!»
kF Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: «Împărăţeşte peste noi!»
`j;F Iotam a aflat despre lucrul acesta. S’a dus şi s’a aşezat pe vîrful muntelui Garizim, şi iată ce le-a strigat el cu glas tare:
„Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte!
0i[F Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s’au strîns la olaltă, şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lîngă stejarul sădit în Sihem.
chAF A venit în casa tatălui său la Ofra, şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaş peatră. N’a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.
NgF I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe cari i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătîi şi neastîmpăraţi, cari au mers după el.
MfF Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s’a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: „El este frate cu noi.“
He F „Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: «Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste voi, sau un singur om să stăpînească peste voi?» Şi aduceţi-vă aminte că eu sînt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.“
,d UF Abimelec, fiul lui Ierubaal, s’a dus la Sihem la fraţii mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atît lor cît şi la toată familia casei tatălui mamei sale:
vcgF#Şi n’au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.
b#F"Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mîna tuturor vrăjmaşilor cari-i înconjurau.
a%F!După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăş să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.
0`[F Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrîneţă fericită; şi a fost îngropat în mormîntul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.
r__FŢiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.
`^;FGhedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.
P]FIerubaal, fiul lui Ioas, s’a întors, şi a locuit în casa lui.
+\QFMadianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel, şi n’a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.
D[FGhedeon a făcut din ele un efod, şi l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
Z+FGreutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur, şi hainele de purpură, pe cari le purtau împăraţii Madianului, şi afară de lănţişoarele dela gîtul cămilelor lor.
Y FEi au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.“ Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe cari le prădase.
CXFGhedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe cari le-aţi luat ca pradă.“ – Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliţi. –
WFGhedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“
&VGFBărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.“
mUUFZebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.“ Şi Ghedeon s’a sculat, şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele dela gîtul cămilelor lor.
.TWFŞi a zis lui Ieter, întîiul lui născut: „Scoală-te, şi ucide-i!“ Dar tînărul nu şi-a scos sabia, pentrucă-i era teamă, căci era încă un copil.
SFEl a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v’aş ucide.“
?RyFEl a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe cari i-aţi ucis la Tabor?“ Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.“
QQFA dărîmat şi turnul din Penuel, şi a ucis pe oamenii cetăţii.
|PsFŞi a luat pe bătrînii cetăţii, şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.
mOUFApoi a venit la cei din Sucot, şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru cari m’aţi batjocorit, zicînd: «Oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oamenilor tăi obosiţi?“
AN}FA prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l-a întrebat, şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrînilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
SM!F Ghedeon, fiul lui Ioas, s’a întors dela luptă prin suişul Heres.
*LOF Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împăraţi ai Madianului: Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.
!K=F Ghedeon s’a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.
JF Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi ceice mai rămăseseră din toată oştirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră ucişi.
qI]F Şi a zis şi celor din Penuel: „Cînd mă voi întoarce în pace, voi dărîma turnul acesta.“
H%FDe acolo s’a suit la Penuel, şi a făcut celor din Penuel aceeaş rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
2G_FŞi Ghedeon a zis: „Ei bine! dupăce Domnul va da în mînile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.“
F#FCăpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oştirii tale?“
LEFEl a zis celor din Sucot: „Daţi, vă rog, cîteva pîni poporului care mă însoţeşte, căci sînt obosiţi, şi sînt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.“
D#FGhedeon a ajuns la Iordan, şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.
=CuFÎn mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?“ Dupăce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.
=BuFGhedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?“
bA AFBărbaţii lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?“ Şi au avut o mare ceartă cu el.
@FAu pus mîna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stînca lui Oreb, şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian, şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon de cealaltă parte a Iordanului.
1?]FGhedeon a trimes soli în tot muntele lui Efraim, ca să spună: „Pogorîţi-vă înaintea lui Madian, şi tăiaţi-le trecerea apelor pînă la Bet-Bara, şi Iordan.“ Toţi bărbaţii lui Efraim s’au strîns, şi au pus stăpînire pe trecerea apelor pînă la Bet-Bara şi Iordan.“
}>uFBărbaţii lui Israel s’au strîns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian.
=FCei trei sute de oameni au sunat iarăş din trîmbiţă; şi în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Şita spre Ţerera, pînă la hotarul dela Abel-Mehola lîngă Tabat.
<FAu rămas fiecare la locul lui în jurul taberii, şi toată tabăra a început să alerge, să ţipe, şi să fugă.
\;3FCele trei cete au sunat din trîmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă şi trîmbiţele cu mîna dreaptă ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“
:FGhedeon şi cei o sută de oameni cari erau cu el au ajuns la capătul taberii la începutul străjii dela mijlocul nopţii, îndată dupăce puseseră pe păzitori.
Au sunat din trîmbiţă, şi au spart ulcioarele pe cari le aveau în mînă.
L9Fşi cînd voi suna din trîmbiţă, eu şi toţi ceice vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trîmbiţă de jur împrejurul taberii, şi să ziceţi: «Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“
8 FEl le-a zis: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu;
7-FA împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni, şi le-a dat tuturor trîmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii în ulcioare.
o6YFCînd a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tîlcuirea lui, s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a întors în tabăra lui Israel, şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mînile voastre tabăra lui Madian.“
N5FTovarăşul lui a răspuns, şi a zis: „Aceasta nu este altceva decît sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mînile lui pe Madian şi toată tabăra.“
:4oF Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s’a lovit pînă la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.“
;3qF Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspîndiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.
I2 F Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mînile: pogoară-te dar în tabără.“ „El s’a pogorît cu Pura, slujitorul lui, pînă la întîia strajă a taberii.
U1%F Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău.
0 F Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii: „Scoală-te, şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mînile tale.
^/7FAu luat merindele poporului şi trîmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimes pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.
J.FŞi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni cari au limpăit, vă voi mîntui, şi voi da pe Madian în mînile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.
-9FCeice au limpăit apa, ducînd-o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celalt a îngenunchiat ca să bea.
T,#FGhedeon a pogorît poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăeşte cînele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi“.
/+YFDomnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: «Acesta să meargă cu tine», va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine», nu va merge cu tine“.
{*qFVesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului“. Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s’au întors, şi au mai rămas zece mii.
Z)/FDomnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mînile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: «Mîna mea m’a izbăvit».
V( )FIerubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s’au sculat disdedimineaţă, şi au tăbărît la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale.
'F(Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lîna a rămas uscată, şi tot pămîntul s’a acoperit cu rouă.
& F'Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mînie împotriva mea, şi nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lîna: numai lîna să rămînă uscată, şi tot pămîntul să se acopere cu rouă“.
)%MF&Şi aşa s’a întîmplat. În ziua următoare, el s’a sculat disdedimineaţă, a stors lîna, şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.
T$#F%iată, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, şi tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus“.
~}||4{{2zzyzyyxwwpvvMuGt?s!rCqppCooEnn"m;llGkjjOihhh!gfeed_ccKbaa4`__>^]\s[ZYY.XqWWVaUTT#SS?R{QmPPONMMXLuKhK JIHH`GUFF#EDCCaByAm@??<>7=%FPe cînd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrînului, stăpînul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.“
FL-a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mîncat şi au băut.
FBătrînul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămîi în piaţă peste noapte.“
BFAvem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pîne şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.“
yFEl i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sînt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.
FEl a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrînul i-a zis: „Încotro mergi, şi de unde vii?“
FFŞi iată că un bătrîn se întorcea seara dela munca cîmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau Beniamiţi.
saFS’au îndreptat într’acolo ca să se ducă să rămînă peste noapte în Ghibea.
Levitul a intrat, şi s’a oprit în piaţa cetăţii. Nu s’a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămînă peste noapte.
p[FAu mers mai departe, şi apunea soarele cînd s’au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin.
~)F A mai zis slugii sale: „Haidem, să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, şi să rămînem acolo peste noapte“.
(}KF Stăpînul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într’o cetate străină, unde nu sînt copii de ai lui Israel, ci să mergem pînă la Ghibea.“
b|?F Cînd s’au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpînului său: „Haidem, să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiţilor, şi să rămînem în ea peste noapte“.
\{3F Bărbatul n’a vrut să mai rămînă şi în noaptea aceea, ci s’a sculat şi a plecat.
A ajuns pînă în faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşălaţi şi cu ţiitoarea lui.
zF Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui; dar socrul-său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e tîrziu, rămîi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămîi aici peste noapte, şi să ţi se veselească inima; mîne vă veţi scula disdedimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.“
myUFÎn ziua a cincea, s’a sculat dis de dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întîi inima, te rog; şi rămîi pînă ce se va pleca ziua spre seară.“ Şi au mîncat amîndoi.
xxkFBărbatul se scula să plece; dar în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.
EwFŞi au şezut de au mîncat şi au băut amîndoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te dar să rămîi aici la noapte, şi să ţi se veselească inima.“
Zv/FA patra zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi Levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pîne, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.“
uFSocrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mîncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.
tFBărbatul ei s’a sculat şi s’a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s’o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi cînd l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.
$sCFŢiitoarea nu i-a fost credincioasă, şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.
)r OFPe vremea cînd nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.
qyFAu aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo.
?pyFAu înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, pînă pe vremea robirii ţării.
oFau numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.
onYFNimeni n’a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n’aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit în ea;
gmIFAu ridicat dar ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era în slujba lui, şi s’au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au ars cetatea.
lFŞi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s’a întors şi a venit acasă.
=kuFFiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărîţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei perde şi pe tine şi pe cei din casa ta.“
iFAu strigat după fiii lui Dan, cari s’au întors şi au zis lui Mica: „Ce ai, şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?“
#hAFDupă ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau în casele vecine cu a lui Mica s’au strîns şi au urmărit pe fiii lui Dan.
pg[FAu pornit iarăş la drum şi au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele şi calabalîcurile.
fFPreotul s’a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s’a unit cu ceata poporului.
feGFEi au răspuns: „Taci, pune-ţi mîna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?“
d'FCînd au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?“
c1FŞi cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara, s’au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.
zboFCei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.
aFEi s’au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate!
`FAtunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvîntul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.“
]_5F Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns pînă la casa lui Mica.
T^#F S’au suit, şi au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan {Sau Tabăra lui Dan}.
|]sF Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război.
W\)F Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mînile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.“
j[OF „Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpînire pe ţara aceasta.
zZoFS’au întors la fraţii lor în Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?“
FYFCei cinci oameni au plecat, şi au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n’aveau nici o legătură cu alţi oameni.
XyFŞi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este subt privirea Domnului.“
tWcFEi i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“
V{FEl le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sînt preot.“
>UwFCînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?“
DTFFiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s’o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.“ Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo.
lS UFÎn vremea aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia Daniţilor îşi cauta o moşie ca să se aşeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul semintiilor lui Israel.
uReF Şi Mica a zis: „Acum, ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.“
kQQF Mica a sfinţit pe Levit, şi tînărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit în casa lui.
PF Şi Levitul a intrat la el. S’a hotărît astfel să rămînă la omul acesta, care a privit pe tînăr ca pe unul din fiii lui.
8OkF Mica i-a zis: „Rămîi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de cari vei avea nevoie, şi mijloace de trai.“
N1F Mica i-a zis: „De unde vii?“ El i-a răspuns: „Eu sînt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.“
/MYFOmul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmîndu-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim la casa lui Mica.
vLgFEra un tînăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo.
YK-FÎn vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.
JFMica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.
cIAFEl a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica.
vHgFEl a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mamă-sa a zis: „Închin cu mîna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.“
G1FEl a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, cari ţi s’au luat, şi pentru cari ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mînile mele, eu îl luasem.“ Şi mamă-sa a zis: „Binecuvîntat să fie fiul meu de Domnul!“
9F qFEra un om din muntele lui Efraim, numit Mica.
sEaFFraţii lui şi toată casa tatălui său s’au pogorît, şi l-au luat. Cînd s’au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.
D/FSamson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!“ S’a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe cari i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decît cei pe cari-i omorîse în timpul vieţii.
*COFŞi Samson a îmbrăţişat amîndoi stîlpii dela mijloc pe cari se sprijinea casa, şi s’a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stînga.
~BwFAtunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“
JAFCasa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, cari priveau la Samson, cum juca.
)@MFŞi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mînă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe cari se reazimă casa, şi să mă razim de ei.“
9?mFÎn bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.
T>#FŞi cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.“
b=?FŞi domnitorii Filistenilor s’au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.“
Y<-FDar părul capului lui a început iarăş să crească, dupăce fusese ras.
*;OFFilistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învîrtea la rîşniţă în temniţă.
S:!FAtunci ea a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s’a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura“. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
69gFEa l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
,8SFDalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Şi domnitorii Filistenilor s’au suit la ea, şi au adus argintul în mîni.
7}Fşi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n’a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m’ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om“.
6FFiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s’a umplut de o nelinişte de moarte,
H5 FEa i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc!» cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.“
R4FŞi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s’a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot.
3 F Dalila a zis lui Samson: „Pînă acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat“. El i-a zis: „N’ai decît să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii“.
d2CF Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Iar nişte oameni stăteau la pîndă într’o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.
1)F El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, cari să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.
0)F Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat“.
/{F Iar nişte oameni stăteau la pîndă la ea, într’o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta Samson“! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi cînd se atinge de foc. Şi astfel n’au ştiut de unde-i venea puterea.
.FDomnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă“.
Şi ea l-a legat cu funiile acestea.
-FSamson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, cari să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.
,-FDalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit“.
+ FDomnitorii Filistenilor s’au suit la ea, şi i-au zis: „Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cîte o mie o sută de sicli de argint.
S*!FDupă aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.
)FSamson a rămas culcat pînă la miezul nopţii. Pela miezul nopţii, s’a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vîrful muntelui din faţa Hebronului.
s(aFS’a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici“. Şi l-au înconjurat, şi au pîndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî“.
R' !FSamson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.
\&3FSamson a fost două zeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.
% FDumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s’a întremat, şi s’a înviorat. De aceea s’a numit izvorul acela En-Hacore {Sau Izvorul celui ce strigă}; el este şi astăzi la Lehi.
_$9FFiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mîna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mînile celor netăiaţi împrejur?“
#FDupăce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s’a numit Ramat-Lehi {Sau Aruncarea fălcii}.
"FŞi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;
Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“.
}!uFEl a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
 FCînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la braţe s’au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mîni.
8kF Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mînile lor, dar nu te vom omorî.“ Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stîncă.
&GF Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorît să te legăm, ca să te dăm în mînile Filistenilor.“ Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî“.
F Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s’au pogorît la crăpătura stîncii Etam, şi au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpînesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?“ El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.“
@{F Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentruce v’aţi suit împotriva noastră?“ Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă“.
eEF Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, şi s’au întins pînă la Lehi.
ymFI-a bătut aspru, pe spate şi pe pîntece; apoi s’a pogorît şi a locuit în crăpătura stîncii Etam.
iMFSamson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decît după ce-mi voi răzbuna pe voi“.
}uFFilistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Li s’a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui“. Şi Filistenii s’au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
MFA aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, şi a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît şi grîul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.
9mFSamson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
saFSamson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău“.
Y-FDar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti“, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soru-sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.“
9 oFDupă cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s’a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei“.
Y-FNevastă-sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el.
{qFDuhul Domnului a venit peste el, şi s’a pogorît la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce deslegaseră ghicitoarea. Era aprins de mînie, şi s’a suit la casa tatălui său.
!FOamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce de cît mierea, şi ce este mai tare decît leul?
Şi el le-a zis:
«Dacă n’aţi fi arat cu juncana mea, Nu mi-aţi fi deslegat ghicitoarea“.
OFEa a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospătul; şi în ziua a şaptea, i-a deslegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei deslegarea ghicitorii.
+QFNevasta lui Samson plîngea lîngă el şi zicea: „Tu n’ai decît ură pentru mine, şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai deslegat-o!“ Şi el i-a răspuns: „N’am deslegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o desleg ţie“?
 FTrei zile, n-au putut deslega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Înduplecă pe bărbatul tău să ne deslege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jăfuiţi, nu-i aşa?“
 FŞi el le-a zis:
„Din cel ce mănîncă a ieşit ce se mănîncă,
Şi din cel tare a ieşit dulceaţă“.
3 aF Dar dacă n’o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb“. „Ei i-au zis:“ „Spune-ne ghicitoarea ta s’o auzim“.
Y -F Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului, şi dacă o veţi deslega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.
_ 9F Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi, cari au stat împreună cu el.
}F Tatăl lui Samson s’a pogorît la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.
V'F A luat mierea în mînă, şi a mîncat-o pe drum; şi cînd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat, şi au mîncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.
4cFDupă cîtva timp, s’a dus iarăşi la Timna ca s’o ia, şi s’a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere.
NFS’a pogorît şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.
?yFDuhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mînă, Samson a sfîşiat pe leu cum se sfîşie un ied. N’a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.
.WFSamson s’a pogorît împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Cînd au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tînăr mugind.
LFTatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea dela Domnul: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea Filistenii stăpîneau peste Israel.
'FTatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă dela Filisteni, cari sînt netăiaţi împrejur?“ Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.“
>wFCînd s’a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale, şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă“.
a ?FSamson s’a pogorît la Timna, şi a văzut acolo o femeie din fetele Filistenilor.
b~?F Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţorea şi Eştaol.
r}_F Femeia a născut un fiu, şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, şi Domnul l-a binecuvîntat.
z|oF Nevastă-sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n’ar fi primit din mînile noastre arderea de tot şi darul de mîncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea, şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri“.
S{!F şi a zis nevestei sale: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.“
z F Îngerul Domnului nu S’a mai arătat lui Manoah şi nevestei lui. Atunci Manoah a înţeles că este Îngerul Domnului,
Ay}F Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S’a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămînt.
$xCF Manoah a luat iedul şi darul de mîncare, şi a adus jertfă Domnului pe stîncă. S’a făcut o minune, în timp ce Manoah şi nevastă-sa priveau.
_w9F Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentruce Îmi ceri Numele? El este minunat.“
vF Şi Manoah a zis Îngerului Domnului: „Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem slavă, cînd se va împlini cuvîntul Tău?“
cuAF Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M’ai opri, n’aş mînca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s’o aduci Domnului“. Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului.
uteF Manoah a zis Îngerului Domnului: „Îngăduieşte-mi să Te opresc, şi să-Ţi pregătesc un ied“.
'sIF Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.“
frGF Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus.
qF Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvîntul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?“
p9F Manoah s’a sculat, a mers după nevastă-sa, s’a dus la omul acela, şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?“ El a răspuns: „Eu“.
$oCF Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, şi i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi s’a arătat iarăş“.
1n]F Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăş la femeie. Ea şedea într’un ogor, şi Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea.
Zm/F Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimes, şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“
l/F Dar mi-a zis: „Tu vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele maicii lui, pînă în ziua morţii lui“.
kF Femeia s’a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, şi avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşată. Nu l-am întrebat de unde este, şi nici nu mi-a spus care-i este numele.
jF Căci vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor.“
oiYF Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat.
-hUF Îngerul Domnului S’a arătat femeii, şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă, şi n’ai copii; dar vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu.
|gsF Era un om în Ţorea, din familia Daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă, şi nu năştea.
f F Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mînile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.
eF apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la îngropat Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele Amaleciţilor.
d7F El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, cari călăreau pe şaptezeci de mînji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani;
Yc-F După el, a fost judecător în Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul.
cbAF apoi Elon din Zabulon a murit, şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon.
oaYF După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani;
D`F apoi Ibţan a murit, şi a fost îngropat în Betleem.
3_aF El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară, şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani;
H^ F După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.
])F Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, şi a fost îngropat într’una din cetăţile Galaadului.
&\GF atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.“ Şi el zicea: „Sibolet“, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.
l[SF Galaadiţii au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea: „Lasă-mă să trec!“ bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti Efraimit?“ Dacă răspundea: „Nu,“
Z!F Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau: „Sînteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!“
~"}||{XzJyxx+w_vuuntt\s rqqponnm lkkUjiiJhggeedcbaa`E_q^^2]U\\[ZhZYKXXWVV U]TSS-RQQaP~OO#NMMjLLEKJJJIqHGFFEDDDCBB0AX@@w?>==h<;;6:99d877655V44:3D2110 /J.h-p,,2+++*))(''=&&7%$$$9#r""I!s  {/*Nt<xUF@t#9 H \  g 1JT$ ? ZEa a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!“ Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n’a mai fost aceeaş.
> #ZEli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!“
= )ZSă nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m’a făcut să vorbesc pînă acum.“
?< {ZAna a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n’am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
R; !Zşi i-a zis: „Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.“
{: sZ Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
}9 wZ Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
r8 aZ Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.“
H7  Z Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
6 -Z Ana s’a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului.
>5 yZElcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?“
4 ZŞi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.
s3 cZProtivnica ei o înţepa dese ori, ca s’o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
f2 IZDar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
1 3ZÎn ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea.
_0 ;ZOmul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
p/ ]ZEl avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n’avea.
. 1ZEra un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
L-PObed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.
I, PSalmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
S+!PAminadab a fost tatăl lui Nahşon: Nahşon a fost tatăl lui Salmon;
L*PHeţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
L)PIată sămînţa lui Pereţ. Pereţ a fost tatăl lui Heţron;
()PVecinele i-au pus nume, zicînd: „Un fiu s’a născut Naomei!“ Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.
N'PNaomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe, şi a văzut de el.
H& PCopilul acesta îţi va înviora sufletul, şi va fi sprijinul bătrîneţelor tale; căci l-a născut noru-ta, care te iubeşte, şi care face pentru tine mai mult decît şapte fii.“
=%uPFemeile au zis Naomei: „Binecuvîntat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare, şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!
$P Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.
/#YP Sămînţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tînără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s’a născut lui Iuda din Tamar!“
"P Tot poporul care era la poartă şi bătrînii au zis: „Sîntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, cari amîndouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata, şi fă-ţi un nume în Betleem!
!9P şi că mi-am cumpărat deasemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sînteţi martori azi despre aceasta!“
@ {P Atunci Boaz a zis bătrînilor şi întregului popor: „Voi sînteţi martori azi că am cumpărat din mîna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,
PCel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: „Cumpără-o pe socoteala ta!“ Şi şi-a scos încălţămintea.
A}POdinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
a=PŞi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s’o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s’o răscumpăr.“
V'PBoaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mîna Naomei, o vei cumpăra în acelaş timp şi dela Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.“
#APAm crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: «Cumpără-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrînilor poporului meu. Dacă vrei s’o răscumperi, răscumpără-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.“ Şi el a răspuns: „O voi răscumpăr
/YPApoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcîndu-se din ţara Moabului, a vîndut bucata de pămînt care era a fratelui nostru Elimelec.
yPBoaz a luat atunci zece oameni dintre bătrînii cetăţii, şi a zis: „Şedeţi aici.“ Şi ei au şezut jos.
 PBoaz s’a suit la poarta cetăţii, şi s’a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.“ Şi el s’a apropiat, şi s’a oprit.
CPŞi Naomi a zis: „Fii liniştită, fiica mea, pînă vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă pînă nu va sfîrşi lucrul chiar astăzi.“
}PEa a zis: „Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicînd: «Să nu te întorci cu mînile goale la soacră-ta.“
PRut s’a întors la soacră-sa, şi Naomi, a zis: „Tu eşti, fiica mea?“ Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.
-UPŞi a adăugat: „Adu mantaua de pe tine, şi ţine-o.“ Ea a ţinut-o, şi el a măsurat şase măsuri de orz, şi le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate.
S!PEa a rămas culcată la picioarele lui pînă dimineaţă, şi s’a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie în arie!“
kQP Rămîi în noaptea aceasta aici. Şi mîne, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici pînă dimineaţă.“
lSP Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decît mine.
{P Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită.
RP Şi el a zis: „Fii binecuvîntată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decît cea dintîi, că n’ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi.
)MP El a zis: „Cine eşti tu?“ Ea răspuns: „Eu sînt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.“
y mPLa miezul nopţii, omul s’a speriat; s’a plecat, şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui.
C PBoaz a mîncat şi a băut, şi inima-i era veselă. S’a dus şi s’a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele, şi s’a culcat.
S !PRut s’a pogorît la arie, şi a făcut tot ce poruncise soacră-sa.
< uPEa i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.“
6 gPŞi cînd se va duce să se culce, înseamnă-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descopere-i picioarele, şi culcă-te. Şi el însuş îţi va spune ce să faci.“
+QPSpală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, şi pogoară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, pînă va isprăvi de mîncat şi de băut.
PŞi acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vînture la noapte orzurile în arie.
r aPSoacră-sa Naomi i-a zis: „Fiica mea, aş vrea să-ţi dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.
0[PEa s’a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, pînă la sfîrşitul seceratului orzurilor şi seceratului grîului. Şi locuia cu soacră-sa.
3PŞi Naomi a zis către noru-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întîlnească cineva în alt ogor“.
}uPRut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis:“ „Rămîi cu slugile mele, pînă vor isprăvi de secerat.“
#PNaomi a zis nurorei sale: „Să fie binecuîntat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. «Omul acesta este rudă cu noi», i-a mai spus Naomi, «este din ceice au drept de răscumpărare asupra noastră.“
~wPSoacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvîntat să fie celce s’a îngrijit de tine!“ Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi“, a zis ea, „se numeşte Boaz.“
PA luat-o şi a intrat în cetate, şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele dela prînz şi i le-a dat.
r_PEa a cules spice de pe cîmp pînă seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.
~Pşi chiar voi să-i scoateţi din snopi cîteva spice; s’o lăsaţi să culeagă spice, şi să n’o înfruntaţi.“
0}[PApoi s’a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n’o opriţi;
t|cPLa vremea prînzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănîncă pîne, şi moaie-ţi bucata în oţet.“ Ea a şezut lîngă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mîncat şi s’a săturat şi ce a rămas a strîns.
^{7P Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m’ai mîngîiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuş eu nu sînt nici măcar ca una din slujnicele tale.“
>zwP Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!“
y P Boaz i-a răspuns: „Mi s’a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta, dela moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
%xEP Atunci ea s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?“
Vw'P Uită-te unde vor secera pe cîmpi, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi cînd îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.“
%vEPBoaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămîi cu slujnicele mele.
ru_PEa a zis: «Dă-mi voie să strîng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.» Şi de azi dimineaţă, decînd a venit, a stat în picioare pînă acum, şi nu s’a odihnit decît o clipă în casă“.
t5PSlujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tînără Moabită, care s’a întors cu Naomi din ţara Moabului.
xskPŞi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tînăra aceasta?“
!r=PŞi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!“ Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvinteze!“
0q[PEa s’a dus într’un ogor să strîngă spice pe urma secerătorilor. Şi s’a întîmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.
MpPRut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strîng spice de pe cîmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.“ Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.“
zo qPNaomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz.
n PAstfel s’au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.
Qm PLa plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S’a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m’a întristat?“
l 'PEa le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara {Sau Amărăciune}, căci cel Atotputernic m’a umplut de amărăciune.
ak ?PAu călătorit împreună pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s’a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi {Sau Plăcută} este aceasta?“
Qj PNaomi, văzînd-o hotărîtă să meargă cu ea, n’a mai stăruit.
#i CPunde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea!“
nh YPRut a răspuns: „Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc dela tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
g 'PNaomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s’a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta.“
f  PŞi ele au ridicat glasul, şi iarăş au plîns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s’a ţinut de ea.
he MP aţi mai aştepta voi pînă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sînt mult mai amărîtă decît voi,pentrucă mîna Domnului s’a întins împotriva mea.“
gd KP Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sînt prea bătrînă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
*c QP Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentruce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pîntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
Kb P şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.“
a P Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!“ Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plîns;
T` %PNaomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v’aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
_ PEa a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
C^ PApoi s’a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîne.
y] oPMahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
x\ mPEi şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
W[ +PElimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
jZ QPNumele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
DY PPe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
XX+FPe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
%WEFŞi în acelaş timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s’a întors fiecare în moştenirea lui.
lVSFFiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat şi s’au întors în moştenirea lor; au zidit iarăş, cetăţile, şi au locuit acolo.
fUGFDacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n’am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
UT%FUitaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.
qS]FApoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.
TR#FŞi au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.“
+QQFDar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!“
PFŞi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
OFBătrînii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?“
rN_FPoporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.
5MeFÎn timpul acela Beniamiţii s’au întors şi li s’au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
L F Toată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stînca Rimon, şi să le vestească pacea.
EKF Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului“.
JF Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat“.
_I9F Atunci adunarea a trimes împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
qH]F Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
=GuFEi au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?“ Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.
F!FCum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?“
E FCopiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
DFCopiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s’a suit la adunare înaintea Domnului?“ Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s’ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.“
CFA doua zi, poporul s’a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.
(BKFşi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s’a întîmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“
AFPoporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,
~@ yFBărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit“.
?}F0Bărbaţii lui Israel s’au întors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, dela oamenii din cetăţi pînă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe cari le-au găsit în cale.
>F/Şase sute de oameni erau ceice dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni.
%=EF.Întreg numărul Beniamiţilor cari au perit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici.
E<F-Din ceice au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii.
Q;F,Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.
&:GF+Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibea înspre soare răsare.
p9[F*Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce în pustie., Dar năvălitorii s’au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc.
8'F)Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s’au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă.
17]F(Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s’au uitat înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.
Y6-F'Atunci bărbaţii lui Israel s’au întors în luptă. Beniaminţii le omorîseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!“
53F&După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei dela pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.
41F%Oamenii dela pîndă s’au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.
P3F$Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sînt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe cari-i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibea.
J2F#Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.
>1wF"Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.
`0;F!Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s’au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, cari stăteau la pîndă, s’au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea.
H/ F Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim, şi să-i tragem departe de cetate la drumul mare.“
=.uFŞi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, cari suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.
8-kFCopiii lui Israel s’au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s’au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi.
V,'FAtunci Israel a pus nişte oameni la pîndă în jurul cetăţii Ghibea.
&+GFşi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu, – şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mîne îi voi da în mînile voastre.“
{*qFŞi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legămîntului lui Dumnezeu,
z)oFToţii copiii lui Israel şi tot poporul s’au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire înaintea Domnului.
E(FŞi în aceeaş zi, Beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea, şi iarăş au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.
]'5FCopiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.
&{FŞi copiii lui Israel s’au suit, şi au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.“
#%AFPoporul, bărbaţii lui Israel, s’au îmbărbătat, şi s’au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi.
$FFiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.
C#FŞi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s’au aşezat în linie de bătae împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea.
X"+FCopiii lui Israel au pornit disdedimineaţă, şi au tăbărît la Ghibea.
v!gFŞi copiii lui Israel s’au sculat, s’au suit la Betel, şi au întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întîi.“
5 eFS’a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s’a găsit patru sute de mii cari scoteau sabia, toţi bărbaţii de război.
Y-FÎn tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi cari nu se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.
r_FNumărul Beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, cari scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, cari alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.
FBeniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s’au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.
`;F Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omorîm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.“ Dar Beniamiţii n’au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.
2_F Seminţiile lui Israel au trimes nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s’a făcut între voi?
mUF Astfel toţi bărbaţii lui Israel s’au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.
8kF Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr’o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentruca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.“
mUF Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţ.
7FTot poporul s’a sculat ca un singur om, şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui, şi nimeni să nu se întoarcă acasă.
gIFIată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o hotărîre aici!“
=uFMi-am luat ţiitoarea, şi am tăiat-o în bucăţi, pe cari le-am trimes în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel.
BFLocuitorii din Ghibea s’au sculat împotriva mea, şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pînă cînd a murit.
H FAtunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul, şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo.
-UFŞi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s’a întîmplat această nelegiuire?“
9mFCăpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, cari scoteau sabia.
- WFToţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s’a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa.
FToţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s’a întîmplat şi nu s’a văzut aşa ceva, decînd s’au suit copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!“
BFCînd a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui, şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe cari le-a trimes în tot ţinutul lui Israel.
 FEl i-a zis: „Scoală-te, şi haidem să mergem!“ Ea n’a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, şi a plecat acasă.
X +FŞi dimineaţa, bărbatul ei s’a sculat, a deschis uşa casei, şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mînile pe prag.
 FCătre ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo pînă la ziuă.
y mFOamenii aceia n’au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea, şi le-a adus-o afară. Ei s’au împreunat cu ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea pînă dimineaţa: şi i-au dat drumul cînd se lumina de ziuă.
] 5FIată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită“.
~6}|{{@{z"yy.xIwvvuuTtss8rAqq}poon]mmdlkkBjjihhAgfge7dcgbaaJ`_q^^\]]}\[[|ZYY$XXWBVVUTTBSSRRQQONN^MLLBKJJjIHHJGG,F3EQD:CBB0AA6@c?k>>B=`&%_$$w#""1! +nr-!,Is<6QTN= , t !rjtOZ Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s’au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?“
Zs/Z Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sînt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mînca astăzi cu mine. Mîne te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
rZ Saul s’a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.“
q Z Cînd a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.“
&pGZ „Mîne, la ceasul acesta, îţi voi trimete un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mîna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentrucă strigătul lui a ajuns pînă la Mine.“
koQZ Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:
n/Z Şi s’au suit în cetate. Tocmai cînd intrau pe poarta cetăţii, au fost întîlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
(mKZ Cînd veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănînce; căci poporul nu mănîncă pînă nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvinteze jertfa; după aceea, mănîncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum îl veţi găsi.“
l3Z Ele le-au răspuns: „Da, iacă-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentrucă poporul aduce jertfă pe înălţime.
k)Z Pe cînd se suiau ei spre cetate, au întîlnit nişte fete cari ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?“
}juZ Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!“ Şi s’au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
OiZ Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător!“ Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. –
4hcZ Sluga a luat din nou cuvîntul, şi a zis lui Saul: „Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.“ –
Gg Z Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n’avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?“
lfSZ Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.“
@e{Z Ajunseseră în ţara Ţuf, cînd Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.“
Xd+Z Saul a trecut prin muntele lui Efraim, şi a străbătut ţara Şalişa,fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
2c_Z Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s’au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.“
.bWZ El avea un fiu cu numele Saul, tînăr şi frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime dela umăr în sus.
a 9Z Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.
9`mZŞi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.“ Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.“
^_7ZSamuel, dupăce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.
!^=Zca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre.“
z]oZPoporul n’a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!“ au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,
}\uZŞi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.“
Y[-ZVa lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
ZZVa lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
uYeZVa lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
XZVa lua cea mai bună parte din cîmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.
RWZ Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mîncare şi pîne.
^V7Z îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pămînturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.
RUZ El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
YT-Z Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
SZ Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.“
'RIZEi se poartă cu tine cum s’au purtat totdeauna, decînd i-am scos din Egipt pînă în ziua de astăzi; M’au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
5QeZDomnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
PZSamuel n’a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.“ Şi Samuel s’a rugat Domnului.
-OUZEi au zis: „Iată că tu eşti bătrîn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.“
XN+ZToţi bătrînii lui Israel s’au strîns şi au venit la Samuel la Rama.
xMkZFiii lui Samuel n’au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.
mLUZFiul său întîi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.
WK +ZCînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
|JsZApoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.
I!ZEl se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.
MHZSamuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.
_G9ZCetăţile pe cari le luaseră Filistenii dela Israel, s’au întors la Israel, dela Ecron pînă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mîna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.
/FYZ Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n’au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mîna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.
9EmZ Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer {Sau Piatră de ajutor}, zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.“
xDkZ Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut pînă subt Bet-car.
iCMZ Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s’au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.
B/Z Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.
A!Zşi au zis lui Samuel:„Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mîna Filistenilor.“
L@ZFilistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii Filistenilor s’au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s’au temut de Filisteni,
[?1ZŞi s’au strîns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicînd: „Am păcătuit împotriva Domnului!“ Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.
q>]ZSamuel a zis: „Strîngeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.“
q=]ZŞi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.
&<GZSamuel a zis întregei case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul, şi slujiţi-I numai Lui; şi El vă va izbăvi din mîna Filistenilor.“
1;]ZTrecuse destulă vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în Chiriat – Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plîns după Domnul.
J: ZLocuitorii din Chiriat – Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.
(9KZAu trimes soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorîţi-vă şi suiţi-l la voi.“
C8ZOamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează dela noi?“
a7=ZDomnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, cînd s’au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şapte zeci de oameni din popor. Şi poporul a plîns, pentrucă Domnul îl lovise cu o mare urgie.
Q6ZErau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor Filistenilor, cari erau ale celor cinci căpetenii, atît cetăţi întărite cît şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, şi care este şi astăzi în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.
<5sZIată umflăturile de aur pe cari le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
{4qZCei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta, s’au întors la Ecron în aceeaş zi.
m3UZLeviţii au pogorît chivotul Domnului, şi lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.
A2}ZCarul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s’a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
1Z Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s’au bucurat cînd l-au văzut.
h0KZ Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaş drum, mugind, şi nu s’au abătut nici la dreapta nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Şemeşului.
m/UZ Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.
.{Z Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci cari alăptau, le-au înjugat la car, şi le-au închis viţeii acasă.
v-gZ Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti că nu mîna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare.“
X,+ZSă luaţi chivotul Domnului, şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într’o ladă, lucrurile de aur pe cari le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimeteţi, şi va pleca.
T+#ZAcum, faceţi un car nou de tot, şi luaţi două vaci tinere cari dau ţîţă şi cari n’au tras la jug; înjugaţi vacile la car, şi mînaţi înapoi acasă viţeii lor cari se ţin după ele.
3*aZPentruce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n’au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?
)ZFaceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri cari pustiesc ţara, şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mîna peste voi, peste dumnezeii voştri, şi peste ţara voastră.
(ZFilistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?“ Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaş urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.
'!ZEi au răspuns: „Dacă trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimeteţi cu mîna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti pentruce nu s’a îndepărtat mîna Lui de peste voi.“
6&gZŞi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimetem înapoi la locul lui.“
J% ZChivotul Domnuluui a fost şapte luni în ţara Filistenilor.
z$oZ Oamenii cari nu mureau, erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau pînă la cer.
=#uZ Şi au trimes şi au strîns pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“ Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mîna lui Dumnezeu apăsa cu putere.
h"KZ Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“
R!Z Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii dela mic pînă la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.
 5ZŞi au trimes şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.“ Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.“
^7ZCînd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.“
)ZMîna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atît în Asdod cît şi în ţinutul lui.
ZDe aceea, pînă în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi ceice intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
tcZŞi a doua zi, sculîndu-se disdedimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mîni ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decît trunchiul.
OZA doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.
-ZDupă ce au pus mîna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon {Zeul peşte} şi l-au aşezat lîngă Dagon.
Z 1ZFilistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod
`;ZEa a zis: „S’a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.“
iMZA pus copilului numele I – Cabod {Sau Nu mai e slavă}!, zicînd: „S’a dus slava din Israel!“ Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din pricina socrului şi bărbatului ei.
6gZCînd trăgea să moară, femeile cari erau lîngă ea i-au zis:„Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Dar ea n’a răspuns şi n’a luat seama la ce i se spunea.
!ZNoru-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, şi sta să nască. Cînd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s’a înconvoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.
^7ZAbea a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lîngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrîn şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.
ueZCel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrîngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.“
;ZOmul a zis lui Eli: „Vin de pe cîmpul de bătaie, şi din cîmpul de bătaie am fugit astăzi“. Eli a zis: „Ce s’a întîmplat, fiule?“
wiZŞi Eli era în vîrstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.
#ZEli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce însemnează zarva aceasta?“ Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.
a=Z Cînd a ajuns,Eli, aştepta, stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.
9Z Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo în aceaş zi cu hainele sfîşiate, şi cu capul acoperit cu ţărînă.
h KZ Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.
E Z Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrîngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.
;Z Întăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v’au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!“
 3ZVai de noi! Cine ne va izbăvi din mîna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie.
! =ZFilistenii s’au temut, pentrucă au crezut că Dumnezeu venise în tabără. «Vai de noi!» au zis ei, «căci n’a fost aşa ceva pînă acum.
S!ZRăsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: «Ce înseamnă strigătele acestea cari răsună în tabăra Evreilor»? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.
%ZCînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s’a cutremurat pămîntul.
jOZPoporul a trimes la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legămîntului lui Dumnezeu.
1]ZPoporul s’a întors în tabără, şi bătrînii lui Israel au zis: „Pentruce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm dela Silo chivotul legămîntului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mîna vrăjmaşilor noştri.
OZFilistenii s’au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de Filisteni, cari au omorît pe cîmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.
] 7ZChemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel.
Israel a ieşit înaintea Filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbărîseră la Afec.
{ZDomnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului.
vgZTot Israelul, dela Dan pînă la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.
tcZSamuel creştea, Domnul era cu el, şi n’a lăsat să cadă la pămînt niciunul din cuvintele sale.
ZSamuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!“
J~ZŞi Eli a zis: „Care este cuvîntul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!“
j}OZDar Eli a chemat pe Samuel, şi a zis: „Samuele, fiule“! El a răspuns: „Iată-mă!“
|-ZSamuel a rămas culcat pînă dimineaţa, apoi a deschis uşile casei Domnului. Samuel s’a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.
{3ZDe aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare“.
Wz)Z I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui s’au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.
}yuZ În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
xZ Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.
8wkZ Domnul a venit, S’a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!“ Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă“.
EvZ şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.“ Şi Samuel s’a dus să se culce la locul lui.
OuZDomnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,
itMZSamuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu-i fusese încă descoperit.
Vs'ZDomnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat.“ Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă“.
7riZŞi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă“. Şi s’a dus şi s’a culcat.
OqZAtunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!“
p Ziar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
oZTot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,
n ZTînărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.
m)Z$Şi oricine va mai rămînea din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămînt înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pîne, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pîne să mănînc“.
:loZ#Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu.
k}Z"Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într’o zi.
\j3Z!Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr’ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei.
4icZ Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn în casa ta.
h+ZIată că vine vremea cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi niciun bătrîn în casa ta.
0g[ZDe aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea“. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi.
,fSZPentruce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“
e7ZEu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.
4dcZUn om al lui Dumnezeu a venit la Eli, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M’am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon?
Vc'ZTînărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
sbaZDacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Totuş ei n’au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.
zaoZNu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
{`qZEl le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu dela tot poporul despre faptele voastre rele.
2__ZEli era foarte bătrîn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului întîlnirii.
#^AZCînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel creştea înaintea Domnului.
b]?ZEli a binecuvîntat pe Elcana şi pe nevastă-sa, şi a a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, cari să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!“ Şi s’au întors acasă.
\ZMamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i-o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.
j[OZSamuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.
Z ZTinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentrucă nesocoteau darurile Domnului.
&YGZŞi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“.
MXZChiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“.
?WyZo vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel cari veneau la Silo.
^V7Z Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se ferbea carnea. Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne,
LUZ Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
rT_Z Elcana s’a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
sSaZ Vrăjmaşii Domnului vor tremura,
Din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămîntului.
El va da Împăratului Său putere,
Şi El va înălţa tăria Unsului Lui“.
RZ El va păzi paşii prea iubiţilor Lui,
Dar cei răi vor fi nimiciţi în întunerec;
Căci omul nu va birui prin putere.
'QIZEl ridică din pulbere pe cel sărac,
Ridică din gunoi pe cel lipsit.
Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari.
Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă;
Căci ai Domnului sînt stîlpii pămîntului,
Şi pe ei a aşezat El lumea.
[P1ZDomnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,
El smereşte şi El înalţă
lOSZDomnul omoară şi învie,
El pogoară în locuinţa morţilor şi
El scoate de acolo.
LNZCei ce erau sătui, se închiriază pentru pîne,
Şi ceice erau flămînzi se odihnesc;
Chiar cea stearpă naşte de şapte ori,
Şi cea care avea mulţi copii stă lîncezită.
bM?ZArcul celor puternici s’a sfărîmat,
Şi cei slabi sînt încinşi cu putere.
OLZNu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare,
Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie;
Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul,
Şi toate faptele sînt cîntărite de El.
{KqZNimeni nu este sfînt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decît Tine; Nu este stîncă aşa ca Dumnezeul nostru.
aJ ?ZAna s’a rugat, şi a zis:
„Mi se bucură inima în Domnul,
Puterea mea a fost înălţată de Domnul;
Mi s’a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei,
Căci mă bucur de ajutorul Tău.
I ZDe aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului.
dH EZPentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
]G 7ZAna a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atît este de adevărat că eu sînt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam Domnului.
:F sZAu junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
4E eZCînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
eD GZElcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă pînă-l vei înţerca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvîntul Lui!“ Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.
:C qZDar Ana nu s’a suit, şi a zis bărbatului ei: „Cînd voi înţerca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămînă acolo pentru totdeauna.“
B #ZBărbatul său Elcana s’a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi împlinească juruinţa.
TA %ZCînd i s’au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel {Sau Dumnezeu a ascultat}, „căci“ a zis ea, „dela Domnul l-am cerut.“
n@ YZS’au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s’au închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s’au întors şi au venit acasă la Rama.
$Elcana s’a culcat cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.
 ~Z}||M{ezUyxCwOvuuatssArqq&ppoonmllPkk jfihhIgffeNdd cb|aa`_^^{]] \}[ZoYYXWW VU>T{SSQQ:POO4NPMMLqKK-JJaIzHGFF'EDDrCC"B{A@@2??>==n<< ;::P988776d5544[3N2p11 0|// .r-,,2+**f)(('s&&_%$##9")!~ .ti$#VS\> 7 F j iu&rY*-Z!Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.“ Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.
0)[Z Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.“ Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!“
f(GZSamuel s’a întors şi a mers după Saul, şi Saul s’a închinat înaintea Domnului.
b'?ZSaul a zis iarăş: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrînilor poporului meu, şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.“
u&eZCel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.“
y%mZSamuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, şi o dă altuia mai bun decît tine.
l$SZŞi pe cînd se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s’a rupt.
4#cZSamuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine: fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel“.
"ZAcum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin pînă la pămînt înaintea Domnului.“
3!aZAtunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n’am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.
q ]ZCăci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă şi El ca împărat“.
oYZSamuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.
1]Zdar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pîrgă din ceeace trebuia nimicit cu desăvîrşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal“.
X+ZSaul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului, şi m’am dus în calea pe care mă trimetea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvîrşire pe Amaleciţi;
ZPentruce n’ai ascultat glasul Domnului? Pentruce te-ai aruncat asupra prăzii, şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?“
*OZDomnul te trimisese, zicînd: «Du-te, şi nimiceşte cu desăvîrşire pe păcătoşii aceia, pe Amaleciţi; războieşte-te cu ei pînă îi vei nimici».
+QZSamuel a zis: „Cînd erai mic în ochii tăi, n’ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?
ZSamuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astănoapte“. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte“.
iMZSaul a răspuns: „Le-au adus dela Amaleciţi, pentrucă poporul a cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău; iar pe celelate, le-am nimicit cu desăvîrşire“.
ZSamuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?“
zoZ Samuel s’a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvîntat de Domnul! Am păzit cuvîntul Domnului“.
Z S’a sculat dis de dimineaţă, ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s’a dus la Carmel, şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s’a întors, şi, trecînd mai departe, s’a pogorît la Ghilgal“.
<sZ „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate dela Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele“. Samuel s’a mîhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.
5gZ Domnul a vorbit lui Samuel, şi i-a zis:
Z Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag, şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi, şi tot ce era mai bun; n’a vrut să le nimicească cu desvîrşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
ZA prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvîrşire tot poporul, trecîndu-l prin ascuţişul săbiei.
a=ZSaul a bătut pe Amalec, dela Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului.
(KZŞi a zis Cheniţilor: „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v’aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, cînd s’au suit din Egipt“. Şi Cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.
dCZSaul a mers pînă la cetatea lui Amalec, şi a pus nişte oameni la pîndă în vale.
ZSaul a adunat poporul, şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri, şi zece mii de oameni din Iuda.
P ZDu-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvîrşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.“
 /ZAşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Mi-aduc aminte de ceeace a făcut Amalec lui Israel, cînd i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.
  'ZSamuel a zis lui Saul: „Pe mine m’a trimes Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul.
- UZ4În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.
T#Z3Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
Z2Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
!Z1Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
nWZ0S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.
wiZ/După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
b?Z.Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s’au dus acasă.
,SZ-Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
zoZ,Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“
DZ+Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“
tcZ*Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.“ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
~Z)Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
6}gZ(Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“
'|IZ'Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.“ Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
!{=Z&Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.
'zIZ%Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.
yZ$Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.
ixMZ#Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
BwZ"Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
gvIZ!Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.“
uZ şi s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu sînge cu tot.
mtUZÎn ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
s;ZNegreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“
r+ZŞi Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!
Aq}ZAtunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Şi poporul era sleit de puteri.
tpcZIonatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s’au luminat.
o'ZCînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.
an=ZTot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.
tmcZZiua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!“ Şi nimeni nu mîncase.
mlUZDomnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
(kKZToţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.
PiZApoi Saul şi tot poporul care era cu el s’au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşala era nespus de mare.
h%ZPe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mîna!“
g7ZŞi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
KfZAtunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
eZStrăjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
2d_ZA intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s’au spăimîntat; ţara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
+cQZÎn această întîie înfrîngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
Zb/Z Şi Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
a Z Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
`!Z S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
_Z Dar dacă vor zice: «Suiţi-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
{^qZ Dacă ne vor zice: «Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
b]?Z„Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
-\UZCel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“
[7ZIonatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca şi printr’un mare număr.“
ZZUnul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
XY+ZÎntre trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.
(XKZAhia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s’a dus.
WZSaul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
^V 9ZÎntr’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Şi n’a spus nimic tatălui său.
ZU/Z O ceată de Filisteni a venit şi s’a aşezat la trecătoarea Micmaşului.
DTZ Şi aşa s’a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mînile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.
SZ cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.
{RqZ Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
Q;Z În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: „Să împedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.“
PZ alta a luat drumul spre Bet-Horon; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim, înspre pustie.“
|OsZ Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;
NZ Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.
8MkZ Apoi Samuel s’a sculat, şi s’a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.
HL Z dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n’ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.“
=KuZ Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n’ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
#JAZ mi-am zis: Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m’am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.“
OIZ Samuel a zis: „Ce-ai făcut?“ Saul a răspuns: „Cînd am văzut că poporul se împrăştie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît, şi că Filistenii sînt strînşi la Micmaş,
zHoZ Pe cînd sfîrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.
|GsZ Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţămire.“ Şi a jertfit arderea de tot.
F#Z A aşteptat sapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lîngă Saul.
E/Z Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lîngă el tremura.
GD Z Bărbaţii lui Israel s’au văzut la strîmtoare, căci erau strînşi de aproape şi s’au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stînci, în turnuri şi în gropile pentru apă.
wCiZ Filistenii s’au strîns să lupte cu Israel. Aveau o mie de cară şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul depe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărît la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.
4BcZ Tot Israelul a auzit zicîndu-se: „Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s’a făcut urît Filistenilor“. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.
QAZ Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trîmbiţa prin toată ţara, zicînd: „Să audă Evreii lucrul acesta!“
c@AZ Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimes pe fiecare la cortul lui.
r? aZ Saul era în vîrstă de treizeci de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.
T>#Z Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru“.
=/Z Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi.
"<?Z Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetînd să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.
;Z Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărît să facă din voi poporul Lui.
:3Z Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n’aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sînt lucruri de nimic.
(9KZ Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.
`8;Z Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi“.
#7AZ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.
l6SZ Nu sîntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi“.
l5SZ Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul subt ochii voştri.
A4}Z Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.
3Z Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît şi împăratul care domneşte peste voi.
2}Z Iată dar împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi.
l1SZ Apoi, cînd aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: «Nu!» ci un împărat să domnească peste noi“. „Şi totuş Domnul, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.
?0yZ Şi Domnul a trimes pe Ierubaal, şi pe Barac şi pe Iefta, şi pe Samuel, şi v’a izbăvit din mîna vrăjmaşilor voştri cari vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.
]/5Z Au strigat iarăş către Domnul, şi au zis: «Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul, şi am slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne acum din mîna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji.“
j.OZ Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor; şi El i-a vîndut în mînile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mînile Filistenilor, şi în mînile împăratului Moabului, cari au început lupta împotriva lor.
b-?Z Dupăce a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat către Domnul, şi Domnul a trimes pe Moise şi pe Aaron, cari au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.
%,EZ Acum, înfăţişaţi-vă, ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe cari vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri.
+yZ Atunci Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise şi pe Aaron, şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.
N*Z El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n’aţi găsit nimic în mînile mele“. Şi ei au răspuns: „Sînt martori!“
|)sZ Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n’ai primit nimic din mîna nimănui“.
((KZ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.“
^'7Z De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sînt bătrîn, am albit, aşa că fiii mei sînt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţă pînă în ziua de azi.
& Z Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v’am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.
n%WZ Tot poporul s’a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulţămire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s’au veselit foarte mult acolo.
y$mZ Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.“
#{Z Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel“.
"Z Poporul a zis lui Samuel: „Cine zicea: «Saul să domnească peste noi?» Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm.“
|!sZ A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n’au mai rămas doi laolaltă dintre ei.
l SZ şi au zis Amoniţilor: „Mîine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea“.
jOZ Ei au zis solilor cari veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mîne, cînd va dogorî soarele, veţi avea ajutor“. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, cari s’au umplut de bucurie,
 Z Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
+Z A luat o păreche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimes prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel“. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.
r_Z Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s’a mîniat foarte tare.
;Z Saul tocmai se întorcea dela cîmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plînge?“I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.
-Z Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plîns.
A}Z Bătrînii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie“.
CZ Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.“
/ [Z Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.“
8kZ S’au găsit însă şi oameni răi, cari ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?“ Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s’a făcut că nu-i aude.
ymZ Şi Saul s’a dus acasă în Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi a căror inimă o mişcase Dumnezeu.
OZ Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăţiei, şi l-a scris într’o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimeţînd pe fiecare acasă.
JZ Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el“. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul“!“
9Z Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s’a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, dela umăr în sus.
Z Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?“ Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.“
2_Z A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.
lSZ Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.
/Z Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vsotru, care v’a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un împărat peste noi!» Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.“
` ;Z şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:«Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v’am izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor împărăţiilor cari vă apăsau.
C Z Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Miţpa,
) MZ Şi Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele s’au găsit.“ Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
] 5Z Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v’a spus Samuel.“
D Z Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v’aţi dus?“ Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar cînd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.“
G Z Cînd a sfîrşit de proorocit, s’a dus pe înălţime.
 Z Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?“ Deacolo zicala: „Oare şi Saul este între prooroci?“ –
a=Z Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte, au văzut că proorocea împreună cu proorocii, şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s’a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între prooroci?“
%EZ Cînd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a proorocit în mijlocul lor.
.WZ De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s’au împlinit în aceeaş zi.
vgZ Apoi să te pogori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi pogorî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, pînă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.“
q]Z Cînd ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
iMZ Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într’alt om.
Z După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci pogorîndu-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, tîmpene, fluere şi cobze înainte, şi proorocind.
mUZ Ei te vor întreba de sănătate, şi-ţi vor da două pîni, pe cari le vei lua din mîna lor.
p~[Z De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîne, iar altul un burduf cu vin.
[}1Z Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormîntul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: «Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s’au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gîndeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: «Ce să fac pentru fiul meu?“
/| [Z Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
{Z Cînd s’au pogorît la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră“. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum“, a zis iarăş Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvîntul lui Dumnezeu“.
dzCZ Apoi s’au sculat disdedimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi“. Saul s’a sculat, şi au ieşit amîndoi, el şi Samuel.
zyoZ S’au pogorît apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
x%Z Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat,pune-o înainte, şi mănîncă, fiindcă pentru tine s’a păstrat cînd am poftit poporul.“ Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea.
twcZ Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, cînd ţi-am zis:«Pune-o deoparte.“
-vUZ Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.
qu]Z Saul a răspuns: „Oare nu sînt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?“
S~}}|v{zzuyxxwvv*uGttqs~srqppWoonUmml^kkqjihhYggfHeeedjccGb;aa`*_^]][[ZZsYY'XWW4VTUTSSoRRBQPOO0NMML>K2JJII_IH[GG-FF^EEDChBBeAA@@???0>=i<<|;:998766s6 5L443[2f1d00T//".n--#,,7++@*]))A(Z'&&%5$^#"q"!D af*wo]` P Z osS>ewZDavid a zis lui Ahimelec: „N’ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca împăratului era grabnică.“
*dOZChiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
rc_ZAtunci preotul i-a dat pînea sfinţită, căci nu era acolo altă pîne decît pînea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pîne caldă, în clipa cînd luaseră pe cealaltă.
bZDavid a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile decînd am plecat, şi toţi oamenii mei sînt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.“
0a[ZPreotul a răspuns lui David: „N-am pîne obicinuită la îndemnă, ci numai pîne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s’au ferit de împreunarea cu femei!“
S`!ZAcum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîni, sau ce se va găsi.“
z_oZDavid a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: «Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat-o.» Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei.
$^ EZDavid s’a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i-a zis: „Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?“
];Z*Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!“
David s’a sculat şi a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.
\Z)După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu faţa la pămînt şi s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
][5Z(Ionatan a dat băiatului armele, şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.“
ZZ/Z'Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
Y5Z&I-a strigat iarăş: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!“ Şi băiatul lui Ionatan a strîns săgeţile, şi s’a întors la stăpînul lui.
&XGZ%Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.
'WIZ$El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
VZ#A doua zi de dimineaţă, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băeţaş.
PUZ"S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, şi n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.
&TGZ!Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
nSWZ Ionatan a răspuns tatălui său Saul, şi i-a zis: „Pentruce să fie omorît? Ce a făcut?“
]R5ZCăci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimete să-l caute, şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.
\Q3ZAtunci Saul s’a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
P3ZEl a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n’a venit la masa împăratului.“
\O3ZIonatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
7NiZA doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentruce n’a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“
MZSaul n’a zis nimic în ziua aceea; „căci“, zicea el, „s’a întîmplat: el nu este curat, negreşit nu este curat“.
'LIZÎmpăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s’a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.
wKiZDavid s’a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce.
^J7ZDomnul este martor pe vecie pentru cuvîntul pe care ni l-am dat unul altuia.“
I ZDar dacă voi zice tînărului: «Iată că săgeţile sînt dincolo de tine!» atunci să pleci, căci Domnul te trimete.
HZŞi voi trimete un tînăr, şi-i voi zice: «Du-te de găseşte săgeţile!» Dacă-i voi zice:«Iată că săgeţile sînt dincoace de tine, ia-le!» atunci să vii, căci este pace pentru tine, şi n’ai să te temi de nimic, viu este Domnul!
cGAZEu voi trage trei săgeţi în spre piatra aceasta, ca şi cînd aş lovi la ţintă.
#FAZSă te pogori a treia zi pînă în fundul locului în care te ascunsesei în ziua cînd cu întîmplarea aceea, şi să rămîi lîngă piatra Ezel.
tEcZIonatan i-a zis: „Mîne este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
DZIonatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
vCgZCăci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“
4BcZsă nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.
qA]ZDacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
8@kZ Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăş îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
2?_Z Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; şi de va gîndi bine de David,
l>SZ Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe cîmp.“ Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.
s=aZ David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“
@<{Z Ionatan i-a zis: „Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!“
d;CZArată-ţi dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legămînt înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?“
0:[ZŞi dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n’are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.
_99ZDacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m’a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».
T8#ZŞi David i-a răspuns: „Iată că mîne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.
R7ZIonatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“
6ZDavid a zis iarăş, jurînd: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: «Să nu ştie Ionatan, căci s’ar întrista.» Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte“.
S5!ZIonatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“
S4 #ZDavid a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“
_39ZS’a desbrăcat de haine şi a proorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s’a aruncat desbrăcat la pămînt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între prooroci?“
=2uZŞi s’a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama.
]15ZAtunci Saul s’a dus el însuş la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde este Samuel şi David?“ I s’a răspuns: „Sînt în Naiot, lîngă Rama.“
03ZAu spus lui Saul lucrul acesta; el a trimes alţi oameni, şi au proorocit şi ei. A mai trimes alţii a treia oară, şi au proorocit şi ei.
c/AZSaul a trimes nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci cari prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să proorocească.
l.SZAu spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lîngă Rama.“
)-MZAşa a fugit şi a scăpat David. El s’a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.
_,9ZSaul a zist către Mical: „Pentru ce m’ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?“ Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec, ori te omor!“
}+uZOamenii aceia s’au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.
t*cZSaul i-a trimes înapoi să-l vadă, şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.“
W))ZCînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.“
(Z În urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.
\'3Z Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.
h&KZ Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.“
0%[Z şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.
$Z Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta,
$#CZRăzboiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s’a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.
"%ZIonatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.
t!cZSaul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: „Viu este Domnul, că David nu va muri!“
~ wZşi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“
q]ZIonatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul“, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
&GZEu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.“
^7ZDar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: „Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într’un loc tăinuit, şi ascunde-te.
b AZSaul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.
;qZDomnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecîteori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.
eEZSaul s’a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.
jOZSaul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David.
ZDavid s’a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical.
0[ZSlujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărîtă,
 ZSaul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: «Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.“ Saul avea de gînd să facă pe David să cadă în mînile Filistenilor.
@}ZSlujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.
X+ZSlujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.“
oYZSaul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi-i: «Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.“
<sZEl îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor“. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere“.
]5ZMical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.
 ZVenind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.
!=ZDavid a răspuns lui Saul: „Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?“
7ZSaul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului“. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mîna mea pe el, ci mîna Filistenilor să fie asupra lui“.
d CZdar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra în fruntea lor.
C ZSaul, văzînd că izbutea totdeauna, se temea de el;
= wZizbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.
Z L-a îndepărtat de lîngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni.
David ieşea şi intra în fruntea poporului;
_ 9Z Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase dela el.
Z Saul a ridicat suliţa, zicîndu-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete“. Dar David s’a ferit de el de două ori.
DZ A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în mînă.
EZ Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.
7iZSaul s’a mîniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decît împărăţia.“
'ZFemeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau:
„Saul a bătut miile lui, –
iar David zecile lui de mii.“
ZPe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie.
:oZDavid se ducea şi izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
ZA scos mantaua pe care o purta, ca s’o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.
Y-ZIonatan a făcut legămînt cu David, pentrucă-l iubea ca pe sufletul lui.
p[ZÎn aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
$~ EZDavid sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s’a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
}Z:Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?“ Şi David a răspuns: „Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“
&|GZ9Şi cînd s’a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului.
W{)Z8„Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta“, a zis împăratul.
fzGZ7Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.“
xykZ6David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.
kxQZ5Şi copiii lui Israel s’au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra.
w Z4Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.
Vv'Z3A alergat, s’a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît şi i-a tăiat capul.
Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
,uSZ2Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l-a trîntit la pămînt şi l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă.
RtZ1Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.
sZ0Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului.
8rkZ/Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.“
uqeZ.Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.
dpCZ-David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o.
ro_Z,a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.“
nZ+Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
m9Z*Filisteanul s’a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
ylmZ)Filisteanul s’a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
^k7Z(Şi-a luat toiagul în mînă, şi-a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.
jZ'David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Şi s’a desbrăcat de ea.
}iuZ&Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
\h3Z%David a mai zis: „Domnul, care m’a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.“ Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“
Ag}Z$Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.“
f/Z#alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.
eZ"David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
+dQZ!Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.“
c-Z David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“
ybmZCînd s’au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să-l caute.
a#ZŞi s’a întors dela el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întîiaş dată.
S`!ZDavid a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“
4_cZEliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s’a aprins de mînie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorît tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.“
|^sZPoporul, spunînd din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.“
]ZDavid a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?“
\-ZFiecarea zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.“
n[WZLa vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.
eZEZPe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
?YyZDavid a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
bX?ZIsrael şi Filistenii s’au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
W ZDavid s’a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
xVkZEi sînt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.“
$UCZdu şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sînt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.
$TCZIsai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
rS_ZFilisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s’a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
eREZDavid a plecat dela Saul şi s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
VQ'ZDavid era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,
NPZ Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
&OGZ Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.
NZ Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s’au înspăimîntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
MZ Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.“
)KMZFilisteanul s’a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, şi nu sînteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!
J9ZCoada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi ferul suliţei cîntărea şase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
nIWZAvea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.
yHmZPe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
FZFilistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
+EQZSaul şi bărbaţii lui Israel s’au strîns şi ei; au tăbărît în Valea terebinţilor, şi s’au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.
(D MZFilistenii şi-au strîns oştile ca să facă război, şi s’au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
@C{ZŞi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.
BZSaul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.“
AZDavid a ajuns la Saul, şi s’a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.
@3ZIsai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.
x?kZSaul a trimes nişte oameni la Isai, să-i spună: „Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“
}>uZUnul din slujitori a luat cuvîntul, şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.“
z=oZSaul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cînte bine, şi aduceţi-l la mine.“
o<YZPoruncească numai domnul nostru! Robii tăi sînt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu arfa; şi, cînd duhul rău trimes de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cînta cu mîna, şi vei fi uşurat.“
`;;ZSlujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău dela Dumnezeu te munceşte.
p:[ZDuhul Domnului S’a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.
_99Z Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începînd din ziua aceea şi în cele următoare.
Samuel s’a sculat, şi s’a dus la Rama.
08[Z Isai a trimes să-l aducă.Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te, şi unge-l, căci el este!“
7Z Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sînt toţi fiii tăi?“. Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tînăr, dar paşte oile.“ Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă pînă nu va veni aici.“
65Z Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n’a ales pe niciunul din ei.“
`5;Z Isai a trecut pe Şama; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“
4ZIsai a chemat pe Abinadab, şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.“
r3_ZŞi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.“
2{ZCînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.“
71iZEl a răspuns: „Da; vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.“ A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui, şi i-a pofitit la jertfă.
>0wZSamuel a făcut ce zisese Domnul, şi s’a dus la Betleem. Bătrînii cetăţii au alergat înspăimîntaţi înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun?“
/+ZSă pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.“
:.oZSamuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle, şi mă va ucide.“ Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel, şi să zici: «Vin să aduc o jertfă Domnului.»
- -ZDomnul a zis lui Samuel: „Cînd vei înceta să plîngi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.“
8,kZ#Samuel nu s’a mai dus să vadă pe Saul pînă în ziua morţii sale. Dar Samuel plîngea pe Saul, pentrucă Domnul Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
U+%Z"Samuel a plecat la Rama, şi Saul s’a suit acasă la Ghibea lui Saul.
~~p}}.||{ozzy(xww-vRttGssrqpooJnml_kkjj6ihhDgffWeedpcbb2aU``@_^^S]\\[[Z\YiXsWW-VV8UTSSRRQ#PONN MM1LKKfJJIIHGG0FbFEED\CpBBLAA@ ?#>~>==#ZDomnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat-o altuia, lui David.
ZSamuel a zis: „Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S’a depărtat de tine şi S’a făcut vrăjmaşul tău?
2_ZSamuel a zis lui Saul: „Pentruce m’ai turburat, chemîndu-mă?“ Saul a răspuns: „Sînt într’o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S’a depărtat dela mine; nu mi-a răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.“
eEZEl i-a zis: „Cum e la chip?“ Şi ea a răspuns: „Este un bătrîn care se scoală, şi este învelit cu o mantie.“ Saul a înţeles că era Samuel, şi s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.
;Z Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?“ Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.“
Z Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: „Pentruce m’ai înşelat? Tu eşti Saul!“
kQZ Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?“ Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.“
}Z Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.“
PZ Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?“
X+ZAtunci Saul s’a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemînd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.“
[1ZAtunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s’o întreb.“ Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.“
w iZSaul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.
v gZLa vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.
ZFilistenii s’au strîns, şi au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa.
7 iZSamuel murise. – Tot Israelul îl plînsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau.
8 kZDavid a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.“
j QZPe vremea aceea, Filistenii şi-au strîns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.“
Z Achiş se încredea în David, şi zicea: „S’a făcut urît poporului său Israel, şi va rămînea în slujba mea pe vecie.“
)MZ David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; „căci“, se gîndea el, ei „ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică:„Aşa a făcut David.“ Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara Filistenilor.
+QZ Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?“ Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.“
8kZ David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.
fGZDavid şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur şi pînă în ţara Egiptului.
_9ZTimpul cît a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.
ZŞi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda pînă în ziua de azi.
wiZDavid a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într’una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?“
V'ZSaul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.
H~ ZDavid şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
}7ZŞi David s’a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
| ZDavid şi-a zis în sine: „Voi peri într’o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.“
/{YZSaul a zis lui David: „Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.“ David şi-a văzut de drum, şi Saul s’a întors acasă.
9zmZŞi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.“
@y{ZDomnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, şi eu n’am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.
ixMZDavid a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia.
ewEZSaul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.“
BvZOh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munţi.“
u7ZSă binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîţă împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moştenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!»
qt]ZŞi a zis: „Pentruce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, şi cu ce sînt vinovat?
"s?ZSaul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
rZCe ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteţi vrednici de moarte, căci n’aţi vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“
oqYZŞi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
"p?ZŞi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N’auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?“
{oqZ David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
|nsZ David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s’a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într’un somn adînc.
m-Z Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, şi să plecăm.“
5leZ Şi David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie şi va peri.
kZ Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului şi să rămînă nepedepsit?“
ujeZAbişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să-i mai dau alta.“
pi[ZDavid şi Abişai s’au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui.
|hsZDavid a luat cuvîntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Şi Abişai a răspuns: „Eu, mă voi pogorî cu tine.“
gZAtunci David s’a sculat şi a venit la locul unde tăbărîse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărît în jurul lui.
OfZa trimes nişte iscoade, şi a aflat că în adevăr Saul venise.
%eEZA tăbărît pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lîngă drum. David era în pustie; şi, înţelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie,
dZSaul s’a sculat şi s’a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.
c ZZifiţii s’au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.“
jbOZ,Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.
Za/Z+David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui.
`'Z*Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.
3_aZ)Ea s’a sculat, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.“
^Z(Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“
R]Z'David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“
David a trimes vorba Abigailei că vrea s’o ia de nevastă.
H\ Z&Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
=[uZ%Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s’a făcut ca o piatră.
PZZ$Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.
%YEZ#Şi David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.“
jXOZ"Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n’ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“
W5Z!Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna!
VZ David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!
gUIZatunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s’a răzbunat singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.“
|TsZCînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,
oSYZDacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.
FRZIartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.
QZPrimeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu.
UP%ZAcum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sînge şi să te ajuţi cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
OZSă nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal {Sau Nebun} îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n’am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.
6NgZApoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.
,MSZCînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s’a închinat pînă la pămînt.
KLZDumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“
K;ZDavid zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
+JQZEa a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întîlnit. –
I Zşi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N’a spus nimic bărbatului ei Nabal.
bH?ZAbigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
QGZSă ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.
iFMZNe-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
!E=ZŞi totuş oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, şi nu ni s’a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
dDCZUnul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s’a purtat rău cu ei.
C Z Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia“! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s’au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
B Z Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s’au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
%AEZ Şi să-mi iau eu pînea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sînt de nu ştiu unde?“
@;Z Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni.
}?uZ Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
h>KZÎntreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într’o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.“
#=AZŞi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, şi nu li s’a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.
z<oZşi să-i vorbiţi aşa: «Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.
;/ZA trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,
A:ZDavid a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.
J9ZNumele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
&8GZÎn Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
37 cZSamuel a murit. Tot Israelul s’a adunat şi l-a plîns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s’a sculat şi s’a pogorît în pustia Paran.
{6qZDavid a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s’au suit în locul întărit.
5ZJură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînţa mea după mine, şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.“
q4]ZAcum iată, ştiu că tu vei domni, şi că împărăţia lui Israel va rămînea în mînile tale.
73iZDacă întîlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
2ZTu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mînile tale, şi nu m’ai omorît.
z1oZŞi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
05ZCînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?“ Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns.
)/MZDomnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.“
o.YZÎmpotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîne mort, un purice.
c-AZ Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.
x,kZ Judece Domnul între mine şi tine, şi Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.
8+kZ Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei, şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, şi că n’am păcătuit împotriva ta. Totuş tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
i*MZ Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat, şi am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»
s)aZ David a zis lui Saul: „De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îţi vrea răul?»
m(UZDupă aceea, David s’a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, şi David s’a plecat cu faţa la pămînt şi s’a închinat.
C'ZCu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i-a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s’a sculat să iasă din peşteră, şi şi-a văzut înainte de drum.
E&ZŞi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.“
W%)ZDupă aceea, inima îi bătea, pentrucă tăiase colţul hainei lui Saul.
\$3ZOamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: «Dau pe vrăjmaşul tău în mînile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.“ David s’a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
0#[ZA ajuns la nişte stîne de oi, cari erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii.
""?ZSaul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s’a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici.
! ZCînd s’a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.“
b ?ZDe acolo David s’a suit spre locurile întărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo.
A}ZSaul a încetat să urmărească pe David, şi s’a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s’a numit Sela-Hamahlecot {Sau Stînca împărţirii}.
~wZcînd un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit Filistenii în ţară.“
r_ZSaul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mîna pe ei,
oYZSaul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s’a dat de veste lui David, care s’a pogorît la stîncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, cînd a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon.
(KZS’au sculat dar şi s’au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon, şi anume în cîmpia din spre miazăzi de pustie.
H ZCercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.“
?yZDuceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii, şi cine l-a văzut, căci mi s’a spus că este foarte şiret.
S!ZSaul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveţi milă de mine!
%EZPogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mînile împăratului.“
9mZZifiţii s’au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?
ZAu făcut iarăş amîndoi legămînt înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s’a dus acasă.
T#Zşi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.“
 ZAtunci Ionatan, fiul lui Saul, s’a sculat şi s’a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
gIZDavid, văzînd că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stătut în pustia Zif, în pădure.
'IZDavid a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mînile lui.
Y-Z Atunci David s’a sculat cu oamenii lui în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s’au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s’a oprit din mers.
9Z David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.“
saZ Mă vor da în mînile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoieşte şi descopere lucrul acesta robului Tău!“ Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.“
;Z Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea.
 #Z David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!“
 ZŞi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui.
D ZSaul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila, şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mînile mele, căci a venit şi s’a închis într’o cetate cu porţi şi zăvoare.“
q ]ZCînd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s’a pogorît cu efodul în mînă.
QZDavid s’a dus dar cu oamenii lui la Cheila, şi s’a bătut împotriva Filistenilor; le-a luat vitele, şi le-a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.
;ZDavid a întrebat iarăş pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mînile tale.“
%EZDar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi cînd vom merge la Cheila, împotriva oştilor Filistenilor?“
=uZDavid a întrebat pe Domnul, şi a zis: „Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?“ Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.“
 ZAu venit şi au spus lui David: „Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, şi au jăfuit ariile.“
1ZRămîi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viaţa mea, caută s’o ia şi pe a ta; lîngă mine vei fi bine păzit.“
V'ZDavid a zis lui Abiatar: „M’am gîndit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sînt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.
?{Zşi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului.
kQZUn fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David,
8kZSaul a mai trecut prin ascuţişul săbiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut supt ascuţişul săbiei.
h~KZAtunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te, şi loveşte pe preoţi.“ Şi Doeg, Edomitul, s’a întors, şi a lovit pe preoţi; a omorît în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, cari purtau efodul de in.
?}yZŞi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el: „Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s’au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.“ Dar slujitorii împăratului n’au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii Domnului.
d|CZÎmpăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.“
({KZOare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.“
RzZAhimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?
yymZ Saul i-a zis: „Pentruce v’aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentruce i-ai dat pîne şi o sabie, şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?“
fxGZ Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!“ El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!“
2w_Z Împăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.
uveZ Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.“
!u=Z Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.
bt?ZDacă nu, de ce v’aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legămîntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n’a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine, şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?“
Ws)ZŞi Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: „Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?
Gr ZSaul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea subt tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mînă, şi toţi slujitorii lui stăteau lîngă el.
'qIZProorocul Gad a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te, şi intră în ţara lui Iuda.“ Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.
p}ZŞi i-a adus înaintea împăratului Moabului, şi au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetăţuie.
Xo+ZDe acolo David s’a dus la Miţpe în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pînă voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.“
LnZToţi ceice se aflau în nevoie, cari aveau datorii, sau cari era nemulţămiţi, s’au strîns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s’au unit cu el aproape patru sute de oameni.
m +ZDavid a plecat de acolo, şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s’au pogorît la el.
lZOare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?“
}kuZAchiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentruce mi-l aduceţi?
(jKZ A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
liSZ David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.
OhZ Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta, jucînd: «Saul şi-a bătut miile lui,
Iar David zecile lui de mii?“
rg_Z David s’a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.
f)Z Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorît în valea terebinţilor; este învelită într’un covor, în dosul efodului; dacă vrei s’o iei, ia-o, căci nu este alta aici.“ Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.“
<+~g}||'{{ zzxwLvuut;s{rrqQppoonmllHkkjLixhhgfeeeIdcbya``o__,^^{^5]],\\N[ZYXXXWWAVVUU>&=< - fm@W <IX dDavid a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mînile tale.“
KWdFilistenii au venit, şi s’au răspîndit în valea Refaim.
6VgdFilistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s’au suit toţi să-l caute. David, căruia i s’a dat de ştire, s’a pogorît în cetăţuie.
,UUdElişama, Eliada, şi Elifelet.
*TQdIbhar, Elişua, Nefeg, Iafia,
bS?dIată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
Rd David şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s’au născut iarăş fii şi fiice.
Q#d David a cunoscut că domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că-i ridica împăraţia din pricina poporului Său Israel.
P7d Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi tîmplari şi cioplitori de piatră, cari au zidit o casă lui David.
VO'd David ajungea tot mai mare, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el.
{Sau Cetăţuie}.
wMidDavid zisese în ziua aceea: «Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia cari sînt vrăjmaşii lui David». –
De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în casa Domnului.“
[L1dDar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
K)dÎmpăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva Iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi! prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.
J'dLa Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
tIcdDavid era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit patruzeci de ani.
MHdAstfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat în Hebron, şi împăratul David a făcut legămînt cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel.
IG dChiar odinioară, cînd Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strîngeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: «Tu vei paşte pe poporul Meu Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.“
F /dToate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.
qE]d Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mînile şi picioarele, şi i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet, şi l-au îngropat în mormîntul lui Abner la Hebron.
?Dyd şi cînd nişte răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cît mai mult îi voi cere sîngele din mînile voastre şi vă voi nimici de pe pămînt.“
IC d că pe cel ce a venit să-mi spună: «Iată, Saul a murit», şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorît la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui;
B3d David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care m’a izbăvit din orice primejdie,
A-dAu adus capul lui Iş-Boşet la David în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.“
D@dAu intrat în casă, pe cînd el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorît, şi i-au tăiat capul. I-au luat capul, şi au mers toată noaptea prin cîmpie.
%?EdAu pătruns pînă în mijlocul casei, dîndu-se drept negustori de grîu, şi l-au lovit în pîntece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.
">?dŞi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s’au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amează.
=;dIonatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, şi în vîrstă de cinci ani, cînd a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.
Z</dşi Beerotiţii fugiseră la Ghitaim, unde au locuit pînă în ziua de azi.
i;MdFiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre cari unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. – Căci Beerot era privit ca făcînd parte din Beniamin,
: dCînd a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mînile i-au rămas fără putere, şi tot Israelul s’a spăimîntat.
d9Cd'Eu sînt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sînt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!“
{8qd&Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?
7 d%Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.
|6sd$Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
5yd#Tot poporul s’a apropiat de David ca să-l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pîne sau alt ceva înainte de apusul soarelui!“
@4{d"N’aveai nici mînile legate,
Nici picioarele puse în lanţuri
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!“
Şi tot poporul a plîns şi mai mult după Abner.
3d!Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, şi a zis:
„Să moară Abner cum moare un mişel?
2d Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, şi a plîns la mormîntul lui Abner, şi tot poporul plîngea.
R1dDavid a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci, şi bociţi-vă înaintea lui Abner!“ Şi împăratul David mergea în urma sicriului.
0 dAstfel Ioab şi fratele său Abişai, au omorît pe Abner, pentrucă omorîse pe fratele lor Asael în lupta dela Gabaon.
#/AdSîngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînţă sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!“
.1dDavid a aflat apoi, şi a zis: „Nevinovat sînt eu şi împărăţia mea pe vecie, înaintea Domnului, de sîngele lui Abner, fiul lui Ner.
^-7dCînd s’a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină, şi l-a lovit acolo în pîntece şi l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.
+,QdŞi Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner nişte soli cari l-au adus înapoi dela fîntîna fără apă Sira: David nu ştia nimic.
+ dTu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pîndească paşii, şi să ştie tot ce faci.“
*dIoab s’a dus la împărat, şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?
!)=dCînd a venit Ioab cu toată ceata lui, i s’a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul, şi s’a dus în pace“.
O(dIoab şi oamenii lui David s’au întors dela urmărirea unei cete, şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, şi plecase în pace.
'}dAbner a zis lui David: „Mă voi scula, şi voi pleca să strîng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legămînt cu tine, şi să domneşti în totul după dorinţa ta“. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.
&-dA ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi acelor cari erau cu el.
%+dAbner a vorbit şi lui Beniamin, şi s’a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel şi toată casa lui Beniamin.
7$idpuneţi-l acum, căci Domnul a zis despre el: «Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mîna Filistenilor şi din mîna tuturor vrăjmaşilor lui.“
#dAbner a stat de vorbă cu bătrînii lui Israel, şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David;
"-dŞi bărbatul ei a mers după ea plîngînd pînă la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, şi întoarce-te!“ Şi el s’a întors.
U!%dIş-Boşet a trimes s’o ia dela bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.
: odŞi David a trimes soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m’am logodit pentru o sută de prepuţuri dela Filisteni“.
H d El a răspuns: „Bine! voi face legămînt cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decît dacă-mi vei aduce mai întîi pe Mical, fata lui Saul cînd vei veni la mine“.
8kd Abner a trimes soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legămînt cu mine, şi mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul“.
kQd Iş-Boşet n’a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentrucă se temea de el.
Bd cînd i-a spus că împăraţia va fi luată dela casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, dela Dan pînă la Beer-Şeba“.
tcd Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
fGdAbner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: „Oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
9dDar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentruce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“
xkdÎn timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.
r_dşi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s’au născut lui David la Hebron.
V'dal patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;
-dal doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului;
sadLui David i s’au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
 dRăzboiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.
3ad Au luat pe Asael, şi l-au îngropat în mormîntul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s’au revărsat zorile în Hebron.
ymdDar oamenii lui David omorîseră treisute şasezeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.
dIoab s’a întors dela urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.
5dAbner şi oamenii lui au mers toată noaptea în cîmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul, şi au ajuns la Mahanaim.
 dŞi Ioab a sunat din trîmbiţă, şi tot poporul s’a oprit; n’au mai urmărit pe Israel şi nici nu s’au mai bătut.
( KdIoab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n’ai fi vorbit, poporul n’ar fi încetat pînă mîne dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.“
S !dAbner a chemat pe Ioab, şi a zis: „Oare mereu are să sfîşie sabia? Nu ştii că la sfîrşit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?“
| sdFiii lui Beniamin s’au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, şi s’au oprit pe vîrful unui deal.
5 edIoab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului.
w idŞi Asael n’a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pîntece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau,
:odAbner a zis iarăş lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentruce să te lovesc şi să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?“
5edAbner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stînga, pune mîna pe unul din tinerii aceştia, şi ia-i armele.“ Dar Asael n’a vrut să se abată dindărătul lui.
fGdAbner s’a uitat înapoi, şi a zis: „Tu eşti Asael?“ Şi el a răspuns: „Eu“.
U%del a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stînga.
dAcolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de cîmp:
dÎn ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.
X+dFiecare, apucînd pe protivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon, s’a numit Helcat-Haţurim {Sau Locul Săbiilor}.
;dS’au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.
#dAbner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!“ Ioab a răspuns: „Să se scoale!“
0[d Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S’au întîlnit la iazul din Gabaon, şi s’au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.
~d Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.
k}Qd Timpul cît a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.
?|yd Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd s’a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.
{{d L-a pus împărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.
z dÎnsă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.
!y=dSă vi se întărească mînile, şi fiţi viteji; căci stăpînul vostru Saul a murit, şi pe mine m’a uns casa lui Iuda împărat peste ea“.
xdŞi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentrucă v’aţi purtat astfel.
ewEdDavid a trimes nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: „Binecuvîntaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpînul vostru, şi l-aţi îngropat!
?vydBărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda.
Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.
u}dDavid a luat cu el şi pe oamenii cari erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.
tdDavid s’a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
\s 5dDupă aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?“ Domnul i-a răspuns: „Suie-te“. David a zis: „Unde să mă sui?“ Şi Domnul a răsuns: „La Hebron“.
Gr  dCum au căzut vitejii!
Cum li s’au perdut armele!“
!q ?dMă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată:
mai pe sus de dragostea femeiască.
bp AdCum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
o 5dFiicele lui Israel! plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
Hn  dSaul şi Ionatan, cari s’au plăcut şi s’au iubit în timpul vieţii lor,
n’au fost despărţiţi nici la moarte;
erau mai uşori decît vulturii,
mai tari decît leii.
>m ydDela sîngele celor răniţi,
dela grăsimea celor mai voinici,
arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată,
şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt.
l 3dMunţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca şi cînd n’ar fi fost uns cu untdelemn.
Mk dNu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului,
ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi împrejur.
[j 3d„Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
Cum au căzut vitejii!
i dşi pe care a poruncit s’o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.
ch CdIată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,
.g YdŞi David i-a zis: „Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: «Am omorît pe unsul Domnului!“
f !dŞi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.
ke SdDavid i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mîna pe unsul Domnului şi să-l omori?“
d -d David a zis tînărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?“ Şi el a răspuns: „Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.“
-c Wd Au jălit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.
{b sd David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru.
a }d M’am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n’avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.“
` d Şi a zis: «Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m’a apucat ameţeala, măcar că sînt încă plin de viaţă.»
S_ #dŞi el mi-a zis: «Cine eşti?» I-am răspuns: «Eu sînt Amalecit.»
V^ )dÎntorcîndu-se, m’a văzut şi m’a chemat. Eu am zis: «Iată-mă!»
T] %dŞi tînărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: „Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
~\ ydDavid a zis tînărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?“
h[ MdDavid i-a zis: „Spune-mi ce s’a întîmplat?“ Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.“
lZ UdDavid i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.“
TY %dA treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.
qX adDupă moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.
hWKZ le-au luat oasele, şi le-au îngropat subt stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.
AV}Z toţi vitejii s’au sculat, au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s’au întors la Iabes, unde le-au ars;
^U7Z Cînd au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut Filistenii lui Saul,
mTUZ Au pus armele lui Saul în casa Astarteelor, şi i-au atîrnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.
#SAZ Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimes să dea de veste prin toată ţara Filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.
R'ZA doua zi, Filistenii au venit să desbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.
Q ZCei din Israel, cari erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzînd că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s’au aşezat în ele.
PZAstfel au perit în acelaş timp şi în aceeaş zi, Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele, şi toţi oamenii lui.
OyZCel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s’a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.
7NiZSaul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.“ Cel ce-i ducea armele n’a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s’a aruncat în ea.
[M1ZSaul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.
}LuZFilistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.
K 9ZFilistenii s’au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.
dJCZcelor din Hebron, şi în toate locurile pe cari le străbătuse David cu oamenii lui.
CIZcelor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,
gHIZcelor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor,
DGZcelor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa,
XF+ZA trimes celor din Betel, celor din Ramot dela miază zi, celor din Iatir,
dECZCînd s’a întors la Ţiclag, David a trimes o parte din pradă bătrînilor lui Iuda, prietenilor săi, spunîndu-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată dela vrăjmaşii Domnului!“
jDOZLucrul acesta a rămas de atunci şi pînă în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel.
cCAZŞi cine v’ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaş atît pentru cel ce s’a pogorît pe cîmpul de bătaie cît şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri; s’o împartă deopotrivă.
2B_ZDar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat în mînile noastre ceata care venise împotriva noastră.
AZToţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvîntul şi au zis: „Fiindcă n’au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.“
@9ZDavid a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe cari-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s’a apropiat de ei, şi i-a întrebat de sănătate.
!?=ZŞi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mînau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei, ziceau: „Aceasta este prada lui David!“
#>AZNu le-a lipsit nimeni, dela mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul.
r=_ZDavid a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.
6<gZDavid i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, şi n’a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au încălecat pe cămile şi au fugit.
_;9ZEl i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mîncînd, bînd şi jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.
d:CZDavid i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?“ Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.“
9ZAm năvălit în partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.“
P8Z David i-a zis: „Al cui eşti, şi de unde eşti?“ El a răspuns: „Sînt un băiat egiptean, în slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpînul meu m’a părăsit pentrucă eram bolnav.
O7Z şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mîncat, i-au venit iarăş puterile, căci nu mîncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.
~6wZ Pe cîmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîne şi să bea apă,
$5CZ David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s’au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pîrîul Besor.
45Z Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni cari erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s’au oprit cei ce rămîneau la coadă.
43cZŞi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?“ Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.“
q2]ZEl a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!“ Abiatar a adus efodul la David.
1yZDavid a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s’a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
0 ZCele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
w/iZAtunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plîns pînă n’au mai putut plînge.
.ZDavid şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.
-7Zdupă ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
0, ]ZCînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,
0+[Z David şi oamenii lui s’au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se întoarcă în ţara Filistenilor. Şi Filistenii s’au suit la Izreel.
>*wZ Astfel, scoală-te dis de dimineaţă, tu şi slujitorii stăpînului tău, cari au venit cu tine; sculaţi-vă dis de dimineaţă, şi plecaţi de îndată ce se va lumina.“
<)sZ Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.“
Z(/ZDavid a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut, şi cei ai găsit în robul tău, de cînd sînt la tine pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?“
y'mZÎntoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor Filistenilor.“
)&MZAchiş a chemat pe David, şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergînd şi venind cu mine în tabără, căci n’am găsit nimic rău în tine, dela venirea ta la mine pînă în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.
%ZNu este acesta David pentru care cîntau jucînd:
«Saul şi-a bătut miile lui,
Iar David zecile lui de mii?“
o$YZDar domnitorii Filistenilor s’au mîniat pe Achiş, şi i-au zis: „Trimete înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se pogoare cu noi pe cîmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpînului său, decît cu capetele oamenilor noştri?
M#ZDomnii Filistenilor au zis: „Ce caută Evreii aceştia aici?“ Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n’am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, dela venirea lui şi pînă în ziua de azi.“
"ZDomnii Filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.
r! aZFilistenii îşi strînseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărîse la fîntîna lui Izreel.
 !ZLe-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s’au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.
}ZFemeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, şi a copt azimi.
6gZDar el n’a vrut, şi a zis: „Nu mănînc nimic!“ Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S’a sculat dela pămînt, şi a şezut pe pat.
+QZAscultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pîne, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.“
S!ZFemeia a venit la Saul, şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.
@{ZÎndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.
QZŞi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.“
~~\}} ||C{Yzzy[xxwNvvWutt4ssBrcqppon%mwm lkkk0jihhAgffeRddNccCbb!aD``[_^H]]\[[zZZYXWWVzUUYTTSoRRCQPPPOO)NNMLLKIJtIIUH'G_FF\EDCCB@@~?? >==.<;;}::9+8a7x665V44V33 2y10T/..--p,,W++"*)((>'V&&2%%Q$G#:"y" !G p V7a w{a+  $ " ]cLtivd După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
d Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.
\3d Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare.
oYd Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
d Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
I d Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
0[d El n’a vrut s’o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!“
[1d Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“
w id Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise.
Şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te!“
_ 9d Dar el n’a vrut s’o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s’a culcat cu ea.
1 ]d Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.“
y md Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
{ qd Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.“
A}d Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie, şi s’o mănînc din mîna ta.“Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
Cd luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.“ Dar Amnon n’a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.“ Şi toată lumea a ieşit afară dela el.
!=d Tamar s’a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
d David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mîncare.“
gId Amnon s’a culcat şi s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.“
+d Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd şi s’o iau din mîna ei.“
3ad El i-a zis: „Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“
|sd Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
/Yd Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
 3d După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
u~ed A scos pe locuitori, şi i-a trecut prin ferestraie, prin grape de fer şi securi de fer, şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul.
K}d A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
e|Ed David a strîns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.
{9d strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii, şi ia-o, ca să n’o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.“
z d şi a trimes soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei, şi am pus stăpînire pe cetatea apelor;
by?d Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească,
xd El l-a încredinţat în mînile proorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia {Sau Iubitul Domnului}, pentru Domnul.
6wgd David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul.
v+d Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.“
-uUd El a răspuns: „Cînd trăia copilul, posteam şi plîneam, căci ziceam: «Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?»
.tWd Slujitrii lui i-au zis: „Ce însemnează ceeace faci? Cînd trăia copilul, posteai şi plîngeai; şi acum, cînd a murit copilul, te scoli şi mănînci!“
osYd Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, şi s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, şi a mîncat.
Sr!d David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?“ Şi ei au răspuns: „A murit.“
&qGd A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: «A murit copilul?» Are să se întristeze şi mai mult.“
|psd Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale dela pămînt; dar n’a voit, şi n’a mîncat nimic cu ei.
od David s’a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt.
nd Şi Natan a plecat acasă.
Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav.
m#d Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s’a născut, va muri.“
l'd David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!“ Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.
k{d Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“
[j1d Aşa vorbeşte Domnul. «Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.
"i?d Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M’ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.»
[h1d Pentruce dar ai dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
Sg!d te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.
>fwd Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!“ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul;
meUd Şi să dea înapoi patru miei, pentrucă a săvîrşit fapta aceasta, şi n’a avut milă.“
=dud David s’a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan:
„«Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
c d A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s’a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit-o pentru omul care venise la el.“
bd Săracul n’avea nimic decît o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaş bucată de pîne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui.
@a}d Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
` 1d Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:
„Într’o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
@_{d După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s’o ia, şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă, şi i-a născut un fiu.
Fapta lui David n’a plăcut Domnului.
]^5d Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plîns pe bărbatul ei.
d]Cd David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: «Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul,cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă-o. Şi tu, îmbărbătează-l!“
7\id dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.“
7[id Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,
\Z3d Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.
Yd Cine a omorît pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n’a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?» Atunci să-i spui: «A murit şi robul tău Urie, Hetitul.“
-XUd poate că se va mînia şi va zice: «Pentruce v’aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?
W{d Şi a dat solului următoarea poruncă: „Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
^V7d Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
4Ucd Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s’au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.
mTUd Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.
&SGd În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.“
aR=d A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes-o prin Urie.
;Qqd David l-a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l-a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s’a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s’a pogorît acasă.
#PAd David a zis lui Urie: „Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.“ Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
IO d Urie a răspuns lui David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.“
TN#d Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: „Urie nu s’a pogorît la el casă.“ Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?“
Md Dar Urie s’a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s’a pogorît acasă la el.
;Lqd Apoi David a zis lui Urie: „Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.“ Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.
K d Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.
J d Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: „Trimete-mi pe Urie, Hetitul.“ Şi Ioab a trimes pe Urie la David.
pI[d Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: „Sînt însărcinată.“
.HWd Şi David a trimes nişte oameni s’o aducă. Ea a venit la el, şi el s’a culcat cu ea. După ce s’a curăţit de necurăţia ei, ea s’a întors acasă.
G d David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.“
_F9d Într’o după amiază spre seară, David s’a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
eE Gd În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
FDd Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s’au supus. Şi Sirienii n’au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
XC+d Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc.
FBd Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s’au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el.
(AKd Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer.
[@1d Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile.
U?%d Şi cînd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat în cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s’a întors la Ierusalim.
w>id Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui.
&=Gd Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!“
.<Wd El a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut.
|;sd şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
(:Kd Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva Sirienilor;
E9d Fiii lui Amon au ieşit, şi s’au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte în cîmpie.
v8gd La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji.
7d Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob.
6d David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: „Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.“
$5Cd Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate, şi le-a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le-a dat drumul.
4!d căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun: „Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s’o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?“
3%d David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine“. Şi David a trimes pe slujitorii săi să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon,
j2 Qd După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun.
1}d Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mînca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amîndouă picioarele.
{0qd Mefiboşet avea un fiu mic, numit Mica, şi toţi ceice locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet.
D/d El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, domnul meu, robului său“. Şi Mefiboşet a mîncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului.
*.Od Tu să lucrezi pămînturile pentru el, tu, fiii tăi, şi robii tăi, şi să strîngi rodurile, ca fiul stăpînului tău să aibă pîne de mîncare; şi Mefiboşet, fiul stăpînului tău, va mînca totdeauna la masa mea“. Şi Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi.
&-Gd Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul, şi i-a zis: „Dau fiului stăpînului tău tot ce era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui.
r,_d El s’a închinat, şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un cîne mort ca mine?“
Q+d David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, şi vei mînca totdeauna la masa mea“.
N*d Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt, şi s’a închinat. David a zis: „Mefiboşet!“ Şi el a răspuns: „Iată robul tău!“
e)Ed Împăratul David l-a trimes să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
(d Împăratul a zis: „Unde este?“ Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar“.
i'Md Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?“ Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare“.
-&Ud Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu eşti Ţiba?“ Şi el a răspuns: „Robul tău, da!“
q% _d David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?“
$dBenaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.
i#MdŢadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt;
v"gdIoab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;
g!IdDavid a împărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui.
 9dA pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.
7d La întoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi-a făcut iarăş un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.
+d din Siria, din Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni, dela Amalec, şi din prada dela Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba.
d Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise,
d şi a trimes pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine, şi să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă.
b?d Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer,
mUdÎmpăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer.
widŞi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le-a adus la Ierusalim.
#AdDavid a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea.
%dSirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni.
;qdDavid i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n’a păstrat cai decît pentru o sută de cară.
0[dDavid a bătut pe Hadadezer {Sau Hadarezer}, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, cînd s’a dus să-şi aşeze iarăş stăpînirea peste rîul Eufrat.
dA bătut pe Moabiţi, şi i-a măsurat cu o frînghie, punîndu-i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să-i omoare, şi o frînghie plină, ca să-i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir.
 dDupă aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor cîrmuirea capitalei lor.
Z/dBinecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe vecie“.
 dAcum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sînt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
]5dCăci Tu însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: «Eu îţi voi întemeia o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.
1]dSlăvit să fie Numele Tău pe vecie, şi să se zică: «Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel». Şi casa robului Tău David, să rămînă înaintea Ta!»
-UdAcum, Doamne Dumnezeule, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.
 dTu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
g IdEste oare pe pămînt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor?
$ CdCe mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
 }dDupă cuvîntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!
a =dCe Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
Y-dŞi încă atît este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
FdŞi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
U%dNatan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
 dCi casa ta şi împărăţia ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.“
|sddar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
dEu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;
p[d El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.
?yd Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.
Bd şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o casă.
-Ud am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte.
1~]d am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt;
.}WdAcum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;
w|idPretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»
6{gdDar Eu n’am locuit într’o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într’un cort drept locuinţă.
zd„Du-te şi spune robului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?
LydÎn noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
rx_dNatan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.“
wda zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într’un cort.“
v 'dCînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i-a dat odihnă Domnul, dupăce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau,
Tu#dŞi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.
*tOdVreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.“
_s9dDavid a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat.
rdDavid s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: „Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om de nimic!“
Zq/dApoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.
pdCînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor.
RodDupă ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire.
[n1dPe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei.
mdAstfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe.
elEdDavid juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire.
okYd Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras.
j/d Au venit şi au spus împăratului David: „Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.“ Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei.
id Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.
~hwd N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
sgad David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?“
JfdDavid s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza {Sau Ruperea lui Uza}.
#eAdDomnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu.
d#dCînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii.
5cedDavid şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale.
bdL-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului.
,aSdAu pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou.
f`GdŞi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului.
j_ QdDavid a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni.
m^UdDavid a făcut cum îi poruncise Domnul, şi a bătut pe Filisteni dela Gheba pînă la Ghezer.
']IdCînd vei auzi un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.“
\dDavid a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.
V['dFilistenii s’au suit din nou, şi s’au răspîndit în valea Refaim.
PZdEi şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat.
tYcdDavid a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape cari se rup.“ De aceea s’a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim {Sau Şesul rupturii}.
b~}}|R{zzby1xwwovv-uu_tt srrtqpUoonmullk6j?ihhfueeccbb4ai``__^];\`[ZZ-YwXXVWVVsUUT1SRrQQ}Q P/OsNpMLLK.JWII7HHSGFFEDD>CCB@@?<>==ryCmdÎn aceeaş zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.
AB}dŞi în ziua aceea, biruinţa s’a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se: „Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.“
yA odAu venit şi au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plînge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.“
u@ed!Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s’a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n’am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
u?ed Împăratul a zis lui Cuşi: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuşi a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!“
S>!dÎndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.“
b=?dŞi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.
o<YdÎmpăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.“
5;edAhimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: „Este bine de tot!“ S’a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.“
0:[dCaraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.“ Şi împăratul a zis: „Este un om de bine, şi aduce veşti bune.“
"9?dCaraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.“
/8YdCaraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.“ Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
47cdDavid şedea între cele două porţi. Caraula s’a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
M6d„Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuşi.
`5;dAhimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab: „Orice s’ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.“ Şi Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.“
41dŞi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.“
Cuşi s’a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.
3'dIoab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într’o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.“
D2dAhimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmaşilor săi.“
15dPe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.
@0{dAu luat pe Absalom, l-au aruncat într’o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
/ dIoab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s’a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
o.YdZece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.
D-dIoab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
,d Şi dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n’ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.“
2+_d Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n’aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: «Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!»
(*Kd Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.“
)d Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.“
2(_d Absalom s’a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s’a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte.
'ydLupta s’a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.
&3dAcolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
p%[dPoporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
$3dÎmpăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
2#_dÎmpăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.“ Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
%"EdDar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.“
d!CdA pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.“
x  mdDavid a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
oYdmiere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.“
sadau adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,
,SdCînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim,
DdIsrael şi Absalom au tăbărît în ţara Galaadului.
G dAbsalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
tcdDavid ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.
uedAhitofel, cînd a văzut că sfatul lui n’a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rînduială, şi s’a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său.
-UdDavid şi tot poporul care era cu el s’au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“.
!dDupă plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s’au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: «Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.»
dCdSlujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, şi au zis: «Unde sînt Ahimaaţ şi Ionatan?» Femeia le-a răspuns: «Au trecut pîrîul». Au căutat, şi negăsindu-i, s’au întors la Ierusalim.
!dFemeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.
PdDar odată i-a zărit un tînăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, şi s’au pogorît în ea.
^7dIonatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.
b?dAcum trimeteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi-i: «Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.»
8kdHusai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrînilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.
q]dAbsalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
2_d Dacă va fugi într’o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămînea nici o piatră în ea.“
A}d Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sînt cu el.
< sd Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.
< sd Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.
e Ed iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, dela început, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi îndată, şi se va zice: «Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!»
n WdŞi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s’au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;
t cdHuşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.“
dHuşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!“
iMdDar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.“
[1dCuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrînilor lui Israel.
'Idşi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.“
9mdÎl voi lua pe neaşteptate, cînd va fi obosit şi va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,
 9dAhitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.
OdSfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
dAu întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului Israel.
{qdŞi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urît tatălui tău, şi mînile tuturor celor ce sînt cu tine se vor întări.“
]5dAbsalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?“
z~odDe altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.“
@}{dHuşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămîn.
| dŞi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cît de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?“
{dCînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“
wzidAbsalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.
fyGdÎmpăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s’au odihnit.
?xyd David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, şi vîntura praf.
nwWd Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.“
gvId Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
Fud Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentruce faci aşa?“
8tkd Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.“
zsodDomnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sîngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mînile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!“
]r5dŞimei vorbea astfel cînd blestema: „Du-te, du-te, om al sîngelui, om rău!
=qudşi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului.
%pEdDavid ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El îaninta blestemînd,
Ho dÎmpăratul a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.“ Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!“
cnAdÎmpăratul a zis: «Unde este fiul stăpînului tău?» Şi Ţiba a răspuns împăratului: «Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.“
#mAdÎmpăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?“ Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sînt pentru casa împăratului, pentru călărie, pînile şi roadele de vară sînt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi în pustie.
l }dCînd trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi, pe cari erau două sute de pîni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.
lkSd%Huşai, prietenul lui David, s’a întors dar în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim.
1j]d$Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimete tot ce veţi afla.
id#Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.
ohYd"Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate, şi vei zice lui Absalom: «Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sînt robul tău.»
Ngd!David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
Bfd Cînd a ajuns David pe vîrf, unde s’a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată şi capul acoperit cu ţărînă.
-eUdAu venit şi au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.“ Şi David a zis: „Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!“
DddDavid a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi ceice erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plîngînd.
ocYdAstfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, şi au rămas acolo.
obYdVedeţi, voi aştepta în cîmpiile pustiei, pînă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.“
6agdÎmpăratul a mai zis preotului Ţadoc: «Înţelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.
c`AdDar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă ce va crede cu mine.
S_!dÎmpăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui.
e^EdŢadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.
H] dTot ţinutul plîngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pîrîul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.
\3dDavid a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!“ Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el.
i[MdItai a răspuns împăratului, şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.“
ZydDe ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, cînd nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!“
8YkdÎmpăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentruce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te, şi rămîi cu împăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta.
ZX/dToţi slujitorii lui, toţi Cheretiţii şi toţi Peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi Gatiţii, în număr de şase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului.
mWUdÎmpăratul a ieşit astfel, şi tot poporul îl urma. Şi s’au oprit la cea din urmă casă.
wVidÎmpăratul a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece ţiitoare pentru paza casei.
xUkdSlujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.“
4TcdŞi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.“
Sd Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.“
^R7d Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.
Q9d Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic.
9Pmd Absalom a trimes iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: „Cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, să ziceţi: «Absalom s’a făcut împărat la Hebron!“
fOGd Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.“ Absalom s’a sculat, şi a plecat la Hebron.
2N_dCăci robul tău a făcut o juruinţă, cînd locuiam la Gheşur în Siria; şi am zis: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“
@M{dDupă trecere de patruzeci {Sau: patru} de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.
L;dAbsalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga inima oamenilor lui Israel.
zKodŞi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, şi-l săruta.
2J_dAbsalom zicea: „De m’ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.“
I dAbsalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“
-HUdSe scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecîteori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?“ După ce-i răspundea: „Sînt din cutare seminţie a lui Israel,“
tG edDupă aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui.
WF)d!Ioab s’a dus la împărat, şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.
VE'd Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimes vorbă şi ţi-am zis: «Vino aici, şi te voi trimete la împărat să-i spui: «Pentruce m’am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.»
DdIoab s’a sculat şi s’a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentruce au pus slujitorii tăi foc cîmpului meu?“
GC dAbsalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.“ Şi slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului.
%BEdApoi a chemat pe Ioab, să-l trimeată la împăratul: dar Ioab n’a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n’a vrut să vină.
ZA/dAbsalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului.
v@gdLui Absalom i s’au născut trei fii, şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.
G? dCînd îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
,>SdNu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n’avea niciun cusur.
*=OdDar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.“ Şi Absalom s’a dus în casa lui, şi n’a văzut faţa împăratului.
b<?dIoab s’a sculat, a plecat în Gheşur, şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
;dIoab a căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.“
:dÎmpăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.“
b9?dCa să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.“
8dÎmpăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?“ Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
77dÎmpăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.“ Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!“
g6IdRoaba ta a zis: «Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.“
)5MdDa, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.»
s4adAcum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: «Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.
F3dTrebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.
i2Md Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?
1d Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.“ Şi el a zis: „Vorbeşte!“
07d Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!“ Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!“
/}d Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.“
T.#d Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit“.
^-7dÎmpăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.“
,dŞi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: «Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!» Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.“
+%dRoaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.
k*QdÎmpăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!
%)EdFemeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!“
{(qdSă te duci astfel la împărat,şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.“ Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.
`';dA trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.
o& [dIoab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.
v%gd 'Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.
R$d &Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
#d %Absalom fugise, şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
,"Sd $Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.
~!wd #Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău“.
) Md "Absalom a fugit.
Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
d !Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
-Ud Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
+d Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
+d Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.
4cd Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
.Wd Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: «Loviţi pe Amnon!» atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!“
wid În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
'd Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“
Fd Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar împăratul n’a vrut să se ducă, şi l-a binecuvîntat.
/d Absalom s’a dus la împărat, şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.“
  }|{zz"xx9w=vuu4t]s|rqq9p\onnhmlkkYjj-iihgGfee9dzcba`d_}^]f\\n[WZY~XWW6V5UU%TRSRRGQQ PNN3MMMIL]K%JIHH0GoFyEDvDCBA@@(?<>=<<<;^;:(99[88B77 66p555544*33>22z2 11;00y0$//J..--q-,,2++|+**S))v)(^(''&&(%%'$)##"[!P jY7&]T#qQs2c D Il^ NdDavid s’a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul.
dÎn ziua aceea, Gad a venit la David, şi i-a zis: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“
oYdDavid, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“
{dPe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S’a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mîna acum.“ Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul.
/YdDomnul a trimes ciuma în Israel, de dimineaţă pînă la vremea hotărîtă. Şi, din Dan pînă la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.
NdDavid a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
>wd Gad s’a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: „Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
)d „Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“
}ud A doua zi, cînd s’a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:
%d David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“
-~Ud Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
t}cdAu străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.
)|MdAu venit pînă la cetăîţuia Tir, şi în toate cetăţile Heviţilor şi ale Cananiţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.
{ dAu venit pănă la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S’au dus pînă la Dan-Iaan, şi în împrejurimile Sidonului.
z dAu trecut Iordanul, şi au tăbărît la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lîngă Iaezer.
QydÎmpăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.
|xsdIoab a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?“
~wwdŞi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lîngă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cît se ridică numărul lor.“
8v mdDomnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda“.
:uqd'Urie, Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.
.tYd&Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.
^s7d%Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.
>ryd$Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani, din Gad.
3qcd#Heţrai, din Carmel. Paarai, din Arab.
bp?d"Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.
@o}d!Şama, din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar.
9nod Eliahba, din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.
7mkdAbi-Albon, din Araba. Azmavet, din Barhum.
:lqdBenaia, din Piraton. Hidai, din Nahale-Gaaş.
jkOdHeleb, fiul lui Baana, din Netofa.
Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.
5jgdŢalmon, din Ahoah. Maharai, din Netofa.
4iedAbiezer din Anatot. Mebunai, din Huşa.
@h}dHeleţ, din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.
.gYdŞama din Harod. Elica din Harod.
hfKdAsael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
e/dEra cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape.
edEdIată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.
McdA omorît pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mînă; s’a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l-a omorît cu ea.
bdBenaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S’a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într’o zi cînd căzuse zăpadă.
~awdEra cel mai cu vază din cei trei, şi a fost căpetenia lor; dar n’a fost la înălţimea celor trei dintîi.
=`udAbişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorît, şi a fost vestit între cei trei.
f_GdEl a zis: „Departe de mine, Doamne, gîndul să fac lucrul acesta! Să beau sîngele oamenilor acestora cari s’au dus cu primejdia vieţii lor?“ Şi n’a vrut s’o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.
c^AdAtunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar el n’a vrut s’o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului.
|]sdDavid a avut o dorinţă, şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?“
[\1dDavid era atunci în cetăţuie, şi o strajă a Filistenilor era la Betleem.
@[{d Trei dintre cei treizeci de căpetenii s’au pogorît pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam, cînd o ceată de Filisteni tăbărîse în valea Refaim.
Zd Şama s’a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.
=Yud După el, Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strînseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămînt sămănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.
[X1d El s’a sculat, şi a lovit pe Filisteni pînă ce i-a obosit mîna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s’a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.
|Wsd După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici cari au ţinut pept împreună cu David împotriva Filistenilor strînşi pentru luptă, cînd bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.
gVIdIată numele vitejilor cari erau în slujba lui David.
Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr’o dată.
}Uudcine se atinge de ei,
se înarmează cu un fer sau cu mînerul unei suliţe,
şi-i arde în foc pe loc.
cTAdDar cei răi sînt toţi ca nişte spini pe cari-i arunci,
şi nu-i iei cu mîna;
S dMăcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuş El a făcut cu mine un legămînt vecinic,
bine întărit în toate privinţele şi tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea şi bucuria mea?
7Rideste ca lumina dimineţii, cînd răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, cari fac să încolţească din pămînt verdeaţa.
2Q_dDumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui Israel mi-a zis:
„Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, celce împărăţeşte în frică de Dumnezeu,
ZP/dDuhul Domnului vorbeşte prin mine,
şi cuvîntul Lui este pe limba mea.
zO qdIată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvîntul lui David, fiul lui Isai,
cuvîntul omului care a fost înălţat sus de tot,
cuvîntul unsului Dumnezeului lui Iacov,
cuvîntul cîntăreţului plăcut al lui Israel.
Nd3El dă mari izbăviri împăratului Său,
şi arată milă unsului Său:
lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.“
iMMd2De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!
Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
L%d1şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei,
mă izbăveşti de omul asupritor.
SK!d0Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune popoarele,
J d/Trăiască Domnul,
şi binecuvîntată să fie Stînca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
^I7d.Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
XH+d-Fiii străinului mă linguşesc;
mă ascultă la cea dintîi poruncă.
"G?d,Mă scapi din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
oFYd+Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
oEYd*Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
hDKd)Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
_C9d(Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
răpui subt mine pe protivnicii mei.
]B5d'Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad subt picioarele mele.
dACd&Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc,
nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.
X@+d%Lărgeşti drumul supt paşii mei,
şi picioarele mele nu se clatină.
X?+d$Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,
şi ajung mare prin bunătatea Ta.
]>5d#Îmi deprinde mînile la luptă,
şi braţele mele întind arcul de aramă.
q=]d"El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,
şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
h<Kd!Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare,
şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
s;ad Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?
Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
:7dCăile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,
cuvîntul Domnului este curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
e9EdCu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
V8'dDa, Tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunerecul meu.
o7YdTu mîntuieşti pe poporul care se smereşte,
şi cu privirea Ta,
scobori pe cei mîndri.
e6Edcu cel curat eşti curat,
cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
R5dCu cel bun Tu eşti bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
g4IdDe aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea,
după curăţia mea înainte Lui.
U3%dAm fost fără vină înaintea Lui, m’am păzit de fărădelegea mea.
e2EdToate poruncile Lui au fost înaintea mea,
şi nu m’am depărtat dela legile Lui.
d1Cdcăci am păzit căile Domnului,
nu m’am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
m0UdDomnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia mînilor mele;
W/)dEl m’a scos la loc larg.
El m’a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
g.IdEi mă prinseseră în ziua strîmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
x-kdm’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei
cari erau mai tari decît mine.
n,WdEl şi-a întins mîna de sus din înălţime, m’a apucat,
m’a scos din apele cele mari;
+#dFundul mării s’a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite,
de mustrarea Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
p*[da aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.
[)1dDomnul a tunat din ceruri,
Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul;
U(%d Din strălucirea care era înaintea Lui
schinteiau cărbuni de foc.
'}d era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
M&d Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
]%5d A plecat cerurile, şi S’a pogorît:
un nor gros era subt picioarele Lui.
$yd Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
#3dAtunci pămîntul s’a cutremurat şi s’a clătinat,
temeliile cerului s’au mişcat
şi s’au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
0"[dÎn strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
b!?dlegăturile mormîntului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
k QdCăci valurile morţii mă înconjuraseră,
şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
\3dEu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
V'dDumnezeu este stînca mea,
la care găsesc un adăpost,
scutul meu şi puterea care mă mîntuieşte,
turnul meu cel înalt şi scăparea mea.
Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
Y-dEl a zis:
„Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
# CdDavid a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l-a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
dAceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.
fGdEl a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorît.
S!dA mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.
H dA mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mîner era ca sulul de ţesut.
+dDupă aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
hKdAbişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
4cdŞi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă.
,SdFilistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit.
uedAu îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul.
După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.
d A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s’au strîns şi oasele celor ce fuseseră spînzuraţi.
q]d Şi David s’a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa.
eEd Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.
#d Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii.
gId i-a dat în mînile Gabaoniţilor, cari i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toţi cei şapte au perit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.
r _dDar împăratul a luat pe cei doi fii, pe cari-i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe cari-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
= udÎmpăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.
4 cdsă ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.“ Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.“
: odEi au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel,
c AdGabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.“ Şi împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?“
#dDavid a zis Gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea Domnului?“
4cdÎmpăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. – Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuş Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. –
h MdPe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.“
@}dşi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David.
AdŞeia era logofăt: Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;
`;dAdoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);
dIoab era mai mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiţilor şi a Peletiţilor;
?ydŞi femeia s’a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiţă; s’au împrăştiat de lîngă cetate, şi fiecare s’a dus în cortul lui. Şi Ioab s’a întors la Ierusalim, la împărat.
#dNu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.“ Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.“
`;dIoab a răspuns: „Departe, departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm!
@~{dEu sînt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?“
}}dŞi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Să întrebăm în Abel!» Şi totul se isprăvea astfel.
?|ydEl s’a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?“ El a răspuns: „Eu sînt.“ Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.“ El i-a răspuns: „Ascult.“
?{ydAtunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: «Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!“
OzdAu venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
y)dIoab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel – Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s’au strîns şi l-au urmat.
rx_d Dupăce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
}wud Amasa se rostogolea în sînge în mijlocul drumului; şi omul acela, văzînd că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum, pe un cîmp, şi a aruncat o haină pe el, cînd a văzut că toţi cei ce ajungeau lîngă el se opreau.
v1d Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa, şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!“
u9d Amasa n’a luat seamă la sabia care era în mîna lui Ioab; şi Ioab l-a lovit cu ea în pîntece, şi i-a vărsat măruntaiele pepămînt, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit.
Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.
td Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?“ Şi cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.
s'dCînd au fost lîngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu cari era îmbrăcat; ea era legată la coapsă şi sta în teacă, şi cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat.
;rqdŞi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretiţi şi de Peletiţi, şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
q!dDavid a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.“
opYdAmasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse împăratul.
odÎmpăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda; şi tu să fii de faţă aici.“
*nOdDavid a intrat iarăş în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus într’o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n’a intrat la ele. Şi au fost închise pînă în ziua morţii lor, trăind în văduvie.
emEdŞi toţi bărbaţii lui Israel s’au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor, şi l-au însoţit dela Iordan pînă la Ierusalim.
cl CdAcolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiţă, şi a zis: „Noi n’avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!“
uked+Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?“ Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.
gjId*Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?“
ticd)Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?“
6hgd(Împăratul s’a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham.
Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.
;gqd'După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, şi l-a binecuvîntat. Şi Barzilai s’a întors acasă.
f1d&Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îţi voi da!“
]e5d%Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.“
dd$Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
Hc d#Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
}bud"Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
jaOd!Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.“
)`Md Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
_7dBarzilai, Galaaditul, s’a pogorît din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă pînă dincolo de Iordan.
^dŞi Mefiboşet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.“
z]odÎmpăratul i-a zis: „Ce mai vorbeşti atîta? Am spus: «Tu şi Ţiba, veţi împărţi pămînturile.“
\)dCăci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu împăratului?“
[+dŞi el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
WZ)dŞi el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m’a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el, şi voi merge cu împăratul.»
Y dCînd s’a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentruce n’ai venit cu mine, Mefiboşet?“
tXcdMefiboşet, fiul lui Saul, s’a pogorît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.
lWSdŞi împăratul a zis lui Şimei: „Nu vei muri!“ Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
YV-dDar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?“
U/dAtunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvîntul, şi a zis: „Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?“
&TGdCăci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.“
wSidŞi a zis împăratului: „Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă împăratul de lucrul acesta!
]R5dLuntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s’a închinat înaintea lui.
SQ!dAvea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.
P!dŞimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s’a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
1O]dÎmpăratul s’a întors, şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s’a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, şi să-l facă să treacă Iordanul.
9NmdDavid a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului: „Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.“
xMkd Şi lui Amasa spuneţi-i aşa: «Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!“
)LMd Voi sînteţi fraţii mei, sînteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?
8Kkd La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le: «Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?» – Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. –
J5d Şi Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?“
wIid Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: „Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.
oHYdAtunci împăratul s’a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.“ Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.
$Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
CGdScoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s’au întîmplat din tinereţă pînă acum.“
FdTu iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.
pE[dIoab a intrat în odaia unde era împăratul, şi a zis: „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.
9~A}[|{{zyxxrwvvuutssr}qqq pFoonTmmDlqkjjiDhhGgtffeQdccDba``U_b^^A]\\|[8ZtZYXX WCVVUaTRR;QYP=<<=;::9k877x66-5f4r33P22'00 /y..`-,,2+**,)((''&%X$$i#V"!!!N 1zd$w2mU~+jd k d xshbncFAnA zidit lipite de zidul casei mai multe rînduri de odăi, unul peste altul, de jur împrejur, cari înconjurau zidurile casei, Templul şi sfîntul locaş; şi a făcut astfel odăi lăturalnice de jur împrejur.
XE+nÎmpăratul a făcut casei ferestre largi înlăuntru şi strîmte afară.
D%nPridvorul dinaintea templului casei avea o lungime de douăzeci de coţi, în lăţimea casei, şi zece coţi lărgime în faţa casei.
C!nCasa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului, era lungă de şase zeci de coţi, lată de douăzeci, şi înaltă de treizeci.
XB -nÎn al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua.
AnLucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.
n@WnÎmpăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite pentru temeliile casei.
?'nafară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor.
>nSolomon mai avea şaptezeci de mii de oameni cari purtau poverile şi optzeci de mii cari tăiau pietrele în munţi,
/=YnI-a trimes în Liban, cîte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă.
m<Un Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii.
;'n Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legămînt împreună.
=:un Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grîu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram.
W9)n Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cît a voit.
}8un Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare, şi le voi trimete pe mare în plute pînă la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le deslege, şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimeţi merinde casei mele.“
47cnŞi Hiram a trimes răspuns lui Solomon: „Am auzit ce ai trimes să mi se spună.Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.
U6%nCînd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: „Binecuvîntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!“
5nPorunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi, şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu; căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca Sidonienii.“
u4enIată că am de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicînd: «Fiul tău, pe care-l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.»
z3onAcum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici protivnic, nici nenorociri!
`2;n„Ştii că tatăl meu David n’a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i-a pus subt talpa picioarelor lui.
/1[nSolomon a trimes vorbă lui Hiram:
10 _nHiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David.
:/on"Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.
=.un!A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti.
P-n A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.
S,!nEl era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur.
+ nÎnţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.
* nDumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.
)!nAduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe cari le primise.
.(WnÎngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.
y'mnSolomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.
&5nIuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.
8%knStăpînea peste toată ţara de dincoace de Rîu, dela Tifsah pînă la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Rîu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.
$nzece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.
{#qnÎn fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, şi şasezeci de cori de altă făină,
V"'nSolomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.
~!wnIuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau.
@ {nGheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul Amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.
0]nŞimei, fiul lui Ela, în Beniamin.
2anIosafat, fiul lui Paruah, în Isahar.
=wnBaana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot.
V'nAhimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.
1_nAhinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.
Nn Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea tîrgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şasezeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.
3an Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de lîngă Ţartan subt Izreel, dela Bet-Şean pînă la Abel-Mehola, pînă dincolo de Iocmeam.
dCn Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.
Mn Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.
_9n Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.
H nIată-le numele:
Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim.
5nSolomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.
sanAhişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.
nAzaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;
\3nBenala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.
iMnElihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;
_9nIată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,
B nÎmpăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.
Q nTot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s’au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
  nŞi împăratul, luînd cuvîntul, a zis: „Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu-l omorîţi. Ea este mama lui.“
 nAtunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!“
 nŞi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.“
b ?nApoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.“ Au adus o sabie înaintea împăratului.
@{nÎmpăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Şi cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“
q]nCealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.
A}nDimineaţa, m’am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M’am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.“
FnEa s’a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.
V'nPeste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.
/nDupă trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.
nUna din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.
eEnAtunci au venit două femei curve la împărat, şi s’au înfăţişat înaintea lui.
nSolomon s’a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s’a întors la Ierusalim, şi s’a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.
nŞi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“
~1n Mai mult, îţi voi da şi ce n’ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.
6}gn voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n’a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
Q|n Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
>{yn Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
Tz#n Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!“
#yAnRobul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
,xSnAcum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.
Sw!nSolomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
v{nLa Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.“
!u=nÎmpăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
tnSolomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
snPoporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.
pr ]nSolomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, pînă şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
Cqn.Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit.
Astfel, împărăţia s’a întărit în mînile lui Solomon.
pn-Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.“
6ogn,Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău.
qn]n+Pentru ce atunci n’ai ascultat de jurămîntul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?“
mn*Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotărît: «Să ştii că vei muri în ziua cînd vei ieşi să te duci într’o parte sau alta?» Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! am înţeles?»
jlOn)Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s’a întors.
0k[n(Şimei s’a sculat, a pus şaua pe măgar, şi s’a dus la Gat la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s’a dus, şi şi-a adus înapoi slujitorii din Gat.
\j3n'După trei ani, s’a întîmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei, zicînd: „Iată că slujitorii tăi sînt la Gat.“
i9n&Şimei a răspuns împăratului: „Bine! robul tău va face cum spune domnul meu, împăratul.“ Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim.
h)n%Să ştii bine că în ziua cînd vei ieşi şi vei trece pîrîul Chedron, vei muri. Atunci sîngele tău va cădea asupra capului tău.
8gkn$Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea, şi să nu ieşi din ea ca să te duci într’o parte sau alta.
f-n#Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.
en"Benaia, fiul lui Iehoiada, s’a suit, a lovit pe Ioab, şi l-a omorît. El a fost îngropat în casa lui, în pustie.
bd?n!Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.“
Ccn Domnul va face ca sîngele lui să cadă asupra capului lui, pentrucă a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decît el, şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.
FbnÎmpăratul a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, loveşte-l, şi îngroapă-l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sîngele pe care l-a vărsat Ioab fără temei.
anBenaia a ajuns la cortului Domnului, şi a zis lui Ioab: „Ieşi! căci aşa porunceşte împăratul.“
Dar el a răspuns: „Nu! vreau să mor aici.“ Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicînd: „Aşa a vorbit Ioab, şi aşa mi-a răspuns“.
K`nAu dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu-i: „Du-te şi loveşte-l!“
G_ nVestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s’a apucat de coarnele altarului.
^7nAstfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
#]AnÎmpăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.
p\[nŞi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.
J[nAcum, viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!“
*ZOnAtunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!
YnÎmpăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentruce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el – căci este fratele meu mai mare decît mine – pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.“
`X;nEa a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.“
W'nApoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!“ Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.“
V'nBat-Şeba s’a dus la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s’a sculat s’o întîmpine, s’a închinat înaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.
OUnBat-Şeba a zis: „Bine! voi vorbi împăratului pentru tine.“
T9nŞi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.“
cSAnAcum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!“ Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!“
gRInŞi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea, şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împăraţia s’a întors, şi a căzut fratelui meu, pentrucă Domnul i-a dat-o.
WQ)nŞi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.“ Ea a zis:„Vorbeşte!“
P!n Adonia, fiul Haghitei, s’a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gînduri pacinice?“ El a răspuns: „Da.“
~Own Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s’a întărit foarte mult.
9Nmn Vremea cît a împărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani.
\M3n David a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David.
=Lun Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept, şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însîngeraţi în locuinţa morţilor.“
K-nIată că ai lîngă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua cînd mă duceam la Mahanaim. Dar s’a pogorît înaintea mea la Iordan, şi i-am jurat pe Domnul, zicînd: «Nu te voi omorî cu sabia.»
^J7nSă te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să mănînce la masă cu tine; căci tot aşa s’au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi înainte, cînd fugeam de fratele tău Absalom.
InFă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor.
YH-nŞtii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorît; a vărsat în timp de pace sînge de război, şi a pus sîngele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.
>Gwnşi pentruca Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe cari le-a rostit pentru mine: «Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblînd cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.»
F1nPăzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblînd în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărîrile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce,
ZE/n„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!
cD CnDavid se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd:
EC n5Şi împăratul Solomon a trimes nişte oameni, cari l-au pogorît de pe altar. El a venit şi s’a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i-a zis: „Du-te acasă.“
B 'n4Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la pămînt; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.“
eA Gn3Au venit şi au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s’a apucat de coarnele altarului, zicînd: «Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!“
r@ an2Adonia s’a temut de Solomon; s’a sculat şi el, a plecat, şi s’a apucat de coarnele altarului.
n? Yn1Toţi cei poftiţi de Adonia s’au umplut de spaimă; s’au sculat şi au plecat care încotro.
@> }n0Iată ce a zis şi împăratul: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie, şi mi-a îngăduit să-l văd!“
@= }n/Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: «Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decît numele tău, şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul tău de domnie!“ Şi împăratul s’a închinat pe patul său.
L< n.Solomon s’a şi aşezat pe saunul de domnie al împăratului.
A; n-Preotul Ţadoc şi proorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s’au suit veselindu-se, şi cetatea a fost pusă în mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit.
-: Wn,A trimes cu el pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiţi şi Peletiţi, şi l-au pus călare pe catîrul împăratului.
w9 kn+„Da“, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon.
#8 Cn*Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: „Apropie-te, că eşti un om viteaz, şi aduci veşti bune.“
o7 [n)Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia şi la toţi cei poftiţi cari erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrşeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiţei, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?“
6 +n(Tot poporul s’a suit după el, şi poporul cînta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pămîntul de strigătele lor.
-5 Wn'Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, şi a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiţă, şi tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!“
a4 ?n&Atunci preotul Ţadoc s’a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, şi l-au dus la Ghihon.
:3 qn%Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!“
2 n$Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul:
P1 n#Să vă suiţi apoi după el ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie, şi să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea, este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iuda“.
,0 Un"Acolo, preotul Ţadoc şi proorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunaţi din trîmbiţă, şi să ziceţi: «Trăiască împăratul Solomon!»
+/ Sn!Şi împăratul le-a zis: „Luaţi cu voi pe slujitorii stăpînului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catîrul meu, şi pogorîţi-l la Ghihon.
B. n Împăratul David a zis: „Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.“
Ei au intrat şi s’au înfăţişat înaintea împăratului.
*- QnBat-Şeba s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: „Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David“!
O, ncă, aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicînd: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu,» – aşa voi face azi.“
n+ YnŞi împăratul a jurat, şi a zis: „Viu este Domnul, care m’a izbăvit din toate necazurile,
*  nÎmpăratul David a răspuns: „Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.“ Ea a intrat, şi s’a înfăţişat înaintea împăratului.
U) 'nOare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta, şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?“
( 5nDar nu m’a poftit nici pe mine, care sînt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.
' 'nCăci el s’a pogorît astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi, în mare număr; şi a poftit pe toţii fiii împăratului, pe căpeteniile oştirii, şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănîncă şi beau înaintea lui, şi zic: «Trăiască împăratul Adonia!»
& +nŞi Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: «Adonia va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?»
O% nAu dat de ştire împăratului, şi au zis: „Iată că a venit proorocul Natan!“ El a intrat înaintea împăratului, şi s’a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt.
Y$ /nPe cînd încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit proorocul Natan.
0# ]nŞi cînd împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinţii săi, se va întîmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.“
8" mnÎmpărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el.
N! nEl a junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr; şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit.
a  ?nŞi acum iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu!
C nEa i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicînd: «Solomon, fiul tău, va împăraţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie.»
v inBat-Şeba s’a plecat şi s’a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: „Ce vrei?“
t enBat-Şeba s’a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrîn; şi Abişag, Sunamita, îi slujea.
} wnŞi în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine, şi-ţi voi întări cuvintele.“
 }n Du-te, intră la împăratul David, şi spune-i: «Împărate, domnul meu, n’ai jurat tu roabei tale, zicînd: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?» «Pentruce dar împărăteşte Adonia?»
n Yn Vino dar acum, şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.
& In Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: „N’ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s’a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David?
o [n Dar n’a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.
c Cn Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, lîngă piatra lui Zohelet, care este, lîngă En-Roguel; şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului.
  nDar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David, n’au fost cu Adonia.
n YnEl a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar: şi aceştia au trecut de partea lui.
2 anTatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicînd: „Pentru ce faci aşa?“ Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, şi se născuse după Absalom.
H  nAdonia, fiul Haghitei, s’a sumeţit pînă acolo în cît a zis: „Eu voi fi împărat!“ Şi şi-a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni cari alergau înaintea lui.
 nAceastă fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, şi i-a slujit; dar împăratul nu s’a împreunat cu ea.
 -nAu căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tînără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat.
l UnSlujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească, şi să se culce la sînul tău; şi domnul meu împăratul se va încălzi.“
v knÎmpăratul David era bătrîn, înaintat în vîrstă; îl acopereau cu haine, şi nu se putea încălzi.
EdDavid a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.
Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.
 dDar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! vreau s’o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.“ Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint.
{dAravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!“
b ?dAravna a zis lui David: „Să ia domnul meu, împăratul, aria, şi să aducă în ea jertfele cari-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carăle cu uneltele lor vor ţinea loc de lemne.“
t cdAravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?“ Şi David a răspuns: „Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentruca să înceteze urgia aceasta de peste popor.“
C dAravna s’a uitat, şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptîndu-se spre el; şi Aravna a ieşit, şi s’a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pămînt.
~:}}||H{Kzzyxxwwrvmuu'ttss>r,qqPpp[ornnmmaml;kjj,ii=<~n Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
C}n şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile de tot pe cari le aducea în Casa Domnului.
m|Un Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,
{n Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească.
>zwn A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
y 'n Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi avenit să-l încerce prin întrebări grele.
xn S’au dus la Ofir, şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe cari i-au adus împăratului Solomon.
wn Şi Hiram a trimes cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înşişi slujitorii lui, marinari cari cunoşteau marea.
vn Împăratul Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului.
Pun Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de mulţămire pe altarul pe care-l zidise Domnului, şi ardea tămîie pe cel care era înaintea Domnului. Şi a isprăvit astfel casa.
tyn Fata lui Faraon s’a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo.
sn Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinaţi să privegheze pe lucrători.
Wr)n Dar Solomon n’a întrebuinţat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel; căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carălor şi călărimii lui.
dqCn pe urmaşii lor, cari mai rămăseseră după ei în ţară şi pe cari copiii lui Israel nu-i putuseră nimici cu desăvîrşire, Solomon i-a luat ca robi de corvoadă, şi aşa au fost pînă în ziua de astăzi.
p'n Iar pe tot poporul care mai rămăsese din Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi, ne făcînd parte din copiii lui Israel,
woin toate cetăţile slujindu-i ca magazii şi fiind ale lui, cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara peste care împărăţea.
7nkn Baalatul şi Tadmorul, în pustia ţării,
>myn Şi Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos,
Jln Faraon, împăratul Egiptului, venise şi cucerise Ghezerul, îi dăduse foc, şi omorîse pe Cananiţii cari locuiau în cetate. Apoi îl dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon.
hkKn Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe cari i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo, şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului.
Qjn Hiram trimesese împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur.
in şi a zis: „Ce cetăţi mi-ai dat, frate?“ Şi le-a numit ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat pînă în ziua de azi.
lhSn Hiram a ieşit din Tir, să vadă cetăţile pe cari i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut,
Xg+n Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos, şi aur, cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.
jfOn După douăzeci de ani Solomon zidise cele două case, Casa Domnului şi casa împăratului.
(eKn Şi i se va răspunde: «Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.“
Ud%n Şi oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit şi va fluiera. Şi va zice: «Pentruce a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi casei acesteia?»
Ccn voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi lepăda dela Mine casa pe care am sfinţit-o Numelui Meu, şi Israel va ajunge de rîs şi de pomină printre toate popoarele.
nbWn Dar dacă vă veţi abate dela Mine, voi şi fiii voştri, dacă nu veţi păzi poruncile Mele şi legile Mele pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,
Xa+n voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău David, cînd am zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.»
G` n Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă curată şi cu neprihănire, făcînd tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,
m_Un Şi Domnul i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.
Y^-n Domnul S’a arătat a doua oară lui Solomon, cum i Se arătase la Gabaon.
x] mn Cînd a isprăvit Solomon de zidit Casa Domnului, casa împăratului şi tot ce a găsit cu cale să facă,
y\mnBÎn ziua a opta, a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvîntat pe împărat, şi s’au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţămită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David, şi poporului Său Israel.
7[inASolomon a prăznuit atunci sărbătoarea, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită dela împrejurimile Hamatului pînă la pîrîul Egiptului, s’a strîns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică patrusprezece zile.
uZen@În ziua aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic, ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire.
oYYn?Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţămire, pe care a adus-o Domnului. Aşa a făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului.
^X7n>Împăratul şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
W5n=Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.“
Vn[U1n;Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel,
>Twn:ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, pe cari le-a poruncit părinţilor noştri!
Sn9Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,
_R9n8„Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit.
hQKn7Şi stînd în picioare, a binecuvîntat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicînd:
FPn6Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer.
ZO/n5Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pămîntului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, cînd ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!“
N!n4Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-Ţi vor cere!
wMin3căci sînt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fer!
%LEn2iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce-i vor ţinea robi, ca să se îndure de ei,
qK]n1ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate;
KJn0dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
I{n/dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie, şi vor zice: «Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!»;
zHon.Cînd vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – şi Te vei mînia împotriva lor şi-i vei da în mîna vrăjmaşului, care-i va duce robi într’o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:
UG%n-ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!
Fn,Cînd poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmînd calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
7Ein+ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentruca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!
D5n*căci se va şti că Numele Tău este mare, mîna Ta este tare, şi braţul Tău este întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, –
~Cwn)Cînd străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr’o ţară depărtată, pentru Numele Tău,
uBen(ca să se teamă de Tine în tot timpul cît vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!
eAEn'ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,
=@un&dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mînile spre casa aceasta, –
i?Mn%Cînd foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în ţară, cînd vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, cînd vor fi urgii sau boli de orice fel:
k>Qn$ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-l calea cea bună pe care trebuie să umble, şi să trimeţi ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
|=sn#Cînd se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui tău, şi dacă se vor abate dela păcatele lor, pentrucă-i vei pedepsi –
< n"ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!
f;Gn!Cînd poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentrucă a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă-ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, –
`:;n ascultă-l din ceruri, lucrează, şi fă dreptate robilor Tăi; osîndeşte pe cel vinovat, şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat, şi fă-i după nevinovăţia lui!
09[nDacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurămînt, şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –
H8 nBinevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!
S7!nOchii tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta.
16]nTotuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.
D5nDar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!
z4onOh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut-o robului tău David, tatăl meu!
P3nAcum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.
2%nAstfel, ai ţinut cuvîntul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta.
k1Qnşi a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta din toată inima lor!
0nSolomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi-a întins mînile spre cer,
./WnAm rînduit un loc pentru chivot, unde este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, cînd i-a scos din ţara Egiptului.
n.WnDomnul a împlinit cuvintele pe cari le rostise. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel.
n-WnNumai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău ieşit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.“
,+nŞi Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gînd.
l+SnTatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
*n«Din ziua cînd am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n’am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărăţească peste poporul Meu Israel!»
B)nŞi el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, şi care împlineşte, prin puterea Lui, ce spusese, cînd a zis:
(nÎmpăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvîntat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.
]'5n Eu am zidit o casă care va fi locuinţa Ta, un loc unde vei locui pe vecie!“
[&1n Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!
%n Preoţii n’au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
`$;n În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului.
H# n În chivot nu erau decît cele două table de piatră, pe cari le-a pus Moise în el la Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.
C"nSe dăduse drugilor o aşa lungime încît capetele lor se vedeau din Locul sfînt dinaintea Locului prea sfînt, dar nu se vedeau deafară. Ei au fost acolo pînă în ziua de azi.
~!wnCăci heruvimii aveau aripile întinse peste Locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pedeasupra.
 5nPreoţii au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în Locul prea sfînt al casei, în Sfînta Sfintelor, subt aripile heruvimilor.
X+nÎmpăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari n’au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor.
nAu adus chivotul Domnului, cortul întîlnirii, şi toate uneltele sfinte, cari erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au adus.
W)nCînd au venit toţi bătrînii lui Israel, preoţii au ridicat chivotul.
+nToţi bărbaţii lui Israel s’au strîns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a şaptea lună, în timpul praznicului.
 nAtunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legămîntului Domnului.
r_n3Astfel s’a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe cari le hărăzise tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului.
a=n2lighenele, cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi ţîţînile de aur curat pentru uşa dinlăuntrul casei la intrarea în Locul prea sfînt, şi pentru uşa casei dela intrarea Templului.
-n1sfeşnicele de aur curat, cinci la dreapta şi cinci la stînga, înaintea Locului prea sfînt, cu florile, candelele şi mucările de aur;
&Gn0Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului;
n/Solomon a lăsat toate aceste unelte necîntărite, căci erau foarte multe, şi greutatea aramei nu se putea socoti.
zon.Împăratul a pus să le toarne în cîmpia Iordanului, într’un pămînt humos, între Sucot şi Ţartan.
4cn-cenuşarele, lopeţile şi lighenele.Toate aceste unelte, pe cari le-a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.
9on,marea, şi cei doisprezece boi de subt mare;
En+cele zece temelii, şi cele zece lighene de pe temelii;
@{n*cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, cîte două rînduri de rodii de fiecare reţea, ca să acopere cele două cununi ale coperişurilor de pe vîrful stîlpilor;
Bn)doi stîlpi cu cele două coperişuri şi cu cununile lor de pe vîrful stîlpilor; cele două reţele ca să acopere cele două cununi ale coperişurilor de pe vîrful stîlpilor;
8kn(Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi lighenele.
$Aşa a sfîrşit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s’o facă pentru Casa Domnului:
:on'A pus cinci temelii pe partea dreaptă a casei, şi cinci temelii pe partea stîngă a casei; iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a casei la miazăzi răsărit.
E n&A mai făcut zece lighene de aramă. Fiecare lighean avea o încăpere de patruzeci de baţi, fiecare lighean avea patru coţi, fiecare lighean era pe cîte una din cele zece temelii.
g In%Aşa a făcut cele zece temelii; turnătura, măsura şi chipul erau la fel pentru toate.
n$Pe plăcile proptelelor, şi pe tăblii, a săpat heruvimi, lei şi finici, după locurile goale, şi ciucuri de jur împrejur.
' In#Partea de sus a temeliei se sfîrşea cu un cerc înalt de o jumătate de cot, şi îşi avea proptelele cu tăbliile ei făcute dintr’o bucată cu ea.
l Sn"La cele patru colţuri ale fiecărei temelii erau nişte poliţe dintr’o bucată cu temelia.
q]n!Roatele erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toate turnate.
n Cele patru roţi erau subt tăblii, şi osiile roţilor erau prinse de temelie; fiecare era înaltă de un cot şi jumătate.
xknGura temeliei dinlăuntrul coperişului pînă sus era de un cot; gura aceasta era rotundă, ca pentru lucrările de felul acesta, şi era lată de un cot şi jumătate; avea şi săpături. Tăbliile erau în patru muchi, nu rotunde.
&GnFiecare temelie avea patru roate de aramă cu osii de aramă; şi la cele patru colţuri erau nişte poliţe turnate, subt lighean, şi lîngă ciucuri.
MnPe tăbliile dintre încheieturi erau nişte lei, boi şi heruvimi; şi pe încheieturi, deasupra şi dedesuptul leilor şi boilor, erau nişte împletituri cari atîrnau în chip de ciucuri.
mUnIată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colţuri cu încheieturi.
nA mai făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coţi, lată de patru coţi, şi înaltă de trei coţi.
%EnGrosimea ei era de un lat de mînă; şi marginea ei era ca marginea unui potir, făcută ca floarea crinului. Avea o încăpere de două mii de vedre.
nEra aşezată pe doisprezece boi, din cari trei întorşi spre miază noapte, trei întorşi spre apus; trei întorşi spre miază zi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era deasupra lor, şi toată partea dinapoi a trupurilor lor era înlăuntru.
V'nSubt buza ei erau săpaţi nişte colocinţi, cîte zece la fiecare cot, de jur împrejurul mării; colocinţii, aşezaţi pe două rînduri, erau turnaţi împreună cu ea dintr’o singură bucată.
Y~-nA făcut marea turnată din aramă. Avea zece coţi dela o margine pînă la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi.
u}enÎn vîrful stîlpilor era o lucrătură în chip de crini. Astfel s’a isprăvit lucrarea stîlpilor.
(|KnA aşezat stîlpii în pridvorul Templului; a aşezat stîlpul din dreapta, şi l-a numit Iachin; apoi a aşezat stîlpul din stînga, şi l-a numit Boaz.
`{;nCoperişurile depe cei doi stîlpi erau înconjurate de două sute de rodii, sus, lîngă umflătura care era peste reţea; de asemenea erau două sute de rodii înşirate în jurul celui de al doilea coperiş.
znCoperişurile depe vîrful stîlpilor, în pridvor, erau lucrate aşa de parcă erau nişte crini şi aveau patru coţi.
5yenA făcut cîte două şiruri de rodii împrejurul uneia din reţele, ca să acopere coperişul de pe vîrful unuia din stîlpi; tot aşa a făcut şi pentru al doilea.
exEnA mai făcut nişte împletituri în chip de reţea, nişte ciucuri făcuţi cu lănţişoare, pentru coperişurile de pe vîrful stîlpilor, şapte pentru coperişul dintîi, şi şapte pentru coperişul al doilea.
-wUnA turnat două coperişuri de aramă, ca să le pună pe vîrfurile stîlpilor; cel dintîi era înalt de cinci coţi, şi al doilea era înalt de cinci coţi.
*vOnA turnat cei doi stîlpi de aramă. Cel dintîi avea optsprezece coţi în înălţime, şi un fir de doisprezece coţi măsura grosimea celui de al doilea.
!u=nfiul unei văduve din seminţia lui Neftali, şi al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă în săvîrşirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la împăratul Solomon, şi i-a făcut toate lucrările.
Gt n Împăratul Solomon a trimes şi a adus din Tir pe Hiram,
@s{n Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei şiruri de pietre cioplite şi un şir de bîrne de cedru, ca şi curtea dinlăuntru a casei Domnului, şi ca şi pridvorul casei.
frGn Deasupra erau iarăş pietre foarte de preţ, tăiate după măsură, şi lemn de cedru.
oqYn Temeliile erau de pietre foarte de preţ, şi mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi.
rp_n Pentru toate aceste clădiri a întrebuinţat pietre minunate, cioplite după măsură, ferestruite cu ferăstrăul, înlăuntru şi în afară; şi aceasta din temelii pînă la straşină, şi afară pînă la curtea cea mare.
So!nCasa lui de locuit a fost zidită în acelaş fel, într’o altă curte, în dosul pridvorului. Şi a făcut o casă la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon, pe care o luase de nevastă.
n)nA făcut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecăţii; şi l-a acoperit cu cedru, dela pardoseală pînă în tavan.
$mCnA făcut un pridvor de stîlpi, lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi, şi un alt pridvor înainte cu stîlpi şi trepte în faţă.
l!nToată uşile şi toţi uşiorii erau din bîrne în patru muchi, şi la fiecare din cele trei caturi, uşile erau faţă în faţă.
Vk'nErau trei caturi, şi fiecare din ele avea ferestrele faţă în faţă.
j7nA acoperit cu cedru odăile cari erau sprijinite de stîlpi şi cari erau în număr de patruzeci şi cinci, cîte cincisprezece de fiecare cat.
sianA zidit mai întîi casa din pădurea Libanului, lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi, şi înaltă de treizeci de coţi. Se sprijinea pe patru rînduri de stîlpi de cedru, şi pe stîlpi erau grinzi de cedru.
sh cnSolomon şi-a mai zidit şi casa lui, şi a ţinut treisprezece ani pînă cînd a isprăvit-o de tot.
Ig n&şi în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este a opta lună, casa a fost isprăvită în toate părţile ei şi aşa cum trebuia să fie. În timp de şapte ani a zidit-o Solomon.
Vf'n%În anul al patrulea, în luna Ziv, s’au pus temeliile casei Domnului;
zeon$A zidit şi curtea dinlăuntru din trei rînduri de pietre cioplite şi dintr’un rînd de grinzi de cedru.
!d=n#A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise, şi le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri.
qc]n"şi cu două uşi de lemn de chiparos; fiecare uşă era făcută din două scînduri despărţite.
xbkn!A făcut deasemenea pentru poarta Templului, nişte uşiori de lemn de măslin sălbatic, în patru muchi,
eaEn Cele două uşi erau făcute din lemn de măslin sălbatic. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici, şi de flori deschise, şi le-a acoperit cu aur, a întins aurul şi peste heruvimi şi peste finici.
`-nLa intrarea Locului prea sfînt a făcut două uşi din lemn de măslin sălbatic; pragul de sus şi uşiorii uşilor erau în cinci muchi.
U_%nA acoperit pardoseala casei cu aur, în partea din fund şi în faţă.
^;nPe toate zidurile casei de jur împrejur, în partea din fund şi în faţă, a pus să sape chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise.
5]gnSolomon a acoperit şi heruvimii cu aur.
\nSolomon a aşezat heruvimii în mijlocul casei, în partea dinlăuntru. Aripile lor erau întinse; aripa celui dintîi atingea un zid, şi aripa celui de al doilea atingea celalt zid; iar celelalte aripi ale lor se întîlneau la capete în mijlocul casei.
M[nÎnălţimea fiecăruia din cei doi heruvimi era de zece coţi.
qZ]nAl doilea heruvim avea tot zece coţi. Măsura şi chipul erau aceleaşi pentru amîndoi heruvimii.
/YYnFiecare din cele două aripi ale unuia din heruvimi avea cinci coţi, ceeace făcea zece coţi dela capătul uneia din aripile lui pînă la capătul celeilalte.
oXYnÎn Locul prea sfînt a făcut doi heruvimi de lemn de măslin sălbatic, înalţi de zece coţi.
W nA căptuşit toată casa cu aur, casa întreagă, şi a acoperit cu aur tot altarul care era înaintea Locului prea sfînt.
5VenPartea dinlăuntru a casei a căptuşit-o cu aur, şi a prins perdeaua dinlăuntru în lănţişoare de aur înaintea Locului prea sfînt, pe care l-a acoperit cu aur.
U}nLocul prea sfînt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime, şi douăzeci de coţi înălţime. Solomon l-a căptuşit cu aur curat. A făcut înaintea Locului prea sfînt un altar de lemn de cedru, şi l-a acoperit cu aur.
T nSolomon a pregătit Locul prea sfînt înlăuntru în mijlocul casei, ca să aşeze acolo chivotul legămîntului Domnului.
SnLemnul de cedru din lăuntru avea săpături de colocinţi, şi flori deschise; totul era de cedru, nu se vedea nicio piatră.
QRnCei patruzeci de coţi de dinainte alcătuiau Casa, adică Templul.
bQ?nA îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coţi ai fundului casei, dela pardoseală pînă în creştetul zidurilor, şi a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfînta Sfintelor, Locul prea sfînt.
aP=nSolomon i-a îmbrăcat zidurile pe din lăuntru cu scînduri de cedru, dela pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru, şi a acoperit pardoseala casei cu scînduri de chiparos.
0O]nDupă ce a isprăvit de zidit casa,
gNIn voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi nu voi părăsi pe poporul Meu Israel.“
yMmn „Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după legile Mele, dacă vei împlini orînduirile Mele, dacă vei păzi şi vei urma toate poruncile Mele, voi împlini faţă de tine făgăduinţa pe care am făcut-o tatălui tău David,
6Lin Domnul a vorbit lui Solomon, şi i-a zis:
Kn A făcut de cinci coţi de înalte fiecare din caturile dimprejurul întregei case, şi le-a legat de casă prin lemne de cedru.
jJOn Dupăce a isprăvit de zidit casa, Solomon a acoperit-o cu scînduri şi cu grinzi de cedru.
6IgnIntrarea odăilor din catul de jos era în partea dreaptă a casei; în catul dela mijloc te suiai pe o scară cotită, şi tot aşa dela catul de mijloc la al treilea.
VH'nCînd s’a zidit casa, s’au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fer nu s’au auzit în casă în timpul zidirii.
hGKnCatul de jos era lat de cinci coţi, cel dela mijloc de şase coţi, iar al treilea de şapte coţi; căci pe partea deafară a casei a făcut arcade strîmte împrejur ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei.
~~}}| {zyyZxx2wqvv uMttXsrr)qpp/onmmTll+kk!jii=<;::88?76}55433211}00 /Q..w-,,1+a*)\((>'''&a%$$#"";!v -ocW)wRnP $  c ! 8l0NHBeu7enCînd a auzit Baeşa lucrul acesta, a încetat să mai întărească Rama, şi s’a întors la Tirţa.
Y6-nBen-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul, şi toată ţara lui Neftali.
5n„Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.“
L4nAsa a luat tot argintul şi tot aurul cari rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, şi le-a pus în mînile slujitorilor lui, pe care i-a trimes la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimes să-i spună:
23_nBaeşa, împăratul lui Israel, s’a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să împedece pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
g2InÎntre Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
u1enEl a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său şi de el însuş: argint, aur şi vase.
~0wnDar înălţimile n’au perit, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
7/in Şi chiar pe mama sa Maaca n’a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentrucă făcuse un idol Astarteei. Aşa i-a sfărîmat idolul, şi l-a ars în pîrîul Chedron.
r._n A scos din ţară pe sodomiţi, şi a îndepărtat toţi idolii pe cari-i făcuseră părinţii lui.
T-#n Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David.
l,Sn El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
w+in În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa.
*nAbiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.
6)gnCelelalte fapte ale lui Abiam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
Între Abiam şi Ieroboam a fost război.
X(+nÎntre Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cît a trăit Roboam.
='unCăci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu se abătuse dela niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întîmplarea cu Urie, Hetitul.
!&=nDar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punînd pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare.
E%nEl s’a dedat la toate păcatele pe cari le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n’a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
`$;nA împărăţit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
# nÎn al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda Abiam.
D"nRoboam a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam.
A!nTotdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.
 nCelelalte fapte ale lui Roboam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
nOridecîte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii le purtau; apoi le aduceau iarăş în odaia alergătorilor.
1]nÎmpăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.
/nA luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.
nÎn al cincilea an al împărăţirii lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului.
-nAu fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urîciunele neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
nŞi-au zidit şi ei înălţimi cu stîlpi închinaţi idolilor şi Astartee pe orice deal înalt şi supt orice copac verde.
!=nIuda a făcut ce este rău înaintea Domnului; şi, prin păcatele pe cari le-au săvîrşit, I-au stîrnit gelozia mai mult decît părinţii lor.
9mnRoboam, fiul lui Solomon, a împărăţit peste Iuda. Avea patruzeci şi unu de ani cînd s’a făcut împărat, şi a împărăţit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se chema Naama, Amonita.
'nIeroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.
#nCelelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
 nL-au îngropat, şi tot Israelul l-a plîns, după cuvîntul Domnului, pe care-l spusese prin robul Său Ahia, proorocul.
{nNevasta lui Ieroboam s’a sculat, şi a plecat. A ajuns la Tirţa; şi cum a atins pragul casei, copilul a murit.
}nVa părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe cari le-a făcut Ieroboam şi în cari a tîrît şi pe Israel.“
nDomnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Rîu, pentrucă şi-au făcut idoli, mîniind pe Domnul.
5nDomnul va pune peste Israel un împărat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întîmplă oare chiar acum lucrul acesta?
 n Tot Israelul îl va plînge, şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într’un mormînt, pentrucă este singurul din casa lui Ieroboam în care s’a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
oYn Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri.
.Wn Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîni, şi cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit.
d Cn De aceea, voi trimete nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, pînă va peri.
: on Tu ai făcut mai rău decît toţi ceice au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă mînii, şi M’ai lepădat înapoia ta!
m Unam rupt împărăţia dela casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n’ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcînd decît ce este drept înaintea Mea.
2 _nDu-te, şi spune lui Ieroboam: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel,
T #nCînd a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa cînd intra pe uşă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam; pentruce vrei să te dai drept alta? Sînt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre.
FnDomnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentrucă este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea cînd va veni, se va da drept alta.“
A}nNevasta lui Ieroboam a făcut aşa; s’a sculat, s’a dus la Silo, şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrîneţă.
|snIa cu tine zece pîni, turte, şi un vas cu miere, şi intră la el: el îţi va spune ce va fi cu copilul.“
nŞi Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, proorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia.
K nÎn vremea aceea, s’a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam.
(Kn "Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pămîntului.
W)n !După întîmplarea aceasta, Ieroboam nu s’a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăş preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor.
Fn Căci se va împlini cuvîntul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva, altarului din Betel, şi împotriva tuturor capiştelor de înălţimi din cetăţile Samariei.“
Bn Dupăce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Cînd voi muri, să mă îngropaţi în mormîntul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lîngă oasele lui.
U%n I-a pus trupul în mormînt şi l-au jălit, zicînd: „Vai, frate!“
;~qn Proorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar, şi l-a dus înapoi; şi bătrînul prooroc s’a întors în cetate să-l jălească şi să-l îngroape.
};n şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum, şi măgarul şi leul stînd lîngă trup. Leul nu mîncase trupul şi nu sfîşiase pe măgar.
w|in Apoi, îndreptîndu-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.“ Au pus şaua pe măgar,
){Mn Cînd a auzit lucrul acesta proorocul care întorsese depe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: „Este omul lui Dumnezeu, care n’a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfîrşiat şi l-a omorît, după cuvîntul pe care i-l spusese Domnul.“
Tz#n Şi nişte oameni cari treceau pe acolo, au văzut trupul întins în drum şi leul stînd lîngă trup; şi au spus lucrul acesta, la venirea lor în cetatea în care locuia proorocul cel bătrîn.
Lyn Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întîlnit pe drum de un leu care l-a omorît. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lîngă el, şi leul stătea şi el lîngă trup.
txcn Şi, dupăce a mîncat pîne şi a băut apă proorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.
owYn pentrucă te-ai întors, şi ai mîncat pîne şi ai băut apă, în locul despre care îţi spusese: «Să nu mănînci pîne şi să nu bei apă acolo», – trupul tău mort nu va intra în mormîntul părinţilor tăi.“
Xv+n Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă n’ai ascultat porunca Domnului, şi n’ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău;
muUn Pe cînd stăteau ei la masă, cuvîntul Domnului a vorbit proorocului, care-l adusese înapoi.
gtIn Omul lui Dumnezeu s’a întors cu el, şi a mîncat pîne şi a băut apă în casa lui.
Ksn Şi el i-a zis: „Şi eu sînt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: «Adu-l acasă cu tine ca să mănînce pîne şi să bea apă.“ Îl minţea.
.rWn căci mi s’a spus, prin cuvîntul Domnului: «Să nu mănînci pîne nici să nu bei apă acolo, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“
'qIn Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mînca pîne şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;
[p1n Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă, şi să iei ceva să mănînci.“
:oon S’a dus după omul lui Dumnezeu, şi l-a găsit stînd supt un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?“ El a răspuns: „Eu sînt.“
ynmn Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.“ I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.
mn el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.
l n În Betel locuia un prooroc bătrîn. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe cari le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,
ak=n El a plecat pe un alt drum, şi nu s’a întors pe drumul pe care venise la Betel.
:jon căci iată ce poruncă mi-a fost dată; prin cuvîntul Domnului: „Să nu mănînci pîne nici să bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“
,iSn Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: jumătate din casa ta să-mi dai, şi n’aş intra cu tine. Nu voi mînca pîne, şi nu voi bea apă în locul acesta;
hn Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mîncare, şi-ţi voi da un dar.“
5gen Atunci împăratul a luat cuvîntul, şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mîna înapoi.“ Omul lui Dumnezeu s’a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mîna, care s’a făcut sănătoasă ca mai înainte.
f1n Altarul s’a despicat, şi cenuşa de pe el s’a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvîntul Domnului.
e9n Cînd a auzit împăratul cuvîntul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mîna de pe altar, zicînd: „Prindeţi-l!“ Şi mîna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s’a uscat, şi n’a putut s’o întoarcă înapoi.
,dSn Şi în aceeaş zi a dat un semn, zicînd: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.“
Jcn El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“
'b Kn Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimes de cuvîntul Domnului, tocmai pe cînd stătea Ieroboam la altar să ardă tămîie.
~awn !Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărît-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, şi s’a suit la altar să ardă tămîie.
>`wn A rînduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe cari-i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el.
_ n Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, cari nu făceau parte din fiii lui Levi.
^n Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei pînă la Dan.
X]+n A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celalt l-a pus în Dan.
N\n După ce s’a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: „Destul v’aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.“
[n Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.“
rZ_n Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s’ar putea acum să se întoarcă la casa lui David.
}Yun Ieroboam a zidit Sihemul pe muntele lui Efraim, şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo, şi a zidit Penuel.
9Xmn «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi, şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s’a întîmplat lucrul acesta.“ Ei au ascultat de cuvîntul Domnului, şi s’au întors acasă, după cuvîntul Domnului.
#WAn „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregei case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor, şi spune-le:
XV+n Dar cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:
U)n Roboam ajungînd la Ierusalim, a strîns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s’o aducă înapoi subt stăpînirea lui Roboam, fiul lui Solomon.
ST!n Tot Israelul, auzind că Ieroboam s’a întors, au trimes să-l cheme în adunare, şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David.
TS#n Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.
|Rsn Atunci împăratul Roboam a trimes la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit să se suie într’un car, ca să fugă la Ierusalim.
rQ_n Copiii lui Israel cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste cari a domnit Roboam.
P/n Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi Israel s’a dus în corturile lui.
WO)n Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
MNn şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“
hMKn Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrînii,
L!n Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“
%KEn Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“
J'n Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: «Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!» Să le vorbeşti aşa: «Degetul meu cel mic va fi mai gros decît coapsele tatălui meu.
$ICn El a zis: „Ce mă sfatuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: «Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău?“
H3n Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi s’a sfătuit cu tinerii cari crescuseră cu el şi cari erau împrejurul lui.
>Gwn Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.“
HF n Împăratul Roboam s’a sfătuit cu bătrînii cari fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“
qE]n El le-a zis: „Duceţi-vă, şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“ Şi poporul a plecat.
*DOn „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“
}Cun Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam, şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
Bn Cînd a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
aA ?n Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
@'n +Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam.
P?n *Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.
>n )Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el, şi înţelepciunea lui, nu sînt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon?
==un (Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s’a sculat, şi a fugit în Egipt la Şişac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt pînă la moartea lui Solomon.
V<'n 'Voi smeri prin aceasta sămînţa lui David, dar nu pentru totdeauna.“
:;on &Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele, şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel.
q:]n %Pe tine te voi lua, şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel.
89kn $voi lăsa o seminţie fiului său, pentruca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu.
d8Cn #Dar voi lua împărăţia din mîna fiului său, şi-ţi voi da zece seminţii din ea;
J7n "Nu voi lua din mîna lui toată împărăţia, căci îl voi ţinea domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales, şi care a păzit poruncile şi legile Mele.
6}n !Şi aceasta, pentrucă M’au părăsit, şi s’au închinat înaintea Astarteei, zeiţa Sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentrucă n’au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.
#5An Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel.
G4 n şi a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi rupe împărăţia din mîna lui Solomon, şi-ţi voi da zece seminţii.
b3?n Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi,
42cn În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întîlnit pe drum de proorocul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amîndoi singuri pe cîmp.
(1Kn Ieroboam era tare şi viteaz; şi Solomon, văzînd pe tînărul acesta la lucru, i-a dat privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif.
0/n Iată cu ce prilej a ridicat el mîna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo, şi închidea spărturile cetăţii tatălui său David.
9/mn Şi Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mîna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua.
8.kn El a fost un vrăjmaş al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, în acelaşi timp cînd îi făcea rău Hadad, şi ura pe Israel. El a împărăţit peste Siria.
I- n El strînsese nişte oameni la el, şi se făcuse capul cetei, cînd a măcelărit David oştile stăpînului său. S’au dus la Damasc, şi s’au aşezat acolo şi au domnit la Damasc.
4,cn Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise dela stăpînul său Hadadezer {Sau: Hadarezar}, împăratul din Ţoba.
+1n Şi Faraon i-a zis: „Ce-ţi lipseşte la mine, de doreşti să te duci în ţara ta?“ El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec.“
:*on Cînd a auzit Hadad în Egipt că David a adormit cu părinţii lui, şi că Ioab, căpetenia oştirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în ţara mea.“
6)gn Sora Tahpenei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înţercat în casa lui Faraon; şi Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon.
!(=n Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon, pînă acolo încît Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes.
j'On Plecînd din Madian, s’au dus la Paran, au luat cu ei nişte oameni din Paran, şi au ajuns în Egipt la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mîncare, şi i-a dat moşii.
&n Atunci Hadad a fugit cu nişte Edomiţi, slujitori ai tatălui său, şi s’a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci.
j%On a rămas acolo şase luni cu tot Israelul, pînă ce a nimicit toată partea bărbătească.
$7n Pe vremea cînd a bătut David Edomul, Ioab, căpetenia oştirii, suindu-se să îngroape morţii, a ucis toată partea bărbătească din Edom;
r#_n Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului.
*"On Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.
!n Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe.
R n Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa, şi n’ai păzit legămîntul Meu şi legile Mele pe cari ţi le-am dat, voi rupe împărăţia dela tine şi o voi da slujitorului tău.
}n În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n’a păzit poruncile Domnului.
n Domnul S’a mîniat pe Solomon, pentrucă îşi abătuse inima dela Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
r_n Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, cari aduceau tămîie şi jertfe dumnezeilor lor.
$Cn Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urîciunea Moabului, pentru Moloc, urîciunea fiilor lui Amon.
~wn Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n’a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.
nWn Solomon s’a dus după Astartea, zeiţa Sidonienilor, şi după Milcom, urîciunea Amoniţilor.
A}n Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
n A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.
+n cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire.
 n Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite,
V'n un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Deasemenea aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
n Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărît:
2_n Împăratul a făcut ca argintul să fie tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt cari cresc pe cîmpie.
W)n Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
/n Şi fie care îşi aducea darul lui: lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catîri; aşa era în fiecare an.
}un Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.
r_n Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului în bogăţii şi înţelepciune.
;qn Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducînd aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
O n Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n’avea nici o trecere.
 n şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s’a făcut pentru nici o împărăţie.
= un Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau răzimători: lîngă răzimători stăteau doi lei,
e En Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a acoperit cu aur curat.
< sn şi alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, şi pentru fie care din ele a întrebuinţat trei mine de aur; şi împăratul le-a pus în casa numită Pădurea Libanului.
3n Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur,
)n afară de ce scotea dela negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, dela toţi împăraţii Arabiei, şi dela dregătorii ţării.
{n Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,
oYn Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut, şi i-a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s’a întors şi s’a dus în ţara ei, cu slujitorii ei.
n Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. N’a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, şi nu s’a mai văzut pînă în ziua de azi.
}n Corăbiile lui Hiram, cari au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe.
hKn Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.
win Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.“
yn Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!
|~}}R||{:zyyTxx\wwvuu(tssfrqepoo,nmmOlkkGjiihegg,f`eeddc"baa8`y_e^y^.]]B\\5[[ZZYtX"W:VaUU?TSS"RWQQ:PPOBNNbMLL%KwK JII7HJGhFF_EElDCCBAA@'?V>E=i<<(;y::69c88U7'6q55&4i33N2100i0/&.o-- ,X+**7)''&e%M$##W"!  { pN+`p   ;  $UzG|Gi n(Şi pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace şi încolo, omul s’a făcut nevăzut.“ Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osînda; tu însuţi ai rostit-o.“
/hYn'Cînd a trecut împăratul proorocul a strigat, şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicînd: «Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!»
egEn&Proorocul s’a dus şi s’a aşezat pe drumul împăratului, şi s’a legat la ochi.
pf[n%A găsit pe un alt om, şi a zis: «Loveşte-mă, te rog!“ Omul acela l-a lovit, şi l-a rănit.
Ken$Atunci el i-a zis: „Pentrucă n’ai ascultat de glasul Domnului, iată, cînd vei pleca dela mine, te va omorî un leu. Şi cînd a plecat dela el, l-a întîlnit un leu şi l-a omorît.
d;n#Unul din fiii proorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului: „Loveşte-mă, te rog!“ Dar omul acela n’a vrut să-l lovească.
>cwn"Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe cari le-a luat tatăl meu dela tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.“ „Şi eu,“ a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.“ A făcut legămînt cu el, şi i-a dat drumul.
b n!Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s’au grăbit să-l ia pe cuvînt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!“ Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!“ Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l-a suit în carul lui.
an Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s’au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mă cu viaţă!» Ahab a răspuns: «Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!“
`3nSlujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sînt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.“
[_1nCeilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni cari mai rămăseseră.
$Ben-Hadad fugise şi el în cetate, şi umbla din odaie în odaie.
J^nAu stat tăbărîţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorît Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într’o zi.
/]YnOmul lui Dumnezeu s’a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă Sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor,» voi da toată această mare mulţime în mînile tale, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
V\'nCopiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întîmpinarea Sirienilor. Au tăbărît în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe cînd Sirienii umpleau ţara.
x[knÎn anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s’a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.
lZSnşi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atîţia cai şi tot atîtea care. Apoi să ne batem cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.“ El i-a ascultat, şi a făcut aşa.
yYmnFă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi dela locul lui, şi înlocuieşte-i cu căpetenii;
jXOnSlujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decît noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.
cWAnAtunci proorocul s’a apropiat de împăratul lui Israel, şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.“
wVinÎmpăratul lui Israel a eşit, a lovit caii şi carăle, şi a pricinuit Sirienilor o mare înfrîngere.
5Uena lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi Sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi.
gTInCînd au ieşit din cetate slujitorii mai marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma,
ySmnEl a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.“
"R?nSlujitorii mai marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintîi. Ben-Hadad a cercetat, şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.“
Q'nAu făcut o ieşire pela miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi cari-l ajutau.
RPnAtunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ţinuturi, şi s’au găsit două sute treizeci şi doi; şi după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
OOnAhab a zis: „Prin cine?“ Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii mai marilor peste ţinuturi.“ Ahab a zis: „Cine va începe lupta?“ Şi el a răspuns: „Tu“.
lNSn Dar iată că un prooroc s’a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mînile tale, ca să cunoşti că Eu sînt Domnul.“
TM#n Cînd a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi, şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!“ Şi ei s’au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
wLin Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!“
?Kyn Ben-Hadad a trimes să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mîna întregului popor care mă urmează!“
hJKn Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: «Voi face tot ce ai trimes să ceri robului tău întîia dată; dar lucrul acesta, nu-l pot face.“ Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
dICnToţi bătrînii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.“
HynÎmpăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrînii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul; căci a trimes să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n’am zis că nu i le dau!“
JGnDe aceea, voi trimete mîne, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mîna pe tot ce ai mai scump, şi vor lua.“
)FMnSolii s’au întors, şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Am trimes să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi.
xEknÎmpăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sînt al tău cu tot ce am.“
yDmn«Argintul şi aurul tău sînt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sînt tot ai mei.“
rC_nA trimes în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
KB nBen-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strîns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi cară. S’a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
A{nDupă ce s’a depărtat de Ilie, s’a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s’o mănînce. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui.
p@[nElisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.“ Ilie i-a răspuns: „Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gîndeşte-te la ce ţi-am făcut.“
c?AnIlie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s’a apropiat de el, şi şi-a aruncat mantaua pe el.
0>[nDar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.“
#=AnŞi se va întîmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.
%<EnSă ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău.
";?nDomnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie pînă la Damasc; şi cînd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.
:#nEl a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.“
09[n Cînd l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stătut la gura peşterii.
Şi un glas i-a vorbit, zicînd: „Ce faci tu aici, Ilie?“
8!n Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire.
k7Qn Domnul i-a zis: „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!“ Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vînt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Şi după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt.
6#n El a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!“
$5Cn Şi acolo, Ilie a intrat într’o peşteră, şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?“
B4nEl s’a sculat, a mîncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
/3YnÎngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, şi a zis: „Scoală-te şi mănîncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.“
02[nEl s’a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mîncat şi a băut, apoi s’a culcat din nou.
1nS’a culcat şi a adormit subt un ienuper. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănîncă.“
U0%nEl s’a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.“
3/anIlie, cînd a văzut lucrul acesta, s’a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
Y.-nIzabela a trimes un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mîne, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.“
c- CnAhab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii.
,n.Şi mîna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul, şi a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel.
+;n-Peste cîteva clipe, cerul s’a înegrit de nori, a început vîntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s’a suit în car, şi a plecat la Izreel.
^*7n,A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.“ Ilie a zis: „Suie-te, şi spune lui Ahab: «Înhamă, şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.“
F)n+şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.“ Slujitorul s’a suit, s’a uitat, şi a zis: „Nu este nimic!“ Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăş.“
)(Mn*Ahab s’a suit să mănînce şi să bea. Dar Ilie s’a suit pe vîrful Carmelului, şi plecîndu-se la pămînt, s’a aşezat cu faţa între genunchi,
k'Qn)Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănîncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.“
9&mn(„Puneţi mîna pe proorocii lui Baal“, le-a zis Ilie: „niciunul să nu scape!“ Şi au pus mîna pe ei. Ilie i-a pogorît la pîrîul Chison şi i-a junghiat acolo.
-%Un'Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“
$'n&Atunci a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ.
2#_n%Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!“
*"On$În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s’a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
Q!n#Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.
6 gn"Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta odată.“ Şi l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.“ Şi l-au făcut şi a treia oară.
On!A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi, şi l-a puse pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă, şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne.“ Şi au făcut aşa.
'In şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămînţă.
#nA luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele“,
+QnIlie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine“! Tot poporul s’a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat.
*OnCînd a trecut ameaza, au aiurat, pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
nEi au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, pînă ce a curs sînge pe ei.
X+nLa amează, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.“
nEi au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă pînă la amează, zicînd: „Baale, auzi-ne!“ Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
MnIlie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întîi, căci sînteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.“
]5nApoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: „Bine!“
`;nSă ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi, şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celalt junc, şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc.
nŞi Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe cînd prooroci ai lui Baal sînt patru sute cincizeci.
nAtunci Ilie s’a apropiat de tot poporul, şi a zis: „Pînă cînd vreţi să şchiopătaţi de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!“ Poporul nu i-a răspuns nimic.
iMnAhab a trimes soli la toţi copiii lui Israel, şi a strîns pe prooroci la muntele Carmel.
PnStrînge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, cari mănîncă la masa Izabelei“.
"?nIlie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
hKnAbia a zărit Ahab pe Ilie, şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?“
nObadia, ducîndu-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s’a dus înaintea lui Ilie.
 nDar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.“
t cnŞi acum tu zici: «Du-te şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»! El mă va ucide.“
^ 7n Nu s’a spus oare domnului meu ce am făcut cînd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, cîte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pîne şi cu apă?
i Mn Şi apoi, cînd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m’aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuş robul tău se teme de Domnul din tinereţa lui.
^ 7n Şi acum zici: «Du-te, şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»!
hKn Viu este Domnul, că n’a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimes stăpînul meu să te caute; şi cînd se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.
}n Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvîrşit eu, ca să dai pe robul tău în mînile lui Ahab, ca să mă omoare?
kQnEl i-a răspuns: „Eu sînt; du-te şi spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie!“
*OnPe cînd era Obadia pe drum, iată că l-a întîlnit Ilie. Obadia, cunoscîndu-l, a căzut cu faţa la pamînt, şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?“
nŞi-au împărţit ţara s’o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum.
nWnAhab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pîrîurile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catîrilor, şi să n’avem nevoie să omorîm vitele.“
A}nDe aceea cînd a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns cîte cincizeci într’o peştere, şi i-a hrănit cu pîne şi cu apă. –
nWnŞi Ahab a trimes să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul.
lSnŞi Ilie s’a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.
Era mare foamete în Samaria.
H nAu trecut multe zile, şi cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pămîntului.“
~nŞi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvîntul Domnului în gura ta este adevăr!“
}+nIlie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.“
l|SnDomnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s’a întors în el, şi a înviat.
*{OnŞi s’a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!“
Gz nApoi a chemat pe Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?“
*yOnEl i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.“ Şi l-a luat dela sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
JxnFemeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?“
w5nDupă aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s’a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atît de cumplită încît n’a mai rămas suflare în el.
vnFăina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
u nEa s’a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie.
Ut%nCăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului.“
dsCn Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Nrn Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri.“
qn Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pîne în mîna ta.“
tpcn Ilie s’a sculat, şi s’a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într’un vas, ca să beau.“
o1n „Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.“
9nonAtunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:
]m5nDar după cîtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
ql]nCorbii îi aduceau pîne şi carne dimineaţa, şi pîne şi carne seara, şi bea apă din pîrîu.
k%nEl a plecat şi a făcut după cuvîntul Domnului. S’a dus şi s’a aşezat lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
]j5nVei bea apă din pîrîu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.“
i n„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în faţa Iordanului.
Hh nŞi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:
hg MnIlie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.“
fn"Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăş Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întîiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tînăr fiu al lui, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
;eqn!şi a făcut un idol Astarteei. Ahab a făcut mai multe rele decît toţi împăraţii lui Israel cari fuseseră înaintea lui, ca să mînie pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
\d3n A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria,
cnŞi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui.
b}nAhab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.
[a1nAhab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel, în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria.
|`snOmri a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.
_%nCelelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
B^nA umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi s’a dedat la păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel, mîniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
~]wnOmri a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a lucrat mai rău decît toţi ceice fuseseră înaintea lui.
H\ na cumpărat dela Şemer muntele Samariei, cu doi talanţi de argint; a întărit muntele, şi a pus cetăţii pe care a zidit-o, numele Samaria, după numele lui Şemer, domnul muntelui.
;[qnÎn al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa,
wZinCeice urmau pe Omri au biruit pe ceice urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.
0Y[nAtunci poporul lui Israel s’a desbinat în două părţi; jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri.
X'nCelelalte fapte ale lui Zimri, şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
jWOndin pricina păcatelor pe cari le săvîrşise, făcînd ce este rău înaintea Domnului, umblînd pe calea lui Ieroboam, săvîrşind păcatele pe cari le făcuse Ieroboam, şi făcînd şi pe Israel să păcătuiască.
"V?nZimri, văzînd că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el,
^U7nOmri, şi tot Israelul cu el, au pornit din Ghibeton, şi au împresurat Tirţa.
aT=nŞi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit, şi chiar a ucis pe împărat!“ Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii.
>SwnÎn al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa.
Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului care era al Filistenilor.
R nCelelalte fapte ale lui Ela, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
@Q{n din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşise Baeşa şi fiul său Ela, şi în cari tîrîseră şi pe Israel, mîniind prin idolii lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
P n Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa prin proorocul Iehu,
6Ogn Cînd s’a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorît toată casa lui Baeşa, n’a lăsat să scape nimeni din ai lui: nici rudă nici prieten.
N+n Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.
_M9n Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carăle lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătîndu-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa.
6LgnÎn al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.
CKnCuvîntul Domnului vorbise prin proorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, şi împotriva casei lui, pe deoparte pentru tot răul pe care-l făcuse supt ochii Domnului, mîniindu-L prin lucrul mînilor lui şi ajungînd ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentrucă lovise casa lui Ieroboam.
|JsnBaeşa a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.
I)nCelelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
$HCnCine va muri în cetate din casa lui Baeşa, va fi mîncat de cîni, şi cine va muri pe cîmp dintr’ai lui, va fi mîncat de păsările cerului.“
|Gsniată că voi mătura pe Baeşa şi casa lui, şi casa ta o voi face ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
uFen„Eu te-am ridicat din ţărînă, şi te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel; dar pentrucă ai umblat pe calea lui Ieroboam, şi ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentruca să Mă mînii prin păcatele lor,
aE ?nCuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa:
D1n"El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvîrşind păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel.
5Cen!În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani.
gBIn Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
AnCelelalte fapte ale lui Nadab, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
@'ndin pricina păcatelor pe cari le făcuse Ieroboam şi în cari tîrîse şi pe Israel, mîniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
R?nCînd s’a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n’a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo,
s>anBaeşa l-a omorît în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui.
I= nBaeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui, şi Baeşa l-a omorît la Ghibeton, care era al Filistenilor, pe cînd Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul.
<9nEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea tatălui său, săvîrşind păcatele în cari tîrîse tatăl său pe Israel.
$;CnNadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.
$:CnAsa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.
u9enToate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui şi tot ce a făcut, şi cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuş, la bătrîneţe, a fost bolnav de picioare.
8 nÎmpăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, şi au ridicat pietrele şi lemnul pe care-l întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei; şi împăratul Asa le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei lui Beniamin şi Miţpei.
u~~$}|}|{zyxx)wvvutt"srrBqpooFn~mmhllkyk,jLiihggZfNedd-c3bxa``__^7]\\![ZZYlXXyWWVUTTSRQQFPP$OONNhMLLlKKlK J}II*HnGGFEDD-CBdAA;@H?'>&=;::88 77625P4v3221Q0v// .N-,+**5)) (''y&%%$$?#"""+! ,)w^(DCBC+> s v  ZyB\_g xAcum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: «Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“
A}xEa a plecat deci şi s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.
Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea!
/xApoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: „Mînă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decît cînd ţi-oi spune.“
)xŞi el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.“ Ea a răspuns: „Fii pe pace!“
;qxA chemat pe bărbatul ei, şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.“
lSxEa s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
xSlujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, şi apoi a murit.
vgxa zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!“
jOxCopilul s’a făcut mare. Şi într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,
xFemeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
+QxElisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ţinea în braţe un fiu.“ Şi ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
Y-xŞi el a zis: „Cheamă-o!“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
}xŞi el a zis: „Ce să fac pentru ea?“ Ghehazi a răspuns: „Ea n’are fiu, şi bărbatul ei este bătrîn.“
)Mx Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.“
x El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.
b?x Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s’a dus în odaia de sus şi s’a culcat acolo.
&Gx Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi.
  x Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.
C xÎntr’o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Şi ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.
G  xEa s’a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu şi fiii tăi.“
) MxCînd s’au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.“ Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.“ Şi n’a mai curs untdelemn.
 xAtunci ea a plecat dela el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
&GxCînd te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.“
uexŞi el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
3xElisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?“ Ea a răspuns: „Roaba ta n’are acasă decît un vas cu untdelemn.
{ sxO femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.“
}uxA luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mînie a cuprins pe Israel, care s’a depărtat de împăratul Moabului, şi s’a întors în ţară.
PxÎmpăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-şi croiască drum pînă la împăratului Edomului; dar n’au putut.
)MxAu sfărîmat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n’au lăsat decît pietrele.
<sxŞi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s’a sculat, şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară, şi au bătut pe Moab.
xEi au zis: „Este sînge! Împăraţii au scos sabia între ei, s’au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!“
xS’au sculat disdedimineaţă, şi cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşi ca sîngele.
C~xÎnsă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vîrstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stătut la hotar.
}xŞi dimineaţa, în clipa cînd se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s’a umplut ţara de apă.
[|1xveţi sfărîma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.“
e{ExDar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mînile voastre;
CzxCăci aşa vorbeşte Domnul: «Nu veţi vedea vînt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuş valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre.
oyYxŞi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lîngă groapă!
xxAcum aduceţi-mi un cîntăreţ cu arfa.“ Şi pe cînd cînta cîntăreţul din arfă, mîna Domnului a fost peste Elisei.
fwGxElisei a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că, dacă n’aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă, şi nici nu m’aş uita la tine.
v#x Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale.“ Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mînile Moabului!“
u'x Şi Iosafat a zis: „Cuvîntul Domnului este cu el.“ Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s’au pogorît la el.
tyx Dar Iosafat a zis: „Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?“ Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mînile lui Ilie.“
sx Atunci împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mînile Moabului!“
Jrx Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului, au plecat; şi, după un drum de şapte zile, n’au avut apă pentru oştire şi pentru vitele cari veneau după ea.
tqcxŞi a zis: „Pe care drum să ne suim?“ Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.“
&pGxA pornit, şi a trimes să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s’a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?“ Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.“
\o3xÎmpăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria, şi a numărat pe tot Israelul.
lnSxLa moartea lui Ahab, împăratul Moabului s’a răsculat împotriva împăratului lui Israel.
,mSxMeşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lîna lor.
lxdar s’a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s’a abătut dela ele.
"k?xEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stîlpii lui Baal, pe cari-i făcuse tatăl său;
.j YxIoram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani.
Ui%xDe acolo s’a dus pe muntele Carmel, de unde s’a întors la Samaria.
5hexEl s’a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.
MgxDe acolo s’a suit la Betel. Şi pe cînd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“
lfSxŞi apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul.
@e{xApoi s’a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.“
]d5xEl a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.“ Şi i-au adus.
*cOxOamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, şi ţara este stearpă.“
xbkxCînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v’am spus să nu vă duceţi?“
2a_xDar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimeteţi-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.
`xEi i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: „Nu-i trimeteţi.“
V_'xFiii proorocilor cari erau în faţa Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Şi i-au ieşit înainte, şi s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui.
q^]xa luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apele, cari s’au despărţit într’o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
~]wx şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, şi s’a oprit pe malul Iordanului;
9\mx Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le-a sfîşiat în două bucăţi,
9[mx Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s’a înălţat la cer într’un vîrtej de vînt.
*ZOx Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa,“
WY)x Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“ Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“
1X]xAtunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, cari s’au despărţit într’o parte şi într’alta, şi au trecut amîndoi pe uscat.
,WSxCincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s’au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s’au oprit pe malul Iordanului.
WV)xIlie i-a zis: „Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.“ El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi amîndoi şi-au văzut de drum.
aU=xFii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu; dar tăceţi.“
VT'xIlie i-a zis: ‘Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.“ El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Şi au ajuns la Ierihon.
^S7xFiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.“
dRCxIlie a zis lui Elisei: ‘Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.“ Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi s’au pogorît la Betel.
yQ oxCînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într’un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
P  xCelelalte fapte ale lui Ahazia, şi ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
WO +xAhazia a murit, după cuvîntul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n’avea fiu.
N #xEl i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă ai trimes soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n’ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvînt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“
(M MxÎngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n’ai nicio frică de el.“ Ilie s’a sculat şi s’a pogorît cu el la împăratul.
JL xIată, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit pe cele dintîi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!“
K x Ahazia a trimes din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s’a suit; şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, şi i-a zis, rugîndu-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!
J x Ilie le-a răspuns: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuiască, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Şi s’a pogorît foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
}I wx Ahazia a trimes din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvîntul, şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: „Grăbeşte-te de te pogoară!“
H 7x Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!“ Şi s’a pogorît foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
oG [x A trimes la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s’a suit la Ilie, care şedea pe vîrful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: «Pogoară-te!“
F 1xEi au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.“ Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.“
E  xAhazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s’a suit înaintea voastră şi v’a spus aceste cuvinte?“
dD ExEi i-au răspuns: „Un om s’a suit înaintea noastră, şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v’a trimes, şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimeteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“
^C 9xSolii s’au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentruce v’aţi întors?“
B  xDe aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.“ Şi Ilie a plecat.
sA cxDar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
@ xAhazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s’a îmbolnăvit. A trimes nişte soli, şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“
Q? !xMoab s’a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.
>n5A slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui, şi a mîniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.
P=n4El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
8<kn3Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.
);Mn2Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
":?n1Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?“ Dar Iosafat n’a voit.
99n0Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s’au dus, căci corăbiile s’au sfărîmat la Eţion-Gheber.
I8 n/În Edom nu era împărat pe atunci: cîrmuia un dregător.
g7In.El a scos din ţară pe sodomiţii cari mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.
6n-Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
A5n,Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.
|4sn+El a umblat în toată calea tatălui său Asa, şi nu s’a abătut deloc dela ea, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile n’au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
43cn*Iosafat era de treizeci şi cinci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi.
2n)Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.
^17n(Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
Q0n'Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o, şi toate cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
(/Kn&Cînd au spălat carul în iazul Samariei, cînii au lins sîngele lui Ahab, şi curvele s’au scăldat în el, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul.
s.an%căci a murit împăratul.“ S’au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria.
-n$La apusul soarelui, s’a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,
H, n#Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa Sirienilor, şi seara a murit. Sîngele a curs din rană în lăuntrul carului.
s+an"Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt greu rănit.“
i*Mn!Căpeteniile carălor, văzînd că nu este împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.
B)n Cînd au zărit căpeteniile carălor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.“ Şi s’au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt.
h(KnÎmpăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carălor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.“
r'_nÎmpăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.“ Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la luptă.
h&KnÎmpăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot din Galaad.
%nŞi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n’a vorbit prin mine.“ Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.“
E$nşi să le spui: «Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pînea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.“
#ynÎmpăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,
n"WnMica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.“
.!WnAtunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?“
0 [nŞi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a hotărît lucruri rele împotriva ta.“
Z/nDomnul i-a zis: «Cum?» «Voi ieşi», a răspuns el, «şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!“
nWnŞi un duh a venit şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: «Eu îl voi amăgi.»
.WnŞi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?» Şi au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.
FnŞi Mica a zis: „Ascultă dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui.
'nÎmpăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?“
KnMica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n’au păstor. Şi Domnul zice: «Oamenii aceştia n’au stăpîn; să se întoarcă fiecare acasă în pace.“
nŞi împăratul i-a zis: „De cîteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“
xknCînd a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?“ El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
Z/nMica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.“
[1n Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că proorocii, într’un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvîntul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!“
$Cn Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
7in Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“
vgn Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul dela intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
n Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi a zis: „Trimete şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.“
&GnÎmpăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!“
lSnDar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?“
 nÎmpăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă las?“ Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“
mUnApoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“
d CnŞi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?“ Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.“
K nÎmpăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mînile împăratului Siriei.“
k QnÎn anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a pogorît la împăratul lui Israel.
Z  1nAu stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel.
\ 3n„Ai văzut cum s’a smerit Ahab înaintea Mea? Pentrucă s’a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!“
JnŞi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
9nDupăce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.
3nEl a lucrat în chipul cel mai urîcios, mergînd după idoli, cum făceau Amoriţii, pe cari-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
(KnN’a fost nimeni care să se fi vîndut pentruca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţîţa la aceasta.
nCine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mîncat de cîni, iar cine va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului.“
}unDomnul a vorbit şi despre Izabela, şi a zis: „Cînii vor mînca pe Izabela lîngă întăritura Izreelului.
Dnşi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentrucă M’ai mîniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.“
"?n„Iată ce zice Domnul: «Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
1]nAhab a zis lui Ilie: „M’ai găsit, vrăjmaşule?“ Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentrucă te-ai vîndut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.“
hKnSă-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?» Şi să-i mai spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul unde au lins cînii sîngele lui Nabot, vor linge cînii şi sîngele tău.“
1~]n„Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel la Samaria; iată-l, este în via lui Nabot, unde s’a pogorît s’o ia în stăpînire.
M}nAtunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
|nAhab, auzind că a murit Nabot, s’a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s’o ia în stăpînire.
{nCînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n’a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.“
gzInŞi au trimes să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.“
*yOn Cei doi oameni de nimic au venit şi s’au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!“ Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.
Kxn Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
@w{n Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii cari locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese ea.
fvGn şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, cari să mărturisească astfel împotriva lui: «Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!» Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară.“
pu[n Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,
;tqnŞi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimes bătrînilor şi dregătorilor cari locuiau cu Nabot în cetatea lui.
Is nAtunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!“
]r5nEl i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.“ Dar el a zis: „Nu pot să-ţi dau via mea!“
wqinNevastă-sa Izabela a venit la el, şi i-a zis: „Pentruce îţi este tristă inima şi nu mănînci?“
qp]nAhab a intrat în casă, trist şi mîniat, din pricina cuvintelor, pe cari i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“ Şi s’a culcat pe pat, şi-a întors faţa, şi n’a mîncat nimic.
uoenDar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!“
nnŞi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.“
m %nDupă aceste lucruri, iată ce s’a întîmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
al=n+Împăratul lui Israel s’a dus acasă, trist şi mînios, şi a ajuns la Samaria.
ikMn*El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă ai lăsat să-ţi scape din mîni omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.“
j n)Îndată proorocul şi-a scos legătura dela ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci.
_~~|}]|{{u{zJyxxXwqvOutss"rqqN5MXLKKK JTIIHWFFE/DCBA@?>=<<:99 8=7z6Q54432|1160..W-,T++I* )Q(''G&&!%f$$1##"p!! zC!I+6:]?q  % s oO;k_F3x Ei s’au temut foarte mult, şi au zis: „Iată că doi împăraţi n’au putut să-i stea împotrivă; cum îi vom sta noi împotrivă?“
;Eqx vedeţi care din fiii stăpînului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său, şi luptaţi pentru casa stăpînului vostru!“
)DMx „Acum, cînd veţi primi scrisoarea aceasta, – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpînului vostru, carăle şi caii, o cetate întărită şi arme, –
LC x În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, şi le-a trimes la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrînilor, şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea:
B9x %şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încît nu se va mai putea zice: „Aceasta este Izabela!“
2A_x $S’au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: „Cînii vor mînca în ogorul din Izreel carnea Izabelei;
~@wx #S’au dus s’o îngroape; dar n’au găsit din ea decît ţeasta capului, picioarele şi palmele mînilor.“
"??x "Apoi a intrat, a mîncat şi a băut, şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea, şi îngropaţi-o, căci este fată de împărat.“
>x !El a zis: „Aruncaţi-o jos!“ Ei au aruncat-o jos, şi i-a ţîşnit sîngele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare.
,=Sx El a ridicat faţa spre fereastră, şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?“ Şi doi sau trei dregători s’au uitat la el, apropiindu-se de fereastră.
m<Ux Pe cînd intra Iehu pe poartă, ea a zis: ‘Pace, noule Zimri, ucigaşul stăpînului său?“
;x Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprîncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.
l:Sx Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
9!x Slujitorii lui l-au dus într’un car la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormîntul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David.
8)x Ahazia, împăratul lui Iuda, cînd a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit, şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!“ Şi l-au lovit la suişul Gur, lîngă Ibleam. El a fugit la Meghido, şi a murit acolo.
a7=x „Am văzut ieri sîngele lui Nabot şi sîngele fiilor lui.“ zice Domnul, „şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta“, zice Domnul!“ Ia-l dar, şi aruncă-l în ogor, după cuvîntul Domnului.“
6x Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci cînd stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărîrea aceasta:
5 x Dar Iehu a pus mîna pe arc, şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeta a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car.
]45x Ioram a sucit frînele şi a fugit, zicînd lui Ahazia: „Vînzare, Ahazia!“
93mx Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?“ Iehu a răspuns: „Ce, pace! Cîtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!“
u2ex Atunci Ioram a zis: „Înhamă!“ Şi au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu; şi l-au întîlnit în ogorul lui Nabot din Izreel.
/1Yx Caraula a dat de ştire, şi a zis: „S’a dus pînă la ei, şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mînă ca un nebun.“
J0x Ioram a trimes un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“
//x Călăreţul s’a dus înaintea lui Iehu, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?“ Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.“ Caraula a dat de ştire, şi a zis: „Solul s’a dus pînă la ei, şi nu se mai întoarce.“
Y.-x Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, şi a zis: „Văd o ceată de oameni.“ Ioram a zis: „Ia un călăreţ, şi trimete-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.“
)-Mx Şi Iehu s’a suit în carul lui şi a plecat la Izreel; căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, se pogorîse să-l vadă.
2,_x Dar împăratul Ioram se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. – Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.“
B+x Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. – Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei.
#*Ax Îndată şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus subt Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trîmbiţă, şi au zis: „Iehu este împărat!“
()Kx Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!“ Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicînd: «Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel.»
](5x Cînd a ieşit Iehu la slujitorii stăpînului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentruce a venit nebunul acesta la tine?“ Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.“
'!x Cînii vor mînca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s’o îngroape.“ Apoi tînărul a deschis uşa, şi a fugit.
z&ox şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia.
p%[x Toată casa lui Ahab va peri; voi nimici pe oricine ţine de Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
'$Ix Să nimiceşti casa stăpînului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei sîngele robilor Mei, proorocii, şi sîngele tuturor slujitorilor Domnului.
T##x Iehu s’a sculat şi a intrat în casă, şi tînărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicîndu-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului.
L"x Cînd a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.“ Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?“ El a răspuns: „Ţie, căpetenie.“
O!x Tînărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din Galaad.
N x Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, şi să zici: „Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!» Apoi să deschizi uşa, şi să fugi fără să te opreşti.“
Ex Cînd vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi, şi să-l aduci într’o odaie deoparte.
5 gx Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn, şi du-te la Ramot în Galaad.
?yxÎmpăratul Ioram s’a întors să se tămăduiască la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.
3xEl a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi Sirienii au rănit pe Ioram.
/xEl a umblat în calea casei lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab.
-UxAhazia avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel.
#AxÎn al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
9xIoram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
 xCelelalte fapte ale lui Ioram, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
xRăscoala Edomului împotriva stăpînirii lui Iuda a ţinut pînă în ziua de azi. Libna s’a răsculat tot în acelaş timp.
:oxIoram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau, şi pe căpeteniile carălor, şi poporul a fugit în corturi.
tcxPe vremea sa, Edom s’a răsculat împotriva stăpînirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei.
7ixDar Domnul n’a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi.
4cxEl a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum facuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
kQxAvea treizeci şi doi de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
7xÎn al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda.
-UxA doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.
3axHazael a plecat dela Elisei, şi s’a întors la stăpînul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?“ Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!“
8 kx Hazael a zis: „Dar ce este robul tău, cînele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?“ Şi Elisei a zis: „Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.
8 kx Hazael a zis: „Pentruce plînge domnul meu?“ Şi Elisei a răspuns: „Pentrucă ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, şi vei spinteca pîntecele femeilor însărcinate.“
 x Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s’a uitat ţintă la el multă veme; apoi a plîns.
{x Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: «Te vei tămădui», măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.“
A }x Hazael s’a dus înaintea lui Elisei, luînd cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Cînd a ajuns, s’a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimete la tine să te întreb: „Mă voi tămădui de boala aceasta?“
:oxÎmpăratul a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, şi zi: „Mă voi tămădui de boala aceasta?“
9xElisei s’a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicînd: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!“
!xÎmpăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua cînd a părăsit ţara şi pînă acum!“
!=xŞi pe cînd istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia, şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.“
2_xÎmpăratul stătea de vorbă cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Elisei.“
xDupă şapte ani, femeia s’a întors din ţara Filistenilor, şi s’a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei.
7xFemeia s’a sculat, şi a făcut după cuvîntul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor.
q _xElisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimete o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.“
uexÎn adevăr aşa i s’a şi întîmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.
q]xIar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s’ar putea întîmpla un asemenea lucru?“ Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.“
M~xOmul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mîne, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.“
%}ExÎmpăratul încredinţase paza porţii în mîna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvîntul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se pogorîse împăratul la el.
?|yxPoporul a ieşit, şi a jăfuit tabăra Sirienilor. Şi s’a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului.
J{xS’au dus după ei pînă la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe cari le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s’au întors, şi au spus împăratului.
z/xAu luat două cară cu caii lor, şi împăratul a trimes nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicînd: „Duceţi-vă şi vedeţi.“
1x]x Împăratul s’a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că sîntem flămînzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: „Cînd vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.“
pw[x Străjerii dela poartă au strigat, şi au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului.
v+x Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n’am găsit decît cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.“
ux Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.“
2t_xLeproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într’un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s’au dus şi le-au ascuns. S’au întors iarăş, au pătruns într’un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe cari s’au dus şi le-au ascuns.
(sKxŞi s’au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.
KrxDomnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.“
q)xAu plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.
pxDacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.“
oyxLa intrarea porţii erau patru leproşi, cari au zis unul către altul: „La ce să şedem aici pînă vom muri?
n#xCălăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s’ar putea întîmpla un asemenea lucru?“ Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.“
dm ExElisei a zis: „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“
2l_x!Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?“
kx Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?“
%jExÎmpăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!“
-iUxCum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup.
h9xNoi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: «Dă pe fiul tău să-l mîncăm.» Dar ea a ascuns pe fiul ei.“
2g_xŞi împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis:
«Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, şi mîne vom mînca pe fiul meu.»
vfgxEl a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?“
ueexŞi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“
Td#xÎn Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.
c}xDupă aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s’a suit şi a împresurat Samaria.
Yb-xÎmpăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s’au mai întors pe ţinutul lui Israel.
ax„Să nu-i măcelăreşti“, a răspuns Elisei. „Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe cari îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîne şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“
|`sxÎmpăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“
A_}xCînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.
2^_xElisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.“ Şi i-a dus la Samaria.
\]3xSirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
M\xElisei s’a rugat, şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei.
b[?xEl a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.“
bZ?xSlujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi cară. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“
mYUxA trimes acolo cai, cară şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.
!X=x Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.“
[W1x Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rosteşti în odaia ta de culcare.“
6Vgx Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?“
`U;x Şi împăratul lui Israel a trimes nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.
*TOx Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunşi Sirienii.“
&SGxÎmpăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într’un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“
MRxApoi a zis: „Ridică-l!“ Şi a întins mîna, şi l-a luat.
AQ}xOmul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.
PxŞi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!“
HO xA plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.
oNYxŞi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: „Voi merge!“
%MExHaidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: „Duceţi-vă.“
yL oxFiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.
%KExLepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna.“ Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
VJ'xDar Elisei i-a zis: „Oare n’a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
HxAjungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mînile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora cari au plecat.
xGkxNaaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.“ A stăruit de el, şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
FyxEl a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.“
/EYxŞi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s’a dat jos din car ca să-i iasă înainte, şi a zis: „Este bine totul?“
DxGhehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n’a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva dela el.“
CxElisei i-a zis „Du-te în pace.“
$După ce a plecat Naaman dela Elisei şi a fost la o depărtare bunicică,
B9xIată totuş ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mîna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!“
A xAtunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
@7xElisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sînt, că nu voi primi.“ Naaman a stăruit de el să primească, dar el n’a vrut.
?-xNaaman s’a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s’a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.“
M>xS’a pogorît atunci şi s’a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s’a făcut iarăş cum este carnea unui copilaş, şi s’a curăţit.
s=ax Dar slujitorii lui s’au apropiat să-i vorbească, şi au zis: „Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.“
_<9x Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N’aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?“ Şi s’a întors şi a plecat plin de mînie.
c;Ax Naaman s’a mîniat, şi a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuş, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
+:Qx Elisei a trimes să-i spună printr’un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.“
b9?x Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s’a oprit la poarta casei lui Elisei.
}8uxCînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfîşiat hainele, a trimes să spună împăratului: „Pentruce ţi-ai sfîşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.“
7+xDupă ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele, şi a zis: „Oare sînt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.“
O6xA dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei ştii că îţi trimet pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.“
^57xŞi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimete o scrisoare împăratului lui Israel.“ A plecat, luînd cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb.
z4oxNaaman s’a dus şi a spus stăpînului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.“
3!xŞi ea a zis stăpînei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!“
23xŞi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
N1 xNaaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
q0]x,Atunci le-a pus pînile înainte; şi au mîncat şi le-a mai şi rămas, după cuvîntul Domnului.
R/x+Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?“ Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănînce; căci aşa vorbeşte Domnul: «Vor mînca, şi va mai rămînea.“
].5x*A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pîni de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“
2-_x)Elisei a zis: „Luaţi făină.“ A aruncat făină în oală, şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
<,sx(Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Şi n’au putut să mănînce.
+7x'Unul din ei a ieşit pe cîmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe {Un fel de castraveţi} sălbatice, pînă şi-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
c*Ax&Elisei s’a întors la Ghilgal, şi în ţară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“
)x%Ea s’a dus şi s’a aruncat la picioarele lui, şi s’a închinat pînă la pamînt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
(3x$Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!“
:'ox#Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s’a suit iarăş şi s’a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
G& x"S’a suit, şi s’a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, şi s’a întins peste el. Şi trupul copilului s’a încălzit.
]%5x!Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amîndoi, şi s’a rugat Domnului.
]$5x Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
g#IxGhehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simţire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
"-xMama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“
Şi el s’a sculat şi a mers după ea.
!1xŞi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mînă, şi pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.“
k QxAtunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“
xŞi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.“
C~}||{Jztyy7xBwxv uttbs@rqqQpeoqn>mm6llGkFjii(hhgg,fedccCba``T_^^X]1\#[ZYXXKXWkVVvUZTT'SRQPOONFMMDLLJtIIZH{GFF EDDC'BBAN@x?>>=<;;:E9887756>544[33Z2<10/..3-,,+,*)){((}''T&y%$$#{"^!!5 +K41'NYAWN Z O  DiB\}Cu/x Împăratul Asiriei l-a ascultat. S’a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir, şi a omorît pe Reţin.
t+xŞi Ahaz a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi l-a trimes ca dar împăratului Asiriei.
sxAhaz a trimes soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sînt robul tău şi fiul tău; suie-te, şi izbăveşte-mă din mîna împăratului Siriei, şi din mîna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.“
RrxÎn acelaş timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăş Elatul subt stăpînirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, şi Sirienii au venit la Elat, unde au locuit pînă în ziua de azi.
bq?xAtunci Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s’au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n’au putut să-l biruiască.
ap=xA adus jertfe şi tămîie pe înălţimi, pe dealuri şi supt toţi copacii verzi.
?oyxCi a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le isgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Wn)xAhaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
El n’a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David.
m xÎn al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda.
&lGx&Iotam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Ahaz.
kx%În vremea aceea, Domnul a început să trimeată împotriva lui Iuda pe Reţin, împăratul Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.
j x$Celelalte fapte ale lui Iotam, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
)iMx#Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi. Iotam a zidit poarta cea mai înaltă a Casei Domnului.
ehEx"El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai ca tatăl său Ozia.
g9x!Avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
f3x În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda.
exCelelalte fapte ale lui Pecah, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
JdxOsea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit şi l-a omorît şi a domnit el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia.
cxPe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileia, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.
#bAxEl a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
7aixÎn al cincizeci şi doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah, fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani.
`xCelelalte fapte ale lui Pecahia, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
_#xPecah, fiul lui Remalia, slujbaşul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca şi pe Argob şi Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii Galaadiţilor. A omorît astfel pe Pecahia, şi a domnit în locul lui.
#^AxEl a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
)]MxÎn al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani.
c\AxMenahem a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia.
[xCelelalte fapte ale lui Menahem, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
ZxMenahem a ridicat argintul acesta dela toţi cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare cîte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s’a întors înapoi, şi nu s’a oprit atunci în ţară.
Y9xPul, împăratul Asiriei, a venit în ţară. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint, ca să-l ajute să-şi întărească domnia.
3XaxEl a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut, cît a trăit, dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
/WYxÎn al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria.
ZV/xAtunci Menahem a bătut Tifsahul şi pe toţi ceice erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentrucă nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pîntecele tuturor femeilor însărcinate.
UxCelelalte fapte ale lui Şalum, şi uneltirea pe care a făcut-o, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
5TexMenahem, fiul lui Gadi, s’a suit din Tirţa şi a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorît; şi, în locul lui, a domnit el.
S;x Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia, împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria.
)RMx Astfel s’a împlinit ce spusese lui Iehu Domnul, cînd zisese: „Fiii tăi pînă în al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.“
kQQx Celelalte fapte ale lui Zaharia sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
Px Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului, şi l-a omorît; şi, în locul lui, a domnit el.
:Oox El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi părinţii lui; nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
4NcxÎn al treizeci şi optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit şase luni.
M5xAzaria a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.
L xCelelalte fapte ale lui Azaria, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
[K1xDomnul a lovit pe împărat cu lepră şi el a fost lepros pînă în ziua morţii, şi a locuit într’o casă deosebită. Şi Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei şi judeca poporul ţării.
qJ]xNumai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
hIKxEl a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.
H1xAvea şasesprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cinci zeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia din Ierusalim.
!G ?xÎn al douăzeci şi şaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească Azaria, fiul lui Amaţia, împăratul lui Iuda.
F{xIeroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia.
E-xCelelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război, şi cum a adus iarăş subt stăpînirea lui Israel Damascul şi Hamatul, cari fuseseră ale lui Iuda, nu sînt scrise oare toate acestea în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
DxDomnul nu hotărîse să şteargă numele lui Israel, de subt ceruri, şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas.
XC+xCăci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strîmtorarea în care se aflau şi robii şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel.
dBCxA luat înapoi hotarele lui Israel, dela intrarea Hamatului pînă la marea cîmpiei, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Său Iona, proorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.
0A[xEl a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
W@)xÎn al cincisprezecelea an al lui Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. A domnit patruzeci şi unu de ani.
?xAzaria a zidit iarăş Elatul, şi l-a adus din nou supt stăpînirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinţii săi.
>xŞi tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria, în vîrstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
k=QxL-au dus pe cai, şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi, în cetatea lui David.
<xÎmpotriva lui s’a făcut o uneltire la Ierusalim. El a fugit la Lachis, dar l-au urmărit şi la Lachis, unde l-au omorît.
r;_xCelelalte fapte ale lui Amaţia, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
:'xAmaţia fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
97xIoas a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ieroboam.
R8xCelelalte fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, isprăvile lui, şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
97mxA luat tot aurul şi argintul şi toate vasele cari se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului; a luat şi ostatici, şi s’a întors în Samaria.
65x Ioas, împăratul lui Israel, a prins la Bet-Şemeş, pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia. Apoi a venit la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.
P5x Iuda a fost bătut de Israel, şi a fugit fiecare în cortul său.
24_x Dar Amaţia nu l-a ascultat. Şi Ioas, împăratul lui Israel, s’a suit; şi şi-au văzut faţa, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
O3x Ai bătut pe Edomiţi, şi a început să ţi se înalţe inima. Bucură-te mai bine de slava ta, şi stai acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda?“
2;x Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare.
1;xAtunci Amaţia a trimes nişte soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să-i spună: „Vino, să ne vedem faţa!“
40cxA bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sării. Şi, în tot timpul războiului, a luat Sela, şi a numit-o Iocteel, nume pe care l-a păstrat pînă în ziua de azi.
//xDar n’a omorît pe fiii ucigaşilor, căci aşa este scris în cartea legii lui Moise, unde Domnul dă următoarea poruncă: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.“
. xCînd s’a întărit împărăţia în mînile lui, a lovit pe slujitorii săi cari uciseseră pe tatăl său împăratul.
q-]xNumai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
,xEl a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuş, nu ca tatăl său David; ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas.
*+OxAvea douăzeci şi cinci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
* 3xÎn al doilea an al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda.
s)ax Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mînile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile luate de Hazael dela Ioahaz, tatăl său, în timpul războiului. Ioas l-a bătut de trei ori, şi a luat înapoi cetăţile lui Israel.
d(Cx Hazael, împăratul Siriei, a murit, şi, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad.
l'Sx Dar Domnul S’a îndurat de ei, şi a avut milă de ei, Şi-a întors Faţa spre ei din pricina legămîntului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, n’a vrut să-i nimicească, şi pînă acum nu i-a lepădat dela Faţa lui.
[&1x Hazael, împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahac.
`%;x Şi, pe cînd îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormîntul lui Elisei. Omul s’a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s’a sculat pe picioare.
t$cx Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de Moabiţi.
M#x Omul lui Dumnezeu s’a mîniat pe el, şi a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni pînă i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori.“
-"Ux Elisei a mai zis: „Ia săgeţi.“ Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Loveşte în pămînt!“ Şi a lovit de trei ori; apoi s’a oprit.
/!Yx şi a zis: „Deschide fereastra din spre răsărit.“ Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage.“ Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec pînă îi vei nimici.“
: ox Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Încordează arcul cu mîna ta.“ Şi dupăce l-a încordat cu mîna lui, Elisei şi-a pus mînile pe mînile împăratului,
b?x Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi.“ Şi a luat un arc şi nişte săgeţi!
Z/x Elisei s’a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s’a pogorît la el, a plîns pe faţa lui, şi a zis: „Părinte, părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“
9x Ioas a adormit cu părinţii săi. Şi pe scaunul lui de domnie s’a suit Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria cu împăraţii lui Israel.
V'x Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el, isprăvile lui, şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
Rx El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s’a abătut dela niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi s’a dedat la ele ca şi el.
6gx În al treizeci şi şaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit şasesprezece ani.
~wx Ioahaz a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioas.
/x Celelale fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, şi isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
gIx Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu-i lăsase decît cincizeci de călăreţi, zece cară, şi zece mii de pedestraşi; căci împăratul Siriei îi prăpădise şi-i făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
Lx Dar nu s’au abătut dela păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască; s’au dedat şi ei la ele, şi chiar idolul Astarteei sta încă în picioare la Samaria.
3x şi Domnul a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mînile Sirienilor, şi au locuit în corturile lor ca mai nainte.
 x Ioahaz s’a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, căci a văzut apăsarea subt care ţinea împăratul Siriei pe Israel,
[1x Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a dat în mînile lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mînile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cît au trăit împăraţii aceştia.
A}x El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvîrşit aceleaş păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s’a abătut de la ele.
F x În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit şaptesprezece ani.
[1x Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia
x Slujitorii lui s’au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorîşul dela Sila.
 x Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
 'x Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuş, şi tot aurul care se găsea în visteriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimes totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s’a suit împotriva Ierusalimului.
, Sx Atunci Hazael, împăratul Siriei, s’a suit şi s’a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gînd să se suie împotriva Ierusalimului.
 x Argintul jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului: ci era pentru preoţi.
x Nu se cerea socoteală oamenilor în mînile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.
p [x ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului.
I x Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n’au făcut pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucări, nici potire, nici trîmbiţe, nici un vas de aur sau de argint:
b?x zidarilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei.
Qx Încredinţau argintul cîntărit în mînile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor cari lucrau în Casa Domnului,
1]x Cînd vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strîngeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.
x Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.
x Preoţii s’au învoit să nu mai ia argint dela popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.
 x Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: „Pentruce n’aţi dres stricăciunile casei?“ Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.“
!x Dar s’a întîmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.
+x preoţii să-l ia fiecare dela cei pe cari-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, ori unde se va găsi ceva de dres.“
+x Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,
r~_x Numai, că înălţimile n’au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.
}}ux Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cît a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
| ;x Ioas s’a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
:{qx Ioas avea şapte ani cînd a ajuns împărat.
zx Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia în casa împăratului.
y%x A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorît pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.
}xux Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvîrşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.
8wkx Iehoiada a făcut un legămînt între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legămînt între împărat şi popor.
yvmx I-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorîtă.
ux Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, cari erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.“ Căci preotul zisese: „Să nu fie omorîtă în Casa Domnului!“
#tAx S’a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a strigat: „Vînzare!“ „Vînzare!“
jsOx Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.
Krx Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătînd din palme, au zis: „Trăiască împăratul!“
p x Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa Domnului.
moUx Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe cari le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe ceice ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s’au dus la preotul Iehoiada.
]n5x să înconjuraţi pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mînă, şi să omorîţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lîngă împărat cînd va ieşi şi cînd va intra.“
mx Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lîngă împărat;
l9x o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încît să nu lăsaţi pe nimeni să intre.
1k]x Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,
|jsx În anul al şaptelea, Iehoiada a trimes şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legămînt cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.
bi?x A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
(hKx Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe
Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd i-au omorît: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n’a fost omorît.
g x Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît pe toţi cei de neam împărătesc.
Lfx $Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.
e{x #Iehu a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz.
d9x "Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
>cwx !Dela Iordan, spre soare – răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, dela Aroer, care este pe pîrîul Arnon, pînă la Galaad şi Basan.
b'x Pe vremea aceea, Domnul a început să taie cîte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel.
>awx Totuş Iehu n’a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s’a abătut de la păcatele în cari tîrîse Ieroboam pe Israel.
}`ux Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi pînă la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.“
,_Sx dar nu s’a abătut dela păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n’a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan.
<^ux Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel,
1]]x Au sfărîmat stîlpul lui Baal, au dărîmat şi templul lui Baal, şi l-au prefăcut într’o hazna de gunoi, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi.
P\x Au scos afară stîlpii Astarteei din casa lui Baal, şi i-au ars.
/[Yx Cînd au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu iasă.“ Şi i-au lovit cu ascuţişul săbiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo, şi s’au dus pînă la odaia din fund a templului lui Baal.
pZ[x Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot.
Iehu pusese afară optzeci de oameni, şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe cari-i dau pe mîna voastră, va răspunde de viaţa lui cu a sa.“
hYKx Atunci Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal:“ Căutaţi şi vedeţi, să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.“
"X?x Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal. „Şi omul acela a scos veşminte pentru ei.
fWGx A trimes soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n’a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal aşa încît templul lui Baal s’a umplut dela un capăt pînă la celalt.
\V3x El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!“ Şi au vestit-o.
U7x Acum chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.“ Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal.
xTkx Apoi a strîns tot poporul, şi le-a zis: „Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult.
5Sex Cînd a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvîrşire, după cuvîntul pe care-l spusese lui Ilie Domnul.
tRcx şi a zis: „Vino cu mine, şi vei vedea rîvna mea pentru Domnul.“ L-a luat astfel în carul său.
gQIx Plecînd de acolo, a întîlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate, şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?“ Şi Ionadab a răspuns: „Este.“ „Dacă este,“ a zis Iehu, „dă-mi mîna.“ Ionadab i-a dat mîna. Şi Iehu l-a suit la el în car,
FPx Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.“ Şi i-au prins de vii, şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fîntîna colibei de întîlnire. Iehu n’a lăsat să scape niciunul.
qO]x Iehu a dat peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sînteţi voi?“ Ei au răspuns: „Sîntem fraţii lui Ahazia, şi ne pogorîm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.“
yNmx Apoi s’a sculat, şi a plecat la Samaria. Cînd a ajuns la coliba de întîlnire a unor ciobani, pe drum,
=Mux Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n’a lăsat să scape nici unul.
RLx Să ştiţi dar că nu va cădea nimic la pămînt din cuvîntul Domnului, din cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său Ilie.“
PKx Dimineaţa a ieşit; şi venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sînteţi fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpînului meu şi l-am omorît; dar cine a lovit pe toţi aceştia?
6Jgx Solul a venit să-i spună, zicînd: „Au adus capetele fiilor împăratului.“ Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, pînă dimineaţă.“
BIx Cînd au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului, şi au tăiat pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri, şi le-au trimes lui Iehu, la Izreel.
RHx Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sînteţi ai mei, şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpînului vostru, şi veniţi la mine mîne la ceasul acesta, la Izreel.“ Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai marii cetăţii, cari-i creşteau.
G x Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrînii, şi îngrijitorii copiilor, au trimes să spună lui Iehu: „Noi sîntem slujitorii tăi, şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.“
~?}},|kzz/ycxx0wvvuutt\s~rvqppoodnml2kYjji|hhgfee2cbbMaa`c__ ^]/\q[[JZZxYYXsX VV5UUTSRR]QPOONM9L|KKJ&IHIGFFE#D}CCIB`A&@@!?}>>=<;::P9r88'726e55H4403P221h0// .p-+,+**l)_(U''/&5%%@$a## "! i[sV_d)F0k?C"  + / : op'# KxIosia avea opt ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.
u"exL-au îngropat în mormîntul său, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.
!xCelelalte fapte ale lui Amon, şi ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
- UxDar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon; şi poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia.
fGxSlujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui, şi au omorît pe împărat în casa lui.
fGxa părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi n’a umblat în calea Domnului.
1xa umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise şi tatăl său, şi s’a închinat înaintea lor;
Z/xEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase;
&GxAmon avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Meşulemet, fata lui Haruţ, din Iotba.
7xManase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
(KxCelelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, şi păcatele la cari s’a dedat, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
~wxManase a vărsat deasemenea mult sînge nevinovat, pînă acolo încît a umplut Ierusalimul dela un capăt la altul, afară de păcatele pe cari le-a săvîrşit şi în cari a tîrît şi pe Iuda, făcînd ce este rău înaintea Domnului.
5xpentrucă au făcut ce este rău înaintea Mea şi M’au mîniat din ziua cînd au ieşit părinţii lor din Egipt, pînă în ziua de azi!“
"?xVoi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele, şi-i voi da în mînile vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor,
xkx Voi întinde asupra Ierusalimului frînghia ca asupra Samariei şi cumpăna ca asupra casei lui Ahab: şi voi curăţi Ierusalimul, ca o farfurie, care se curăţeşte, şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce a fost curăţită.
*Ox iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri cari vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele
mUx „Pentrucă Manase, împăratul lui Iuda, a săvîrşit aceste urîciuni, pentrucă a făcut mai rău decît tot ce făcuseră înaintea lui Amoriţii, şi pentrucă a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui,
Fx Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Săi proorocii:
Dx Dar ei n’au ascultat; şi Manase a fost pricina pentru care s’au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile, pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
\3xNu voi mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.“
xA pus idolul Astarteei, pe care-l făcuse, în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu.
r_xŞi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni cari chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.
d CxA zidit altare întregei oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului.
{ qxA zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“
xEl a zidit din nou înălţimile, pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i-a slujit.
 xEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
  #xManase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Hefţiba.
b?xEzechia a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
QxCelelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, şi cum a făcut iazul şi canalui de apă, şi a adus apele în cetate, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
1]xEzechia a răspuns lui Isaia: „Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.“ Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!“
7xŞi vor lua din fiii tăi, cari vor ieşi din tine, pe cari-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.“
A}xIată că vor veni vremuri cînd vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strîns părinţii tăi pînă în ziua de azi; nu va rămînea nimic, – zice Domnul. –
MxAtunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvîntul Domnului!
BxIsaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?“ Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n’a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.“
_9xProorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia, şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?“ Ezechia a răspuns: „Au venit dintr’o ţară depărtată, din Babilon.“
7ix Ezechia a ascultat pe soli, şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n’a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui.
+Qx În acelaş timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimes o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia.
*~Ox Atunci, Isaia, proorocul, s’a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogorîse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
}/x Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.“
s|ax Şi Isaia a zis: „Iată, din partea Domnului, semnul după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit: «Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte, sau să dea înapoi cu zece trepte?“
{)xEzechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul, şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?“
zyxIsaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.“Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s’a vindecat.
dyCxVoi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei, şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.“
xx„Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.
ywmxIsaia, care ieşise, n’ajunsese încă în curtea din mijloc, cînd cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel:
Gv x„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
fuGxEzechia s’a întors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
lt UxÎn vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Rînduieşte ce ai de rînduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.“
Ss!x%Şi, pe cînd se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.
~rwx$Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s’a întors; şi a locuit la Ninive.
[q1x#În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s’au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.
p{x"Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o mîntuiesc,
din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.»
noWx!Se va întoarce pe drumul pe care a venit,
şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
vngx De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea,
nu va sta înaintea ei cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
m+xCăci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă,
şi din muntele Sionului cei scăpaţi.
Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
lxRămăşiţa din casa lui Iuda, ce va mai rămînea,
va prinde iarăş rădăcini de desupt, şi deasupra va da rod.
kxAcesta să-ţi fie semnul:
Anul acesta veţi mînca ce creşte dela sine,
şi al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase;
dar în al treilea an veţi sămăna, veţi secera,
veţi sădi vii, şi veţi mînca din rodul lor.
j xPentrucă eşti furios împotriva Mea, şi pentrucă trufia ta a ajuns pînă la urechile Mele,
de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale,
şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.»
oiYxDar ştiu cînd stai jos, cînd ieşi şi cînd intri,
şi cînd eşti furios împotriva Mea.
ihMxLocuitorii lor sînt neputincioşi,
îngroziţi şi înmărmuriţi;
au ajuns ca iarba de pe cîmp şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe coperişuri şi ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul.
egExN’ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, şi că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească, şi să prefaci cetăţi întărite în mormane de dărîmături.
tfcxam săpat, şi am băut ape străine, şi voi seca cu talpa picioarelor mele toate rîurile Egiptului.
Ae}xPrin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis:
«Cu mulţimea carălor mele, am suit vîrful munţilor, coastele Libanului!
Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
,dSxPe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?
Şi împotriva cui ţi-ai ridicat ochii?
Împotriva Sfîntului lui Israel!
«Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi rîde de tine;
fata Ierusalimului dă din cap după tine.
Tb#xAtunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
,aSxAcum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pămîntului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!“
&`Gxşi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mîna omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit.
s_axDa, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei, au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările,
D^xDoamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.
\]3xcăruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul.
\xEzechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, şi a întins-o înaintea Domnului,
[}x Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?“
Zx Dumnezeii neamurilor pe cari le-au nimicit părinţii mei, au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Reţef, şi pe fiii lui Eden din Telasar?
Yx Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit; şi tu, să fii izbăvit!
IX x „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicînd: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
qW]x Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s’a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.“ Şi împăratul Asiriei a trimes soli din nou lui Ezechia, zicînd:
V xRabşache, plecînd, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
ZT/xŞi Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpînului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
GS xSlujitorii împăratului Ezechia s’au dus dar la Isaia.
UR%xPoate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi cari au mai rămas.“
RQxŞi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei, şi nu este putere pentru naştere.
5PexA trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrîni, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
O xCînd a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, şi-a sfîşiat hainele, s’a acoperit cu un sac, şi s’a dus în Casa Domnului.
YN-x%Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
Mx$Poporul a tăcut, şi nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.“
L;x#Cari dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentruca şi Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“
K%x"Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?
iJMx!Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei?
6Igx pînă voi veni, şi vă voi duce într’o ţară ca a voastră, într’o ţară cu grîu şi cu vin, o ţară cu pîne şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere, şi veţi trăi şi nu veţi muri. N’ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicînd: «Domnul ne va izbăvi.»
eHExN’ascultaţi de Ezechia; căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mînca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fîntîna lui,
/GYxSă nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul, zicînd: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mînile împăratului Asiriei.»
~FwxAşa vorbeşte împăratul: «Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mîna mea.
"E?xAtunci Rabşache, înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, şi a zis: „Ascultaţi cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei!
]D5xRabşache le-a răspuns: „Oare stăpînului tău şi ţie m’a trimes stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni cari stau pe zid să-şi mănînce balega şi să-şi bea udul cu voi?“
ZC/xEliachim, fiul, lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.“
:BoxDe altfel, oare fără voia Domnului m’am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o.“
%AExŞi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpînului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru cară şi călăreţi.
C@xAcum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atîţia călăreţi ca să încalece pe ei.
?xPoate că îmi veţi spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim?»
e>ExIată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înţeapă şi străpunge mîna oricui se sprijineşte pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.
;=qxTu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere.» Dar acestea sînt doar vorbe în vînt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea?
*<OxRabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta pe care te bizuieşti?“
9;mxAu chemat pe împărat; şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa împăratului, s’a dus la ei, cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul.
C:xÎmpăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S’au suit şi au ajuns la Ierusalim. Cînd s’au suit şi au ajuns, s’au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul nălbitorului.
91xAtunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului.
p8[xEzechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului.
37axEzechia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.“ Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
>6wx În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda, şi a pus stăpînire pe ele.
N5x pentrucă n’ascultaseră de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legămîntul Lui; pentrucă nici n’ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
4'x Împăratul Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria, şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lîngă rîul Gozan, şi în cetăţile Mezilor,
%3Ex După trei ani, a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel: atunci a fost luată Samaria.
\23x În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva Samariei, şi a împresurat-o.
1xA bătut pe Filisteni pînă la Gaza, şi le-a pustiit ţinutul, dela toate turnurile de pază pînă la cetăţile întărite.
09xŞi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s’a răsculat împotriva împăratului Asiriei, şi nu i-a mai fost supus.
~/wxEl s’a alipit de Domnul, nu s’a abătut dela El, şi a păzit poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
C.xEl şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, cari au venit după el sau cari au fost înainte de el, n’a fost niciunul ca el.
-xA îndepărtat înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti, a tăiat Astarteele, şi a sfărîmat în bucăţi şarpele de aramă, pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră pînă atunci tămîie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
f,GxEl a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
%+ExAvea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi, fata lui Zaharia.
* /xÎn al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.
;)qx)Neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac pînă în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.
M(x(Ei n’au ascultat, şi au urmat obiceiurile lor dela început.
'yx'Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru; şi El vă va izbăvi din mîna tuturor vrăjmaşilor voştri.“
o&Yx&Să nu uitaţi legămîntul pe care l-am făcut cu voi, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
1%]x%Să păziţi şi să împliniţi totdeauna învăţăturile, rînduielile, legea şi poruncile, pe cari vi le-a scris El, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
:$ox$Ci să vă temeţi de Domnul, care v’a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins; înaintea Lui să vă închinaţi, şi Lui să-I aduceţi jertfe.
P#x#Domnul făcuse legămînt cu ei, şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi, şi să nu le aduceţi jertfe.
"x"Pînă în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile dela început: nu se închină Domnului, şi nu se ţin nici de legile şi rînduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.
!x!Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaş timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi.
@ {x Totodată se închinau şi Domnului, şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi.
(Kxcei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
xOamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima,
3axDar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe cari le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni.
1xUnul din preoţii cari fuseseră luaţi robi din Samaria, a venit de s’a aşezat la Betel, şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul.
q]xÎmpăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimeteţi pe unul din preoţii pe cari i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo, şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.“
MxAtunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe cari le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimes împotriva lor nişte lei cari le omoară, pentrucă nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.“
xCînd au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimes împotriva lor nişte lei, cari-i omorau!
saxÎmpăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim, şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpînire pe Samaria, şi au locuit în cetăţile ei.
[1xpînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi prooroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas pînă în ziua de azi.
ymxCopiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe cari le făcuse Ieroboam; nu s’au abătut dela ele,
G xCăci Israel se deslipise de casa lui David, şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse dela Domnul, şi făcuse pe Israel să săvîrşească un mare păcat.
1xDomnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mînile jăfuitorilor, şi a sfîrşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui.
xşi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rînduite de Israel. –
9xDe aceea Domnul S’a mîniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat dela Faţa Lui. – N’a rămas decît seminţia lui Iuda:
0[xAu trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s’au dedat la ghicire şi vrăjitorii, şi s’au vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.
U%xAu părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei, s’au închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor, şi au slujit lui Baal.
OxN’au vrut să ştie de legile Lui, de legămîntul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de înştiinţările pe cari li le dăduse. S’au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n’au fost decît nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.
 xDar ei n’au ascultat, şi-au înţăpenit grumazul, ca şi părinţii lor, cari nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor.
O x Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi proorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: „Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, şi păziţi poruncile şi rînduielile Mele, urmînd în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v’am trimes-o prin robii Mei proorocii.“
c Ax Au slujit idolilor, despre cari Domnul le zisese: „Să nu faceţi lucrul acesta!“
6 gx Şi acolo au ars tămîie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe cari le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin cari au mîniat pe Domnul.
e Ex Şi-au ridicat stîlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi subt orice copac verde.
e Ex Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri cari nu sînt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, dela turnurile străjerilor pînă la cetăţile întărite.
5xAu urmat obiceiurile neamurilor pe cari Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, şi obiceiurile rînduite de împăraţii lui Israel.
xLucrul acesta s’a întîmplat pentrucă copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de supt mîna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentrucă s’au închinat la alţi dumnezei.
Z/xÎn al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria, şi a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah şi la Habor, lîngă rîul Gozan, şi în cetăţile Mezilor.
xŞi împăratul Asiriei a străbătut toată ţara, şi s’a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani.
xDar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimesese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într’o temniţă.
ymxSalmanasar, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva lui; şi Osea i s’a supus, şi i-a plătit un bir.
nWxEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui.
# CxÎn al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria, Osea, fiul lui Ela. A domnit nouă ani.
9xAhaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
xCelelalte fapte ale lui Ahaz, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
)~MxDe hatîrul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului.
H} xŞi împăratul Ahaz a sfărîmat tăbliile dela temelie, şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă cari erau supt ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră.
M|xPreotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz.
h{KxŞi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mîncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mîncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mîncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sîngele arderilor de tot şi tot sîngele jertfelor; cît despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.“
=zuxA îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lîngă noul altar, spre miazănoapte.
y/x A ars pe el arderea de tot şi darul de mîncare, a vărsat jertfele de băutură, şi a stropit pe altar sîngele jertfelor de mulţămire.
rx_x La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s’a apropiat de el, şi s’a suit pe el.
Ewx Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimes din Damasc de împăratul Ahaz, şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc.
tvcx Împăratul Ahaz s’a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzînd altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimes preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut.
T~}}=||"{lzoyy{xwJvIuut8s|r4q2ponlkjj-hhegfed}dcba`l_t^^]d\[ZYYXwWVUUTSRRQQOOLNNMLL=KK;JIHH#GaFEE=DCBBB @@`??4>.==++y+-***O*$)))B((I('''h'F'"&&&_&/%%=$$~$4###@"""*!! IRez#&0yR<K FU q=*`R9m* ]  + G = %~p5x.F Ahaz, fiul său; Ezechia, fiul său; Manase, fiul său;
G Amaţia, fiul său; Azaria, fiul său; Iotam, fiul său;
D Ioram, fiul său; Ahazia, fiul său; Ioas, fiul său;
]3 Fiul lui Solomon: Roboam. Abia, fiul său; Asa, fiul său; Iosafat, fiul său;
hI Aceştia sînt toţi fiii lui David, afară de fiii ţiitoarelor. Şi Tamar era sora lor.
3aElişama, Eliada şi Elifelet, nouă.
!=Noga, Nefeg, Iafia,
(KIbhar, Elişama, Elifelet,
Iată cei ce i s’au născut la Ierusalim:
Şimea, Şobab, Natan şi Solomon, patru, cu Bat-Şua, fata lui Amiel;
~+Aceşti şase i s’au născut la Hebron. El a domnit acolo şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
X})al cincilea Şefatia, cu Abital; al şaselea, Itream cu nevastă-sa Egla.
|wal treilea: Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului; al patrulea: Adonia, fiul Haghitei,
#{ AIată fiii lui David, cari i s’au născut la Hebron:
Întîiul născut, Amnon, cu Ahinoam din Izreel; al doilea, Daniel, cu Abigail din Carmel;
3z_7şi familiile cărturarilor cari locuiau la Iaebeţ, Tireatiţii, Şimeatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sînt Cheniţii, ieşiţi din Hamat, tatăl casei lui Recab.
eyC6Fiii lui Salma: Betleem şi Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, Haţi-Hamanahti, Ţoreiţii;
"x=5Familiile lui Chiriat-Iearim au fost: Ietriţii, Putiţii, Şumatiţii şi Mişraiţii; din aceste familii au ieşit Ţoreatiţii şi Eştaoliţii.
[w/4Fiii lui Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, au fost: Haroe, Haţi-Hamenuhot.
Fv3Salma, tatăl lui Betleem; Haref, tatăl lui Bet-Gader.
u}2Aceştia au fost fiii lui Caleb: Şobal, fiul lui Hur, întîiul născut al Efratei, şi tatăl lui Chiriat-Iearim;
t1Ea a mai născut pe Şaaf, tatăl lui Madmana, şi pe Şeva, tatăl lui Macbena şi tatăl lui Ghibea. Fata lui Caleb era Acsa.
Ls0Maaca, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Şeber şi Tirhana.
Mr/Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotam, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.
hqI.Efa, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Haran, Moţa şi Gazez. Haran a născut pe Gazez.
Dp-Fiul lui Şamai: Maon; şi Maon, tatăl lui Bet-Ţur.
Yo+,Şema a născut pe Raham, tatăl lui Iorcheam. Rechem a născut pe Şamai.
>nw+Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.
m+*Fiii lui Caleb, fratele lui Ierahmeel: Meşa, întîiul său născut, care a fost tatăl lui Zif, şi fiii lui Mareşa, tatăl lui Hebron.
Jl )Şalum a născut pe Iecamia; Iecamia a născut pe Elişama.
Ek(Elasa a născut pe Sismai; Sismai a născut pe Şalum;
Ej'Azaria a născut pe Haleţ; Haleţ a născut pe Elasa.
?iy&Obed a născut pe Iehu; Iehu a născut pe Azaria;
@h{%Zabad a născut pe Eflal; Eflal a născut pe Obed;
@g{$Atai a născut pe Natan; Natan a născut pe Zabad;
efC#Şi Şeşan a dat pe fiică-sa de nevastă robului său Iarha; ea i-a născut pe Atai.
ae;"Şeşan n’a avut fii, dar a avut fete. Şeşan avea un rob Egiptean numit Iarha.
[d/!Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza, – Aceştia sînt fiii lui Ierahmeel. –
^c5 Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan. Ieter a murit fără fii.
Wb'Fiul lui Apaim: Işei. Fiul lui Işei: Şeşan. Fiul lui Şeşan: Ahlai.
MaFiii lui Nadab: Seled şi Apaim.
Seled a murit fără fii.
^`5Numele nevestei lui Abişur era Abihail, şi ea i-a născut pe Ahban şi Molid.
Z_-Fiii lui Onam au fost: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.
e^CFiii lui Ram, întîiul născut al lui Ierahmeel, au fost: Maaţ, Iamin şi Echer. –
_]7Ierahmeel a avut o altă nevastă, numită Atara, care a fost mama lui Onam. –
\Fiii lui Ierahmeel, întîiul născut al lui Heţron, au fost: Ram, întîiul născut, Buna, Oren şi Oţem, născuţi din Ahia.
}[sDupă moartea lui Heţron la Caleb-Efrata, Abia, nevasta lui Heţron, i-a născut pe Aşhur, tatăl lui Tecoa.
EZGheşuriţii şi Sirienii le-au luat tîrgurile lui Iair cu Chenatul şi cetăţile cari ţineau de el: şasezeci de cetăţi. Toţi aceştia erau fiii lui Machir, tatăl lui Galaad.
hYISegub a născut pe Iair, care a avut douăzeci şi trei de cetăţi în ţara Galaadului.
X#În urmă, Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi avea şasezeci de ani cînd a luat-o; ea i-a născut pe Segub.
HW Hur a născut pe Uri, şi Uri a născut pe Beţaleel. –
QVAzuba a murit; şi Caleb a luat pe Efrat, care i-a născut pe Hur.
U+Caleb, fiul lui Heţron, a avut copii cu nevastă-sa Azuba, şi cu Ieriot. Iată fiii pe cari i-a avut cu Azuba: Ieşer, Şobab şi Ardon.
UT#Abigail a născut pe Amasa; tatăl lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul.
kSOSurorile lor erau:Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost: Abişai, Ioab şi Asael, trei.
>Qwpe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea,
mPS Isai a născut pe Eliab, întîiul lui născut, pe Abinadab, al doilea, pe Şimea, al treilea,
=Ou Boaz a născut pe Obed. Obed a născut pe Isai.
BN Nahşon a născut pe Salma. Salma a născut pe Boaz.
`M9 Ram a născut pe Aminadab. Aminadab a născut pe Nahşon, domnul fiilor lui Iuda.
kLO Fiii cari s’au născut lui Heţron au fost Ierahmeel, Ram şi Chelubai {Sau Caleb}.
$KCFiul lui Etan: Azaria.
3J_– Fiii lui Carmi au fost: Acar, care a turburat pe Israel cînd a săvîrşit o fărădelege cu privire la lucrurile cari trebuiau nimicite cu desăvîrşire. –
TI!Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Dara. De toţi: cinci.
1H]Fiii lui Pereţ: Heţron şi Hamul.
hGITamar, nora lui Iuda, i-a născut pe Pereţ şi Zerah. Toţi fiii lui Iuda au fost cinci.
;FoFiii lui Iuda: Er, Onan, Şela; aceşti trei i s’au născut din fata lui Şua, Cananita. Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, care l-a omorît.
;EqDan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad şi Aşer.
TD #Iată fiii lui Israel:
Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,
WC )6căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sînt căpeteniile Edomului.
FB 5căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
EA 4căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
u@ e3Hadad a murit.
$Căpeteniile Edomului au fost: căpetenia Timna, căpetenia Alia, căpetenia Ietet,
7? i2Baal – Hanan a murit; şi, în locul lui, a domnit Hadad. Numele cetăţii lui era Pahi; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. –
\> 31Saul a murit; şi, în locul lui, a domnit Baal – Hanan, fiul lui Acbor. –
X= +0Samla a murit; şi, în locul lui, a domnit Saul, din Rehobot pe Rîu. –
P< /Hadad a murit; şi, în locul lui, a domnit Samla din Masreca. –
; ;.Huşam a murit; şi, în locul lui, a domnit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit. –
]: 5-Iobab a murit; şi, în locul lui, a domnit Huşam, din ţara Temaniţilor. –
^9 7,Bela a murit; şi în locul lui, a domnit Iobab, fiul lui Zerah, din Boţra. –
B8 +Iată împăraţii cari au domnit în ţara Edomului, înainte ca să fi domnit un împărat peste copiii lui Israel. – Bela, fiul lui Beor; numele cetăţii lui era Dinhaba. –
W7 )*Fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Iaacan. Fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
Z6 /)Fiul lui Ana: Dişon. Fiii lui Dişon: Hamran, Eşban, Itran şi Cheran. –
k5 Q(Fiii lui Şobal: Alian, Manahat, Ebal, Şefi şi Onam. – Fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. –
H4  'Fiii lui Lotan: Hori şi Homam. Sora lui Lotan: Timna. –
X3 +&Fiii lui Seir: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, Dişon, Eţer, şi Dişan. –
:2 q%Fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza.
Y1 -$Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Ţefi, Gaetam, Chenaz, Timna, şi Amalec. –
G0  #Fiii lui Esau: Elifaz, Reuel, Ieuş, Iaelam şi Core. –
Q/ "Avraam a născut pe Isaac. –
Fiii lui Isaac: Esau şi Israel.
h. K!Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. – Aceştia sînt toţi fiii Cheturei.
$- C Fiii Cheturei, ţiitoarea lui Avraam.. Ea a născut pe Zimran, Iocşan, Medan, Madian, Işbac şi Şuah. –
Fiii lui Iocşan: Seba şi Dedan. –
G,  Ietur, Nafiş şi Chedma. Aceştia sînt fiii lui Ismael.
-+ WMişma, Duma, Masa, Hadad, Tema,
i* MIată sămînţa lor:
Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam,
/) [Fiii lui Avraam: Isaac şi Ismael.
"( AAvram, adică Avraam.
!' ?Serug, Nahor, Terah,
& ;Eber, Peleg, Rehu,
$% ESem, Arpacşad, Şelah,
\$ 3pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab.
Toţi aceştia au fost fii ai lui Ioctan.
*# Qpe Ebal, pe Abimael, pe Seba,
+" Spe Hadoram, pe Uzal, pe Dicla,
O! Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Haţarmavet, pe Ierah,
#  ALui Eber i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentrucă pe vremea lui s’a împărţit pămîntul, iar numele fratelui său era Ioctan.
J Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
a =Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram; Uţ, Hul, Gheter şi Meşec. –
. YArvadiţi, Ţemariţi, Hamatiţi.
( MHeviţi, Archiţi, Siniţi,
5 gşi pe Iebusiţi, Amoriţi, Ghirgasiţi,
K  Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het,
U % Patrusimi, Casluhimi, din cari au ieşit Filistenii şi Caftorimii. –
I  Miţraim a născut pe Ludimi, Ananimi, Lehabimi, Naftuhimi,
W ) Cuş a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pămînt. –
h K Fiii lui Cuş: Saba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. – Fiii lui Raema: Seba şi Dedan.
> yFiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. –
A Fiii lui Iavan: Elişa, Tarsisa, Chitim şi Rodanim.
> yFiii lui Gomer: Aşchenaz, Difat şi Togarma. –
R Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
% GNoe. Sem, Ham şi Iafet.
% GEnoh, Metuşelah, Lemec,
' KChenan, Mahalaleel, Iered,
 9Adam, Set, Enoş,
f GxÎmpăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.
z oxI-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mîncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui.
 !xi-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon.
2 _xÎn al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintîi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă,
0 [xAtunci tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor, s’au sculat şi au plecat în Egipt, pentru că le era frică de Haldei.
kQxDar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împărătesc, a venit, însoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe Iudeii şi Haldeii cari erau cu el la Miţpa.
_9xGhedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; rămîneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi veţi duce-o bine.“
ExCînd au auzit toate căpeteniile oştilor, ei şi oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s’au dus la Ghedalia la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor.
FxŞi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul care mai rămăsese, şi pe care-l lăsase în ţara lui Iuda, supt porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
1xÎmpăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorît la Ribla, în ţara Hamatului.
$Astfel a fost dus în robie Iuda, departe de ţara lui.
nWxNebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
cAxŞi din cetate a luat un dregător care avea supt porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni cari făceau parte din sfetnicii împăratului şi cari au fost găsiţi în cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, însărcinat să scrie la oaste pe poporul ţării, şi şasezeci de oameni din poporul ţării, cari se aflau în cetate.
 xCăpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului.
4cxÎnălţimea unui stîlp era de optsprezece coţi, şi deasupra avea un coperiş de aramă, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul coperişului era o împletitură în chip de reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa avea şi al doilea stîlp cu împletitura în chip de reţea.
%ExCei doi stîlpi, marea, şi temeliile, pe cari le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută.
~ xCăpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint.
x}kxAu luat cenuşarele, lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.
|7x Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi au dus arama în Babilon.
{x Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de pămînt cîţiva din cei mai săraci din ţară.
;zqx Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe ceice mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului, şi pe cealaltă mulţime.
}yux Toată oştirea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.
x+x A ars Casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor cari aveau vreo însemnătate oarecare.
wxÎn ziua a şaptea a lunii a cincea, – era în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, – a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim.
v9xFiii lui Zedechia au fost junghiaţi în faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.
uxAu prins pe împărat, şi l-au suit la împăratul Babilonului la Ribla; şi s’a rostit o hotărîre împotriva lui.
t%xDar oştirea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi l-a ajuns în cîmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s’a risipit dela el.
sxAtunci s’a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie.
trcxÎn ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, şi nu era pîne pentru poporul ţării.
cqAxCetatea a fost împresurată pînă la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia.
p xÎn al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărît înaintea lui, şi a ridicat întărituri de jur împrejur.
loSxŞi lucrul acesta s’a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe cari voia să-i lepede dinaintea Lui. Şi Zedechia s’a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
Zn/xEl a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
/mYxZedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.
l%xŞi împăratul Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.
Tk#xpe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi ferari, în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon.
>jwxA strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai marii ţării,
EixA dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi ferarii; n’a mai rămas decît poporul sărac al ţării.
fhGx A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărîmat toate vasele de aur pe cari le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.
fgGx Atunci Ioiachin, împăratul lui Iuda, s’a dus la împăratul Babilonului, cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul Babilonului l-a luat prins, în al optulea an al domniei lui.
xfkx Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe cînd o împresurau slujitorii lui.
e7x În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s’au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată.
]d5x El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.
&cGxIoiachin avea optsprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim.
BbxÎmpăratul Egiptului n’a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, dela pîrîul Egiptului pînă la rîul Eufratului.
eaExIoiachim a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
`xCelelalte fapte ale lui Ioiachim, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
$_Cxşi din pricina sîngelui nevinovat pe care-l vărsase Manase, şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n’a vrut să-l ierte.
.^WxLucrul acesta s’a întîmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvîrşite de Manase,
]yxAtunci Domnul a trimes împotriva lui Ioiachim cete de Haldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; le-a trimes împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi proorocii.
%\ GxPe vremea sa, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani; dar s’a răsculat din nou împotriva lui.
d[Cx%El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.
.ZWx$Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma.
Y%x#Ioiachim a dat lui Faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta, cerut de Faraon; a hotărît partea fiecăruia, şi a cerut dela poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.
JXx"Şi Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.
QWx!Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
cVAx El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.
.UWxIoahaz avea douăzeci şi trei de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.
}TuxSlujitorii lui l-au luat mort într’un car; l-au adus din Meghido la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormîntul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns, şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.
[S1xPe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva împăratului Asiriei, la rîul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte; şi Faraon l-a omorît la Meghido, cum l-a văzut.
R xCelelalte fapte ale lui Iosia, şi tot ce a făcut el, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
dQCxŞi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: «Acolo va fi Numele Meu.“
6PgxTotuş Domnul nu S’a întors din iuţimea mîniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mînie.
{OqxÎnainte de Iosia, n’a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n’a fost niciunul ca el.
0N[xMai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urîciunile cari se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.
M xCi abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s’au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim.
-LUxPaşte ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda.
@K{xÎmpăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legămîntului.“
J)xA junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, cari erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s’a întors la Ierusalim.
tIcxIosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor cari se aflau în cetăţile Samariei, şi pe cari le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mînie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.
"H?xŞi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!“ Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria.
GxEl a zis: „Ce este mormîntul acesta pe care-l văd?“ Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormîntul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlineşti tu.“
|FsxIosia, întorcîndu-se şi văzînd mormintele cari erau acolo în munte, a trimes să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar şi l-a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.
eEExA dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei.
uDexA sfărîmat stîlpii idoleşti şi a dărîmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.
*COx Împăratul a pîngărit înălţimile cari erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, şi pe cari le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urîciunea Sidonienilor, lui Chemoş, urîciunea Moabului, şi lui Milcom, urîciunea fiilor lui Amon.
6Bgx Împăratul a dărîmat altarele de pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe cari le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe cari le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărîmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărîna în pîrîul Chedron.
^A7x A îndepărtat dela intrarea casei Domnului caii, pe cari împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lîngă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala; şi a ars în foc carăle soarelui.
@/x Împăratul a pîngărit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.
? x Totuş, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mîncau azime în mijlocul fraţilor lor.
7>ixA adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pîngărit înălţimile unde ardeau preoţii tămîie, dela Gheba pînă la Beer-Şeba; şi a dărîmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stînga porţii cetăţii.
=yxA dărîmat casele sodomiţilor cari erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astartea.
h<KxA scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l-a dus afară din Ierusalim, la pîrîul Chedron; l-a ars la pîrîul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.
;xA izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămîie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămîie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi întregei oştiri a cerurilor.
g:IxÎmpăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rînd, şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele cari fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astartea, şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.
~9wxÎmpăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legămîntului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legămînt.
,8SxApoi s’a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legămîntului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.
a7 ?xÎmpăratul Iosia a strîns la el pe toţi bătrînii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
~6wxDe aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe cari le voi aduce asupra locului acestuia,“
Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
D5x«Pentrucă ţi s’a mişcat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea Domnului cînd ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele, şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –
84kxDar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v’a trimes să întrebaţi pe Domnul: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe cari le-ai auzit:
L3xPentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrărilor mînilor lor, mînia Mea s’a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.»
C2x«Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimete nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, pe care a cetit-o împăratul lui Iuda.
w1ixea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi omului care v’a trimes la mine:
}0uxPreotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s’au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce i-au vorbit,
k/Qx „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit; căci mare este mînia Domnului, care s’a aprins împotriva noastră, pentrucă părinţii noştri n’au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n’au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.“
>.wx Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
\-3x Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfîşiat hainele.
,x Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
y+mx Apoi logofătul Şafan s’a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: „Slujitorii tăi au strîns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mînile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.“
2*_xAtunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.“ Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.
o)YxDar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mînile lor, căci ei lucrează cinstit.“
%(Exanume: dulgherilor, zidarilor şi petrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.
;'qxSă se dea argintul acesta în mînile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,
!&=x„Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strîngă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit dela popor ceice păzesc pragul.
/%YxÎn anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimes în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:
($KxEl a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s’a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.
\P~~m}}}0||x|{{>zz/yymy6xx.wvv0uuiutt.sPrrwqq7ppxp*oo!nnn{mmmllul&kkDjj0hhHgffeeKedccmbb#aar``Y__n^]]`\u[[2ZYYWWWVVVVXVUUzU.TTtT+SSSRRRRQQQ/PPP6POOdONNoMML|L)KKK1JJoJ*IIIeHHHlHGFFJFEEDDwDC{C"BAA@M??1>w==]<<;;$::R9988 7J66g6544V33211D00/=..."-t,,k,++]**G))((~(L'&&l&9%%Q%$$}$?$#""["!!!!! 3TpH#nHm0Yz-y[:wWfJ;< I [ s  =M32\J  (Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
 'Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab, şi pe Eşbaal.
pY &Miclot a născut pe Şimeam. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lîngă fraţii lor, cu fraţii lor.
/Y %Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot.
Y+ $Abdon a fost fiul său întîi născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Ner, Nadab,
]3 #Tatăl lui Gabaon, Ieiel, locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
pY "Aceştia sînt capii de familie ai Leviţilor, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
5 !Aceştia sînt cîntăreţii, capii de familie ai Leviţilor, cari locuiau în odăi, scutiţi de alte slujbe, pentru că lucrau zi şi noapte.
!; Şi unii din fraţii lor, dintre Chehatiţi, erau însărcinaţi să pregătească pentru fiecare Sabat pînile pentru punerea înaintea Domnului.
}s Matitia, unul din Leviţi, întîiul născut al lui Şalum Coreitul, avea grijă de turtele coapte în tigaie.
D Fii de ai preoţilor pregăteau tămîia mirositoare.
- Alţii îngrijeau de unelte, de toate uneltele sfîntului locaş, şi de floarea făinii, de vin, de untdelemn, de tămîie şi de miresme.
 Unii din Leviţi aveau grijă de uneltele pentru slujbă, pe cari le numărau la intrare şi le numărau şi la ieşire.
! petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, a cărei pază o aveau, şi pe care trebuiau s’o deschidă în fiecare dimineaţă.
8i Căci aceste patru căpetenii ale uşierilor, aceşti Leviţi, erau totdeauna în slujbă, şi mai aveau privigherea asupra odăilor şi vistieriilor Casei lui Dumnezeu;
pY Fraţii lor, cari locuiau în satele lor, trebuiau să vină din timp în timp la ei şapte zile.
lQ Erau uşieri în cele patru vînturi: la răsărit, la apus, la miazănoapte şi la miazăzi.
Z- Ei şi copiii lor păzeau uşile Casei Domnului, adecă ale casei cortului.
D De toţi erau două sute doisprezece, aleşi ca uşieri ai pragurilor, şi scrişi în spiţele de neam, după satele lor. David şi văzătorul Samuel îi puseseră în slujba lor.
Z - Zaharia, fiul lui Meşelemia, era uşier la intrarea cortului întîlnirii.
c ? şi Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioară capetenia lor, şi Domnul era cu el.
j M Şalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, şi fraţii săi din casa tatălui său, Coreiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinţii lor păziseră intrarea în tabăra Domnului,
  şi pînă în ziua de azi el este la uşa împăratului, la răsărit. Aceştia sînt uşierii taberei fiilor lui Levi.
e C Şi uşierii: Şalum, Acub, Talmon, Ahiman, şi fraţii lor; Salum era căpetenia lor,
- Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia în satele Netofatiţilor.
^5 Bacbacar; Hereş; Galal; Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf;
oW Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, din fiii lui Merari;
+ şi fraţii lor, căpetenii ale caselor părinţilor lor, o mie şapte sute şasezeci, oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.
,Q Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia; Maesai, fiul lui Adiel, fiul lui Iahzera, fiul lui Meşulam, fiul lui Meşilemit, fiul lui Imer;
 Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, mai marele Casei lui Dumnezeu;
6g Din preoţi: Iedaeia; Iehoiarib; Iachin;
3 şi fraţii lor, după neamurile lor, nouă sute cincizeci şi şase. Toţi oamenii aceştia erau capi de familie în casele părinţilor lor.
 Ibneia, fiul lui Ieroham; Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri; Meşulam, fiul lui Şefatia, fiul lui Reuel, fiul lui Ibnia;
b= Fii de ai lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua;
V~% Fii de ai lui Zerah: Ieuel, şi fraţii săi, şase sute nouăzeci. –
J} Dintre Şiloniţi: Asaia, întîiul născut, şi fiii săi.
w|g Fii de ai lui Pereţ, fiul lui Iuda: Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani.
x{i La Ierusalim locuiau fii de ai lui Iuda, fii de ai lui Beniamin, şi fii de ai lui Efraim şi Manase. –
z Cei dintîi locuitori cari au locuit în moşiile lor, în cetăţile lor, erau Israeliţii, preoţii, Leviţii şi Netiniţii.
2y _ Tot Israelul este scris în spiţele de neam şi trecut în cartea împăraţilor lui Israel. Şi Iuda a fost luat rob în Babilon, din pricina fărădelegilor lui.
*xM(Fiii lui Ulam au fost oameni viteji, cari trăgeau cu arcul şi au avut mulţi fii şi nepoţi, o sută cinci zeci. Toţi aceştia sînt fiii lui Beniamin.
pwY'Fiii fratelui său Eşec: Ulam, întîiul lui născut, Ieus, al doilea, şi Elifelet, al treilea.
v/&Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Toţi aceştia erau fiii lui Aţel. –
|uq%Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Rafa; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia;
st_$Ahaz a născut pe Iehoada; Iehoada a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
;sq#Fiii lui Mica: Piton, Melec, Taerea şi Ahaz.
Jr "Fiul lui Ionatan: Merib-Baal. Merib-Baal a născut pe Mica.
q!Ner a născut pe Chis; Chis a născut pe Saul; Saul a născut pe Ionatan, pe Malchi-Şua, pe Abinadab şi pe Eşbaal.
~pu Miclot a născut pe Şimea. Şi ei locuiau tot la Ierusalim lîngă fraţii lor, împreună cu fraţii lor. –
'oIGhedor, Ahio, şi Zecher.
QnAbdon era fiul său întîi născut, apoi Ţur, Chis, Baal, Nadab,
Um#Tatăl lui Gabaon locuia la Gabaon, şi numele nevestei lui era Maaca.
al;Aceştia sînt capi de familie, capi după neamurile lor. Ei locuiau la Ierusalim.
BkIaareşia, Elia şi Zicri erau fiii lui Ieroham. –
+jQŞamşerai, Şeharia, Atalia,
:ioIfdeia şi Penuel erau fiii lui Şaşac. –
%hEHanania, Elam, Antotia,
"g?Abdon, Zicri, Hanan,
"f?Işpan, Eber, Eliel,
=euAdaia, Beraia şi Şimrat erau fiii lui Şimei.
&dGElienai, Ţiltai, Eliel,
#cAIachim, Zicri, Zabdi,
Ab}Işmerai, Izlia şi Iobab erau fiii lui Elpaal. –
.aWZebadia, Meşulam, Hizchi, Eber,
=`uMicael, Işfa şi Ioha erau fiii lui Beria. –
"_?Zebadia, Arad, Eder,
%^EAhio, Şaşac, Ieremot,
~]u Beria şi Şema, cari erau capi de familie între locuitorii Aialonului, au pus pe fugă pe locuitorii din Gat.
`\9 Fiii lui Elpaal: Eber, Mişeam, şi Şemer, care a zidit Ono, Lod şi satele lui.
5[e Cu Huşim a avut pe: Abitub şi Elpaal.
TZ! Ieuţ, Şochia şi Mirma. Aceştia sînt fiii săi, capii de familie.
MY Cu nevastă-sa Hodeş a avut pe: Iobab, Ţibia, Meşa, Malcam,
uXcŞaharaim a avut copii în ţara Moabului, dupăce a îndepărtat pe nevestele sale: Huşim şi Baara.
bW=Naaman, Ahia şi Ghera. Ghera, care i-a strămutat, a născut pe Uza şi pe Ahihud.
VwIată fiii lui Ehud, cari erau capi de familie între locuitorii din Gheba, şi cari i-au strămutat la Manahat:
(UKGhera. Şefufan şi Huram.
%TEAbişua, Naaman, Ahoah,
9SmFiii lui Bela au fost: Adar, Ghera, Abihud,
7RiNoha, al patrulea, şi Rafa, al cincilea.
iQ MBeniamin a născut pe Bela, întîiul lui născut, pe Aşbel, al doilea, Ahrah, al treilea,
~Pu(Toţi aceştia erau fiii lui Aşer, căpeteniile caselor părinţilor lor, oameni aleşi şi viteji, căpeteniile domnilor, scrişi în număr de douăzeci şi şase de mii de oameni, în stare să poarte armele şi să meargă la război.
8Ok'Fiii lui Ula: Arah, Haniel şi Riţia. –
8Nk&Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa şi Ara. –
;Mq%Beţer, Hod, Şama, Şilşa, Itran şi Beera.
AL}$Fiii lui Ţofah: Suah, Harnefer, Şual, Beri, Imra,
LK#Fiii lui Helem, fratele său: Ţofah, Imna, Şeleş şi Amal.
>Jw"Fiii lui Şamer: Ahi, Rohega, Huba şi Aram. –
^I5!Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal, şi Aşvat. Aceştia sînt fiii lui Iaflet. –
H Malchiel a fost tatăl lui Birzavit. Şi Eber a născut pe Iaflet, pe Şomer şi pe Hotam, şi pe sora lor Şua. –
0G[Fiii lui Beria: Eber şi Malchiel.
RFFiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi, şi Beria; şi Serah, sora lor.
JE Fiii lui Manase stăpîneau Bet-Şeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăţi au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.
9DkEi aveau în stăpînire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, pînă la Gaza cu satele ei.
/CYNun, fiul său; Iosua, fiul său.
IB Laedan, fiul său; Amihud, fiul său; Elişama, fiul său;
PARefah, fiul său, şi Reşef; Telah, fiul său; Tahan, fiul său.
t@aA avut ca fiică pe Şeera care a zidit Bet-Horonul de jos şi Bet-Horonul de sus şi pe Uzen-Şeera.
/?WApoi a intrat la nevastă-sa, şi ea a zămislit şi a născut un fiu; el i-a pus numele Beria {Sau În nenorocire}, pentrucă nenorocirea era în casă.
h>IEfraim, tatăl lor, s’a jălit multă vreme, şi fraţii săi au venit să-l mîngîie.
'=GZabad, fiul său; Şutelah, fiul său; Ezer şi Elead. Oamenii din Gat, născuţi în ţară, i-au omorît, pentrucă se pogorîseră să le ia turmele.
r<]Fiii lui Efraim: Şutelah; Bered, fiul său; Tahat, fiul său; Eleada, fiul său; Tahat, fiul său:
D;Fiii lui Şemida erau: Ahian, Sihem, Lichi şi Aniam.
O:Soru-sa Homalechet a născut pe Işhod, pe Abiezer şi pe Mahla.
f9EFiul lui Ulam: Bedan. Aceştia sînt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase.
81Maaca, nevasta lui Machir, a născut un fiu, şi i-a pus numele Pereş; numele fratelui său era Şereş, şi fiii săi erau Ulam şi Rechem.
*7MMachir a luat de nevastă pe sora lui Hupim şi Şupim. Numele sorei lui era Maaca. Numele celui de al doilea fiu era Ţelofhad; şi Ţelofhad a avut fete.
~6uFiii lui Manase: Asriel, pe care l-a născut ţiitoarea sa siriacă; ea a născut pe Machir, tatăl lui Galaad.
P5 Fiii lui Neftali: Iahţiel, Guni, Ieţer şi Şalum, fiii Bilhei.
D4 Şupim şi Hupim, fiii lui Ir; Huşim, fiul lui Aher.
S3 toţi aceştia erau fii ai lui Iediael, căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de şaptesprezece mii două sute, în stare să poarte armele şi să meargă la răsboi.
w2g Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieuş, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis şi Ahişahar;
21] şi scrişi în spiţele de neam, după neamurile lor, drept căpetenii ale caselor părinţilor lor, oameni viteji, în număr de douăzeci de mii două sute. –
0Fiii lui Becher: Zemira, Ioaş, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot şi Alamet; toţi aceştia erau fii ai lui Becher,
c/?Fiii lui Bela: Eţbon, Uzi, Uziel, Ierimot, şi Iri, cinci căpetenii ai caselor părinţilor lor, oamenii viteji, şi scrişi în spiţele de neam în număr de douăzeci şi două de mii treizeci şi patru. –
@.{Fiii lui Beniamin: Bela, Becher şi Iediael, trei.
-Fraţii lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji erau de toţi optzeci şi şapte de mii, scrişi în spiţele de neam.
:,maveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinţilor lor, treizeci şi şase de mii de oameni, ostaşi înarmaţi pentru război, căci aveau multe neveste şi fii.
o+WFiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Işia, de toţi cinci căpetenii;
s*_Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel, căpeteniile caselor părinţilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute.
D) Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iaşub şi Şimron, patru.
^(5QHesbonul cu locurile lui de păşunat, şi Iaezer cu locurile lui de păşunat.
'wPşi din seminţia lui Gad, Ramot din Galaad cu locurile lui de păşunat, Mahanaim cu locurile lui de păşunat,
^&5OChedemot cu locurile lui de păşunat, şi Mefaat cu locurile lui de păşunat;
R%Niar de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit de Iordan: din seminţia lui Ruben, Beţer, în pustie, cu locurile lui de păşunat, Iahţa cu locurile lui de păşunat,
+$OMCelorlalţi Leviţi, fiilor lui Merari, le-au dat, din seminţia lui Zabulon: Rimono cu locurile lui de păşunat, şi Taborul cu locurile lui de păşunat,
0#YLşi din seminţia lui Neftali: Chedeş din Galilea cu locurile lui de păşunat, Hamon cu locurile lui de păşunat, şi Chiriataim cu locurile lui de păşunat.
Y"+KHucoc cu locurile lui de păşunat şi Rehob cu locurile lui de păşunat;
p!YJdin seminţia lui Aşer, Maşal cu locurile lui de păşunat, Abdon cu locurile lui de păşunat,
Y +IRamot cu locurile lui de păşunat, şi Anem cu locurile lui de păşunat;
s_Hdin seminţia lui Isahar: Chedeş cu locurile lui de păşunat, Dobrat cu locurile lui de păşunat,
6eGFiilor lui Gherşom le-au dat: din familia jumătăţii seminţiei lui Manase, Golan în Basan cu locurile lui de păşunat, şi Aştarot cu locurile lui de păşunat;
:mFşi din jumătatea seminţiei lui Manase, au dat: Aner cu locurile lui de păşunat, şi Bileam cu locurile lui de păşunat, pentru familia celorlalţi fii ai lui Chehat.
_7EAialon cu locurile lui de păşunat, şi Gat-Rimon cu locurile lui de păşunat;
\1DIocmeam cu locurile lui de păşunat, Bet-Horon cu locurile lui de păşunat,
CLe-au dat cetatea de scăpare Sihem cu locurile lui de păşunat, în muntele lui Efraim, Ghezer cu locurile lui de păşunat,
BCît pentru celelalte familii ale fiilor lui Chehat, cetăţile ţinutului lor au fost luate din seminţia lui Efraim.
6eAAu dat prin sorţi, din seminţia fiilor lui Iuda, din seminţia fiilor lui Simeon şi din seminţia fiilor lui Beniamin, aceste cetăţi, pe cari le-au numit pe nume.
c?@Copiii lui Israel au dat astfel Leviţilor cetăţile şi locurile lor de păşunat.
2]?Fiii lui Merari, după familiile lor, au căpătat prin sorţi douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.
N>Fiii lui Gherşom, după familiile lor, au căpătat treisprezece cetăţi din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din seminţia lui Manase în Basan.
:m=Celorlalţi fii ai lui Chehat li s’au dat prin sorţi zece cetăţi din familiile seminţiei lui Efraim, din seminţia lui Dan, şi din jumătatea seminţiei lui Manase.
b=<şi din seminţia lui Beniamin: Gheba cu locurile lui de păşunat, Alemet cu locurile lui de păşunat, Anatot cu locurile lui de păşunat. Toate cetăţile lor erau treisprezece cetăţi, după familiile lor.
\1;Aşan cu locurile lui de păşunat, Bet-Şemeş cu locurile lui de păşunat;
V%:Hilen cu locurile lui de păşunat, Debir cu locurile lui de păşunat,
-9Fiilor lui Aaron li s’a dat cetatea de scăpare Hebron, Libna, şi locurile ei de păşunat, Iatir, Eştemoa cu locurile ei de păşunat,
[/8dar cîmpia cetăţii şi satele ei au fost date lui Caleb, fiul lui Iefune.
W'7li s’a dat Hebronul în ţara lui Iuda, şi locurile lui de păşunat;
+ O6Iată locuinţele lor, după satele lor, în hotarele cari le-au fost însemnate. Fiilor lui Aaron din familia Chehatiţilor, ieşiţi cei dintîi la sorţ,
5 e5Ţadoc, fiul său; Ahimaaţ, fiul său.
H  4Meraiot, fiul său; Amaria, fiul său; Ahitub, fiul său;
D 3Buchi, fiul său; Uzi, fiul său; Zerahia, fiul său;
_ 72Iată fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Fineas, fiul său; Abişua, fiul său;
w1Aaron şi fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot şi tămîie pe altarul tămîiei, împlineau toate slujbele în Locul prea sfînt, şi făceau ispăşire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu.
iK0Fraţii lor, Leviţii, erau însărcinaţi cu toată slujba locaşului Casei lui Dumnezeu.
N/fiul lui Mahli, fiul lui Muşi, fiul lui Merari, fiul lui Levi.
=u.fiul lui Amţi, fiul lui Bani, fiul lui Şemer,
E-fiul lui Haşabia, fiul lui Amaţia, fiul lui Hilchia,
nU,Fiii lui Merari, fraţii lor, la stînga; Etan, fiul lui Chişi, fiul lui Abdi, fiul lui Maluc,
D+fiul lui Iahat, fiul lui Gherşom, fiul lui Levi. –
<s*fiul lui Etan, fiul lui Zima, fiul lui Şimei,
<s)fiul lui Etni, fiul lui Zerah, fiul lui Adaia,
B(fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul lui Malchia,
g~G'Fratele său Asaf, care stătea la dreapta sa, Asaf, fiul lui Berechia, fiul lui Şimea,
U}#&fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, fiul lui Israel. –
N|%fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core,
R{$fiul lui Elcana, fiul lui Ioel, fiul lui Azaria, fiul lui Ţefania,
Oz#fiul lui Ţuf, fiul lui Elcana, fiul lui Mahat, fiul lui Amasai,
Py"fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliel, fiul lui Toah,
x{!Iată cei ce slujeau cu fiii lor. Dintre fiii Chehatiţilor: Heman, cîntăreţul, fiul lui Ioel, fiul lui Samuel,
Zw- ei împlineau slujba de cîntăreţi înaintea locaşului cortului întîlnirii, pînă cînd a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim, şi îşi făceau slujba după rînduiala care le era poruncită.
vIată aceia pe cari i-a pus David pentru cîrmuirea cîntării în Casa Domnului, de cînd a avut chivotul un loc de odihnă:
FuŞimea, fiul său; Haghia, fiul său; Asaia, fiul său.
[t/Fiii lui Merari: Mahli; Libni, fiul său; Şimei, fiul său; Uza, fiul său;
Ksşi fiii lui Samuel, întîiul născut: Vaşni şi Abia. –
GrEliab, fiul său; Ieroham, fiul său; Elcana, fiul său;
QqElcana, fiul său; Elcana – Ţofai, fiul său; Nahat, fiul său;
1p]Fiii lui Elcana: Amasai şi Ahimot;
To!Tahat, fiul său; Uriel, fiul său; Ozia, fiul său; Saul, fiul său.
FnElcana, fiul său; Ebiasaf, fiul său; Asir, fiul său;
Vm%Fiii lui Chehat: Aminadab, fiul său; Core, fiul său; Asir, fiul său;
Yl+Ioah, fiul său; Ido, fiul său; Zerah, fiul său; Ieatrai, fiul său. –
QkDin Gherşom: Libni, fiul său; Iahat, fiul său; Zima, fiul său;
pjYFiii lui Merari: Mahli şi Muşi. –
Acestea sînt familiile lui Levi, după părinţii lor.
@i{Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
FhIată numele fiilor lui Gherşom: Libni şi Şimei. –
=guFiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari. –
rf]Iehoţadac a plecat şi el cînd a dus Domnul în robie pe Iuda şi Ierusalimul prin Nebucadneţar.
Je Azaria a născut pe Seraia. Seraia a născut pe Iehoţadac.
Hd  Şalum a născut pe Hilchia, Hilchia a născut pe Azaria;
Fc Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Şalum;
Fb Azaria a născut pe Amaria; Amaria a născut pe Ahitub;
naU Iohanan a născut pe Azaria, care a fost preot în casa pe care a zidit-o Solomon la Ierusalim;
I`  Ahimaaţ a născut pe Azaria; Azaria a născut pe Iohanan;
H_ Ahitub a născut pe Ţadoc; Ţadoc a născut pe Ahimaaţ:
G^Meraiot a născut pe Amaria: Amaria a născut pe Ahitub;
F]Uzi a născut pe Zerahia; Zerahia a născut pe Meraiot;
A\}Abişua a născut pe Buchi; Buchi a născut pe Uzi;
H[ Eleazar a născut pe Fineas; Fineas a născut pe Abişua:
lZQFiii lui Amram: Aaron şi Moise, şi Maria. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
@Y{Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel.
8X mFiii lui Levi: Gherşom, Chehat şi Merari.
GWDumnezeul lui Israel a aţîţat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, şi duhul lui Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; şi Tilgat-Pilneser a luat robi pe Rubeniţi, Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus la Halah, la Habor, la Hara şi la rîul Gozan, unde au rămas pînă în ziua de azi.
'VGDar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor, şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării, pe cari Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.
$TAFiii jumătăţii seminţiei lui Manase locuiau în ţară, dela Basan pînă la Baal-Hermon şi Senir, şi pe muntele Hermon; erau mulţi la număr.
#S?căci au fost mulţi morţi, pentrucă lupta venea dela Dumnezeu. Şi s’au aşezat în locul lor pînă în vremea cînd au fost luaţi în robie.
R)Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, douăsute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari, şi o sută de mii de inşi;
gQGAu primit ajutor împotriva lor, şi Hagareniţii şi toţi ceice erau cu ei au fost daţi în mînile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentrucă se încrezuseră în El.
SPAu făcut război cu Hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab.
O!Fiii lui Ruben, Gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase, aveau oameni viteji, cari purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul, şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şase zeci în stare să meargă la oaste.
N1Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
M Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor, şi în toate împrejurimile Saronului pînă la marginile lor.
\L1Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era căpetenia caselor părinţilor lor.
K-Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
xJi Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.
SI Ioel, cel dintîi, Şafam, al doilea, Iaenai, şi Şafat, în Basan.
XH) Fiii lui Gad locuiau în faţa lor, în ţara Basanului, pînă la Salca.
2G] Pe vremea lui Saul, au făcut război cu Hagareniţii, cari au căzut în mînile lor, şi au locuit în corturile lor, pe toată partea de răsărit a Galaadului.
F la răsărit, locuia pînă la întrarea pustiei, dela rîul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în ţara Galaadului.
}EsBela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer, şi pînă la Nebo şi la Baal-Meon;
D)Fraţii lui Beera, după familiile lor, aşa cum sînt înscrişi în spiţele neamului după neamurile lor: cel dintîi, Ieiel; Zaharia;
{CoBeera, fiul său, pe care l-a luat rob Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; el era domnul Rubeniţilor. –
AB}Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
TA!Fiii lui Ioel: Şemaia, fiul său; Gog, fiul său; Şimei, fiul său;
^@5Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
?)Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întîi născut este al lui Iosif.
%> EFiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel. – Căci el era întîiul născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întîi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuş Iosif n’a fost scris în spiţele de neam ca întîi născut.
}=s+Au bătut rămăşiţa de Amaleciţi care scăpase cu viaţă şi s’au aşezat acolo pînă în ziua de azi.
0<Y*Şi dintre fiii lui Simeon s’au dus la muntele Seir, în număr de cinci sute de oameni. Aveau în frunte pe Pelatia, Nearia, Refaia şi Uziel, fiii lui Işei.
0;Y)Oamenii aceştia, scrişi pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda; au sfărîmat corturile lor şi pe Maoniţi, cari se aflau acolo, i-au nimicit cu desăvîrşire pînă în ziua de azi, şi s’au aşezat în locul lor, căci acolo erau păşune pentru turmele lor.
:5(Au găsit păşune grase şi bune, şi o ţară întinsă, liniştită şi pacinică, fiindcă ceice o locuiau mai înainte se pogorau din Ham.
o9W'Ei s’au dus înspre Ghedor pînă la răsăritul văii, să caute păşune pentru turmele lor.
t8a&Aceştia, numiţi pe nume, erau domni în familiile lor, şi casele lor părinteşti au crescut mult.
h7I%Ziza, fiul lui Şifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Şimri, fiul lui Şemaia.
L6$Elioenai; Iaacoba; Ieşohaia; Asaia; Adiel; Iesimiel; Benaia;
N5#Ioel; Iehu, fiul lui Ioşibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel;
84k"Meşobab; Iamlec; Ioşa, fiul lui Amaţia;
3!şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, pînă la Baal. Iată locuinţele lor şi spiţa neamului lor.
c2? şi satele lor. Ei mai aveau şi Etam, Ain, Rimon, Tochen şi Aşan, cinci cetăţi;
1 la Bet-Marcabot, la Haţar-Susim, la Bet-Birei şi la Şaaraim. Acestea au fost cetăţile lor pînă la domnia lui David,
.0WLa Betuel, la Horma, la Ţiclag,
+/Qla Bilha, la Eţem, la Tolad,
D.Ei locuiau la Beer-Şeba, la Molada, la Haţar-Şual,
+-OŞimei a avut şasesprezece fii şi şase fiice. Fraţii săi n’au avut mulţi fii. Şi toate familiile lor nu s’au înmulţit atît cît fiii lui Iuda.
W,'Fiii lui Mişma: Hamuel, fiul său. Zacur, fiul său; Şimei, fiul său.
K+Fiul lui Saul: Şalum, Mibsam, fiul său; Mişma, fiul său.
A*}Fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah, Saul.
x)iEi erau olari şi locuiau în livezi şi în lunci; locuiau acolo lîngă împărat şi lucrau pentru el.
()şi Iochim, şi oamenii lui Cozeba, şi Ioas şi Saraf, cari au stăpînit asupra Moabului şi Iaşubi-Lehem. Aceste lucruri sînt vechi.
'9Fiii lui Şela, fiul lui Iuda: Er, tatăl lui Leca, Laeda, tatăl lui Mareşa, şi familiile casei unde se lucrează pînza, din casa lui Aşbea,
e&CFiii lui Simon: Amnon, Rina, Ben-Hanan şi Tilon. Fiii lui Işei: Zohet şi Ben-Zohet.
n%UFiii nevestei lui Hodia, sora lui Naham; tatăl lui Chehila, Garmitul şi Eştemoa, Maacatitul.
Z$-Nevastă-sa, Iudeica, a născut pe Iered, tatăl lui Ghedor, pe Eber, tatăl lui Soco, şi pe Iecutiel, tatăl lui Zanoah. Aceştia sînt fiii Bitiei, fata lui Faraon, pe care a luat-o Mered de nevastă.
#Fiii lui Ezra: Ieter, Mered, Efer şi Ialon. Nevasta lui Mered a născut pe Miriam, pe Şamai, şi pe Işbah, tatăl lui Eştemoa.
@"{Fiii lui Iehaleleel: Zif, Zifa, Tiria şi Asareel.
`!9Fiii lui Caleb, fiul lui Iefune: Iru, Ela şi Naam, şi fiii lui Ela, şi Chenaz.
w gMeonotai a născut pe Ofra. Seraia a născut pe Ioab, tatăl văii lucrătorilor; căci erau lucrători.
J  Fiii lui Chenaz: Otniel şi Seraia. Fiul lui Otniel: Hatat.
 Eşton a născut casa lui Rafa, Paseah şi Techina, tatăl cetăţii lui Nahaş. Aceştia sînt bărbaţii dela Reca.
]3 Chelub, fratele lui Şuha, a născut pe Mechir, care a fost tatăl lui Eşton.
 Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…“ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.
"= Iaebeţ era mai cu vază decît fraţii săi; mamă-sa i-a pus numele Iaebeţ {Sau Trist}, zicînd: „Pentru că l-am născut cu durere.“
_7Coţ a născut pe Anub şi Haţobeba, şi familiile lui Aharhel, fiul lui Harum.
4cFiii Heleei: Ţeret, Ţohar şi Etnan.
mSNaara i-a născut pe Ahuzam, pe Hefer, pe Temeni şi pe Ahaştari: aceştia sînt fiii Naarei.
OAşhur, tatăl lui Tecoa, a avut două neveste, Helea şi Naara.
%Penuel era tatăl lui Ghedor, şi Ezer tatăl lui Huşa. Aceştia sînt fiii lui Hur, întîiul născut al Efratei, tatăl lui Betleem.
r]Iată scoborîtorii tatălui lui Etam: Izreel, Işma şi Idbaş; numele sorei lor era Haţelelponi.
Reaia, fiul lui Şobal, a născut pe Iahat; Iahat a născut pe Ahumai şi Lahad. Acestea sînt familiile Ţoreatiţilor.
D Fiii lui Iuda: Pereţ, Heţron, Carmi, Hur şi Şobal.
eCFiii lui Elioenai: Hodavia, Eliaşib, Pelaia, Acub, Iohanan, Delaia şi Anani, şapte.
DFiii lui Nearia: Elioenai, Ezechia şi Azricam, trei.
nUFiul lui Şecania: Şemaia. Fiii lui Şemaia: Hatuş, Igheal, Bariah, Nearia şi Şafat, şase.
xiFiii lui Hanania: Pelatia şi Isaia; fiii lui Refaia, fiii lui Arnan, fiii lui Obadia, fiii lui Şecania.
I şi Haşuba, Ohel, Berechia, Hasadia, Iuşab-Hesed, cinci.
s _Fiii lui Pedaia: Zorobabel şi Şimei. Fiii lui Zorobabel: Meşulam şi Hanania; Şelomit, sora lor;
J  Malchiram, Pedaia, Şenaţar, Iecamia, Hoşama şi Nedabia.
F Fiii lui Ieconia: Asir, al cărui fiu a fost Şealtiel;
J  Fiii lui Ioiachim: Ieconia, fiul său; Zedechia, fiul său.
z mFiii lui Iosia: întîiul născut, Iohanan: al doilea, Ioiachim; al treilea, Zedechia; al patrulea, Şalum.
0[Amon, fiul său; Iosia, fiul său.
V~~?}}|{{)zyyNxx6wvv8uu.tLs`rrKqqAppkonn-mtllFkkdjviahhgf,ee/dddMdccrc7bbbcb/aaaQa``~`C___L_^Q]]\\>[[ZZZEZ YYXX WVmUESSRsQQ=PPzPAOONN_MMLLKKuKJ`IaHGGwFEE(DCC BYAA+@W??h>>&=s=<<>uEste oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvîrşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
}Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
{oDoamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.
r]Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
wŞi atîta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!
GŞi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
V%Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
~ Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.“
}# Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea dela el, cum am îndepărtat-o dela cel dinaintea ta.
Z|- El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
;{o Cînd ţi se vor împlini zilele, şi cînd te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămînţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.
)zK şi pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.
Ny am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie turburat, pentruca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte
+xOam fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt:
+wOAcum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;
_v7Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentruce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»
1u[Căci Eu n’am locuit într’o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.
vte„Du-te şi spune robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.
MsÎn noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:
irKNatan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“
8q kPe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“
mpS+Tot poporul s’a dus fiecare la casa lui, şi David s’a întors să-şi binecuvinteze casa.
Eo*Cu ei erau Heman şi Iedutun, cari aveau trîmbiţe şi ţimbale pentru ceice sunau din ele, şi instrumente pentru cîntări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.
!n;)Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi cari fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.
Mm(ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.
lw'A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,
k-&A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şasezeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.
Aj{%David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi.
i-$Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie!
Şi tot poporul a zis: «Amin!» şi lăuda pe Domnul!
Oh#Ziceţi: «Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii,
strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,
ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,
şi să ne punem slava în a Te lăuda!
\g1"Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci îndurarea Lui ţine în veac!
jfM!Să chiuie copacii din pădure
înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul.
tea Să urle marea cu tot ce este în ea!
Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!
d Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul!
Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!
}csTremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!
Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.
b9Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!
Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui,
închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.
Xa)Familii de popoare, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste!
t`aMăreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui,
tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui.
^_5căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
v^eCăci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă,
El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii;
^]5povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele minunile Lui!
l\QCîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!
Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui;
k[Ozicînd: „Nu vă atingeţi de unşii Mei,
şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei!
rZ]dar El n’a îngăduit nimănui să-i asuprească,
şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,
_Y7Şi mergeau dela un neam la altul,
şi dela o împărăţie la un alt popor;
lXQEi erau puţini la număr atunci,
foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.
oWWzicînd: „Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v’a căzut la împărţeală.“
ZV-El l-a făcut o lege pentru Iacov,
un legămînt vecinic pentru Israel,
rU]de legămîntul pe care l-a făcut cu Avraam,
şi de jurămîntul pe care l-a făcut lui Isaac;
T Aduceţi-vă aminte totdeauna de legămîntul Său;
de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,
bS=Domnul este Dumnezeul nostru;
judecăţile Lui se împlinesc pe tot pămîntul.
UR# voi, sămînţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!
Qy Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le-a făcut,
de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,
SP Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
hOI Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
\N1 Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
rM]Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui:
faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!
LÎn ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.
xKiPreoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trîmbiţe înaintea chivotului legămîntului lui Dumnezeu.
cJ?Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi arfe, şi Asaf suna din ţimbale.
"I=A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
H#Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide.
G Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului.
EF Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri.
]E3Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi cînd a văzut pe împăratul David sărind şi jucînd, l-a dispreţuit în inima ei.
?DwTot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trîmbiţe, şi de chimvale, şi făcînd să răsune lăutele şi arfele.
hCIDavid era îmbrăcat cu o manta de in supţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, cari duceau chivotul, cîntăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreţi, şi David avea pe el un efod de in.
BCînd a ajutat Dumnezeu pe Leviţi să ridice chivotul legămîntului Domnului, au jertfit şapte viţei şi şapte berbeci.
0AYDavid, bătrînii lui Israel, şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.
@@yŞebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia şi Eliezer, preoţii, sunau din trîmbiţe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom şi Iehia erau uşierii chivotului.
;?qBerechia şi Elcana erau uşierii chivotului.
b>=Chenania, căpetenia muzicii între Leviţi, cîrmuia muzica, fiindcă era meşter.
v=eşi Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia, aveau arfe cu opt coarde, ca să sune tare.
i<KZaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia aveau lăute pe alamot;
`;9Cîntăreţii Heman, Asaf şi Etan aveau ţimbale de aramă, ca să sune din ele.
P:apoi împreună cu ei pe fraţii lor de a doua mînă: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele şi Micneia, şi Obed-Edom şi Ieiel, uşieri.
/9WLeviţii au aşezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre fraţii lui, pe Asaf, fiul lui Berechia; şi dintre fiii lui Merari, fraţii lor, pe Etan, fiul lui Cuşaia;
Z8-Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie.
7Fiii Leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise, după cuvîntul Domnului.
k6OPreoţii şi Leviţii s’au sfinţit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel.
5  Pentru că n’aţi fost întîiaş dată, deaceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege.“
O4 Şi le-a zis: „Voi sînteţi capii de familie ai Leviţilor, sfinţiţi-vă, voi şi fraţii voştri, şi suiţi chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregătit.
~3u David a chemat pe preoţii Ţadoc şi Abiatar, şi pe Leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab.
c2? din fiii lui Uziel, pe căpetenia Aminadab şi pe fraţii săi, o sută doisprezece.
T1! din fiii lui Hebron, pe căpetenia Eliel şi pe fraţii săi,optzeci;
\01din fiii lui Eliţafan: pe căpetenia Semaia şi pe fraţii săi, două sute;
^/5din fiii lui Gherşom:pe căpetenia Ioel şi pe fraţii săi, o sută treizeci;
b.=din fiii lui Merari: pe căpetenia Asaia şi pe fraţii săi, două sute douăzeci;
_-7din fiii lui Chehat: pe căpetenia Uriel şi pe fraţii săi, o sută douăzeci;
?,yDavid a strîns pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi:
{+oŞi David a strîns tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise.
;*oAtunci David a zis: „Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decît de Leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să-I slujească pe vecie.
) David şi-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu, şi a ridicat un cort pentru el.
y(kFaima lui David s’a răspîndit în toată ţara, şi Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.
'wDavid a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea Filistenilor a fost bătută dela Gabaon pînă la Ghezer.
+&OCînd vei auzi un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea Filistenilor.“
%%CDavid a întrebat iarăş pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te dela ei, şi mergi asupra lor prin faţa duzilor.
=$u Filistenii s’au răspîndit din nou în vale.
e#C Ei şi-au lăsat acolo dumnezeii, cari au fost arşi în foc, după porunca lui David.
a"; S’au suit la Baal-Peraţim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mîna mea, ca pe nişte ape cari se scurg. Deaceea s’a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim.
C! David a întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul i-a zis: „Sui-te, şi-i voi da în mînile tale.“
S  Filistenii au venit, şi s’au răspîndit în valea Refaimiţilor.
A{Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul, şi s’au suit cu toţii să-l caute. David a fost înştiinţat de acest lucru, şi le-a ieşit înainte.
.WElişama, Beeliada şi Elifelet.
!=Noga, Nefeg, Iafia,
&GIbhar, Elişua, Elfelet,
c?Iată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim; Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
Z-David a mai luat neveste şi la Ierusalim: şi a mai născut fii şi fiice.
/WDavid a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că împărăţia lui s’a înălţat foarte mult, din pricina poporului Său Israel.
 'Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi cioplitori de piatră şi tîmplari, să-i zidească o casă.
$A Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.
pY David n’a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
yk David s’a temut de Dumnezeu în ziua aceea, şi a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?“
P David s’a mîniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza {Sau: Spărtura lui Uza}.
&E Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Domnul l-a lovit, pentrucă întinsese mîna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
y Cînd au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mîna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.
0Y David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd şi zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trîmbiţe.
 Au pus într’un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza şi Ahio cîrmuiau carul.
lQ Şi David, împreună cu tot Israelul, s’a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care şade între heruvimi.
3 David a strîns pe tot Israelul, dela Şilhor în Egipt, pînă la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.
n U Toată adunarea a hotărît să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor.
~ u şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.“
Y + Şi David a zis întregei adunări a lui Israel: „Dacă găsiţi cu cale, şi dacă lucrul acesta vine dela Domnul, Dumnezeul nostru, să trimetem în toate părţile la fraţii noştri cari au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strîngă la noi,
_  9 David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai marii.
 (Şi chiar ceice locuiau lîngă ei pînă la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catîri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.
uc 'Au stat acolo trei zile cu David, mîncînd şi bînd, căci fraţii lor le pregătiseră de mîncare.
{o &Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută, ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gînd să facă împărat pe David.
/W %Şi de cealaltă parte a Iordanului, din Rubeniţi, din Gadiţi, şi din jumătatea seminţiei lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii.
_7 $Din Aşer, în stare să meargă la oaste, şi gata de luptă: patruzeci de mii.
[/ #Din Daniţi, înarmaţi pentru război, douăzeci şi opt de mii şase sute.
ve "Din Neftali, o mie de căpetenii, şi cu ei treizeci şi şapte de mii, cari purtau scutul şi suliţa.
3_ !Din Zabulon, cincizeci de mii, în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război, şi gata să se lupte cu o inimă hotărîtă.
G Din fiii lui Isahar, cari se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, şi toţi fraţii lor erau puşi supt porunca lor.
 Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, cari au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David.
~u Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinţilor lor.
~3 Din fiii lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii; căci pînă atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioşi casei lui Saul.
e}C şi Ţadoc, tînăr viteaz, şi casa tatălui său, douăzeci şi două de căpetenii.
U|# şi Iehoiada, mai marele Aaroniţilor, şi cu el trei mii şapte sute;
6{g Din fiii lui Levi, patru mii şase sute;
Qz Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, şapte mii o sută.
lyQ Fiii lui Iuda, cari purtau scutul şi suliţa, şase mii opt sute, înarmaţi pentru război.
*xM Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, cari s’au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului.
w Şi din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, pînă ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
v) Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jăfuitorilor Amaleciţi), căci toţi erau oameni viteji, şi au ajuns căpetenii în oştire.
4ua Cînd s’a întors la Ţiclag, iată cei ce s’au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu şi Ţiltai, căpetenia miilor lui Manase.
ztm Nişte oameni din Manase s’au unit cu David, cînd a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n’au fost de ajutor Filistenilor; căci, dupăce s’au sfătuit, domnii Filistenilor au trimes înapoi pe David, zicînd: „S’ar putea ca el să treacă de partea stăpînului său Saul, şi să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.“
$sA Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul, şi a zis: „Sîntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie, şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat!“ Şi David i-a primit, şi i-a pus între căpeteniile oştirii.
>ru David le-a ieşit înainte, şi le-a vorbit astfel: „Dacă veniţi la mine cu gînduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, cînd nu fac nicio sîlnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!“
nqU Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii cari s’au dus la David în cetăţuie.
Hp Aceştia au trecut Iordanul în luna întîi, cînd ieşea din matcă, pe tot cursul lui, şi ei sînt aceia cari au pus pe fugă pe toţi locuitorii din văi, la răsărit şi la apus.
!o; Aceştia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oştirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, şi cel mai mare cu o mie.
>nw Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
8mk Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea;
5le Atai, al şaselea; Eliel, al şaptelea;
:ko Mişmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea;
Fj Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
eiC Dintre Gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David în cetăţuia din pustie, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei, şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi.
>hw Ioela şi Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor.
Fg Elcana, Işia, Azareel, Ioezer şi Iaşobeam, Coreiţi;
Ff Eluzai; Ierimot; Bealia; Şemaria; Şefatia, din Harof;
e Işmaia, din Gabaon, viteaz între cei treizeci, şi căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad, din Ghedera;
d Căpetenia Ahiezer şi Ioas, fiii lui Şemaa, din Ghibea; Ieziel şi Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu, din Anatot;
(cI Erau arcaşi, cu mîna dreaptă şi cu mîna stîngă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi: erau din Beniamin, din numărul fraţilor lui Saul.
Db  Iată cei ce s’au dus la David la Ţiclag, pe cînd se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii cari i-au dat ajutor în timpul războiului.
0a[ /Eliel, Obed şi Iaasiel-Meţobaia.
Y`+ .Eliel, din Mahavim, Ieribai şi Ioşavia, fiii lui Elnaam. Itma, Moabitul.
F_ -Iediael, fiul lui Şimri. Ioha, fratele său, Tiţitul.
O^ ,Ozia, din Aştarot. Şama şi Iehiel, fiii lui Hotam, din Aroer.
8]k +Hanan, fiul lui Maaca. Iosafat, din Mitni.
h\I *Adina, fiul lui Şiza, Rubenitul, căpetenia Rubeniţilor, şi treizeci împreună cu el.
3[a )Urie, Hetitul. Zabad, fiul lui Ahlai.
/ZY (Ira, din Ieter. Gareb, din Ieter.
^Y5 'Ţelec, Amonitul, Nahrai, din Berot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.
>Xw &Ioel, fratele lui Natan. Mibhar, fiul lui Hagri.
9Wm %Heţro, din Carmel. Naarai, fiul lui Ezbai.
1V] $Hefer din Mechera. Ahia, din Palon.
EU #Ahiam, fiul lui Sacar, din Harar. Elifal, fiul lui Ur.
LT "Bene-Haşem, din Ghizon. Ionatan, fiul lui Şaghe, din Harar.
:So !Azmavet, din Baharum. Eliahba, din Şaalbon.
8Rk Hurai, din Nahale-Gaaş. Abiel, din Araba.
YQ+ Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. Benaia, din Piraton.
FP Maharai, din Netofa, Heled, fiul lui Baana, din Netofa.
3Oa Sibecai, Huşatitul. Ilai, din Ahoah.
DN Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa, Abiezer, din Anatot.
3Ma Şamot, din Haror. Heleţ, din Palon.
bL= Vitejii oştirii:
Asael, fratele lui Ioab. Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
K Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns pe cei trei dintîi. David l-a primit în sfatul celor mai aproape de el.
gJG Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi i-a mers faima printre cei trei viteji.
lIQ El a ucis pe un Egiptean, care avea o statură de cinci coţi şi avea în mînă o suliţă, ca sulul unui ţesător; s’a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l-a ucis cu ea.
Hw Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om de preţ şi vestit prin isprăvile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S’a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu, într’o zi cînd căzuse zăpada.
G El era cel mai cu vază din cei trei din rîndul al doilea, şi a fost căpetenia lor; dar n’a ajuns pe cei trei dintîi.
0FY Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorît; şi i-a mers faima între cei trei.
E El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sîngele acestor oameni, cari s’au dus cu primejdia vieţii lor? Căci cu primejdia vieţii lor au adus-o.“ Şi n’a voit s’o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.
jDM Atunci cei trei bărbaţi au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar David n’a vrut s’o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului.
Cy David a avut o dorinţă, şi a zis: „Cine-mi va aduce apă de băut din fîntîna de la poarta Betleemului?“
[B/ David era atunci în cetăţuie, şi o ceată a Filistenilor era la Betleem.
%AC Trei din cele treizeci de căpetenii s’au pogorît la David pe stîncă în peştera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiţilor.
@{ S’au aşezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, şi au bătut pe Filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.
5?c El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: şi poporul fugea dinaintea Filistenilor.
Y>+ După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici.
r=] Iată, după numărul lor, vitejii cari erau în slujba lui David. Iaşobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr’o singură dată.
h<I Iată căpeteniile vitejilor cari erau în slujba lui David, şi cari l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpînirea, ca să-l pună împărat, după cuvîntul Domnului cu privire la Israel.
U;# David ajungea din ce în ce mai mare, şi Domnul oştirilor era cu el.
{:o A făcut zid împrejurul cetăţii, dela Milo de jur împrejur; şi Ioab a dres cealaltă parte a cetăţii.
X9) David s’a aşezat în cetăţuie; deaceea au numit-o cetatea lui David.
+8O David zisese: „Oricine va bate cel dintîi pe Iebusiţi va fi căpetenie şi domn.“ Ioab, fiul Ţeruiei, s’a suit cel dintîi, şi a ajuns căpetenie.
7! Locuitorii Iebusului au zis lui David: „Nu vei intra aici.“ Dar David a luat cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
z6m David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau Iebusiţii, locuitorii ţării.
h5I Astfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat la Hebron, şi David a făcut legămînt cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns pe David împărat peste Israel, după cuvîntul Domnului, spus prin Samuel.
^45 Odinioară, chiar cînd era Saul împărat, tu duceai şi aduceai pe Israel înapoi. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a zis: «Tu vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel.“
3  Tot Israelul s’a strîns la David la Hebron, zicînd: „Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.
y2k N’a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l-a omorît, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.
C1 Saul a murit, pentrucă s’a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l-a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
E0 s’au sculat toţi oamenii viteji, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui, şi le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele supt stejar, la Iabes, şi au postit şapte zile.
k/O Cînd au auzit toţi locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut Filistenii lui Saul,
x.i Au pus armele lui Saul în casa dumnezeului lor, şi i-au atîrnat ţeasta capului în templul lui Dagon.
-+ L-au jăfuit, şi i-au luat capul şi armele. Apoi au trimes să dea de ştire prin toată ţara Filistenilor, idolilor lor şi poporului.
, A doua zi, Filistenii au venit să jăfuiască morţii, şi au găsit pe Saul şi pe fiii lui, căzuţi pe muntele Ghilboa.
]+3 Toţi bărbaţii lui Israel, cari erau în vale, văzînd fuga şi văzînd că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi Filistenii au venit şi s’au aşezat acolo.
i*K Astfel a perit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a perit în acelaş timp.
o)W Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s’a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit.
(1 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.“ Cel ce-i ducea armele n’a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s’a aruncat în ea.
`'9 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
&w Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
% 1 Filistenii s’au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea Filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
$ ,Aţel a avut şase fii, ale căror nume iată-le: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Aceştia sînt fiii lui Aţel.
~#u +Moţa a născut pe Binea. Fiul acestuia a fost Refaia; Eleasa a fost fiul acestuia; Aţel a fost fiul acestuia.
o"W *Ahaz a născut pe Iaera; Iaera a născut pe Alemet, Azmavet şi Zimri; Zimri a născut pe Moţa;
5!e )Fiii lui Mica: Piton, Melec şi Tahrea.
c~v}}i||;{{@zvyy+xxwvtuuFttVss~rruq?p#onNm@lNkk/jtii>==[^/era Şebuel, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, care îngrijea de vistierii.
G]Dintre Amramiţi, Iţehariţi, Hebroniţi şi Uzieliţi,
j\Mşi fiii lui Iehieli, Zetam şi fratele său Ioel, cari păzeau vistieriile Casei Domnului.
[7Dintre fiii lui Laedan, fiii Gherşoniţilor ieşiţi din Laedan, căpeteniile caselor părinteşti ale lui Laedan, Gherşonitul, erau: Iehieli,
uZcUnul din Leviţi, Ahia, avea grija vistieriilor Casei lui Dumnezeu şi vistieriilor lucrurilor sfinte.
cY?Acestea sînt cetele uşierilor, dintre fiii Coreiţilor şi dintre fiii lui Merari.
FXspre mahala, la apus: patru spre drum, doi spre mahala.
"W=La răsărit erau şase Leviţi, la miazănoapte, patru pe zi, la miazăzi patru pe zi, şi patru la magazii, cîte doi în două locuri deosebite;
VPartea de apus a căzut lui Şupim şi lui Hosa, cu uşa Şalechet, pe drumul care suia sus: o strajă era în faţa alteia.
cU?Partea de miazăzi a căzut lui Obed-Edom, iar casa magaziilor a căzut fiilor săi.
CTSorţul a căzut pe Şelemia pentru partea de răsărit. Au tras la sorţ pentru fiul său Zaharia, care era un sfetnic înţelept, şi i-a căzut la sorţ partea de miază-noapte.
dSA Au tras la sorţ, pentru fiecare uşă, mici şi mari, după casele lor părinteşti.
R Acestor cete de uşieri, căpeteniilor acestor oameni şi fraţilor lor, a fost încredinţată paza pentru slujba Casei Domnului.
Q Hilchia, al doilea; Tebalia, al treilea; Zaharia, al patrulea. Toţi fiii şi fraţii lui Hosa erau în număr de treisprezece.
P+ Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Şimri, căpetenia, pus căpetenie de tatăl său, măcar că nu era el întîiul născut:
bO= Fiii şi fraţii lui Meşelemia, oameni viteji, erau în număr de optsprezece. –
1N[Toţi aceştia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii şi fraţii lor; erau oameni plini de vlagă şi de putere pentru slujbă, şasezeci şi doi de ai lui Obed-Edom.
oMWfiii lui Şemaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad şi fraţii săi, oameni viteji, Elihu şi Semaia.
|LqFiului său Şemaia i s’au născut fii, cari au stăpînit în casa tatălui lor, căci erau oameni viteji;
nKUAmiel, al şaselea, Isahar al şaptelea, Peultai al optulea; căci Dumnezeu îl binecuvîntase.
JFiii lui Obed-Edom. Şemaia, întîiul născut, Iozabad, al doilea, Ioah al treilea, Sacar al patrulea, Netaneel, al cincilea,
OIElam, al cincilea, Iohanan, al şaselea, Elioenai, al şaptelea.
~HuFiii lui Meşelemia: Zaharia, întîiul născut, Iediael, al doilea, Zebadia, al treilea, Iatniel, al patrulea.
iG MIată cetele uşierilor.
Din Coreiţi: Meşelemia, fiul lui Core, dintre fiii lui Asaf.
bF=al douăzeci şi patrulea, pentru Romamti-Ezer, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
]E3al douăzeci şi treilea, pentru Mahaziot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
\D1al douăzeci şi doilea, pentru Ghidalti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
YC+al douăzeci şi unulea, pentru Hotir, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
RBal douăzecilea, pentru Eliata, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
VA%al nouăsprezecelea, pentru Maloti, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
T@!al optsprezecelea, pentru Hanani, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
\?1al şaptesprezecelea, pentru Ioşbecaşa, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
W>'al şasesprezecelea, pentru Hanania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
W='al cincisprezecelea, pentru Ieremot, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
W<'al patrusprezecelea, pentru Matitia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
V;%al treisprezecelea, pentru Şubael, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
V:%al doisprezecelea, pentru Haşabia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
T9!al unsprezecelea, pentru Azareel, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
M8al zecelea, pentru Şimei, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
O7al nouălea, pentru Matania, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
L6al optulea, pentru Isaia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
R5al şaptelea, pentru Iesareela, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
G4 al şaselea, Buchia, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
T3! al cincilea, pentru Netania, fiii săi şi fraţii săi, doisprezece;
N2 al patrulea, pentru Iţeri, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
E1 al treilea, Zacur, fiii şi fraţii săi, doisprezece;
0  Cel dintîi sorţ ieşit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, fraţii şi fiii lui, doisprezece;
_/7Au tras la sorţ pentru slujbele lor, mici şi mari, învăţători şi ucenici.
*.MErau în număr de douăsute optzeci şi opt, cuprinzîndu-se în acest număr şi fraţii lor deprinşi la cîntarea Domnului, toţi cei ce erau meşteri.
k-OToţi aceştia erau subt cîrmuirea părinţilor lor pentru cîntarea în Casa Domnului, şi aveau chimvale, alăute şi arfe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman lucrau subt poruncile împăratului.
L,toţi fii ai lui Heman, care era văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu şi să înalţe puterea Lui; Dumnezeu dăduse lui Heman patrusprezece fii şi trei fete.
*+MDin Heman, fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Şebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioşbecaşa, Maloti, Hotir, Mahaziot,
S*Din Iedutun, fiii lui Iedutun: Ghedalia, Ţeri, Isaia, Haşabia, Matitia şi Şimei, şase, subt cîrmuirea tatălui lor Iedutun, care proorocea cu arfa, ca să laude şi să mărească pe Domnul.
)3Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Aşareela, fiii lui Asaf, subt cîrmuirea lui Asaf, care proorocea după poruncile împăratului.
( David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, cari prooroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale. Şi iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta.
''GŞi ei, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, au tras la sorţ înaintea împăratului David, înaintea lui Ţadoc şi Ahimelec, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi Leviţilor, şi anume fiecare cap de casă întocmai ca cel mai mic din fraţii săi.
x&iFiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ierimot.
Aceştia sînt fiii lui Levi, după casele lor părinteşti.
1%]din Chis, fiii lui Chis: Ierahmeel.
6$gDin Mahli: Eleazar, care n’a avut fii;
N#Fiii lui Merari, ai fiului său Iaazia: Şoham, Zacur şi Ibri.
M"Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi, şi fiii fiului său Iaazia.
H! fratele lui Mica: Işia; din fiii lui Işia: Zaharia. –
> wFiul lui Uziel: Mica; din fiii lui Mica: Şamir;
fEFiii lui Hebron: Ieria, Amaria, al doilea, Iahaziel, al treilea, Iecameam, al patrulea.
GDin Iţehariţi: Şelomot; din fiii lui Şelomot: Iahat.
Bdin Rehabia, din fiii lui Rehabia: căpetenia Işia.
ucIată căpeteniile celorlalţi Leviţi. – Din fiii lui Amram: Şubael; din fiii lui Şubael: Iehdia;
[/Acesta era şirul în care aveau să-şi facă slujba, ca să intre în Casa Domnului, după rînduiala pusă de Aaron, tatăl lor, potrivit cu poruncile pe cari i le dăduse Domnul, Dumnezeul lui Israel.
a;al douăzeci şi treilea, pentru Delaia; al douăzeci şi patrulea, pentru Maazia.
]3al douăzeci şi unulea, pentru Iachin; al douăzeci şi doilea, pentru Gamul;
U#al nouăsprezecelea, pentru Petahia; al douăzecilea, pentru Ezechiel;
V%al şaptesprezecelea, pentru Hezir; al optsprezecelea pentru Hapiţeţ;
Sal cincisprezecelea, pentru Bilga; al şasesprezecelea, pentru Imer;
V% al treisprezecelea, pentru Hupa; al patrusprezecelea, pentru Ieşebeab;
S al unsprezecelea, pentru Eliaşib; al doisprezecelea, pentru Iachim;
F al nouălea, pentru Iosua; al zecelea, pentru Şecania:
D al şaptelea, pentru Hacoţ; al optulea, pentru Abia;
H  al cincilea, pentru Malchia; al şaselea, pentru Miiamin;
Bal treilea pentru Harim; al patrulea, pentru Seorim;
T!Cel dintîi sorţ a ieşit pentru Iehoiarib; al doilea pentru Iedaia;
wgŞemaia, fiul lui Netaneel, scriitorul, din seminţia lui Levi, i-a scris înaintea împăratului şi mai marilor, înaintea preotului Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi Leviţilor.
Au tras la sorţi cîte o casă părintească pentru Eleazar, şi au tras şi cîte una pentru Itamar.
9 kI-au împărţit prin sorţ, între unii şi alţii, căci căpeteniile sfîntului locaş şi căpeteniile lui Dumnezeu erau din fiii lui Eleazar şi din fiii lui Itamar.
 Printre fiii lui Eleazar s’au găsit mai multe căpetenii decît printre fiii lui Itamar, şi i-au împărţit aşa că fiii lui Eleazar aveau şasesprezece căpetenii de case părinteşti, şi fiii lui Itamar opt căpetenii de case părinteşti.
@ yDavid a împărţit pe fiii lui Aaron, rînduindu-i după slujba pe care o aveau s’o facă; Ţadoc făcea parte din urmaşii lui Eleazar, şi Ahimelec din urmaşii lui Itamar.
Nadab şi Abihu au murit înaintea tatălui lor, fără să aibă fii; şi Eleazar şi Itamar au împlinit slujba de preoţi.
^  7Iată cetele fiilor lui Aaron. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
 Îngrijeau de cortul întîlnirii, de sfîntul locaş şi de fiii lui Aaron, fraţii lor, pentru slujba Casei Domnului.
=sşi să aducă neîncetat înaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, după numărul şi obiceiurile rînduite.
{oei aveau să stea în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, ca să laude şi să mărească pe Domnul,
r]de pînile pentru punerea înaintea Domnului, de floarea de făină pentru darurile de mîncare, de plăcintele fără aluat, de turtele coapte în tigae şi de turtele prăjite, de toate măsurile de încăpere şi de lungime;
T!Puşi lîngă fiii lui Aaron pentru slujba Casei Domnului, ei aveau să îngrijească de curţi şi de odăi, de curăţirea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea slujbei în Casa lui Dumnezeu,
După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s’a făcut dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
fEşi Leviţii nu vor mai avea să poarte cortul şi toate uneltele pentru slujba lui.“
Căci David a zis: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihnă poporului Său, şi va locui pe vecie la Ierusalim;
}sAceştia sînt fiii lui Levi, după casele lor părinteşti, capii caselor părinteşti, după numărătoarea făcută numărînd numele pe Cap. Ei erau întrebuinţaţi în slujba Casei Domnului, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
<sFiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ieremot, trei.
~}Eleazar a murit fără să aibă fii; dar a avut fete pe cari le-au luat de neveste fiii lui Chis, fraţii lor. –
V}%Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. – Fiii lui Mahli: Eleazar şi Chis.
F|Fiii lui Uziel: Mica, căpetenia; şi Işia, al doilea.
z{mFiii lui Hebron: Ieria, căpetenia; Amaria, al doilea: Iahaziel, al treilea; şi Iecameam, al patrulea. –
9zmFiul lui Iţehar: Şelomit, căpetenia. –
y'Şi fiii lui Eliezer au fost: Rehabia, căpetenia; Eliezer n’a avut alt fiu, dar fiii lui Rehabia au fost foarte mulţi la număr. –
5xeFiul lui Gherşom: Şebuel, căpetenia.
3waFiii lui Moise: Gherşom şi Eliezer.
`v9Dar fiii lui Moise, omul lui Dumnezeu, au fost număraţi în seminţia lui Levi.
ru] Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost pus deoparte să fie sfinţit ca prea sfînt, el şi fiii lui pe vecie, ca să aducă tămîie înaintea Domnului, să-I facă slujba, şi să binecuvinteze pe vecie în Numele Lui.
Lt Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel, patru. –
"s= Iahat era căpetenia, şi Zina al doilea; Ieuş şi Beria n’au avut mulţi fii, şi au alcătuit o singură casă părintească la numărătoare.
irK Fiii lui Şimei: Iahat, Zina, Ieuş şi Beria. Aceştia sînt cei patru fii ai lui Şimei.
q Fiii lui Şimei: Şelomit, Haziel şi Haran, trei. Aceştia erau capii caselor părinteşti ale familiei lui Laedan. –
Hp Fiii lui Laedan: căpetenia Iehiel, Zetam şi Ioel, trei.
6ogDin Gherşoniţi: Laedan şi Şimei. –
_n7David i-a împărţit în cete după fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.
!m;patru mii să fie portari, şi patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L prea mărim.“
%lCŞi David a zis: „Douăzeci şi patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători,
4kaAu făcut numărătoarea Leviţilor, dela vîrsta de treizeci de ani în sus; socotiţi pe cap şi pe bărbaţi, s’au găsit în număr de treizeci şi opt de mii.
Xj)El a strîns pe toate căpeteniile lui Israel, pe preoţi şi pe Leviţi.
ji ODavid, fiind bătrîn şi sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel.
h9Puneţi-vă acum inima şi sufletul să caute pe Domnul, Dumnezeul vostru; sculaţi-vă, şi zidiţi sfîntul locaş al Domnului Dumnezeu, ca să aduceţi chivotul legămîntului Domnului şi uneltele închinate lui Dumnezeu în casa care va fi zidită Numelui Domnului.“
lgQ„Domnul, Dumnezeul vostru, nu este oare cu voi, şi nu v’a dat El odihnă de toate părţile? Căci a dat în mînile mele pe locuitorii ţării, şi ţara este supusă înaintea Domnului şi înaintea poporului Său.
sf_David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să vină în ajutor fiului său Solomon, zicînd:
e{Aurul, argintul, arama şi ferul sînt fără număr. Scoală-te dar şi lucrează, şi Domnul să fie cu tine.“
d#Tu ai la tine un mare număr de lucrători, cioplitori de piatră, şi tîmplari, şi oameni îndemînatici în tot felul de lucrări.
4caIată, prin străduinţele mele, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi de aur, un milion de talanţi de argint, şi o mulţime de aramă şi de fer, care nu se poate cîntări, căci este foarte mult; am pregătit deasemenea lemne şi pietre, şi vei mai adăuga şi tu.
Wb' Atunci vei propăşi, dacă vei căuta să împlineşti legile şi poruncile pe cari le-a dat lui Moise Domnul pentru Israel. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, nu te teme şi nu te spăimînta.
a9 Numai să-ţi dea Domnul înţelepciune şi pricepere, şi să te facă să domneşti peste Israel în păzirea legii Domnului, Dumnezeului tău!
`# Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!
*_M El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.»
*^M Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mîna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon {Sau Pace}, şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.
V]%Dar cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Tu ai vărsat mult sînge, şi ai făcut mari războaie; de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sînge pe pămînt.
y\kDavid a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu.
z[mDavid a chemat pe fiul său Solomon, şi i-a poruncit să zidească o casă Domnului, Dumnezeul lui Israel.
/ZWDavid zicea: „Fiul meu Solomon este tînăr şi plăpînd, şi casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă şi slavă în toate ţările; de aceea vreau să-i pregătesc cele de trebuinţă pentru zidirea ei.“ Şi David a făcut mari pregătiri înainte de moarte.
Ywşi lemne de cedru fără număr, căci Sidonienii şi Tirienii aduseseră lui David lemne de cedru din belşug.
X/A pregătit şi fer din belşug pentru cuiele dela aripile uşilor şi pentru scoabe, aramă atît de multă încît nu puteau s’o numere,
3W_David a strîns pe străinii din ţara lui Israel, şi a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu.
V Şi David a zis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel.“
UDavid nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului.
TDar locaşul Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor de tot, erau atunci pe înălţimea Gabaonului.
~SuPe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo.
^R5Atunci Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vîrît iarăş sabia în teacă.
VQ%David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s’a pogorît din cer pe altarul arderii de tot.
WP'Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei.
VO%Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău, şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.“
^N5Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carăle în loc de lemne, şi grîul pentru darul de mîncare, toate le dau.“
6MeDavid a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.“
-LSCînd a ajuns David la Ornan, Ornan s’a uitat, şi a zărit pe David; apoi a ieşit din arie, şi s’a închinat înaintea lui David, cu faţa la pămînt.
K Ornan s’a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s’au ascuns împreună cu el: treiera grîul atunci.
[J/David s’a suit, după cuvîntul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului.
IÎngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul.
-HSŞi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n’am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mîna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu peardă pe poporul Tău!“
GDavid a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt şi cer, şi ţinînd în mînă sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrînii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pămînt.
/FWDumnezeu a trimes un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; şi, pe cînd îl nimicea, Domnul S’a uitat, şi I-a părut rău de răul acesta; şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mîna înapoi!“ Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul.
fEEDomnul a trimes ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel.
@Dy David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtorare! Să cad în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
bC= sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de protivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
ZB- Gad s’a dus la David, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Primeşte:
A „Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“
E@ Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David:
8?iŞi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvîrşit un mare păcat făcînd lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“
R>Porunca aceasta n’a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel.
v=eÎntre ei n’a numărat şi pe Levi şi Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urîciune.
{<oIoab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patrusute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia.
;9Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Şi Ioab a plecat, şi a străbătut tot Israelul; apoi s’a întors la Ierusalim.
:Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atîta! Împărate, domnul meu, nu sînt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentruce cere domnul meu lucrul acesta? Pentruce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?“
a9;Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă, de faceţi numărătoarea lui Israel, dela Beer-Şeba, pînă la Dan, şi spuneţi-mi ca să ştiu la cît se ridică numărul poporului.“
v8 gSatana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.
7 Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.
d6AEl a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.
Y5+A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, douăzeci şi patru de toate, şi care se trăgea şi el din Rafa.
<4qA mai fost o bătălie cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliţă al cărei mîner era ca un sul de ţesut.
33_După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu Filistenii. Atunci Sibecai, Huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi Filistenii au fost smeriţi.
X2)A scos afară pe locuitori, şi i-a tăiat în bucăţi cu ferestraie, cu securi, şi cu topoare; tot aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul.
V1%David a luat cununa de pe capul împăratului ei, şi a găsit-o în greutate de un talant de aur: era împodobită cu petre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o mare pradă din cetate.
0 În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, Ioab a pornit, în fruntea unei puternice oştiri, să pustiască ţara fiilor lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Ioab a bătut Raba şi a nimicit-o.
//WSlujitorii lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David, şi i s’au supus. Şi Sirienii n’au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.
1.[au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii dela şapte mii de cară şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi a omorît pe Şofah, căpetenia oştirii.
-Au dat de ştire lui David, care a strîns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, şi s’a pregătit de luptă împotriva lor. David s’a înşiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el,
Q,Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, au trimes şi au adus pe Sirienii cari erau de cealaltă parte a Rîului; şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadarezer, era în fruntea lor.
O+Şi cînd au văzut fiii lui Amon că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s’au întors în cetate. Şi Ioab s’a întors la Ierusalim.
p*YIoab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au fugit dinaintea lui.
)' Fii tare, şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ce va crede!“
4(a El a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să-mi vii tu în ajutor; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, îţi voi veni eu în ajutor.
}'s şi a pus supt porunca fratelui său Abişai cealaltă parte a poporului, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
7&g Ioab a văzut că avea de luptat şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva Sirienilor;
%%C Fiii lui Amon au ieşit, şi s’au înşirat în linie de bătaie la intrarea cetăţii; împăraţii cari veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp.
s$_La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji.
n#UAu tocmit treizeci şi două de mii de cară şi pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, cari au venit şi au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s’au strîns din cetăţile lor, şi au mers la luptă.
" Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîţi lui David, şi Hanun şi fiii lui Amon au trimes o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor cară şi călăreţi dela Sirienii din Mesopotamia şi dela Sirienii din Maaca şi din Ţoba.
4!aDavid, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întîmplate cu oamenii aceştia, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine; şi împăratul a trimes să le spună: „Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi apoi să vă întoarceţi.“
 +Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă, şi să le taie hainele pela mijloc pînă la brîu. Apoi le-a dat drumul.
)căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? – Oare n’au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s’o nimicească, şi ca să iscodească ţara?“
2]David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine.“ Şi David a trimes soli să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mîngîie,
n WDupă aceea, Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, a murit, şi în locul lui a domnit fiul său.
!Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau cei dintîi pe lîngă împărat.
kOŢadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt;
gGIoab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;
gGDavid a domnit peste tot Israelul, şi făcea judecată şi dreptate tot poporului său.
} A pus oşti de strajă în Edom, şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea.
]3 Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.
J  Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase dela toate popoarele, dela Edom, dela Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni şi dela Amalec.
 şi a trimes pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine, şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadarezer. A trimes de asemenea tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă.
xi Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadarezer, împăratul Ţobei,
)KDavid a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stîlpii şi uneltele de aramă.
wgŞi David a luat scuturile de aur pe cari le aveau slujitorii lui Hadarezer, şi le-a adus la Ierusalim.
.UDavid a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit bir.
Domnul ocrotea pe David ori unde mergea.
#Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de Sirieni.
FDavid i-a luat o mie de cară, şapte mii de călăreţi, şi două zeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, şi n’a păstrat decît o sută de cară.
David a bătut pe Hadarezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, cînd s’a dus să-şi aşeze stăpînirea peste rîul Eufratului.
e CA bătut pe Moabiţi, şi Moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir.
~  wDupă aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor Gatul şi satele lui.
) KBinecuvintează dar casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru vecinicie!“
g GAcum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
 7Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
iKSă rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: «Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
+Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămînă în veac, şi fă după cuvîntul Tău!
#~}}@|M{$yxxwvvIuutlssFrrqqppoo/nngn)mfmlGkmjjkj iihhHggQfe}dYcbaaf`_^=]\\%[ZYXX WOVUvT>SDQjPP ONAMfLLCKJIIHH,GjFJEDCBAA"@??>>e=<6e În chivot nu erau decît cele două table, pe cari le pusese acolo Moise, în Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.
Y+ Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaş, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo pînă în ziua de azi.
z mHeruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.
 1Preoţii au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaş al casei, în Locul prea sfînt, supt aripile heruvimilor.
N Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor.
 Au adus chivotul, cortul întîlnirii, şi toate uneltele sfinte cari erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au dus.
X )Cînd au ajuns toţi bătrînii lui Israel, Leviţii au ridicat chivotul.
oWToţi bărbaţii lui Israel s’au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a şaptea.
taAtunci Solomon a strîns la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legămîntului Domnului.
z oAstfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe cari le închinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.
Ncuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi aripile de aur pentru uşa dinlăuntru a casei, dela intrarea Locului prea sfînt, şi pentru uşa casei dela intrarea Templului.
Mflorile, candelele, şi mucările de aur, de aur foarte curat:
wsfeşnicile şi candelele lor de aur curat, cari trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului prea sfînt,
(ISolomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe cari se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului;
~uSolomon a făcut toate aceste unelte în număr atît de mare, încît nu s’a putut cerceta greutatea aramei.
|qÎmpăratul a pus să le toarne în cîmpia Iordanului, într’un pămînt cleios, între Sucot şi Ţereda.
=scenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte, pe cari le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.
8~kmarea, şi cei doisprezece boi de subt ea;
F}cele zece temelii, şi cele zece lighene de pe temelii;
R| cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, cîte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două coperişuri cu cununi ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;
O{ doi stîlpi, cu cele două capete şi coperişurile lor cu cununi de pe vîrful stîlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două coperişuri ale capetelor de pe vîrful stîlpilor;
4za Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele.
Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s’o facă pentru Casa lui Dumnezeu:
Jy  A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.
|xq A mai făcut curtea preoţilor, şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu aramă
w#A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stînga.
A mai făcut o sută de potire de aur.
v'A mai făcut zece sfeşnice de aur, după porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stînga.
Zu-A făcut zece lighene, şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stînga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale arderilor de tot. Marea era pentru spălarea preoţilor.
2t]Grosimea ei era de un lat de mînă, şi marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de baţi.
sEra aşezată pe doisprezece boi, dintre cari trei întorşi spre miazănoapte, trei întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era aşezată pe ei, şi toată partea dindărăt a trupurilor lor era înlăuntru.
Vr%Supt marginea ei, de jur împrejur, erau nişte chipuri de boi, cîte zece de fiecare cot, de jur împrejurul mării; boii aşezaţi pe două rînduri, erau turnaţi dintr’o singură bucată cu ea.
5qcA făcut marea turnată. Ea avea zece coţi dela o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o.
{p qA făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi, şi înalt de zece coţi.
*oMA aşezat stîlpii în partea dinainte a Templului, unul la dreapta şi altul la stînga; a numit pe cel dela dreapta Iachin, şi pe cel dela stînga Boaz.
1n[A făcut nişte reţele ca acelea cari erau în Locul prea sfînt, şi le-a pus pe vîrful stîlpilor. Apoi a făcut o sută de rodii pe cari le-a pus pe reţele.
m A făcut înaintea casei doi stîlpi de treizeci şi cinci de coţi înălţime, cu un cap de cinci coţi în vîrful lor.
tlaA făcut perdeaua albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in supţire, şi a lucrat heruvimi pe ea.
k Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa întoarsă spre casă.
5jc Aripa celui de al doilea heruvim, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, se unea cu aripa celui dintîi heruvim.
eiC Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coţi. Aripa celui dintîi, lungă de cinci coţi, atingea zidul casei; şi cealaltă aripă, lungă tot de cinci coţi, atingea aripa celui de al doilea heruvim.
dhA A făcut în casa Locului prea sfînt doi heruvimi săpaţi, şi i-a acoperit cu aur.
ugc Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur şi odăile de sus.
OfA făcut casa Locului prea sfînt. Ea era lungă de douăzeci de coţi, cît lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi. A acoperit-o cu aur curat, care preţuia şase sute de talanţi.
xeiA acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereţii şi uşile, şi a pus să sape heruvimi pe pereţi.
[d/A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; şi aurul era aur din Parvaim.
c%A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, şi a săpat pe ea finici şi împletituri de lănţişoare.
8biPridvorul dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cît era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l-a acoperit pe dinlăuntru cu aur curat.
:amIată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şasezeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.
h`IA început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui.
<_ sSolomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.
E^Şi a luat din ei şaptezeci de mii, ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte, şi trei mii şase sute, ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.
Q]Solomon a numărat pe toţi străinii cari erau în ţara lui Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S’au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.
-\SŞi noi vom tăia lemne din Liban atît cît vei avea nevoie; ţi le vom trimete pe mare în plute pînă la Iafo, şi de acolo tu le vei sui la Ierusalim.“
v[eAcum, domnul meu să trimeată slujitorilor tăi grîul, orzul, untdelemnul şi vinul de care a vorbit.
JZ fiul unei femei dintre fetele lui Dan, şi al unui tată Tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fer, în piatră şi în lemn, în materii văpsite, în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cîrmîz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite, cari i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.
IY  Îţi trimet dar un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi,
X  Hiram a mai zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pămîntul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el!
JW  Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr’o scrisoare, pe care a trimes-o lui Solomon: „Pentrucă Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.“
uVc Slujitorilor tăi cari vor tăia, cari vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grîu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.“
rU] Să mi se pregătească lemn din belşug, căci casa pe care o voi zidi, va fi mare şi măreaţă.
AT{Trimete-mi din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal; căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi.
kSOTrimete-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi ferului, a materiilor văpsite în purpură, a materiilor de coloarea cărmîzului şi de coloare albastră, şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi cari sînt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe cari i-a ales tatăl meu David.
JR Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sînt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui?
yQkCasa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toţi dumnezeii.
PIată, eu înalţ o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pînile pentru punerea înainte, şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege vecinică pentru Israel.
AO{Solomon a trimes să spună lui Hiram, împăratul Tirului: „Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimes cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit.
0NYSolomon a numărat şapte zeci de mii de oameni, ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute ca să-i privegheze.
rM _Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el.
ZL /se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
K Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un preţ hotărît;
0J [Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de obicinuiţi ca sicomorii cari cresc în cîmpie.
UI %Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
H # Solomon s’a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întîlnirii. Şi a domnit peste Israel.
^G 7 Înţelepciunea şi priceperea îţi sînt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n’a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.“
DF  Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,
CE  Dă-mi dar înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atît de mare?“
>D w Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m’ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului!
C Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m’ai pus să domnesc în locul lui.
rB _În timpul nopţii, Dumnezeu S’a arătat lui Solomon, şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.“
2A _Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot.
@  Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.
? 3Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.
/> Yşi Solomon s’a dus cu toată adunarea la înălţimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.
*= OSolomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;
< Solomon, fiul lui David, s’a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l-a înălţat din ce în ce mai mult.
1;[împreună cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s’a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări.
>:uFaptele împăratului David, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea proorocului Natan şi în cartea proorocului Gad,
9A murit la o bătrîneţă fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon.
87Vremea cît a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
@7{David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
B6}Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, supt ochii întregului Israel, şi i-a făcut domnia mai strălucită decît a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.
{5oToate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s’au supus împăratului Solomon.
43Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat.
Z3-Au mîncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot.
o2WA doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere de tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obicinuite, şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.
1}David a zis întregei adunări: „Binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.“ Şi toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului.
i0KDă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.“
?/wDoamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gînduri, şi întăreşte-i inima în Tine.
.1Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ţi de bunăvoie darurile lui.
>-uDoamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogăţii, pe cari le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfînt, şi ale Tale sînt toate.
*,MÎnaintea Ta noi sîntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
)+KCăci ce sînt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, şi din mîna Ta primim ce-Ţi aducem.
\*1 Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit.
=)s Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
b(= A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice!
2'] David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!
#&? Poporul s’a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s’a bucurat mult.
y%kCei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mînile lui Iehiel, Gherşonitul.
W$'Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fer.
B#}Căpeteniile caselor părinteşti, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.
"{aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, şi argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint, şi pentru toate lucrările pe cari le vor face lucrătorii. Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?“
!'trei mii de talanţi de aur, de aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor,
? wMai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfîntului locaş:
V%Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fer pentru ceea ce trebuie să fie de fer, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite colori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă.
v gÎmpăratul David a zis întregei adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tînăr şi plăpînd, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.
4aIată, ai lîngă tine cetele preoţilor şi Leviţilor pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu; şi iată că ai lîngă tine, pentru toată lucrarea, toţi oamenii binevoitori şi îndemînatici în tot felul de lucrări, şi căpeteniile şi tot poporul, supuşi la toate poruncile tale.“
.UDavid a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.
#?„Toate acestea“, a zis David, „toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnîndu-le în scris cu mîna Lui.“
Mşi chipul altarului tămîii în aur curăţit, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur, cari îşi întind aripile şi acopăr chivotul legămîntului Domnului.
CI-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir;
5I-a dat greutatea de aur pentru mesele pînilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea de argint pentru mesele de argint.
A dat greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor de aur cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor de argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic.
gGI-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie de aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe.
5 şi cu privire la cetele preoţilor şi Leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului.
G I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile dejur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfîntului locaş,
5c David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării.
 Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă care să-I slujească de locaş sfînt. Întăreşte-te şi lucrează.“
R Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gîndurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.
@yAcum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului, şi în faţa Dumnezeului nostru care vă aude, păziţi şi puneţi-vă la inimă toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpîniţi această bună ţară, şi s’o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pe vecie.
Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rînduielilor Mele.»
}El mi-a zis: «Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată.
7 gDintre toţi fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulţi fii – a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel.
( IDomnul, Dumnezeul lui Israel, m’a ales din toată casa tatălui meu, pentruca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, şi dintre fiii tatălui meu pe mine m’a pus să domnesc peste tot Israelul.
 }Dar Dumnezeu mi-a zis: «Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sînge.»
9Împăratul David s’a sculat în picioare şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s’o zidesc.
I  David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii.
"după Ahitofel au fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar; Ioab era căpetenia oştirii împăratului.
c?!Ahitofel era sfetnicul împăratului; Huşai, Architul, era prietenul împăratului;
 Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu minte şi învăţat; Iehiel, fiul lui Hacmoni, era lîngă fiii împăratului;
veIaziz, Hagarenitul, peste oi. Toţi aceştia erau îngrijitori puşi peste averile împăratului David.
W'Obil, Ismaelitul, peste cămile; Iehdia, din Meronot, peste măgăriţe;
taŞitrai, din Saron, peste boii cari păşteau în Saron; Şafat, fiul lui Adlai, peste boii din văi;
taBaal-Hanan, din Gheder, peste măslini şi sicomori în cîmpie; Ioaş, peste magaziile de untdelemn;
_7Şimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Şefam, peste pivniţele cu vin din vii;
\1Ezri, fiul lui Chelub, peste lucrătorii dela ţară, cari lucrau pămîntul;
7Azmavet, fiul lui Adiel, era pus peste visteriile împăratului; Ionatan, fiul lui Ozia, peste merindele din ogoare, cetăţi, sate şi turnuri;
V~%Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar n’a isprăvit-o, căci Domnul Se mîniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n’a fost trecută în Cronicile împăratului David.
5}cDavid n’a făcut numărătoarea celor în vîrstă dela douăzeci de ani în jos din Israel, căci Domnul făgăduise că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului.
c|?al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Aceştia sînt capii seminţiilor lui Israel.
?{wal jumătăţii seminţiei lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumătăţii seminţiei lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner:
;zqal fiilor lui Efraim: Hosea, fiul lui Azazia;
cy?al lui Zabulon: Işemaia, fiul lui Obadia; al lui Neftali: Ierimot, fiul lui Azriel;
_x7al lui Iuda: Elihu, din fraţii lui David: al lui Isahar: Omri, fiul lui Micael;
Xw)al Leviţilor: Haşabia, fiul lui Chemuel; al familiei lui Aaron: Ţadoc;
vIată capii seminţiilor lui Israel.
Capul Rubeniţilor: Eliezer, fiul lui Zicri; al Simeoniţilor: Şefatia, fiul lui Maaca;
(uIAl doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era Heldai din Netofa, din familia lui Otniel. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
#t?Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era Benaia, din Piraton, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
s1 Al zecelea, pentru luna a zecea, era Maharai, din Netofa, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
r Al nouălea, pentru luna a noua, era Abiezer, din Anatot, din Beniamiţi. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
q/ Al optulea, pentru luna a opta, era Sibecai, Huşatitul, din familia Zerahiţilor. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
p Al şaptelea, pentru luna a şaptea, era Heleţ, Pelonitul, din fiii lui Efraim. El avea o ceată de douăzeci de mii de oameni.
o Al şaselea, pentru luna a şasea, era Ira, fiul lui Icheş, Tecoitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
nAl cincilea, pentru luna a cincea, era căpetenia Şamehut,
Izrahitul. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
)mKAl patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab; şi, după el, fiul său Zebadia. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
l#Acest Benaia era un viteaz dintre cei treizeci şi în fruntea celor treizeci. Fiul său Amizadab era una din căpeteniile cetei sale.
"k=Capul cetei a treia, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada, capul; şi el avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
%jCÎn fruntea cetei din luna a doua era Dodai, Ahohitul; Miclot era unul din capii cetei sale. El avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
iiKEl era din fiii lui Pereţ, şi era capul tuturor căpeteniilor oştirii în luna întîi.
h7În fruntea celei dintîi cete, pentru luna întîi, era Iaşobeam, fiul lui Zabdiel: şi avea o ceată de douăzeci şi patru de mii de oameni.
Tg #Aceştia sînt copiii lui Israel, după numărul lor, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi slujbaşi în slujba împăratului pentru tot ce privea şirul cetelor, sosirea şi plecarea lor, lună după lună, în toate lunile anului; fiecare ceată era de douăzeci şi patru de mii de oameni.
!f; Fraţii lui Ieria, oameni viteji, erau în număr de două mii şapte sute capi de case părinteşti. Împăratul David i-a pus peste Rubeniţi, peste Gadiţi şi peste jumătatea seminţiei lui Manase, pentru toate treburile lui Dumnezeu şi pentru treburile împăratului.
%eCÎn ce priveşte pe Hebroniţi, a căror căpetenie era Ieria, s’au făcut, în al patruzecilea an al domniei lui David, cercetări cu privire la ei, după spiţele lor de neam, şi după casele lor părinteşti, şi s’au găsit între ei la Iaezer în Galaad oameni viteji.
odWDintre Hebroniţi: Haşabia şi fraţii săi, oameni viteji, în număr de o mie şapte sute, aveau privigherea asupra lui Israel, dincoace de Iordan, la apus, pentru toate treburile Domnului şi pentru slujba împăratului.
c)Dintre Iţehariţi: Chenania şi fraţii săi erau întrebuinţaţi pentru treburile de afară, ca dregători şi judecători în Israel.
SbTot ce fusese închinat de Samuel, văzătorul, de Saul, fiul lui Chis, de Abner, fiul lui Ner, de Ioab, fiul Ţeruiei, toate lucrurile închinate erau subt paza lui Şelomit şi a fraţilor săi.
Qadin prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului.
u`cerau Şelomit şi fraţii săi, cari păzeau toate vistieriile lucrurilor sfinte, pe cari le închinaseră împăratul David, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi sute, şi căpeteniile oştirii: le închinaseră
~}o||||{~zyyxwwvvu{tTsqrqq p1onmm*l=<<;::<9T87g66584f33.211a0//.@--,,++0**0)>((K''M&&/%% $X##!!D EltQz!|>g`qZ u   Gz/2ZA- Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patrusute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s’a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.
@ El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia, fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.
j? O În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.
> Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.
j=M Faptele lui Roboam, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în cartea proorocului Şemaia, şi a proorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam?
Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.
Z<- El a făcut lucruri rele, pentrucă nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.
7;g Împăratul Roboam s’a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita.
: Pentrucă Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mînia dela el, şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.
&9E Oridecîteori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăş în odaia alergătorilor.
28] Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.
Z7- Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.
6 dar îi vor fi supuşi, şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.“
o5W Şi dacă a văzut Domnul că s’au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;
j4M Căpeteniile lui Israel şi împăratul s’au smerit, şi au zis: „Domnul este drept!“
3) Atunci proorocul Şemaia s’a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, cari se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M’aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu, şi vă dau în mînile lui Şişac.“
Z2- A luat cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a ajuns pînă la Ierusalim.
91k Avea o mie două sute de cară şi şasezeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre Libieni, Suchieni şi Etiopieni.
+0O În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului, pentrucă păcătuiseră împotriva Domnului.
/ / Cînd s’a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.
b.= El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mîncare din belşug, şi le-a căutat o mulţime de neveste.
- Roboam a dat cel dintîi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat.
k,O Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult de cît pe toate nevestele şi ţiitoarele lui; căci a avut optsprezece neveste şi şasezeci de ţiitoare, şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şasezeci de fete.
u+c După ea, a luat pe Maaca, fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.
?*y Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham.
) Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai.
?(w Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.
S' Aceia din toate seminţiile lui Israel, cari aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe Leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor.
q&[ Ieroboam a pus preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe cari îi făcuse.
W%' căci Leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentrucă Ieroboam şi fiii săi i-au împedecat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului.
x$i Preoţii şi Leviţii, cari se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi s’au dus la el;
# A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe, şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui.
c"? Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.
!{ Ţorea, Aialon şi Hebronul, cari erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite.
% E Adoraim, Lachis, Azeca,
; Gat, Mareşa, Zif,
%E Bet-Ţur, Soco, Adulam,
/Y A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa,
V% Roboam a locuit la Ierusalim, şi a zidit cetăţi întărite în Iuda.
@y „Aşa vorbeşte Domnul: „Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci dela Mine s’a întîmplat lucrul acesta. „Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s’au întors acasă, şi nu s’au mai dus împotriva lui Ieroboam.
 „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le:
U# Dar cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu:
q ] Roboam, venind la Ierusalim, a strîns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăş supt stăpînirea lui Roboam.
U# Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.
 Atunci împăratul Roboam a trimes pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit şi s’a suit într’un car, ca să fugă la Ierusalim.
ta Copiii lui Israel, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au fost singurii peste cari a domnit Roboam.
(I Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi tot Israelul s’a dus în corturile lui.
H Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci aşa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
U# şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“
`9 Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrînilor,
) Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“
*M Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v’a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.“
7 Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!“ să le vorbeşti aşa:„Degetul meu cel mic este mai gros decît coapsele tatălui meu.
( I El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?“
  Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi a întrebat pe tinerii cari crescuseră cu el şi cari-l înconjurau.
- S Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine, şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.“
> u Împăratul Roboam a întrebat pe bătrînii cari fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“
a ; El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.“ Şi poporul a plecat.
(I „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“
oW Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
# Cînd a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s’a întors din Egipt.
b ? Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
/ Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.
Q Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.
nU Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în Cartea proorocului Natan, în proorocia lui Ahia din Silo, şi în descoperirile proorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat?
N Din Egipt şi din toate ţările se aduceau cai pentru Solomon.
+O Împăratul a făcut argintul tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de mulţi ca smochinii sălbatici, cari cresc pe cîmpie.
~u El stăpînea peste toţi împăraţii, dela Rîu pînă la ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului.
R~ Solomon avea patru mii de iesle pentru caii dela carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi pe cari i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.
!}; Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catîri; aşa era în fiecare an.
| Toţi împăraţii pămîntului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.
{{o Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui.
Qz Căci împăratul avea corăbii din Tarsis cari călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis, aducînd aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
Wy' Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint: argintului nu i se dădea niciun preţ, pe vremea lui Solomon.
x şi pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s’a făcut pentru nici o împărăţie.
\w1 Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau răzimători, lîngă răzimători erau doi lei,
fvE Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a acoperit cu aur curat.
8ui şi alte trei sute de scuturi de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur; şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului.
$tA Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut,
2s] afară de ce lua dela negustorii cei mari şi dela cei mici, dela toţi împăraţii Arabiei şi dela dregătorii ţării, cari aduceau aur şi argint lui Solomon.
rw Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şasezeci şi şase de talanţi de aur,
Nq Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decît adusese ea împăratului. Apoi s’a întors şi s’a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.
Lp Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.
o Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cari au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe.
On Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.
bm= Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S’a îndurat de tine, şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentrucă Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămînă în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.“
l Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt pururea înaintea ta, şi cari aud înţelepciunea ta!
dkA Nu credeam tot ce se zicea, pînă n’am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s’a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.
jy ea a zis împăratului: „Era adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
Si şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui şi hainele lor, şi treptele pe cari se suia la Casa Domnului. Uimită,
ghG Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,
g Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească.
&f G Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare, şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon, şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
eyŞi Hiram i-a trimes, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori cari cunoşteau marea. Ei s’au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir, şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe cari i-au adus împăratului Solomon.
ldQSolomon a plecat atunci la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului.
GcAşa s’a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua cînd s’a pus temelia Casei Domnului şi pînă în ziua cînd a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită.
#b?Nu s’au abătut dela porunca împăratului cu privire la preoţi şi Leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor.
daAA pus în slujbele lor, aşa cum le rînduise tatăl său David, cetele preoţilor, după slujba lor, pe Leviţi după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor: căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
`y Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă, şi pentru sărbători, de trei ori pe an, la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor.
x_i Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului.
^ Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise; căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentrucă locurile în cari a intrat chivotul Domnului sînt sfinte.“
#]? Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului, şi însărcinaţi să privegheze peste el, erau în număr de două sute cincizeci.
X\) Solomon n’a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui, pe niciunul din copiii lui Israel: căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai marii carălor şi călărimii lui.
H[ pe urmaşii lor cari rămăseseră după ei în ţară şi pe cari nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceeace au fost pînă în ziua de azi.
Z/Pe tot poporul care mai rămăsese din Hetiţi, din Amoriţi, din Fereziţi, din Heviţi şi din Iebusiţi, care nu făcea parte din Israel,
!Y;Baalatul, şi toate cetăţile cari slujeau ca cetăţi pentru merinde şi cari ţineau de el, toate cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara al cărei stăpîn era.
X{A întărit apoi Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;
wWgA întărit Tadmorul în pustie, şi toate cetăţile cari slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat.
ZV-Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpînire pe ea.
kUOa întărit cetăţile, pe cari i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel.
lT SDupă douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuş,
S'Şi se va răspunde: „Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimes peste ei toate aceste rele.“
;RoŞi cît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit, şi va zice: «Pentruce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?»
OQvă voi smulge din ţara Mea, pe care v’am dat-o, voi lepăda dela Mine casa aceasta, pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.
KPDar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,
JO voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: «Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste Israel.»
$NAŞi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcînd tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,
M/Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentruca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.
LOchii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.
mKSdacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
J+ Cînd voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, cînd voi porunci lăcustelor să mănînce ţara, cînd voi trimete ciuma în poporul Meu:
+IO Domnul S’a arătat lui Solomon noaptea, şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.
3H_ Cînd a isprăvit Solomon Casa Domnului şi casa împăratului, şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gînd să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului,
`G9 În a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea, Solomon a trimes înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţămit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.
F+ În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare; căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile, şi sărbătoarea tot şapte zile.
UE#Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul Egiptului.
'DGSolomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă, pe care-l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mîncare şi grăsimile.
kCOPreoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cîntarea laudelor Domnului, cînd i-a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicînd: „Căci îndurarea lui ţine în veac!“ Preoţii sunau din trîmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.
>BuÎmpăratul Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sutădouăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.
MAÎmpăratul şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.
@Toţi copiii lui Israel au văzut pogorîndu-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pămînt pe pardoseală, s’au închinat, şi au lăudat pe Domnul, zicînd: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!“
i?KPreoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.
> ;Cînd şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.
=}*Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!“
l<Q)Acum, Doamne, Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mîntuirea, şi prea iubiţii Tăi să se bucure de fericire!
;(Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
):K'ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!
F9&dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, –
f8E%dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor, şi vor zice: «Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!»
u7c$Cînd vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – şi cînd vei fi mîniat împotriva lor şi-i vei da în mîna vrăjmaşului, care-i va duce robi într’o ţară depărtată sau apropiată:
V6%#ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!
53"Cînd va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmînd calea pe care îi vei porunci s’o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni, cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, –
24]!ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentruca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta, pe care am zidit-o!
3 Cînd străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni dintr’o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mînii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, –
2ca să se teamă de Tine, şi să umble în căile Tale tot timpul cît vor trăi în ţara, pe care ai dat-o părinţilor noştri!
W1'ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, – căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, –
70gdacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mînile spre casa aceasta, –
t/aCînd vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grîu, şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, cînd vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, cînd vor fi urgii sau boli de vreun fel:
j.Mascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă, şi trimete ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
v-eCînd cerul va fi închis, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc, şi vor da slavă Numelui Tău, şi dacă se vor întoarce dela păcatele lor (pentrucă-i vei fi pedepsit),
,ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.
i+KCînd poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentrucă a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, –
j*Mascultă-l din ceruri, lucrează, şi judecă pe robii Tăi: osîndeşte pe cel vinovat, şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat, şi răsplăteşte-i, după nevinovăţia lui!
N)Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său, şi se va pune peste el un jurămînt ca să-l facă să jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –
5(cAscultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
J' Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta!
*&MTotuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău.
T%!Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pămînt? Iată că cerurile, şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cît mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!
x$iÎmplinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David!
R#Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: «Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.»
"Astfel, Ţi-ai ţinut cuvîntul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta.
_!7Şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor!
# ? Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s’a aşezat în genunchi în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile spre cer.
 Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile.
 Am aşezat în ea chivotul, în care este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.“
s_ Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
kO Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.»
1Şi Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta.
mSTatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
+Ci Ierusalimul l-am ales, pentruca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!»
+«Din ziua cînd am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n’am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe niciun om, care să fie căpetenia poporului Meu Israel.
9kŞi el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, cînd a zis:
!Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvîntat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
c?Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!“
[ 1Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!
Preoţii n’au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
yk şi cînd cei ce sunau din trîmbiţe şi ceice cîntau, unindu-se într’un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trîmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!“ în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s’a umplut cu un nor.
 şi toţi Leviţii cari erau cîntăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in supţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trîmbiţe; –
Z~~}=|A{#z]ywwv}uuNtssosr~rqOppgooNnmjlkkj$ihhg{g3f:ee-dccob;aF``W__Q^^]\{[[ZYXWWVUTTSWRRQPPOdNN_MM8LuKK JzII5HH%GGSFF|EEyDCC9B$A@v?>>-=<<<;6:9988x77"6d55 443D22;1P0~//+.---',B+**e)(''m%$$#L""Z! gIAG| n 3 " ^ F BW-J+? t Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A tîrît pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda.
hsI Răscoala lui Edom împotriva stăpînirii lui Iuda a ţinut pînă în ziua de azi. În acelaş timp s’a răsculat şi Libna împotriva stăpînirii lui, pentrucă părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
)rK Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carăle sale. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau şi pe căpeteniile carălor lor.
oqWPe vremea sa, Edom s’a răsculat împotriva stăpînirii lui Iuda, şi şi-a pus un împărat.
_p7Dar Domnul n’a voit să peardă casa lui David, din pricina legămîntului pe care-l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.
6oeEl a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.
mnSIoram avea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.
=msCînd a luat Ioram în stăpînire împărăţia tatălui său, şi cînd s’a întărit, a omorît cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel.
Zl-Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentrucă el era întîiul născut.
$kAIoram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.
j ;Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.
iy%Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a proorocit împotriva lui Iosafat, şi a zis: „Pentrucă te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.“ Şi corăbiile au fost sfărîmate, şi n’au putut să se ducă la Tarsis.
h$S’a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, cari să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
g #După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
@fy"Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintîi şi cele de pe urmă, sînt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel.
e!Numai că înălţimile n’au fost îndepărtate, şi poporul tot n’avea inima strîns lipită de Dumnezeul părinţilor săi.
zdm El a mers pe calea tatălui său Asa, şi nu s’a abătut deloc, făcînd ce este bine înaintea Domnului.
CcIosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Şilhi.
qb[Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
a'Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, cînd au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
p`YAu intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute, şi de arfe şi trîmbiţe.
G_Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s’au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.
R^A patra zi, s’au strîns în valea Beraca {Sau Binecuvîntare}, unde au binecuvîntat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas pînă în ziua de azi.
s]_Iosafat şi poporul său s’au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au luat atît de multe că n’au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.
G\Cînd a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s’au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pămînt, şi nimeni nu scăpase.
[Fiii lui Amon şi ai lui Moab s’au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvîrşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s’au ajutat unii pe alţii să se nimicească.
fZEÎn clipa cînd au început cîntările şi laudele. Domnul a pus o pîndă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, cari veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.
mYSApoi în învoire cu poporul, a numit nişte cîntăreţi cari, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergînd înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!“
)XKA doua zi, au pornit disdedimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti.“
%WCLeviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s’au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
$VAIosafat s’a plecat cu faţa la pămînt, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.
UNu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v’o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi; mîne, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!“
TMîne pogorîţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel.
SŞi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.
7RgAtunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf.
dQA Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor.
sP_ O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi sîntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sînt îndreptaţi spre Tine!“
O iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpînire!
^N5 Acum, iată, fiii lui Amon, şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la cari n’ai îngăduit lui Israel să intre, cînd venea din ţara Egiptului, – căci s’a abătut de la ei şi nu i-a nimicit, –
-MS „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strîmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mîntui!
cL?Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfînt pentru Numele Tău, zicînd:
OKOare n’ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n’ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?
~JuŞi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpîneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n’ai Tu în mînă tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
IIosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
uHcIuda s’a adunat să cheme pe Domnul, şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.
wGgÎn spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda.
@FyAu venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicînd: „O mare mulţime înaintează împotiva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sînt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.“
E După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei nişte Moaniţi, au pornit cu război împotriva lui Iosafat.
ED Şi iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, şi pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului, şi aveţi înainte ca dregători pe Leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!“
C  În orice neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voştri, cari locuiesc în cetăţile lor, şi anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rînduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul, şi să nu izbucnească mînia Lui peste voi şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi.
B Şi iată poruncile pe cari li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă.
JA Cînd s’a întors la Ierusalim, Iosafat a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri, Leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel.
`@9Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.“
8?iŞi a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lîngă voi cînd le veţi rosti.
h>IA pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate.
U=#Iosafat a rămas la Ierusalim.
Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, dela Beer-Şeba, pînă la muntele lui Efraim, şi i-a adus înapoi la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
<#Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii, şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.“
a;;Iehu, fiul proorocului Hanani, i-a ieşit înainte, şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mîniat Domnul pe tine.
X: +Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a întors în pace acasă la Ierusalim.
'9G"Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, pînă seara, şi a murit pela apusul soarelui.
z8m!Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt rănit.“
f7E Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.
f6ECînd au zărit mai marii carălor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.“ Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat dela el.
N5Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carăle lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.“
g4GÎmpăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.“ Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s’au dus la luptă.
i3KÎmpăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot în Galaad.
2+Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n’a vorbit Domnul prin mine!“ Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!“
?1wŞi spuneţi: „Aşa vorbeşte împăratul: „Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pînea şi cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.“
0Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
q/[Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.“
2.]Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?“
-5Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.“
:,m«Voi ieşi,» a răspuns el, «şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: „Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.“
+ Şi un duh a venit şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Eu îl voi amăgi.“ Domnul i-a zis: «Cum?»
D*Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi se peară acolo?“ Au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.
<)qŞi Mica a zis: „Ascultaţi dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.
(Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prooroceşte nimic bun, nu-mi prooroceşte decît rău.“
N'Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n’au păstor; şi Domnul a zis: „Oamenii aceştia n’au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!“
&Şi împăratul i-a zis: „De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“
%}Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbîndă, şi vor fi daţi în mînile voastre.“
^$5 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.“
^#5 Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: „Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca şi cuvîntul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!“
*"M Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă şi Domnul o va da în mînile împăratului.“
7!g Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“
y Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: „Trimete să vină îndată Mica, fiul lui Imla.“
2]Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!“
ucDar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?“
Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mînile împăratului.“
nUApoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“
zmAhab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?“ Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.“
MDupă cîţiva ani, s’a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
\ 3Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s’a încuscrit cu Ahab.
9Aceştia sînt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe cari îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
dAşi după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război.
mSDin Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut,
wgdupă el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji.
U#după el, Iohanan, căpetenia, cu două sute optzeci de mii de oameni;
!Iată numărul lor, după casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia, cu trei sute de mii de viteji;
uc A strîns merinde în cetăţile lui Iuda, şi avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi.
 Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru merinde.
:m Nişte Filisteni au adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint; şi Arabii i-au adus şi ei vite, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.
 Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda, şi n’au făcut război împotriva lui Iosafat.
5 c Ei au învăţat pe oameni în Iuda, avînd cu ei cartea legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda, şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului.
+ OA trimes cu ei pe Leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, Leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram.
? wÎn al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda.
Inima lui s’a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.
 !Domnul a întărit domnia în mînile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Şi a avut o mulţime de bogăţii şi slavă.
xicăci a alergat la Dumnezeul tatălui său, şi a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel.
Domnul a fost cu Iosafat, pentrucă a umblat în cele dintîi căi ale tatălui său David, şi n’a căutat pe Baali;
6ea pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a rînduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe cari le luase tatăl său Asa.
a =În locul lui a domnit fiul său Iosafat. El s’a întărit împotriva lui Israel:
l-au îngropat în mormîntul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii, şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul, şi au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii.
kO Asa a adormit cu părinţii săi, şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui;
R În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s’a îmbolnăvit de picioare aşa încît avea mari dureri; chiar în timpul boalei lui, n’a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doftori.
}s Faptele lui Asa, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
,Q Asa s’a mîniat pe văzător, şi l-a pus la închisoare, pentrucă era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaş timp Asa a apăsat şi pe unii din popor.
`9 Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci deacum vei avea războaie.“
;~oEtiopienii şi Libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de cară şi călăraţi? Şi totuş Domnul i-a dat în mînile tale, pentrucă te sprijinisei pe El.
}În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s’a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentrucă te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mînile tale.
B|}Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele, pe cari le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei, şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.
n{UCînd a auzit Baeşa, a încetat să mai întărească Rama, şi a pus capăt lucrărilor sale.
ezCBen-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel, şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali.
|yq„Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet argint şi aur. Du-te, şi rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze dela mine.“
GxAsa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului, şi a trimes soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună:
dw CÎn al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa, împăratul lui Israel, s’a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
bv=N’a fost niciun război pînă la al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.
uyA pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuş: argint, aur şi vase.
t/Dar înălţimile tot n’au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
bs=Împăratul Asa n’a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca să mai fie împărăteasă, pentrucă făcuse un idol Astartei. Asa i-a dărîmat idolul, pe care l-a făcut praf, şi l-a ars lîngă pîrîul Chedron.
Lrtot Iuda s’a bucurat de jurămîntul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bună voia lor, şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.
~quAu jurat credinţă Domnului, cu glas tare, cu strigăte de bucurie, şi cu sunet de trîmbiţe şi de buciume;
py şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorît, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie.
ow Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor;
lnQ au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.
}ms S’au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,
ql[ A strîns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, cari lociau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el cînd au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el.
0kYDupăce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul, Asa s’a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe cari le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.“
jvoi dar, întăriţi-vă, şi nu lăsaţi să vă slăbească mînile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.“
i-un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentrucă Dumnezeu le turbura cu tot felul de strîmtorări:
hÎn vremile acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari turburări printre toţi locuitorii ţării;
g{Dar în mijlocul strîmtorării lor s’au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat, şi L-au găsit.
fMultă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni, şi fără lege.
uecşi Azaria s’a dus înaintea lui Asa, şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa, şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi cînd sînteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi.
Ed Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,
c Au lovit şi corturile turmelor, şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s’au întors la Ierusalim.
,bQau bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza Domnului căzuse peste ele, şi au jăfuit toate cetăţile, a căror pradă era mare.
naU Asa şi poporul care era cu el i-a urmărit pînă la Gherar, şi Etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare;
w`g Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi Etiopienii au luat-o la fugă.
a_; Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!“
m^S Asa a mers înaintea lui, şi s’au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lîngă Mareşa.
]) Zerah, Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de cară, şi a înaintat pînă la Mareşa.
Q\Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, cari purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, cari purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.
0[YEl a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi, şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă de toate părţile.“ Au zidit dar, şi au izbutit.
,ZQA zidit cetăţi întărite în Iuda; căci ţara a fost liniştită, şi împotriva lui n’a fost război în anii aceia, pentrucă Domnul i-a dat odihnă.
YA îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stîlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace supt el.
XwA poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească legea şi poruncile.
WA îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele.
ZV-Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său.
5U eAbia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.
sT_ Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sînt scrise în cartea proorocului Ido.
S Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şasesprezece fete.
dRA Ieroboam n’a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.
Q Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei, şi Efronul cu satele lui.
2P] Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au cîştigat biruinţa, pentrucă se sprijiniseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
O) Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrîngere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.
cN? Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mînile lui.
EM Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.
L# Cei din Iuda, întorcîndu-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trîmbiţe.
7Kg Ieroboam i-a luat pe din apoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pîndă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pîndă erau înapoia lor.
0JY Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sînt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trîmbiţele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel! nu faceţi război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbîndă!“
TI! Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămîie mirositoare, punem pînile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată, şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.
BH} Dar cît despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sînt fii ai lui Aaron, şi Leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.
G- N’aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi, şi nu v’aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.
xFi Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mînile fiilor lui David; şi voi sînteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe cari vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.
DE Nişte oameni de nimic, oameni răi, s’au strîns la el şi s’au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr şi fricos, şi nu putea să li se împotrivească.
D# Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s’a sculat şi s’a răzvrătit împotriva stăpînului său.
8Ci Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr’un legămînt care nu se poate călca?
"B= Depe vîrful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s’a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!
}}U||zznydxvw_vv^utsrr$ppRnnmllkojji/hgrfeebccbbaT`-_^^=]]=\\[yZrYYFXXVUU.SS\RRQ.POpNN M L3JJiImHHJGFEl=q=s Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui, şi să-I aduceţi tămîie.
  Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi.
3 Şi din pricina aceasta au căzut părinţii noştri ucişi de sabie, şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sînt în robie.
)KDe aceea mînia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim, şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie de joc, cum vedeţi cu ochii voştri.
*MAu închis chiar uşile pridvorului şi au strîns candelele, şi n’au adus Dumnezeului lui Israel nici tămîie, nici arderi de tot în sfîntul locaş.
NCăci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile dela cortul Domnului, şi i-au întors spatele.
Fşi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din sfîntul locaş ce este necurat.
iKA adus pe preoţi şi pe Leviţi, pe cari i-a strîns în locul deschis dinspre răsărit,
q[În anul întîi al domniei lui, în luna întîi, a deschis uşile Casei Domnului, şi le-a dres.
dAEl a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
1 ]Ezechia a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia.
LAhaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
/Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintîi şi cele de pe urmă, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
+Oşi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămîie altor dumnezei. Şi a mîniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi.
L Ahaz a strîns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.
 {A adus jertfă dumnezeilor Damascului, cari-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.“ Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.
 Pe vremea aceea, chiar cînd era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.
 7Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.
 !Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s’a purtat cu el cum s’ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat.
-SCăci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frîu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.
pYFilistenii au năvălit în cetăţile din cîmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s’au aşezat acolo.
`9Edomiţii au venit iarăş, au bătut pe Iuda, şi le-au luat prinşi de război.
fEPe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimes să ceară ajutor dela împăraţii Asiriei.
{Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta, s’au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănînce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi, şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s’au întors la Samaria.
|qOstaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregei adunări.
'G şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că sîntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Sîntem foarte vinovaţi, şi mînia aprinsă a Domnului este peste Israel.“
a; Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s’au ridicat împotriva celor ce se întorceau dela oştire,
#? Ascultaţi-mă dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe cari i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mînia aprinsă a Domnului este peste voi!“
7g Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sînteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru?
5~c Acolo era un prooroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria, şi le-a zis: „În mînia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri în mînile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie, care s’a ridicat pînă la ceruri.
6}eCopiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
7|gZicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
>{uPecah, fiul lui Remalia, a ucis într’o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
zDomnul, Dumnezeul său, l-a dat în mînile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe cari i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mînile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrîngere.
`y9Aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi, pe dealuri şi supt orice copac verde.
4xaa ars tămîie în valea fiilor lui Hinom, şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
nwUA umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,
Bv Ahaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
El n’a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David.
u  Iotam a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.
vteEl avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim.
s)Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui, şi tot ce a făcut el, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
rr]Iotam a ajuns puternic, pentrucă şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său.
qA fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grîu, şi zece mii de orz; şi i-au plătit tot atît pe anul al doilea şi al treilea.
^p5A zidit cetăţi în muntele lui Iuda, şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi.
ooWIotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, şi a făcut multe clădiri pe zidurile depe deal.
1n[El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia. Numai că n’a intrat în Templul Domnului. Totuş, poporul se strica mereu.
%m EIotam avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc.
QlOzia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormîntare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.“ În locul lui, a domnit fiul său Iotam.
kCelelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, proorocul.
ujcÎmpăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morţii, şi a locuit într’o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării.
diAMarele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuş s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise.
Hh Ozia s’a mîniat. În mînă avea o cădelniţă. Şi cum s’a mîniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii.
Ngcari s’au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis: „N’ai drept, Ozia, să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, cari au fost sfinţiţi ca s’o aducă. Ieşi din sfîntul locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.“
efCPreotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă,
Ye+Dar cînd a ajuns puternic, inima i s’a înălţat şi l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii.
d!A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, cari aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s’a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic.
ncUOzia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţi, coifuri, platoşe, arcuri şi prăştii.
b Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.
daA Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.
j`M Ozia avea o oaste de ostaşi cari mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse supt poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.
W_' A zidit turnuri în pustie, şi a săpat multe fîntîni, pentru că avea multe turme în văi şi în cîmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pămîntului.
y^k Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghiu, şi le-a întărit.
] Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s’a întins pănă la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.
\Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor cari locuiau la Gur-Baal, şi împotriva Maoniţilor.
E[A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului, şi între Filisteni.
fYEEl a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.
!X;Ozia avea şasesprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim.
W Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăş supt stăpînirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinţii săi.
V %Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vîrstă de şasesprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său Amaţia.
\U1L-au adus pe cai, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.
7TgDe cînd s’a abătut Amaţia dela Domnul, s’a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorît.
S%Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintîi şi cele de pe urmă, nu sînt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel?
R)Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.
JQ A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, cari se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostateci, şi s’a întors la Samaria.
P)Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.
POIuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui.
N/Şi Ioas, împăratul lui Israel, s’a suit: şi s’au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
M%Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să-i dea în mînile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.
aL;Tu te gîndeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mîndreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?“
!K;Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul.
GJDupăce s’a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem faţă în faţă!“
(IIPe cînd vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?“ Proorocul a plecat, zicînd: „Ştiu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta şi n’ai ascultat sfatul meu.“
wHgAtunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Amaţia, şi a trimes la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentruce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n’au putut să-şi izbăvească poporul din mîna ta?“
FGCînd s’a întors Amaţia dela înfrîngerea Edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, şi i-a pus dumnezei pentru el; s’a închinat înaintea lor, şi le-a adus tămîie.
jFM Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetăţile lui Iuda, dela Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi, şi au luat multe prăzi.
8Ei Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe cari i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale aşa încît toţi au fost zdrobiţi.
D Amaţia s’a îmbărbătat, şi şi-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
WC' Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s’au mîniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu mare furie.
^B5 Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe cari i-am dat oastei lui Israel?“ Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decît atît.“
ZA-Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.“
C@Un om al lui Dumnezeu a venit la el, şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim.
l?QA mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint.
X>)Amaţia a strîns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mînuind suliţa şi scutul.
)=KDar n’a omorît pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceeace este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.“
<{Cînd s’a întărit domnia în mînile lui, a omorît pe slujitorii cari uciseseră pe împăratul, tatăl său.
l;QEl a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.
0: [Amaţia a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
x9iCît despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sînt scrise în istoria din cartea împăraţilor.
În locul lui a domnit fiul său Amaţia.
8Iată pe ceice au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie Amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie Moabită.
07YCînd au plecat dela el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sîngelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorît în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.
i6KOastea Sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuş, Domnul a dat în mînile lor o oaste foarte însemnată, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit Sirienii pe Ioas.
h5IDupă trecerea anului, oastea Sirienilor s’a suit împotriva lui Ioas, şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorît din popor pe toate căpeteniile poporului, şi au trimes împăratului toată prada la Damasc.
a4;Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorît pe fiul lui. Zaharia a zis cînd a murit: „Domnul să vadă, şi să judece!“
|3qŞi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.
*2MZaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s’a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentruce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentrucă aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.“
1Domnul a trimes la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n’au ascultat de înştiinţările pe cari le-au primit.
j0MŞi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. Mînia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentrucă se făcuseră vinovaţi în felul acesta.
/)După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s’au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.
.9L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentrucă făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.
e-CIehoiada a murit bătrîn şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.
f,ECînd au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.
+) Lucrătorii s’au apucat de lucru, şi au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăş în stare bună şi au întărit-o.
* Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, cari tocmeau cioplitori de piatră şi tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.
7)g Cînd vedeau Leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s’o dea în mînile dregătorilor împărtului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăş la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strîns mult argint.
( Toate căpeteniile şi tot poporul s’au bucurat de lucrul acesta, şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.
'% Şi s’a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie.
t&aAtunci împăratul a poruncit să se facă o ladă, şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.
1%[Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.“
$Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada, şi i-a zis: „Pentruce n’ai vegheat ca Leviţii să strîngă“ din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei?
#A strîns pe preoţi şi pe Leviţi, şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda, şi strîngeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.“ Dar Leviţii nu s’au grăbit.
N"După aceea, Ioas şi-a pus de gînd să dreagă Casa Domnului.
[!/Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.
g GIoas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.
 Ioas avea şapte ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.
lQTot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorîseră cu sabia.
)A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor, şi pe tot poporul ţării, şi a pogorît pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus, şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei.
b=A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva.
#?Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mînile preoţilor, Leviţilor, pe cari-i împărţise David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cîntărilor, după rînduiala lui David.
.UTot poporul a intrat în casa lui Baal, şi au dărîmat-o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal.
~uIehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legămînt prin care aveau să fie poporul Domnului.
wgI-au făcut loc, şi s’a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor: şi au omorît-o acolo.
q[Atunci preotul Iehoiada, scoţînd pe sutaşi, cari erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma, să fie ucis.“ Căci preotul zisese: „N’o omorîţi în Casa Domnului.“
hI S’a uitat. Şi iată că, împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trîmbiţele erau lîngă împărat; tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trîmbiţe, iar cîntăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cîntările de laudă. Atalia şi-a sfîşiat hainele, şi a zis: „Vînzare! Vînzare!“
zm Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului.
P Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia, şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns, şi au zis: „Trăiască împăratul.“
;o A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mînă, dela partea dreaptă pînă la partea stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă de jur împrejurul împăratului.
%C Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa lui Dumnezeu.
Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe cari le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe ceice ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din cete.
`9Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mînă, şi oricine va intra în casă să fie omorît. Voi să fiţi pe lîngă împărat, cînd va intra şi cînd va ieşi.“
I Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoţii şi Leviţii de slujbă: ei să intre, căci sînt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului.
altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului.
 #Iată ce veţi face. A treia parte din voi, cari intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi Leviţi, să facă paza pragurilor;
I  Toată adunarea a făcut legămînt cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David.
, QAu străbătut toată ţara lui Iuda, şi au strîns pe Leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la Ierusalim.
  În al şaptelea an, Iehoiada s’a îmbărbătat, şi a făcut legămînt cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri.
a ; A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.
[/ Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd au fost omorîţi: şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorît.
 Atalia, mama lui Ahazia, văzînd că fiul ei a murit, s’a sculat şi a omorît tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.
>u A căutat pe Ahazia, şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu, şi l-au omorît. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.“ Şi n’a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.
9kŞi pe cînd se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, cari erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorît.
_7Prin voia lui Dumnezeu, şi spre perzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cînd a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul, ca să peardă casa lui Ahab.
-SIoram s’a întors să se vindece la Izreel de rănile, pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, cînd se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s’a pogorît să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentrucă era bolnav.
H Tîrît de sfatul lor, s’a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.
+A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre perzarea lui.
c?El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.
'Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.
~ !Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tînăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorîse pe toţi cei mai mari în vîrstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
j}MAvea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.
|Ea s’a îngreuiat din zi în zi, şi pela sfîrşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n’a ars tămîie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.
e{CDupă toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.
-zSS’au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jăfuit toate bogăţiile cari se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încît nu i-a mai rămas alt fiu decît Ioahaz {Ioahaz, numit Ahazia în cap. 22.1}, cel mai tînăr dintre fiii săi.
y Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, cari sînt în vecinătatea Etiopienilor.
>xuIar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi pînă cînd îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.“
wwiată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău.
8vi ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentrucă ai tîrît la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentrucă ai omorît pe fraţii tăi, cari erau mai buni decît tine, şi cari făceau parte din însăş casa tatălui tău; –
iuK I-a venit o scrisoare dela proorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentrucă n’ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,
y,~x}g|{{zzAy;xiwvvutt/srq]ppDo'nTmllHkkJjGhhg eeTddczbbab`__^]\\a[ZZ6YrWVUU=TXSbRRtRPPONMML.KJIIHlGGFeEnDwCCB/A @?>>)=N< ;}:>9b88>76D544G322M11,0N/..)-,,;+*)(('&&7%h$B#j""_!| |4*h"[V`=T ( # <zR y @ #Iosia a prăznuit Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim, şi au jertfit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi.
?"!Iosia a îndepărtat toate urîciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s’au abătut dela Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
\>1" Şi a făcut să intre în legămînt toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legămîntul lui Dumnezeu, legămîntul Dumnezeului părinţilor lor.
R="Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legămîntului, scrise în cartea aceasta.
$<A"Apoi s’a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, dela cel mai mare pînă la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legămîntului, care se găsise în casa Domnului.
T;!"Împăratul a strîns pe toţi bătrînii din Iuda şi din Ierusalim.
:"Iată, te voi strînge lîngă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe cari le voi trimete peste locul acesta şi peste locuitorii lui.“ Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
S9"„Pentrucă ţi s’a înduioşat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentrucă te-ai smerit înaintea Mea, pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu, am auzit, – zice Domnul. –
@8y"Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v’a trimes să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe cari le-ai auzit:
E7"Pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mînilor lor, mînia Mea s’a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge.“
V6%"„Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimete nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s’a citit înaintea împăratului lui Iuda.
}5s"ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v’a trimes la mine:
4{"Hilchia şi cei trimişi de împărat s’au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce au spus ce aveau de spus,
f3E"„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit. Căci mare mînie s’a vărsat peste noi din partea Domnului, pentrucă părinţii noştri n’au ţinut cuvîntul Domnului, şi n’au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.
>2u"Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
R1"Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfîşiat hainele.
0"Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
/{"Au strîns argintul care se afla în Casa Domnului, şi l-au dat în mînile priveghetorilor şi lucrătorilor.“
.-"Şafan a adus împăratului cartea. Şi cînd a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s’a poruncit.
"-="Atunci Hilchia a luat cuvîntul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.“ Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea.
,#"În clipa cînd au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise.
3+_" vegheau asupra lucrărilor şi cîrmuiau pe toţi lucrătorii cari aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi Leviţi, logofeţi, dregători şi uşieri.
*{" Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi supt privegherea lui Iahat şi Obadia, Leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii Chehatiţilor. Toţi aceia dintre Leviţi, cari ştiau să cînte bine,
C)" iar ei l-au dat tîmplarilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe cari le stricaseră împăraţii lui Iuda.
/(W" L-au dat în mînile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor cari munceau la dregerea Casei Domnului,
"'=" S’au dus la marele preot Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strînseseră Leviţii păzitori ai pragului, dela Manase şi Efraim, şi dela toată cealaltă parte a lui Israel, şi dela tot Iuda şi Beniamin şi dela locuitorii Ierusalimului.
x&i"În al optsprezecelea an al domniei lui, dupăce a curăţit ţara şi casa, a trimes pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său.
`%9"a dărîmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf, şi a tăiat toţi stîlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s’a întors la Ierusalim.
$ "În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărîmăturilor lor,
d#A"şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul.
"1"Au dărîmat înaintea lui altarele Baalilor, şi au tăiat stîlpii închinaţi soarelui, cari erau deasupra lor; a sfărîmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe,
"!="În al optulea an al domniei lui, pe cînd era încă tînăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.
" ="El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s’a abătut dela ele nici la dreapta nici la stînga.
l S"Iosia avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.
,Q!Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.
W'!Slujitorii lui au uneltit împotriva lui, şi l-au omorît în casa lui.
!Şi nu s’a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s’a făcut din ce în ce mai vinovat.
=s!El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe cari le făcuse tatăl său Manase, şi le-a slujit.
mS!Amon avea douăzeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani la Ierusalim.
!Manase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
|q!Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sînt scrise în cartea lui Hozai.
_7!Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, şi cuvintele proorocilor, cari i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sînt scrise în faptele împăraţilor lui Israel.
W'!Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.
-S!A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel.
T!!A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărîmat toate altarele pe cari le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim, şi le-a aruncat afară din cetate.
"=!După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea pînă la poarta peştilor şi cu care a înconjurat dealul, şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
K! I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsîndu-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.
! Cînd a fost la strîmtoare, s’a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s’a smerit adînc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
R! Atunci Domnul a trimes împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, cari au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.
]3! Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n’au vrut să asculte.
F! Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
^ 5!Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.“
 !A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie.
 !Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni cari chemau duhurile şi cari-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie.
f E!A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.
y k!A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“
X)!A zidit iarăş înălţimile pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i-a slujit.
!El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
x k!Manase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.
lQ !Ezechia a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
6e Celelalte fapte ale lui Ezechia, şi faptele lui evlavioase, sînt scrise în vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
Z- Însă, cînd au trimes căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentruca să cunoască tot ce era în inima lui.
'G Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon, şi le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui.
s_ Şi-a zidit cetăţi, şi a avut belşug de boi şi de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuţii.
} hambare pentru roadele de grîu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite, şi staule pentru oi.
?w Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi, şi de toate lucrurile cari se pot dori;
-~S Atunci Ezechia s’a smerit din mîndria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mînia Domnului n’a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.
.}U Dar Ezechia n’a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s’a îngîmfat inima. Mînia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.
| În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit, şi i-a dat un semn.
7{g Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, şi au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s’a înălţat în ochii tuturor popoarelor.
Hz Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mîna tuturor, şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau.
*yM Atunci Domnul a trimes un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s’a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.
x Împăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.
w Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pămîntului, cari sînt lucrarea mînilor omeneşti.
Xv) Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, pentruca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpînire pe cetate.
;uo Şi a trimes o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n’au putut să izbăvească pe poporul lor din mîna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mîna mea.
t Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia.
As{ Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n’a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea şi din mîna părinţilor mei: cu cît mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea!“
Wr' Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe cari le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea, pentruca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea?
Dq Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mîna mea?
[p/ Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tămîie numai pe el?“
;oo Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, cînd zice: „Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mîna împăratului Asiriei?“
n „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: „Pe ce se bizue încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim?
m După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimes pe slujitorii săi la Ierusalim, pe cînd era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimes la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda cari erau la Ierusalim, să le spună:
Nl Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.“ Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
_k7 „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregei mulţimi care este cu el; căci cu noi sînt mai mulţi decît cu el.
j A pus căpetenii de război peste popor, şi i-a adunat la el pe locul deschis dela poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis:
si_ Ezechia s’a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.
sh_ S’au strîns o mulţime de oameni, şi au astupat toate izvoarele şi pîrîul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentruce“, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?“
.gU s’a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă cari erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.
xfi Ezechia, văzînd că a venit Sanherib şi că are de gînd să înceapă lupta împotriva Ierusalimului,
Ve ' După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda, şi a împresurat cetăţile întărite, cu gînd să pună mîna pe ele.
$dAA lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.
c)Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului, Dumnezeului său.
b#Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, cari locuiau la ţară în împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume, ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor Leviţilor înscrişi.
Gala toată adunarea preoţilor şi Leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte.
`%preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti, şi Leviţilor dela douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor:
O_celor de parte bărbătească înscrişi dela vîrsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor;
e^CÎn cetăţile preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi supt cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor:
T]!Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bună voie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile prea sfinte.
\ Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi supt cîrmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu.
6[e Au adus în ele cu credincioşie darurile de mîncare, zeciuiala, şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după el.
oZW Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit.
!Y; Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De cînd au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mîncat, ne-am săturat, şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvîntat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!“
WX' Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe Leviţi de grămezile acestea.
W{Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile, şi au binecuvîntat pe Domnul şi pe poporul Său Israel.
fVEAu început să facă grămezile în luna a treia, şi au isprăvit în luna a şaptea.
rU]Tot odată, copiii lui Israel şi Iuda, cari locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi şi oi, şi zeciuiala din lucrurile sfinte cari erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.
aT;Cînd a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintîi roade de grîu, de must, de untdelemn, de miere, şi din toate roadele de pe cîmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.
)SKŞi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate legea Domnului.
yRkÎmpăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în legea Domnului.
QEzechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi Leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi Leviţi, pentru arderile de tot şi jertfele de mulţămire, pentru slujbă, pentru cîntări şi laude, la porţile taberii Domnului.
wP iCînd s’au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel cari erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărîmat stîlpii idoleşti, au tăiat Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s’au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui.
@OyPreoţii şi Leviţii s’au sculat şi au binecuvîntat poporul. Glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns pînă la ceruri, pînă la locuinţa sfîntă a Domnului.
N)A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva.
:MmŞi s’a bucurat toată adunarea lui Iuda, şi preoţii şi Leviţii, şi tot poporul venit din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda.
MLCăci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se sfinţiseră.
K Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile.
rJ]Ezechia a vorbit inimii tuturor Leviţilor, cari arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mîncat dobitoacele jertfite, aducînd jertfe de mulţămire, şi lăudînd pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.
rI]Astfel copiii lui Israel, cari se aflau la Ierusalim, au prăznuit sărbătoarea azimilor, şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, Leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente cari răsunau în cinstea Lui.
AH}Domnul a ascultat pe Ezechia, şi a iertat poporul.
Gcei ce şi-au pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n’au făcut sfînta curăţire!“
vFeCăci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se curăţiseră, şi au mîncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s’a rugat pentru ei, zicînd: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi
!D;Ei şedeau în locul lor obicinuit, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sîngele, pe care-l luau din mîna Leviţilor.
8CiAu jertfit apoi Paştele în ziua a patrusprezecea a lunii a doua. Preoţii şi Leviţii, plini de ruşine, s’au sfinţit, şi au adus arderi de tot în Casa Domnului.
3B_S’au sculat, şi au îndepărtat altarele pe cari se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe cari se aducea tămîie, şi le-au aruncat în pîrîul Chedron.
A+ Un popor în mare număr s’a adunat la Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare.
E@ În Iuda, deasemenea, mîna lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după cuvîntul Domnului.
q?[ Însă cîţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon, s’au smerit şi au venit la Ierusalim.
!>; Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, pînă la Zabulon. Dar ei rîdeau şi îşi băteau joc de ei.
#=? Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la ceice i-au luat robi, şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător, şi nu-Şi va întoarce Faţa dela voi, dacă vă întoarceţi la El.“
y<kNu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mîna Domnului, veniţi la sfîntul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată dela voi.
G;Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, cari au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe cari de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeţi.
[:/Alergătorii s’au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mîna împăraţilor Asiriei.
9wau hotărît să dea de veste în tot Israelul, dela Beer-Şeba pînă la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.
T8!Lucrul avînd încuviinţarea împăratului şi a întregei adunări,
#7?căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentrucă preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim.
6Împăratul, căpeteniile lui, şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim, ca Paştele să fie prăznuite în luna a doua;
d5 CEzechia a trimes soli în tot Israelul şi Iuda, şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel.
4$Ezechia şi tot poporul s’au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s’a făcut pe neaşteptate.
O3#De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulţămire, şi cu jertfele de băutură ale arderilor de tot.
Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului.
2+"Dar preoţii erau în număr mic, şi n’au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat fraţii lor, Leviţii, pînă s’a isprăvit lucrarea, şi pînă s’au sfinţit şi ceilalţi preoţi; căci Leviţii s’au sfinţit mai de grabă decît preoţii.
R1!Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi.
@0y Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci, şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.
l/QEzechia a luat atunci cuvîntul, şi a zis: „Acum, dupăce v’aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă, şi aduceţi jertfe de mulţămire la Casa Domnului. Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă, şi a adus jertfe de mulţămire; şi toţi cei pe cari-i îndemna inima au adus arderi de tot.
P.Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, şi s’au plecat şi s’au închinat.
- Şi cînd au isprăvit de adus ardere de tot, împăratul şi toţi ceice erau cu el au îngenunchiat şi s’au închinat.
, Toată adunarea s’a închinat, au cîntat cîntarea, şi au sunat din trîmbiţe, pînă s’a isprăvit arderea de tot.
h+IEzechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa cînd a început arderea de tot, a început şi cîntarea Domnului, în sunetul trîmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.
]*3Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii cu trîmbiţele.
e)CA pus pe Leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi arfe, după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi proorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi.
n(UPreoţii i-au junghiat, şi au turnat sîngele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot şi jertfa de ispăşire.
'}Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, cari şi-au pus mînile peste ei.
N&Preoţii au junghiat boii, şi au strîns sîngele, pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, şi au stropit sîngele pe altar; au junghiat mieii, şi au stropit sîngele pe altar.
%}Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei, şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie, pentru sfîntul locaş, şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.
$Împăratul Ezechia s’a sculat disdedimineaţă, a strîns pe mai marii cetăţii şi s’a suit la Casa Domnului.
S#Am adus iarăş în bună stare şi am curăţit toate uneltele, pe cari le pîngărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, cînd cu fărădelegile lui: sînt înaintea altarului Domnului.“
X")S’au dus apoi la împăratul Ezechia, şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, şi masa pînilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.
h!IAu început aceste curăţiri în ziua întîi a lunii întîi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului, şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şasesprezecea zi a lunii întîi, isprăviseră.
Preoţii au intrat înlăuntrul Casei Domnului ca s’o curăţească; au scos toate necurăţiile pe cari le-au găsit în Templul Domnului, şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat Leviţii ca să le ducă afară în pîrîul Chedron.
0YAu adunat pe fraţii lor, şi, după ce s’au sfinţit, au venit să curăţească şi Casa Domnului, după porunca împăratului, şi după cuvintele Domnului.
fEşi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei, şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.
hI şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania;
~]}||T{uz}yy7xwwvttsrEqqoon{mllkk jii hJggEfaeddgcbaa?`u_@^]]<\V[+ZXXWVDUwTT>J==b<6e Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimes-o împăratul Dariu.
7g Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor, care ar întinde mîna să calce cuvîntul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai.»
iK Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s’o ridice ca să fie spînzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într’o grămadă de gunoi.
 ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui.
iK Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grîu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi, şi fără nicio lipsă,
EIată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrîni ai Iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Rîu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul.
,QLăsaţi să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor şi bătrînii Iudeilor s’o zidească iarăş pe locul unde era.
;~oAcum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, cari locuiţi dincolo de Rîu, depărtaţi-vă de locul acesta.
}Mai mult, uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe cari le luase Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim şi le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.“ –
~|utrei rînduri de pietre cioplite şi un rînd de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.
U{#– „În anul întîi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie zidită iarăş, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şasezeci de coţi, o lăţime de şasezeci de coţi,
zzmŞi s’a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:
y Atunci împăratul Dariu a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.
FxAcum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s’a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimeată împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.
"w=Acest Şeşbaţar a venit dar, şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci pînă acum se zideşte ea, şi nu s’a isprăvit.»
"v=şi i-a zis: «Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.»
&uEŞi chiar împăratul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe cari le luase Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mîna aşa zisului Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător,
%tC Totuş, în cel dintîi an al lui Cir, împăratul Babilonului, împăratul Cir a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu.
`s9 Dar, dupăce părinţii noştri au mîniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon.
orW Iată răspunsul pe care ni l-au dat: «Noi sîntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pămîntului, şi zidim din nou casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise şi o isprăvise.
q  Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut, şi am pus în scris numele oamenilor cari sînt în fruntea lor.
p+ Am întrebat pe bătrîni, şi le-am vorbit aşa: «Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?»
bo=Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mînile lor.
jnMI-au trimes o scrisoare cu următorul cuprins:
„Către împăratul Dariu, sănătate!
Bm}Iată cuprinsul scrisorii trimese împăratului Dariu de Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, de Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor din Afarsac, cari locuiau dincoace de Rîu.
wlgDar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrînilor Iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările pînă la trimeterea unei înştiinţări către Dariu, şi pînă la primirea unei scrisori dela el în această privinţă.
ak;Ei le-au mai zis: „Cari sînt numele oamenilor cari zidesc clădirea aceasta?“
yjkÎn aceeaş vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: „Cine v’a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?“
]i3Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s’au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi proorocii lui Dumnezeu cari-i ajutau.
#h AProorocii: Hagai, proorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au proorocit Iudeilor cari erau în Iuda şi la Ierusalim, în Numele Dumnezeului lui Israel.
%gCAtunci s’a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, şi a fost oprită pînă în anul al doilea al domniei lui Dariu, împăratul Perşilor.
f1Îndată ce s’a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai, şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s’au dus în grabă la Ierusalim la Iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere dela lucrările lor.
~euVedeţi să nu vă abateţi dela porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.“
-dSCa urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora, şi să nu se mai zidească cetatea aceasta pînă ce nu vor avea o învoire din partea mea.
.cUAu fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpîni peste toată ţara de dincolo de Rîu, şi cărora li se plătea bir, dare, şi drept de trecere pe drum.
LbAm dat poruncă să se facă cercetări; şi s’a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s’a răsculat împotriva împăraţilor, şi s’a dedat la răscoală şi la răzvrătire.
Za-Scrisoarea pe care ne-aţi trimes-o a fost cetită întocmai înaintea mea.
`yIată răspunsul trimes de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai, şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, cari locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Rîului.
„Sănătate, şi aşa mai departe.
J_ Facem cunoscut împăratului că dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta, şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpînire dincoace de Rîu.“
N^Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s’au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.
]3Şi, fiindcă noi mîncăm sarea curţii domneşti şi nu ne şade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri.
h\I Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.
F[ Să ştie împăratul că Iudeii plecaţi dela tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile.
Z5 Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimes-o împăratului Artaxerxe:
„Robii tăi, oamenii de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe …
>Yu şi celelalte popoare pe cari le-a mutat marele şi vestitul Osnapar şi le-a aşezat în cetatea Samariei, şi în celelalte locuri de dincoace de Rîu, şi aşa mai departe.
LX Dregătorul Rehum, logofătul Şimşai, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam,
}WsDregătorul Rehum şi logofătul Şimşai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim.
sV_Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică.
U Supt domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pîră împotriva locuitorilor din Iuda şi din Ierusalim.
QTşi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cir, împăratul Perşilor, pînă la domnia lui Dariu, împăratul Perşilor.
|SqAtunci oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împedece să zidească,
!R;Dar Zorobabel, Iosua, şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel, le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul Perşilor.“
|QqAu venit la Zorobabel şi la capii de familii, şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi; căci, şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru, şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.“
{P qVrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel.
:Om aşa încît nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plînsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.
xNi Dar mulţi din preoţi şi Leviţi, şi din capii de familii mai în vîrstă, cari văzuseră casa dintîi, plîngeau tare, cînd se puneau supt ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,
M Cîntau, mărind şi lăudînd pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!“ Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudînd pe Domnul, pentrucă puneau temeliile Casei Domnului.
qL[ Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel.
hKI Şi Iosua, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor Leviţii, s’au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu.
J În al doilea an dela venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi ceice se întorseseră din robie la Ierusalim, s’au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii dela douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
|IqAu dat argint cioplitorilor de piatră şi tîmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor şi Tirienilor, ca să aducă pe mare pînă la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perşilor.
H1Din cea dintîi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.
hGIDupă aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe cari le aducea fiecare, ca daruri de bună voie Domnului.
F!Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.
DEAu aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.
DIosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s’au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
C Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s’a strîns ca un singur om la Ierusalim.
6BeFPreoţii şi Leviţii, oamenii din popor, cîntăreţii, uşierii şi slujitorii Templului s’au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui.
-ASEAu dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şasezeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, şi o sută de haine preoţeşti.
8@iDUnii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bună voie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s’o aşeze din nou pe locul unde fusese.
h?ICpatru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
f>EBAveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catîri,
'=GAafară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei se aflau două sute de cîntăreţi şi cîntăreţe.
^<5@Toată adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şasezeci de inşi,
;?şi dregătorul le-a spus să nu mănînce lucruri prea sfinte, pînă cînd un preot va întreba pe Urim şi Tumim.
:>Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n’au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtaţi dela preoţie,
B9}=Şi dintre fiii preoţilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.
^85M7;Iată ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adan, din Imer şi cari n’au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul, ca să facă dovada că erau din Israel.
h6I:Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi.
\519fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.
?4y8fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel.
[3/7Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda,
02[6fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
?1y5fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
A0}4fiii lui Baţlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,
@/{3fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
@.{2fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim,
<-s1fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai,
?,y0fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam.
>+w/fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia.
?*y.fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan,
>)w-fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub,
=(u,fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon
V'%+Slujitorii Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
&&E*Fiii uşierilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi o sută treizeci şi nouă.
F%)Cîntăreţi: fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt.
_$7(Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru.
3#a'fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.
G"&fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;
5!e%fiii lui Imer, o mie cincizeci şi doi;
\ 1$Preoţi: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouăsute şaptezeci şi trei;
;q#fiii lui Senaa, trei mii şase sute treizeci.
?y"fiii Ierihonului, trei sute patru zeci şi cinci;
T!!fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi cinci;
1] fiii lui Harim, treisute douăzeci;
I fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
<sfiii lui Magbiş, o sută cincizeci şi şase;
/Yfiii lui Nebo, cincizeci şi doi;
Goamenii din Betel şi Ai, două sute douăzeci şi trei;
<soamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;
Ffiii Ramei şi ai Ghebei, şase sute douăzeci şi unu;
^5fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei şi Beerotului, şapte sute patruzeci şi trei;
2_fiii lui Azmavet, patruzeci şi doi;
<soamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;
6goamenii din Netofa, cincizeci şi şase;
;qfiii lui Betleem, o sută douăzeci şi trei;
3afiii lui Ghibar, nouăzeci şi cinci;
=ufiii lui Haşum, două sute douăzeci şi trei;
1]fiii lui Iora, o sută doisprezece;
< sfiii lui Beţai; trei sute douăzeci şi trei;
I  fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;
< sfiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru;
= ufiii lui Bigvai, două mii cincizeci şi şase;
A } fiii lui Adonicam, şase sute şase zeci şi şase;
A} fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci şi doi;
=u fiii lui Bebai, şase sute două zeci şi trei;
:o fiii lui Bani, şase sute patruzeci şi doi;
5e fiii lui Zacai, şapte sute şase zeci;
<sfiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci;
Bfiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
dAfiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi lui Ioab, două mii opt sute doisprezece;
>wfiii lui Arah, şapte sute şaptezeci şi cinci;
>wfiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
Ffiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
)~KAu plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana.
Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
m} UIată oamenii din ţară, cari s’au întors din robie, şi anume aceia pe cari îi luase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, robi la Babilon, şi cari s’au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
;| q Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s’au întors din robie.
s{ a treizeci de potire de aur, patrusute zece potire de argint de mîna a doua, şi o mie de alte unelte.
xz k Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite,
y %Cir, împăratul Perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar {Zorobabel}, voevodul lui Iuda.
x /Împăratul Cir a dat înapoi uneltele Casei Domnului, pe cari le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.
w -Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie.
Iv  Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi Leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s’au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.
Wu )Ori unde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere, şi vite, pe lîngă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!“
pt [Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu,care locuieşte la Ierusalim.
Bs Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda.
%r GÎn cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:
%qC$„Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pămîntului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!“
'pG$În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui:
bo=$ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; pînăce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s’a odihnit tot timpul cît a fost pustiită, pînă la împlinirea celor şaptezeci de ani.
2n]$Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, pînă la stăpînirea împărăţiei Perşilor,
m$Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărîmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.
3l_$Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului, şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui.
1k[$Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfînt. N’a cruţat nici pe tînăr, nici pe tînără, nici pe bătrîn, nici pe omul gîrbov supt povara perilor albi, ci a dat totul în mîna lui.
Fj$Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
1i[$Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său.
Hh $Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim.
|gq$ S’a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învîrtoşat inima, pînă acolo încît nu s’a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel.
#f?$ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; şi nu s’a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului.
xei$ Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.
Vd%$ În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a dus la Babilon împreună cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia, fratele lui Ioiachin.
!c;$ Ioiachin avea opt ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim.
El a făcut ce este rău înaintea Domnului.
`b9$Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urîciunile pe cari le-a săvîrşit, şi răul ce se afla în el, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
naU$Nebucadneţar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului, şi le-a pus în casa lui în Babilon.
`$Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s’a suit împotriva lui, şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon.
=_s$Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.
El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său.
U^#$Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz, şi l-a dus în Egipt.
/]W$Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim, şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.
r\]$Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.
{[ q$Poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim.
{Zo#cele dintîi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sînt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.
vYe#Celelalte fapte ale lui Iosia, şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului,
X##Ieremia a făcut un cîntec de jale pentru Iosia. Toţi cîntăreţii şi toate cîntăreţele au vorbit de Iosia în cîntecele lor de jale pînă în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cîntările acestea sînt scrise în „Cîntecele de jale.“
]W3#Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într’un alt car al lui, şi l-au adus la Ierusalim. A murit, şi a fost îngropat în mormîntul părinţilor săi.
Tot Iuda şi Ierusalimul au plîns pe Iosia.
V#Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sînt greu rănit.“
]U3#Dar Iosia nu s’a întors dela el, ci şi-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.
)TK#Şi Neco i-a trimes soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sînt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.“
AS{#După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s’a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.
aR;#În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.
EQ#Nicio sărbătoare a Paştelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe cari le-au prăznuit Iosia, preoţii şi Leviţii, tot Iuda şi Israelul cari se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului.
P#Copiii lui Israel, cari se aflau acolo, au prăznuit Paştele în acelaş timp şi sărbătoarea azimilor şapte zile.
DO#Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.
7Ng#Cîntăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rînduiala lui David, lui Asaf, lui Heman, şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii deasemenea erau la fiecare uşă. N’au avut nevoie să se abată dela slujba lor, căci fraţii lor Leviţii au pregătit ce era pentru ei.
M{#Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă pînă noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceia au pregătit Leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
-LS# Au fiert Paştele la foc, după orînduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.
RK# Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului,cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.
J# Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit sîngele pe care-l luau din mîna Leviţilor, şi Leviţii au jupuit vitele de piele.
I # Astfel s’a întocmit slujba, şi preoţii şi Leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.
5Hc# Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii Leviţilor, au dat Leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi.
tGa#Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi Leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.
[F/#Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului.
E'#Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă, şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvîntul Domnului, rostit prin Moise.“
=Ds#Luaţi-vă locurile în sfîntul locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale Leviţilor.
)CK#Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon.
;Bo#A zis Leviţilor, cari învăţau pe tot Israelul şi cari erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfînt în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N’aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său, Israel.
aA;#A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.
~}}K||*{DzmyyyKy xwvvuutnssrPqpoocnn-m]lkjii4hg|fffeeAdddccRbbaa``(_-^;]\\*ZZ~Z Y3XX W5VUTTLS*RQPONN M@LuKJQINGGFjECBB @?>>i=<<];:: 9L88655433E322`111*00v0+//a/..{.A.----y-M- ,,,;+**,)('z&&V%$#r"!! /3=Vl9^~>w g K ]mJv;WD'Deasupra porţii cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui.
CDupă el Tecoiţii au dres o altă parte, în dreptul turnului celui mare, care iese înafară pînă la zidul dealului.
,BQSlujitorii Templului, cari locuiesc pe deal, au lucrat pînă în dreptul porţii apelor, la răsărit, şi pînă în dreptul turnului care iese în afară.
PAPalal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus care iese înainte din casa împăratului, lîngă curtea temniţei. După el a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş.
@yDupă el Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, dela casa lui Azaria pînă la unghi şi pînă la colţ.
?/După ei Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lîngă casa lui.
L>După el au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului.
=3După el Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, dela poarta casei lui Eliaşib, pînă la capătul casei lui Eliaşib.
< După el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu rîvnă o altă parte, dela unghi pînă la poarta casei marelui preot Eliaşib.
;+şi alături de el Ezer, fiul lui Iosua, mai marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi.
w:gDupă el au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila;
.9UDupă el au lucrat Leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila.
k8ODupă el Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în faţa mormintelor lui David, pînă la iazul care fusese zidit, şi pînă la casa vitejilor.
17[Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ţinutul Miţpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scînduri, şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele cari pogoară din cetatea lui David.
)6KMalchia, fiul lui Recab, mai marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o, şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
C5 Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres poarta văii. Au zidit-o, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid pînă la poarta gunoiuluui.
4  Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
3 O altă parte a zidului şi turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab.
2 Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia.
z1m Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
C0alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul pînă la zidul cel lat.
0/YAlături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, pînă la scaunul dregătorului de dincoace de rîul Eufrat;
2.]Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiului lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
k-Oalături de ei au lucrat Tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s’au supus în slujba Domnului.
^,5Alături de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana;
+Fiii lui Senaa au zidit poarta peştilor. Au acoperit-o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
v*eAlături de Eliaşib au zidit şi oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.
S) !Marele preot Eliaşib s’a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit-o, şi i-au pus uşile; au sfinţit-o dela turnul Mea, pînă la turnul lui Hananeel.
M(Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n’aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.“
j'MSanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?“
h&IŞi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm, şi să zidim!“ Şi s’au întărit în această hotărîre bună.
\%1Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăş zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!“
W$'Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.
##?M’am suit noaptea pe la pîrău, şi m’am uitat iarăş, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m’am întors.
" Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.
f!E Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m’am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.
c ? După aceea, m’am sculat noaptea cu cîţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
D Am ajuns la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.
+O Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
8i M’am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.
<qşi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.“ Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
@yApoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
eCÎmpăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?“ Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.
W'şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s’o zidesc din nou.“
^5Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?“ Eu m’am rugat Dumnezeului cerurilor,
]3şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n’am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?“
,QÎmpăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.“ Atunci m’a apucat o mare frică,
E În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
 9 Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, cari vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbîndă robului Tău, şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!“ Pe atunci eram paharnicul împăratului.
  Ei sînt robii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mîna Ta cea tare.
6 g dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăş în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.“
 9Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe cari le-ai dat robului Tău Moise să le spună: „Cînd veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
~ wTe-am supărat, şi n’am păzit poruncile Tale, legile şi orînduirile, pe cari le-ai dat robului Tău Moise.
6 gSă ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
P şi am zis:
„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legămîntul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de ceice Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
 ;Cînd am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plîns, şi m’am jălit multe zile. Am postit şi m’am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
M  Ei mi-au răspuns: „Ceice au mai rămas din robie sînt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sînt dărîmate, şi porţile sînt arse de foc.“
0  [a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi cîţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre Iudeii scăpaţi cari mai rămăseseră din robie, şi despre Ierusalim.
  Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.
În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe cînd eram în capitala Susa,
Z - ,Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.
[/ +dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.
'I *Şalum, Amaria şi Iosif;
*O )Azareel, Şelemia, Şemaria,
)M (Macnadbai, Şaşai, Şarai,
%E 'Şelemia, Natan, Adaia,
"? &Bani, Binui, Şimei,
&G %Matania, Matnai, Iaasai,
'I $Vania, Meremot, Eliaşib,
%E #Benaia, Bedia, Cheluhu,
7i "dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,
c~? !dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei;
+}Q Beniamin, Maluc şi Şemaria;
O| dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,
o{W dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase;
Uz# dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot;
Hy dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai;
[x/ dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabat şi Aziza;
Sw din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie;
vve Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia;
Xu) Dintre cîntăreţi: Eliaşib.
Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri.
_t7 Dintre Leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer.
]s3 din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa.
Kr din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia;
4qc din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;
lpQ dînd mîna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbece ca jertfă pentru vină;
bo= Între fiii preoţilor, s’au găsit unii cari se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, cari s’au îndatorat,
znm În ziua întîi a lunii întîia, au isprăvit cu toţi bărbaţii cari se însuraseră cu femei străine.
_m7 pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stătut în ziua întîi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.
l5 Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam, şi de Levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri,
dkA Să rămînă dar toate căpeteniile noastre în locul întregei adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre, cari s’au însurat cu femei străine, să vină la timpuri hotărîte, cu bătrînii şi judecătorii din fiecare cetate, pînă se va abate dela noi mînia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întîmplării acesteia.“
ijK Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămînă afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sînt mulţi printre noi cari au păcătuit în privinţa aceasta.
Xi) Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!
=hs Mărturisiţi-vă acum greşala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.“
g Preotul Ezra s’a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luînd femei străine, şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.
f Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s’au strîns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurînd din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.
5ec şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrînilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile, şi el însuş va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.
tda S’a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim,
mcS Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s’a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Cînd a intrat, n’a mîncat pîne şi n’a băut apă, pentrucă era mîhnit din pricina păcatului fiilor robiei.
b9 Ezra s’a sculat, şi a pus pe căpeteniile preoţilor, Leviţilor şi întregului Israel, să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.
wag Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.“
f`E Să facem acum un legămînt cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
_9 Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvîntul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducîndu-ne la femei străine cari fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n’a rămas fără nădejde în această privinţă.
^ # Pe cînd sta Ezra, plîngînd şi cu faţa la pămînt înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strînsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lăcrămi.
]]3 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi sîntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.“
\ să începem iarăş să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N’ar izbucni atunci iarăş mînia Ta împotriva noastră, pînă acolo încît ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?
[ După tot ce mi s’a întîmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
`Z9 Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.“
Y' pe cari ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicînd: „Ţara în care intraţi s’o stăpîniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urîciunile cu cari au umplut-o, dela un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
nXU Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
TW! Căci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.
Vw Şi totuş Domnul, Dumnezeul nostru, S’a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîţiva oameni scăpaţi, şi dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
9Uk Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi pînă în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mînile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acopere astăzi faţa.
cT? „Dumnezeule, sînt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s’au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.
GS Apoi, în clipa jertfei de seară, m’am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:
FR Atunci s’au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.
Q/ Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mîhnit.
sP_ Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfînt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintîi cari au săvîrşit păcatul acesta.“
WO ) După ce s’a sfîrşit lucrul acesta, căpeteniile s’au apropiat de mine, şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s’au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Cananiţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.
N9$Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cîrmuitorilor de dincoace de Rîu, cari au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.
M-#Fiii robiei, întorşi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, şi doisprezece ţapi, ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.
jLM"Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.
K5!În ziua a patra, am cîntărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele, pe cari le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei Leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.
HJ  Am ajuns la Ierusalim, şi ne-am odihnit acolo trei zile.
hIIAm plecat dela rîul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întîia. Mîna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.
H%Şi preoţii şi Leviţii au luat greutatea argintului, aurului şi vaselor, ca să le ducă la Ierusalim, în Casa Dumnezeului nostru.
G!Fiţi cu ochii în patru, şi luaţi lucrurile acestea supt paza voastră, pînă le veţi cîntări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintarea Leviţilor, şi înaintarea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului.“
SFApoi le-am zis: „Sînteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea sînt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acestea sînt un dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri.
E douăzeci de pahare de aur de o mie de darici, şi două vase de aramă frumoasă poleită, tot atît de scumpă ca aurul.
D%Am dat în mînile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur,
TC!Am cîntărit înaintea lor argintul, aurul, şi uneltele, date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel cari se aflau acolo.
pBYAm ales douăsprezece căpetenii dintre preoţi, pe Şerabia, Haşabia, şi zece din fraţii lor.
`A9Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.
E@Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mîna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mînia Lui sînt peste toţi cei ce-L părăsesc.“
Q?Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem dela El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru.
:>mşi dintre slujitorii Templului, pe cari David şi căpeteniile îi puseseră în slujba Leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.
{=ope Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;
n<UŞi, fiindcă mîna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;
w;gI-am trimes la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului cari erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.
4:aAtunci am trimes să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii Ioiarib şi Elnatan.
:9mI-am strîns la rîul care curge spre Ahava, şi am tăbărît acolo trei zile. Am căutat între popor şi preoţi, şi n’am găsit acolo pe niciunul din fiii lui Levi.
V8%din fiii lui Bigvai, Utai şi Zabud, şi cu ei şaptezeci de bărbaţi.
7 din fiii lui Adonicam, cei din urmă, ale căror nume iată-le: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi cu ei şasezeci de bărbaţi;
_67 din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;
e5C din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt de bărbaţi;
a4; din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şasezeci de bărbaţi;
e3C din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, şi cu el douăsute optsprezece bărbaţi;
f2Edin fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Micael, şi cu el optzeci de mii de bărbaţi;
Y1+din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, şi cu el şaptezeci de bărbaţi;
[0/din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el cincizeci de bărbaţi;
Z/-din fiii lui Şecania, fiul lui Iahaziel, şi cu el trei sute de bărbaţi;
f.Edin fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, şi cu el două sute de bărbaţi;
y-kdin fiii lui Şecania; din fiii lui Pareoş, Zaharia, şi cu el o sută cincizeci de bărbaţi înscrişi;
f,EDin fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş,
+ Iată capii de familii şi spiţele de neam ale celor ce s’au suit cu mine din Babilon, supt domnia împăratului Artaxerxe.
* şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi, şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mîna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strîns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine.
')GBinecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim,
'(GOricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osîndit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.“
'Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători cari să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Rîu, tuturor celorce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.
r&]Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste niciunul din preoţi, din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.
W%'Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentruca să nu vie mînia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi.
"$=pînă la o sută de talanţi de argint, o sută de cori de grîu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn, şi sare cîtă va vrea.
L#Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Rîu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere,
)"KSă scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe cari le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău.
!Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele cari-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău.
Cu celalt argint şi aur să faceţi ce veţi crede de cuviinţă, tu şi fraţii tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru.
hICa urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei, şi ce trebuie pentru darurile de mîncare şi jertfele de băutură, şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim.
8itot argintul şi aurul pe care-l vei găsi în tot ţinutul Babilonului, şi darurile de bunăvoie făcute de popor şi preoţi pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim.
2]şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,
/WTu eşti trimes de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău, care este în mînile tale,
G Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din Leviţii lui, cari se află în împărăţia mea, şi cari vor să plece cu tine la Ierusalim.
1 „Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe:
+O Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel:
,Q Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.
0Y Plecase din Babilon în ziua întîi a lunii întîia, şi a ajuns la Ierusalim în ziua întîi a lunii a cincea, mîna bună a Dumnezeului său fiind peste el.
c?Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.
T!Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din Leviţi, din cîntăreţi, din uşieri, şi din slujitorii Templului, au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.
dAAcest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mîna Domnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.
a;fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot.
=ufiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi,
A}fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,
@{fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,
 )După aceste lucruri, supt domnia lui Artaxerxe, împăratul Perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia,
SAu prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcînd pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
b =Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mîncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi cari s’au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
A {Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.
Y +Fiii robiei au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi.
+ OAu pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe Leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.
q [Au adus, pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.
Copiii lui Israel, preoţii şi Leviţii, şi ceilalţi fii ai robiei, au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.
xiCasa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu.
`~}}y|{{/zyyqxx=ww*vquu#ss5r`qq[pp"onn0mmlljjqihhg|fedcybaah`7__^V]]@\[ZZkYXXWtVUU^TSS9RR!QiP\ONNM[MLLL*KKKqK3JJJhJ&III]IHHHdH%GGG1FFFkFEEETEDD}D3CCCPBB]BAAAXA@@@M@ ??z?8>>q==D<<;};:X9988.7655432c100:/--p,, +Z*))/(*'D&%$$L#!! r+SrG*^   > f{Q(|#a{U+^;"!? Maluc, Harim, Baana.
; Ahia, Hanan, Anan,
'I Rehum, Haşabna, Maaseia,
&G Haloheş, Pilha, Şobec,
%E Hosea, Hanania, Haşub,
#A Pelatia,Hanan, Anaia,
)M Meşezabeel, Ţadoc, Iadua,
'I Magpiaş, Meşulam Hezir,
#A Harif, Anatot, Nebai,
$C Hodia, Haşum, Beţai,
"? Ater, Ezechia, Azur,
#A Adonia, Bigvai, Adin,
!= Buni, Azgad, Bebai,
M Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
"? Hodia, Bani, Beninu.
(K Zacur, Şerebia, Şebania,
$C Mica, Rehob, Haşabia,
H şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
V% Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel,
/Y Maazia, Bilgai, Şemaia, preoţi.
& G Meşulam, Abia, Miiamin,
& G Daniel, Ghineton, Baruc,
% E Harim, Meremot, Obadia,
& G Hatuş, Şebania, Maluc,
' I Paşhur, Amaria, Malchia,
&G Seraia, Azaria, Ieremia,
` ; Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: Dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia,
=s &Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, Leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.
r] %El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus, din pricina păcatelor noastre; ei stăpînesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi sîntem într’o mare strîmtorare!“
$A $Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, pentruca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
T! #Cînd erau stăpîni, în mijlocul multelor binefaceri pe cari li le dădeai, în ţara întinsă şi roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ţi-au slujit şi nu s’au abătut dela faptele lor rele.
Q "Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, şi părinţii noştri n’au păzit Legea, şi n’au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe cari li le dădeai.
xi !Tu ai fost drept în tot ce ni s’a întîmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
} Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legămîntul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin cari am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea împăraţilor Asiriei pînă în ziua de azi.
 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător.
:~m I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n’au luat aminte. Atunci i-ai dat în mînile unor popoare străine.
?}w I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n’au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, cari fac viu pe celce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul, şi n’au ascultat.
0|Y Cînd au avut odihnă, au început iarăş să facă rău, înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au stăpînit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
!{; Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori cari i-au scăpat din mînile vrăjmaşilor lor.
pzY Totuş, ei s’au răsculat şi s’au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau ferbinte să se întoarcă la Tine, şi s’au dedat la mari ocări faţă de Tine.
8yi Au ajuns stăpîni pe cetăţi întărite şi pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mîncat, s’au săturat, s’au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
pxY Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, Cananiţii, şi i-ai dat în mînile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
w+ Le-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor, şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s’o ia în stăpînire.
Tv! Le-ai dat în mînă împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpînit ţara lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului.
0uY Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie, şi n’au dus lipsă de nimic, hainele nu li s’au învechit, şi picioarele nu li s’au umflat.
"t= Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înţelepţi; n’ai îndepărtat mana Ta dela gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
esC În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, şi stîlpul de nor n’a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stîlpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să-l urmeze.
7rg nici chiar atunci cînd şi-au făcut un viţel turnat, şi au zis: „Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“ şi s’au dedat la mari ocări faţă de Tine.
eqC n’au vrut să asculte, şi au dat uitării minunile pe cari le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mînie şi bogat în bunătate.
Şi nu i-ai părăsit,
upc Dar părinţii noştri s’au îngîmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N’au urmat poruncile Tale,
]o3 Le-ai dat, dela înălţimea cerurilor, pîne, cînd le era foame, şi ai scos apă din stîncă, atunci cînd le era sete. Şi le-ai spus să intre în stăpînirea ţării pe care jurasei că le-o vei da.
n Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfînt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, învăţături şi o lege.
/mW Te-ai pogorît pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orînduiri minunate.
l' I-ai călăuzit ziua printr’un stîlp de nor, şi noaptea printr’un stîlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
4ka Ai despărţit marea înaintea lor, şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adînc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.
j) Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentrucă ştiai cu cîtă îngîmfare se purtaseră faţă de părinţii noştri, şi Ţi-ai arătat slava Ta cum se vede astăzi.
piY Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt, şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
h Tu ai găsit inima lui credincioasă înainta Ta, ai făcut legămînt cu el, şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor şi Ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai ţinut cuvîntul, căci eşti drept.
qg[ Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam.
f} Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.
Ee Şi Leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis:
„Sculaţi-vă şi binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vecinicie în vecinicie!
„Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!
+dO Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s’au suit pe scaunul Leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.
gcG După ce au şezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s’au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.
)bK Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
-a U În a douăzeci şi patra zi a aceleiaş luni, copiii lui Israel s’au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărînă, pentru ţinerea unui post.
b`=Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintîi zi pînă la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile, şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit.
_{Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, pînă în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie.
v^eAtunci poporul s’a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis dela poarta lui Efraim.
-]SAtunci au trimes să răspîndească vestea aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.“
-\SŞi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii a şaptea.
[9 A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi Leviţii, s’au strîns la cărturarul Ezra, ca să audă tîlcuirea cuvintelor Legii.
=Zs Şi tot poporul s’a dus să mănînce şi să bea. Şi au trimes cîte o parte şi altora, şi s’au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele cari li se tîlcuiseră.
}Ys Leviţii potoleau pe tot poporul, zicînd: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfîntă; nu vă mîhniţi!“
X/ Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mîncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimeteţi cîte o parte şi celor ce n’au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.“
'WG Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plîngeţi!“ Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii.
V Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.
@UyIosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi Leviţii, lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.
STEzra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: „Amin! Amin!“ Şi s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.
S3Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cît tot poporul. Şi cînd a deschis-o, tot poporul s’a sculat.
RwCărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lîngă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stînga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
QEzra a citit în carte de dimineaţă pînă la amează, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s’o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii.
@PyŞi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s’o înţeleagă. Era întîia zi a lunii a şaptea.
O +Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor.
Atunci tot poporul s’a strîns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.
N+IPreoţii şi Leviţii, uşierii, cîntăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s’au aşezat în cetăţile lor
M!HCelalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint, şi şasezeci şi şapte de veşminte preoţeşti.
LGCapii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur şi două mii douăsute de mine de argint.
CKFMulţi din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti.
hJIEpatru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
fIEDAveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catîri,
bG=BAdunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şasezeci de inşi,
FAşi dregătorul le-a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim.
}Es@Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n’au găsit-o. De aceea au fost daţi afară din preoţie,
:Dm?Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.
^C5>Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi.
HB =Iată pe ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon, şi din Imer, şi cari n’au putut să-şi arate casa părintească şi neamul, ca dovadă că erau din Israel.
dAA]@3;fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon.
??y:fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel,
[>/9Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida,
0=[8fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
?<y7fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
A;}6fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,
@:{5fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
B94fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim,
<8s3fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,
?7y2fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,
>6w1fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar,
@5{0fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai,
<4s/fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon,
X3).Slujitori ai Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
2!-Uşieri: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt.
F1,Cîntăreţi: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt.
a0;+Leviţi: fiii lui Iosua şi lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru.
3/a*fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.
G.)fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;
6-g(fiii lui Imer, o mie cinci zeci şi doi;
],3'Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute şapte zeci şi trei;
;+q&fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci.
R*%fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi unu;
>)w$fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci;
2(_#fiii lui Harim, trei sute douăzeci;
I' "fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
9&m!oamenii din celalt Nebo, cincizeci şi doi;
H%  oamenii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei;
<$soamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;
L#oamenii din Rama şi din Gheba, şase sute douăzeci şi unu;
f"Eoamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei;
9!moamenii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi;
< soamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;
Koamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt;
3afiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci;
2_fiii lui Harif, o sută doisprezece;
=ufiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru;
;qfiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt;
I fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;
<sfiii lui Adin, şase sute cincizeci şi cinci;
?yfiii lui Bigvai, două mii şase zeci şi şapte;
Bfiii lui Adonicam, şase sute şase zeci şi şapte;
Efiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi;
;qfiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt;
;qfiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt;
4cfiii lui Zacai, şapte sute şasezeci;
:o fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci;
B fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
gG fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece;
:o fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi;
>w fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
F fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
4 aAu plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana.
Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
Z -Iată pe cei din ţară cari s’au întors din robie, din aceia pe cari îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi cari s’au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
y kDumnezeul meu mi-a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, şi am văzut scris în ea cele ce urmează.
k OCetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea, şi casele nu erau zidite.
 şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.“
4aAm poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,
 După ce s’a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cîntăreţii şi Leviţii.
Vorbeau bine de el chiar în faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimetea scrisori ca să mă înfricoşeze.
A{Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.
În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori dela el.
J Cînd au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s’au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s’au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
r]Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
:mAdu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci cari căutau să mă sperie!
_7 Şi cîştigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s’ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.
~ Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.
} Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!“
|! M’am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.“
2{] Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze, şi îşi ziceau: „Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.“
Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!
zAm trimes următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născoceşti!“
Wy'şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar, şi să ne sfătuim împreună.“
gxGÎn ea era scris: „Se răspîndeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gînd să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,
wSanbalat mi-a trimes solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mînă o scrisoare deschisă.
^v5Mi-au făcut în patru rînduri aceeaş cerere, şi le-am dat acelaş răspuns.
1u[Le-am trimes soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cît timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.“
(tIAtunci Sanbalat şi Gheşem au trimes să-mi spună: „Vino, şi să ne întîlnim în satele din valea Ono. Îşi puseseră de gînd să-mi facă rău.
Bs Nu pusesem încă uşile porţilor cînd Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n’a mai rămas nicio spărtură.
lrQAdu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
-qSMi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi, şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n’am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentrucă lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
p Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de ceice veneau la noi din neamurile deprimprejur.
o Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n’am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
qn[Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, şi luau dela el pîne şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n’am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
m-Din ziua cînd m’a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, dela al douăzecilea an pînă la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n’am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
Kl Şi mi-am scuturat mantaua, zicînd: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţinea cuvîntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mînile goale!“ Toată adunarea a zis: „Amin.“ Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s’a ţinut de cuvînt.
Gk Ei au răspuns: „Le vom da înapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.“ Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţinea cuvîntul.
Gj Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.“
i} Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
*hM Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N’ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
|gqşi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, vînduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vînduţi?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.
=fsAm hotărît să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: „Ce! voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?“ Şi am strîns în jurul meu o mare mulţime,
_e7M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile şi cuvintele acestea.
Ad{Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.“
|cqAlţii ziceau: „Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.
{boAlţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“
aUnii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.“
` Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei.
9_kŞi nu ne-am desbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, cari erau subt porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.
/^WÎn acelaş timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.“
]wAşa făceam lucrarea: jumătate din noi stînd cu suliţa în mînă din zorii zilei pînă la ivirea stelelor.
\La sunetul trîmbiţei, să vă strîngeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.“
%[CAm zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi sîntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.
ZFiecare din ei, cînd lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiţă stătea lîngă mine.
{YoCeice zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta ţineau arma.
QXDin ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar celalaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregei case a lui Iuda.
)WKCînd au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
=VsM’am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!“
9Uk De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.
T Şi Iudeii, cari locuiau lîngă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
5Sc Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic pînă vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.“
R Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dărîmăturile sînt multe; nu vom putea să zidim zidul.“
}Qs Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
pPYS’au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.
=OsDar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniţii şi Asdodiţii, s’au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
N Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
M{Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.“
)LK„Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un pămînt unde să fie robi.
KTobia, Amonitul, era lîngă el, şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.“
%JCşi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti Iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormîntate supt mormane de praf şi arse de foc?“
I Cînd a auzit Sanbalat că zidim iarăş zidul, s’a mîniat şi s’a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de Iudei,
bH= Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi poarta oilor.
7GgDupă el Malchia, dintre argintari, a lucrat pînă la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad, şi pînă la odaia de sus din colţ.
CFDupă el Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui.
E1După ei Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania,păzitorul porţii dela răsărit.
~}}"{{kz xxuusrrqq}poornn~nmm9lokkBjj@ici hhgffCedddEccbbxbIbaaa<```c`>`__f^^^]]F]\\\I\[[[M[ Z^YXXOWVV$UU(TT%SSS RRQPOO_NN]MbKK(JzIHGG}FEDDKCCGBAAj@6?m>-=q<;::#9B8D77644633/211Y00/o.~-p,,O+**7)(''& % $=""! P ^4A m "'X  A JY  Scrisorile au fost trimese prin alergători în toate ţinuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare şi să peardă pe toţi Iudeii, tineri şi bătrîni, prunci şi femei, şi anume într’o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade averile.
X Logofeţii împăratului au fost chemaţi în a treisprezecea zi a lunii întîi, şi au scris în totul cum a poruncit Haman, mai marilor oştirii, dregătorilor fiecărui ţinut şi căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahaşveroş, şi au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului.
Ww Şi împăratul a zis lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.“
V} Împăratul şi-a scos inelul din deget, şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul Iudeilor.
hUI Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cîntări zece mii de talanţi de argint în mînile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.“
%TCAtunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit.
SwÎn luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.
~Rudar a crezut prea puţin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi Iudeii cari se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş.
QyŞi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S’a umplut de mînie;
QPFiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu.
O#Şi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?“
}NsToţi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.
hM KDupă aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste, şi a pus scaunul lui mai pe sus de scaunele tuturor căpeteniilor cari erau lîngă el.
8LiFaptul fiind cercetat şi găsit întocmai, cei doi fameni au fost spînzuraţi de un lemn. Şi lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor în faţa împăratului.
K5Mardoheu a avut cunoştinţă de lucrul acesta, şi a dat de ştire împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu.
JÎn acelaş timp, pe cînd Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan şi Tereş, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s’au lăsat biruiţi de o supărare şi au vrut să întindă mîna împotriva împăratului Ahaşveroş.
;IoEstera nu-şi spusese nici naşterea nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atîta scumpătate ca atunci cînd o creştea el.
cH?A doua oară, cînd s’au strîns fetele, Mardoheu şedea la poarta împăratuluui.
jGMÎmpăratul a dat un mare ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui, un ospăţ în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a uşurat sarcinile ţinuturilor, şi a împărţit daruri cu o dărnicie împărătească.
F Împăratul a iubit pe Estera mai mult decît pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decît toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastii.
E9Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui.
D5Cînd i-a venit rîndul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n’a cerut decît ce a fost rînduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
C7Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, supt privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decît cînd ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.
B' Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, cînd trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.
(AI Fiecare fată se ducea la rîndul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungîndu-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti.
@' Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea.
?  Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.
!>; Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s’a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.
=3Cînd s’a auzit porunca împăratului şi hotărîrea lui, au fost strînse un mare număr de fete în capitala Susa, supt privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, subt privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.
o<WEl creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n’avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.
;9care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
:}În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,
'9GŞi fata care-i va plăcea împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastii.“ Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.
C8Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strîngă pe toate fetele, fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, supt privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.
7wAtunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase.
/6 YDupă aceste lucruri, cînd s’a potolit mînia împăratului Ahaşveroş, s’a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, şi la hotărîrea luată cu privire la ea.
5 }A trimes scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui, şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, şi că va vorbi limba poporului său.
4 Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan.
:3 oPorunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, – căci este mare – şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, dela mare pînă la mic.“
j2 ODacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decît ea.
J1 Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, cari vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mînie.
~0 wCăci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor, şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: «Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s’a dus.»
/ Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s’a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele cari sînt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.
-. U„Ce trebuie“, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentrucă n’a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?“
e- EAvea lîngă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, cari vedeau faţa împăratului şi cari aveau locul întîi în împărăţie.
N,  Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii cari cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.
2+ _ Dar împărăteasa Vasti n’a vrut să vină, cînd a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s’a supărat foarte tare, s’a aprins de mînie.
:* o să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentruca să arate frumuseţa ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.
X) + A şaptea zi, pe cînd inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni cari slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,
{( q Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.
' Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.
& Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţămită dărniciei împăratului.
% Covoare albe, verzi şi albastre, erau legate cu funii de in supţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stîlpi de marmoră. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmoră, de sidef şi de pietre negre.
m$ UDupă ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, dela cel mai mare pînă la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.
# 7El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.
Y" -În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii Perşilor şi Mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor, s’au strîns înaintea lui.
h! KÎmpăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.
  5Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea dela India pînă în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.
% în ce privea atît darul lemnelor la vremi hotărîte, cît şi cele dintîi roade.
Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule!
) I-am curăţit de orice străin, şi am pus rînduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi Leviţii, fiecare în slujba lui,
}s Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legămîntul încheiat de preoţi şi Leviţi.
 Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit dela mine.
1[ Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvîrşiţi o nelegiuire atît de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luînd neveste străine?“
' Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuş, femeile străine l-au tîrît şi pe el în păcat.
 I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicînd: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.
&E Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decît limba cutărui sau cutărui popor.
zm Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte Iudei, cari îşi luaseră neveste Asdodiene, Amonite şi Moabite.
zm Am poruncit şi Leviţilor să se curăţească, şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.
Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri, şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!
]3 I-am mustrat, şi le-am zis: „Pentruce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă odată lucrul acesta, voi pune mîna pe voi.“ Din clipa aceea, n’au mai venit în timpul Sabatului.
 Şi aşa negustorii şi vînzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odată şi de două ori afară din Ierusalim.
3 Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decît după Sabat. Şi am pus cîţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.
w Oare n’au lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimes Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mînia Lui împotriva lui Israel, pîngărind Sabatul!“
# Am mustrat pe mai marii lui Iuda, şi le-am zis: „Ce însemnează această faptă rea pe care o faceţi, pîngărind ziua Sabatului?
8i Mai erau şi nişte Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, cari aduceau peşte şi tot felul de mărfuri, şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim.
<q Pe vremea aceasta am văzut în Iuda nişte oameni călcînd la teasc în ziua Sabatului, aducînd snopi, încărcînd măgarii cu vin, struguri şi smochine, şi cu tot felul de lucruri, şi aducîndu-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua cînd îşi vindeau mărfurile.
E Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile cari trebuiesc păzite în ea!
0 Y Am dat cămările în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc, şi lui Pedaia, unul din Leviţi, şi le-am adaos şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sînt credinicoşi. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.
c ? Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grîu, din must şi din untdelemn.
= s Am mustrat pe dregători, şi am zis: „Pentruce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?“ Şi am strîns pe Leviţi şi pe cîntăreţi, şi i-am pus iarăş în slujba lor.
2 ] Am auzit deasemenea că părţile Leviţilor nu li se dăduseră, şi că Leviţii şi cîntăreţii, însărcinaţi cu slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.
 ) Apoi am poruncit să se curăţească odăile, şi am pus iarăş în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mîncare şi tămîia.
eC Mi-a părut foarte rău, şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
!; să mă întorc la Ierusalim, şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind o cămară pentru Tobia, în curţile Casei lui Dumnezeu.
s_ Eu nu eram la Ierusalim cînd s’au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfîrşitul anului am căpătat de la împărat învoire
 pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mîncare, tămîia, uneltele, zeciuiala din grîu, din must, şi din untdelemn, părţile rînduite pentru Leviţi, cîntăreţi şi uşieri, şi darurile ridicate pentru preoţi.
{ Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobia,
O Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toţi străinii.
mS pentrucă nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîne şi apă, şi pentrucă tocmiseră împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare.
B  În vremea aceea, s’a cetit în faţa poporului în cartea lui Moise, şi s’a găsit scris că Amonitul şi Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
pY /Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel şi Neemia, părţile cuvenite cîntăreţilor şi uşierilor, zi de zi; au dat Leviţilor lucrurile sfinţite, iar Leviţii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfinţite cuvenite lor.
*M .Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cîntăreţi şi cîntări de laudă şi de mulţămire în cinstea lui Dumnezeu.
@~y -păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cîntăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rînduiala lui David şi a fiului său Solomon.
r}] ,În ziua aceea, s’au rînduit oameni cari să privegheze asupra odăilor cari slujeau de cămări pentru darurile de mîncare, cele dintîi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărîte de Lege preoţilor şi Leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi Leviţii erau la locul lor,
w|g +În ziua aceea s’au adus multe jertfe, şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii, şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pînă departe.
{ *şi Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cîntăreţii şi-au înălţat glasul, cîrmuiţi de Izrahia.
izK )şi preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trîmbiţe,
{yo (Cele două coruri s’au oprit în Casa lui Dumnezeu; şi tot aşa şi eu şi dregătorii cari erau cu mine,
pxY 'apoi pe deasupra porţii lui Efraim, pedeasupra porţii celei vechi, pe deasupra porţii peştilor, pe deasupra turnului lui Hananeel şi pe deasupra turnului Mea, pînă la poarta oilor. Şi s’au oprit la poarta temniţei.
@wy &Al doilea cor a pornit spre stînga. În urma lui veneam eu cu cealaltă jumătate din popor, pe zid. Trecînd pe deasupra turnului cuptoarelor, au mers pînă la zidul cel lat;
9vk %La poarta izvorului, s’au suit drept înainte pe treptele cetăţii lui David pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, pînă la poarta apelor, spre răsărit.
Ju $şi fraţii săi, Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor.
#t? #unii din fiii preoţilor cu trîmbiţe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,
3sa "Iuda, Beniamin, Şemaia, şi Ieremia,
%rE !Azaria, Ezra, Meşulam,
Zq- În urma acestui cor mergeau Hosea şi jumătate din căpeteniile lui Iuda,
"p= Am suit pe zid pe căpeteniile lui Iuda, şi am făcut două coruri mari. Cel dintîi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre poarta gunoiului.
ioK Preoţii şi Leviţii s’au curăţit, şi au curăţit şi pe popor, porţile şi zidul.
n din Bet-Ghilgal, şi din ţinutul Ghebei şi din Azmavet; căci cîntăreţii îşi zidiseră sate împrejurul Ierusalimului.
wmg Fiii cîntăreţilor s’au strîns din împrejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului,
~lu La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviţi din toate locurile în cari locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cîntări, în sunet de chimvale, alăute şi arfe.
+kO Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi pe vremea lui Neemia, dregătorul, şi pe vremea preotului şi cărturarului Ezra.
|jq Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub, uşieri, făceau de strajă la cămările dela porţi.
i Căpeteniile Leviţilor, Haşabia, Şerebia, şi Iosua, fiul lui Cadmiel, şi fraţii lor împreună cu ei, stînd unii în faţa altora, erau însărcinaţi să mărească şi să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, omul lui Dumnezeu.
h Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scrişi în cartea Cronicilor pînă pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib.
(gI Pe vremea lui Eliaşib, lui Ioiada, lui Iohanan şi lui Iadua, Leviţii, capi de familii, şi preoţii, au fost scrişi, supt domnia lui Dariu, Persanul.
@f{ pentru Hilchia, Haşabia; pentru Iedaia, Netaneel.
5ee pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber;
9dm pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi;
Fb pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin şi Moadia, Piltai;
=au pentru Ido, Zaharia, pentru Ghineton, Meşulam;
:`o pentru Harim, Adna; pentru Meraioat, Helcai;
>_w pentru Meluchi, Ionatan, pentru Şebania, Iosif;
<^s pentru Ezra, Meşulam; pentru Amaria, Iohanan;
]} Iată, cari erau pe vremea lui Ioiachim, preoţii, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania;
K\ Ioiada a născut pe Ionatan, şi Ionatan a născut pe Iadua.
i[K Iosua a născut pe Ioiachim, Ioiachim a născut pe Eliaşib, Eliaşib a născut pe Ioiada,
UZ# Bacbuchia şi Uni, cari îşi împlineau slujbele lîngă fraţii lor.
Y Leviţi: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care cîrmuia împreună cu fraţii săi cîntarea laudelor;
X} Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi a fraţilor lor, pe vremea lui Iosua. –
'WI Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
%VE Miiamin, Maadia, Bilga,
"U? Ido, Ghinetoi, Abia,
'TI Şecania, Rehum, Meremot,
$SC Amaria, Maluc, Hatuş,
R  Iată preoţii şi Leviţii cari s’au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,
oQW $Au fost unii Leviţi cari s’au unit cu Beniamin, măcar că făceau parte din cetele lui Iuda.
6Pg #la Lod, şi la Ono, valea lucrătorilor.
/OY "la Hadid, la Ţeboim, la Nebalat,
-NU !la Haţor, la Rama, la Ghitaim,
,MS la Anatot, la Nob, la Hanania,
zLm Fiii lui Beniamin s’au aşezat, dela Gheba la Micmaş, la Aia, la Betel şi în locurile cari ţin de el,
PK la Zanoah, la Adulam, şi în satele cari ţin de el, la Lachis şi în ţinutul lui, la Azeca şi în locurile cari ţin de el. S’au aşezat astfel dela Beer-Şeba pînă la valea lui Hinom.
0J[ la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,
FI la Ţiclag, la Mecona şi în locurile cari ţin de ea,
OH La Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în locurile cari ţin de ea,
1G] la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,
`F9 Cît despre sate şi cîmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s’au aşezat la Chiriat-Arba şi în locurile cari ţin de el, la Dibon şi în locurile cari ţin de el, Iecabţeel şi în satele cari ţin de el,
E Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului.
D căci era o poruncă a împăratului cu privire la cîntăreţi, şi li se dădea o parte hotărîtă pe fiecare zi.
NC Căpetenia Leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cîntăreţii însărcinaţi cu slujba Casei lui Dumnezeu;
iBK Slujitorii Templului s’au aşezat pe deal, şi aveau de căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.
A Cealaltă parte din Israel, din preoţi, şi din Leviţi, s’au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moşia lui.
n@U Şi uşierii: Acub, Talmon, şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şapte zeci şi doi.
U?# Toţi Leviţii din cetatea sfîntă erau două sute optzeci şi patru.
Y>+ Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cînta lauda la rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea din fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
= Şabetai şi Iozabad, însărcinaţi cu treburile de afară ale Casei lui Dumnezeu, şi făcînd parte din căpeteniile Leviţilor;
i<K Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni,
y;k şi fraţii lor, oameni viteji, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.
-:S şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,
F9 şi fraţii lor cari făceau slujba Casei, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,
8 Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu,
<7s Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,
u6c Ioel, fiul lui Zieri, era căpetenia lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.
J5 şi după el, Gabai şi Salai, nouăsute douăzeci şi opt.
#4? Iată fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,
3{ Toţi fiii lui Pereţ cari s’au aşezat la Ierusalim, au fost patru sute şasezeci şi opt de oameni viteji. –
2# şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.
i1K La Ierusalim s’au aşezat unii din fiii lui Iuda şi din fiii lui Beniamin. – Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Pereţ,
p0Y Iată căpeteniile ţinutului cari s’au aşezat la Ierusalim. În cetăţile lui Iuda, fiecare s’a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi Leviţii, slujitorii Templului, şi fiii robilor lui Solomon.
k/O Poporul a binecuvîntat pe toţi cei ce au primit de bună voie să locuiască la Ierusalim.
l. S Căpeteniile poporului s’au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţ, pentruca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfîntă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi.
4-a 'Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grîu, de must şi de untdelemn; acolo sînt uneltele sfîntului locaş, şi acolo stau preoţii cari fac slujba, uşierii şi cîntăreţii. Astfel ne-am hotărît să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.
C, &Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviţii cînd vor ridica zeciuiala; şi Leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
l+Q %să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintîi roade din plămădeală şi darurile noastre de mîncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pămîntul nostru Leviţilor, cari trebuie s’o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pămînturile pe cari le lucrăm.
z*m $să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor cari fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întîii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întîii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;
+)O #Am hotărît să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintîi roade ale pămîntului nostru şi cele dintîi roade din toate roadele tuturor pomilor;
(1 "Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele cari trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremi hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.
\'1 !pentru pînile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mîncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel, şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
& Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr’un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
&%E să nu cumpărăm nimic, în ziua Sabatului, şi în zilele de sărbătoare, dela popoarele ţării cari ar aduce de vînzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pămîntul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.
$ Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri;
##? s’au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurămînt şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpînului nostru, orînduirile şi legile Lui.
"5 Cealaltă parte a poporului, preoţii, Leviţii, uşierii, cîntăreţii, slujitorii Templului, şi toţi ceice se despărţiseră de popoarele străine, ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere,
uR~t}}"|V{rzz+ydxixwv)uu9tPtrrqp~ooEnmm|lHkZjihhOff3eWdcc?bOaa_^^ ]\;[[LZNYhXgWW"VTSWRQQ8PPON2MLKII4GGF@EDDZC+A@@?r>>|><>==`<;::9`8C7655(43622104/2--S,++*)((!''&E%$## """! v ]}rc g$2I >A|Ey a g D b &PU-'m>uhI Un cuvînt s’a furişat pînă la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
[/ Leul bătrîn piere din lipsă de pradă,
şi puii leoaicei se risipesc.
U # Mugetul leilor încetează,
dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
[ / Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
v eDupă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
o WAdu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit?
Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
2 _Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
/Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab!
Acum, cînd eşti atins tu, te turburi!
Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
q[Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau,
şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
]3De multeori tu ai învăţat pe alţii,
şi ai întărit mînile slăbite.
gG„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
9 oElifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
`9N’am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.“
`9De ce mă tem, aceea mi se întîmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
_7Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele,
şi jalea mi se varsă ca apa.
Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
b=cari n’ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? –
g~Gcari aşteaptă moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
i}KPentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere,
şi viaţă celor amăriţi la suflet,
e|Ccel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo,
şi robul scapă de stăpînul său.
o{WAcolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud glasul asupritorului;
_z7Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
ySau n’aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stîrpitură îngropată,
ca nişte copii cari n’au văzut lumina!
Tx!cu domnitorii cari aveau aur,
şi şi-au umplut casele cu argint.
cw?cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt,
cari şi-au zidit falnice morminte,
Qv Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m’aş odihni
fuE Dece am găsit genunchi cari să mă primească?
Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
ytk Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?
Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
{so Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,
nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
r  să se întunece stelele din amurgul ei,
în zădar să aştepte lumina,
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
qBlestemată să fie de ceice blastămă zilele,
de ceice ştiu să întărîte Leviatanul {Sau: crocodilul};
KpDa, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
{ooNoaptea aceea! S’o acopere întunerecul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
nS’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea,
şi neguri de peste zi s’o înspăimînte!
m1Prefacă-se în întunerec ziua aceea,
să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer,
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
l#„Blestemată să fie ziua în care m’am născut,
şi noaptea care a zis: «S’a zămislit un copil de parte bărbătească!»
)kMA luat cuvîntul şi a zis:
Zj /După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s’a născut.
i1 Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.
Gh Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.
ugc Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari-l loviseră. S’au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă şi să-l mîngîie.
If  Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?“
În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc cu buzele lui.
weg Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!“
PdŞi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
cŞi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.
^b5Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mînă: numai cruţă-i viaţa.“
aDar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“
l`QŞi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
!_;Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.“
+^ODomnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“
5] eFiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s’a înfăţişat înaintea Domnului.
z\ oÎn toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc, şi n’a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
B[ şi a zis: „Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvîntat fie Numele Domnului!“
Z  Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfîşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat,
^Y 7Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s’a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.“
X 7Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.
W  Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s’au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
\V 3Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
-U UŞi s’au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“
eT Ea venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.
S y Într’o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,
$R C Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.“
Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Q y Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“
P  Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.
VO ' Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
HN  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.“
(M KDomnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut-o pe el.“
L Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
/K YŞi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.“ Aşa avea Iov obicei să facă.
8J kFiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.
bI ?Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori.Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
7H kI s’au născut şapte fii şi trei fete.
$G EEra în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
rF] Căci Iudeul Mardoheu era cel dintîi după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între Iudei şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam.
]E3 Toate faptele privitoare la puterea şi isprăvile lui, şi amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor Mezilor şi Perşilor?
`D ; Împăratul Ahaşveroş a pus un bir asupra ţării şi asupra ostroavelor mării.
yCk Porunca Esterei a întărit aşezarea acestei sărbători Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte.
B întărind ţinerea acestor zile Purim, la vremea hotărîtă, cum le rînduiseră Iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera pentru ei, şi cum şi le rînduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămînţa lor, cu prilejul postului lor şi ţipetelor lor.
:Am Au trimes scrisori tuturor Iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie,
'@G Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentruca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.
0?Y Zilele acestea trebuiau să fie pomenite şi prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul Iudeilor, nici să se şteargă aducerea aminte de ele printre urmaşii lor.
~>u Iudeii au luat pentru ei, pentru sămînţa lor, şi pentru toţi ceice se vor lipi de ei, hotărîrea şi îndatorirea neschimbăcioasă ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rînduit, şi la vremea hotărîtă.
W=' De aceea zilele acestea s’au numit Purim, dela numirea Pur.
Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi şi potrivit cu cele ce li se întîmplaseră,
n<U Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva Iudeilor, şi să-l spînzure pe lemn, pe el şi pe fiii lui.
>;u Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul tuturor Iudeilor, făcuse planul să-i peardă, şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.
p:Y Iudeii s’au îndatorat să facă ceeace şi începuseră să facă şi ce le scrisese Mardoheu.
w9g ca zile în cari căpătaseră odihnă, scăpînd de vrajmaşii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie şi jalea lor în zi de sărbătoare, şi să facă din aceste zile nişte zile de ospăţ şi de bucurie, cînd să-şi trimeată daruri de mîncare unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi.
t8a Le poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a patrusprezecea şi a cincisprezecea a lunii Adar,
&7E Mardoheu a scris aceste lucruri, şi a trimes scrisori tuturor Iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare.
a6; De aceea Iudeii dela ţară, cari locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a patrusprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăţ şi de sărbătoare, în care îşi trimet daruri unii altora.
H5 Cei ce se aflau la Susa, s’au strîns în ziua a treisprezecea şi a patrusprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s’au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
<4q Aceste lucruri s’au întîmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a patrusprezecea, Iudeii s’au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
3+ Ceilalţi Iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s’au strîns şi şi-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpînd de vrăjmaşii lor, şi au ucis şaptezeci şi cinci de mii din cei ce le erau vrăjmaşi. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
82i Iudeii cari se aflau în Susa s’au strîns din nou în a patrusprezecea zi a lunii Adar, şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
"1= Şi împăratul a poruncit să se facă aşa. Porunca a fost adusă la cunoştinţa poporului din Susa. Au spînzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
]03 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să fie îngăduit Iudeilor cari sînt la Susa să facă şi mîne după porunca de azi, şi să spînzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.“
z.m În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră ucişi în capitala Susa a ajuns la cunoştinţa împăratului.
w-g cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul Iudeilor. Dar n’au pus mîna pe averile lor.
6,g Parmaşta, Arizai, Aridai, şi Vaiezata,
&+G Porata, Adalia, Aridata,
=*u şi au junghiat pe Parşandata, Dalfon, Aspata,
X)) În capitala Susa, Iudeii au ucis şi au prăpădit cinci sute de oameni,
(' Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmaşii lor, i-au omorît şi i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmaşii lor.
$'A Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, şi faima lui se răspîndea în toate ţinuturile, pentrucă ajungea din ce în ce mai puternic.
8&i Şi toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricei pe care le-o însufla Mardoheu.
v%e Iudeii s’au strîns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mîna pe ceice căutau să-i peardă. Nimeni n’a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!
W$ ) În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărîrea împăratului, şi cînd vrăjmaşii Iudeilor nădăjduiseră să stăpînească peste ei, s’a întîmplat tocmai dimpotrivă, că Iudeii au stăpînit asupra vrăjmaşilor lor.
+#OÎn fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost între Iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s’au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.
S"Pentru Iudei nu era decît fericire şi bucurie, veselie şi slavă.
O!Mardoheu a ieşit dela împărat, cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur, şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura.
9 kAlergătorii, călări pe cai şi pe catîri, au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului.
Hotărîrea a fost vestită şi în capitala Susa.
V% Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor.
8i Aceasta să se facă într’o singură zi, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar.
Z- Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să peardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut cari ar lua armele să-i lovească, şi să le prădeze averile.
>u Au scris în numele împăratului Ahaşveroş, şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimes scrisorile prin alergători, călări pe cai şi catîri născuţi din iepe.
=s Logofeţii împăratului au fost chemaţi în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, Iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India la Etiopia, fiecărui ţinut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, şi Iudeilor după scrierea şi limba lor.
yScrieţi dar în folosul Iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.“
_7Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi Iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spînzurat pe spînzurătoare, pentrucă întinsese mîna împotriva Iudeilor.
Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?“
 Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului, şi dacă eu sînt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gînd să peardă pe Iudeii cari sînt în toate ţinuturile împăratului.
Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s’a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului.
dAApoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S’a aruncat la picioarele lui, a plîns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, şi izbînda planurilor lui împotriva Iudeilor.
*MÎmpăratul şi-a scos inelul, pe care-l luase înapoi dela Haman, şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.
[ 1În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul Iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.
 Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s’a potolit.
<q Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.“ Împăratul a zis: „Haman să fie spînzurat pe ea!“
mSCînd s’a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?“
Cum au ieşit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au şi acoperit faţa lui Haman.
%Şi împăratul, în mînia lui, s’a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s’a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.
#?Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!“ Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
 -Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul, şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?“
} sCăci eu şi poporul meu sîntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n’ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.“
b =Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
z mÎn această a doua zi, împăratul a zis iarăş Esterei, pe cînd beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“
S  !Împăratul şi Haman s’au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
#Pe cînd îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului şi au luat îndată pe Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.
B} Haman a istorisit nevestei sale Zereş şi tuturor prietenilor săi tot ce i se întîmplase. Şi înţelepţii lui, şi nevastă-sa Zereş, i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.“
 Mardoheu s’a întors la poarta împăratului, şi Haman s’a dus în grabă acasă, mîhnit şi cu capul acoperit.
iK Şi Haman a luat haina şi calul, a îmbrăcat pe Mardoheu, l-a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi a strigat înaintea lui: „Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“
H  Împăratul i-a zis lui Haman: „Ia îndată haina şi calul, cum ai zis, şi fă aşa Iudeului Mardoheu, care şade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.“
U# Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să înbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să se strige înaintea lui: «Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“
Etrebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte împăratul, şi să i se pună cununa împărătească pe cap.
hIŞi Haman a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească,
lQHaman a intrat, şi împăratul i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?“ Haman şi-a zis în sine: „Pe cine altul decît pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?“
zmSlujitorii împăratului i-au răspuns: „Haman este în curte.“ Şi împăratul a zis: „Să intre.“
a~;Atunci împăratul a zis: „Cine este în curte?“ – Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el. –
2}]Împăratul a zis: „Ce cinste şi mărire i s’a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?“ „Nu i s’a făcut nimic,“ au răspuns cei ce slujeau împăratului.
X|)şi s’a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, cari voiseră să întindă mîna asupra împăratului Ahaşveroş.
6{ gÎn noaptea aceea, împăratul n’a putut să doarmă, şi a poruncit să-i aducă lîngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,
^z5Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spînzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mîne dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spînzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.“ Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spînzurătoarea.
y) Dar toate acestea n’au niciun preţ pentru mine, cîtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezînd la poarta împăratului.“
Qx Şi a adăugat: „Eu sînt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi sînt poftit şi pe mîne la ea cu împăratul.
w{ Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai pesus de căpeteniile şi slujitorii împăratului.
v A ştiut totuş să se stăpînească, şi s’a dus acasă. Apoi a trimes să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş.
juM Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţămită. Dar, cînd a văzut, la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s’a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu.
0tYDacă am căpătat trecere înaintea împăratului, şi dacă găseşte cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mîne voi da răspuns împăratului după porunca lui.“
?syEstera a răspuns: „Iată ce cer şi ce doresc.
FrŞi pe cînd beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“
9qkŞi împăratul a zis: „Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.“
Împăratul s’a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.
p-Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.“
o'Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.“
nCînd a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care-l ţinea în mînă. Estera s’a apropiat, şi a atins vîrful toiagului.
m A treia zi, Estera s’a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei.
Il Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.
-kS„Du-te, strînge pe toţi Iudeii cari se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mîncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.“
6jgEstera a trimes să spună lui Mardoheu:
eiCCăci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?“
*hM Mardoheu a trimes următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentrucă eşti în casa împăratului.
?gy Cînd s’au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu,
f1 „Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinlăuntru, fără să fie chemat. Numai acele scapă cu viaţă, căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n’am fost chemată la împărat de treizeci de zile.“
Se Estera a însărcinat pe Hatac să se ducă să spună lui Mardoheu:
Gd Hatac a venit şi a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu.
wcgI-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s’o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruiască de el pentru poporul său.
CbŞi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întîmplase, şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi Iudeilor.
kaOHatac s’a dus la Mardoheu în locul deschis al cetăţii, înaintea porţii împăratului.
U`#Atunci Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe cari-i pusese împăratul în slujba ei, şi l-a însărcinat să se ducă să întrebe pe Mardoheu ce înseamnă lucrul acesta şi de unde vine.
`_9Slujnicele Esterei şi famenii ei au venit şi i-au spus lucrul acesta. Şi împărăteasa a rămas îngrozită. A trimes haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, şi să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit.
H^ În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau şi se boceau, şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.
w]gşi a mers pînă la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac.
T\ #Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, şi-a sfîşiat hainele, s’a îmbrăcat cu un sac şi s’a presărat cu cenuşă. Apoi s’a dus în mijlocul cetăţii, scoţînd cu putere strigăte amare,
Z[-Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului.
Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi pe cînd împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită.
*ZMAceste scrisori cuprindeau porunca împăratului care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.
"z&~~8}}<||*{{k{zz3yy!xxkxwwtwvv#uu+tt[sssrr#qqUpppkooxnnvnmm>llkkLjj}jiiVhhthgg=ffrfexe'ddaccc*bbaa4``E__\^^c^]]Q\\\[ZZ>YY{YXX\WWeVVyVUUJTTrTSSTRR+QQSPPPBOONNNN>MMnMLLiLKKIJJ]J II HH?GG@FFnEEE>DDkCCC$BB:AA&@@@=??F>>>+==R<averea nu-i va creşte,
şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
i0Kşi locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărîmate.
W/'Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osînză,
t.aşi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
i-KCăci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu,
s’a împotrivit Celui A tot puternic,
y,kNecazul şi neliniştea îl înspăimîntă,
şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
m+Saleargă încoace şi încolo să caute pîne,
ştie că-l aşteaptă ziua întunerecului.
^*5El nu trage nădejde să scape de întunerec,
vede sabia care-l ameninţă;
)yŢipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
~(u«Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,
toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
j'Mcărora singuri li se dăduse ţara,
şi printre cari nici un străin nu venise încă.
`&9ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
R%Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
n$Ucu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată – omul,
care bea nelegiuirea ca apa!
#wDacă n’are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi,
dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
n"U«Ce este omul, ca să fie curat?
Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
t!a Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia,
şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
f E Încotro te trage inima,
şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
{ Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine,
şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd? …
c? Între noi sînt peri albi, bătrîni,
oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
oW Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?
Ce cunoştinţă ai tu pe care să n’o avem şi noi?
jMAi fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;
şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
c?Tu eşti omul care s’a născut întîi?
Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
\1Nu eu, ci gura ta te osîndeşte,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
fENelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura,
şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
veTu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,
nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
ucSă se apere prin cuvinte cari n’ajută la nimic,
şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
 „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?
Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
: qElifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
veNumai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“
fEDe ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic;
de sînt înjosiţi, habar n’are.
oWÎl urmăreşti într’una, şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
cum este mîncată piatra de ape,
şi cum este luat pămîntul de rîu:
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
Z-Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stînca din locul ei,
{călcările mele de lege sînt pecetluite într’un mănunchi,
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
T!Dar astăzi îmi numeri paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
k OAtunci m’ai chema, şi Ţi-aş răspunde,
şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.
7 gDacă omul odată mort ar putea să mai învieze,
aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
B } Ah! de m’ai ascunde în locuinţa morţilor,
de m’ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia,
şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi
vei aduce iarăş aminte de mine!
 ) aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă,
şi nu se mai scoală din somnul lui.
T ! Cum pier apele din lacuri,
şi cum seacă şi se usucă rîurile,
iK Dar omul cînd moare, rămîne întins;
omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
gG înverzeşte iarăş de mirosul apei,
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
mSCînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,
cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
{oUn copac, şi tot are nădejde:
căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou,
şi iar dă lăstari.
#întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
Dacă zilele lui sînt hotărîte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
pYCum ar putea să iasă dintr’o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
c?Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
RSe naşte şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
R Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
V~% cînd trupul meu cade în putrezire
ca o haină mîncată de molii?
} Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci,
să-mi pîndeşti toate mişcările,
să pui hotar paşilor mei,
y|k Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare,
şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?
d{A Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt?
Vrei să urmăreşti un pai uscat?
Nz Pentru ce Îţi ascunzi Faţa,
şi mă iei drept vrăjmaş?
nyU Cîte fărădelegi şi păcate am făcut?
Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
mxS Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde;
sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
Ow Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.
Rv Numai două lucruri fă-mi,
şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
Uu# Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.
Zt- Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina,
căci ştiu că am dreptate.
]s3 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
luaţi aminte la cele ce voi spune.
r Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
mqS Da, mă va ucide: n’am nimic de nădăjduit;
dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
Tp! Îmi voi lua carnea în dinţi,
şi îmi voi pune viaţa în joc.
hoI Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!
Întîmplă-mi-se ce mi s’ar întîmpla.
qn[ Părerile voastre sînt păreri de cenuşă,
întăriturile voastre sînt întărituri de lut.
Zm- Nu vă înfricoşează măreţia Lui?
Şi nu cade groaza Lui peste voi?
ilK Nu, nu; ci El vă va osîndi,
dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu-L pe El.
vke Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
Zj- Vreţi să ţineţi cu El
şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
i Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?
Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
jhM Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea,
şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
Kg O, de aţi fi tăcut,
ce înţelepciune aţi fi arătat!
rf] Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni,
sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.
tea Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
Pd Ce ştiţi voi, ştiu şi eu,
nu sînt mai pe jos decît voi.
ac = Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit şi a luat seama.
|bq unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit;
El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
paY El ia mintea căpeteniilor poporului,
El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
` El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
a_; El descopere ce este ascuns în întunerec,
El aduce la lumină umbra morţii.
Z^- El varsă dispreţul asupra celor mari;
El desleagă brîul celor tari.
X]) El taie vorba celor meşteri la vorbă;
El ia mintea celor bătrîni.
I\ El ia robi pe preoţi;
El răstoarnă pe cei puternici
f[E El desleagă legătura împăraţilor,
şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
NZ El ia robi pe sfetnici,
şi turbură mintea judecătorilor.
|Yq El are puterea şi înţelepciunea;
El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
dXA El opreşte apele şi totul se usucă;
El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
iWK Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou;
pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.
eVC La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea;
sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
hUI La bătrîni se găseşte înţelepciunea,
şi într’o viaţă lungă e priceperea.
XT) Nu deosebeşte urechea cuvintele,
cum gustă cerul gurii mîncările?
eSC El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc.
fRE Cine nu vede în toate acestea
dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
eQC vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa;
şi peştii mării îţi vor povesti.
iPK Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa,
păsările cerului, şi îţi vor spune;
O' Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace,
celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine,
măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
tNa Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi:
dă brînci cui alunecă cu piciorul!
M Eu sînt de batjocura prietenilor mei,
cînd cer ajutorul lui Dumnezeu:
dreptul, nevinovatul, de batjocură!
Lw Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi.
Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
K „S’ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi,
şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
,J U Iov a luat cuvîntul şi a zis:
tIa Dar ochii celor răi se vor topi;
ei n’au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea lor!“
hHI Te vei culca şi nimeni nu te va turbura,
şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
G5 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică.
Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
~Fu Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază,
întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
sE_ îţi vei uita suferinţele,
şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s’au scurs.
eDC Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare şi fără frică;
lCQ Depărtează-te de fărădelege,
şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
YB+ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu,
întinde-ţi mînile spre El.
lAQ Omul dimpotrivă, are minte de nebun,
şi s’a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
V@% Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele,
vede uşor pe vinovaţi.
[?/ Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
`>9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul,
şi mai lată decît marea.
v=e Cît cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
<) Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu,
că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui A tot puternic?
6;e şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
g:G A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
d9A Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept,
şi sînt curat în ochii Tăi.» –
8 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă?
Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
|7q „Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns,
şi să creadă limbutul că are dreptate?
96 o Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
=5s în ţara întunerecului şi a umbrei morţii,
în ţara negurii adînci,
unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala,
şi unde lumina este ca întunerecul!“
@4{ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
z3m Nu sînt zilele mele destul de puţine?
Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,
o2W Aş fi ca şi cum n’aş fi fost,
şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!
w1g Pentruce m’ai scos din pîntecele mamei mele?
O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
0% Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi creşte mînia împotriva mea,
şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
s/_ Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu,
mă loveşti cu lucruri de mirat,
'.G Dacă sînt vinovat, vai de mine!
Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
_-7 că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
`,9 Iată totuş ce ascundeai în inima Ta,
iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:
s+_ mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,
m’ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
X*) M’ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m’ai ţesut cu oase şi vine;
M) Nu m’ai muls ca laptele?
Nu m’ai închegat ca brînza?
m(S Adu-Ţi aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
' Mînile Tale m’au făcut şi m’au zidit,
ele m’au întocmit în întregime …
Şi Tu să mă nimiceşti!
j&M cînd ştii bine că nu sînt vinovat,
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
R% ca să cercetezi fărădelegea mea
şi să cauţi păcatul meu,
M$ Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
A#} Oare ai ochi de carne,
sau vezi cum vede un om?
-"S Îţi place să chinuieşti,
să dispreţuieşti făptura mînilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
`!9 Eu zic lui Dumnezeu: «Nu mă osîndi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
   M’am desgustat de viaţă!
Voi da drum slobod plîngerii mele,
voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
a; #Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
c? "Să-Şi tragă însă varga deasupra mea,
şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
iK !Nici nu este vreun mijlocitor între noi,
care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
r] Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde,
şi să mergem împreună la judecată.
dA Tu tot m’ai cufunda în mocirlă,
de s’ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
iK Chiar dacă m’aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
Z- Şi dacă voi fi judecat vinovat,
pentruce să mă mai trudesc degeaba?
a; sînt îngrozit de toate durerile mele.
Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
lQ Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea, şi să fiu voios,»
a; trec ca şi corăbiile cele iuţi,
ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
kO Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
~u Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit;
El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
{o Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea! …
Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci, îndrăznesc s’o spun:
El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
S Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
 Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi;
şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
^5 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
O care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
p Y El, care mă izbeşte ca într’o furtună,
care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
v e Şi chiar dacă m’ar asculta, cînd Îl chem,
tot n’aş putea crede că mi’a ascultat glasul;
o W Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde.
Nu pot decît să mă rog judecătorului.
B  Şi eu, cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
f E Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia;
supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
R Dacă apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: „Ce faci?“
\1 Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu-L văd,
se duce şi nu-L zăresc.
N El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
xi El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele,
şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
R Numai El întinde cerurile,
şi umblă pe înălţimile mării.
hI Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare;
şi ţine stelele supt pecetea Lui.
Q Zguduie pămîntul din temelia lui,
de i se clatină stîlpii.
N El mută deodată munţii,
şi-i răstoarnă în mînia Sa.
zm A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia:
cine I s’ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
ta Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n’ar putea să răspundă la unul singur.
v~e „Ştiu bine că este aşa.
Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
,} U Iov a luat cuvîntul şi a zis:
f|EVrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine,
iar cortul celor răi va pieri.“»
n{UBa încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie,
şi buzele cu cîntări de veselie.
dzANu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană,
şi nu ocroteşte pe cei răi.
y Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui;
apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.
x'Dar dacă-l smulgi din locul în care stă,
locul acesta se leapădă de el şi zice:
«Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!»
_w7îşi împleteşte rădăcinile printre pietre,
pătrunde pînă în ziduri.
\v1Cum dă soarele, înverzeşte,
îşi întinde ramurile peste grădina sa,
Zu-Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare;
se prinde de ea, dar nu ţine.
at;Încrederea lui este zdrobită,
şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.
qs[ Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,
şi nădejdea celui nelegiuit va peri.
mrS Fiind încă verde şi fără să se taie,
ea se usucă mai repede decît toate ierburile.
Tq! «Creşte papura fără baltă?
Creşte trestia fără umezeală?
epC Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi,
şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
zom Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic,
zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. –
lnQÎntreabă pe cei din neamurile trecute,
şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –
RmVechea ta propăşire va fi mică
faţă de cea de mai tîrziu.
l5dacă eşti curat şi fără prihană,
atunci negreşit,El va veghea asupra ta,
şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
Vk%Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu,
dacă rogi pe Cel A tot puternic,
]j3Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
i-a dat pe mîna păcatului.
ci?Oare va răsturna Dumnezeu dreptul?
Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
hy„Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel,
şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?
/fWPentruce nu-mi ierţi păcatul,
şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea?
Căci voi adormi în ţărînă,
şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!“
4eaDacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor?
Pentruce m’ai pus ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
qd[Cînd vei înceta odată să mă priveşti?
Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
_c7să-l cercetezi în toate dimineţile,
şi să-l încerci în toate clipele?
]b3Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el,
ca să iei seama la el,
oaWLe dispreţuiesc! … nu voi trăi în veci …
Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
X`)Ah! aş vrea mai bine gîtuirea,
mai bine moartea decît aceste oase!
Y_+atunci mă înspăimînţi prin visuri,
mă îngrozeşti prin vedenii.
X^) Cînd zic: «Patul mă va uşura,
culcuşul îmi va alina durerile,»
`]9 Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
\ De aceea nu-mi voi ţinea gura,
ci voi vorbi în neliniştea inimii mele,
mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
j[M Nu se va mai întoarce în casa lui,
şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
yZk Cum se risipeşte norul şi trece,
aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
qY[Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi;
ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
xXiAdu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
sW_Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului,
se duc şi nu mai am nicio nădejde!
qV[Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă,
pielea-mi crapă şi se desface.
#U?Mă culc, şi zic:
«Cînd mă voi scula?
Cînd se va sfîrşi noaptea?»
Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
bT=aşa am eu parte de luni de durere,
şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
ZS-Cum suspină robul după umbră,
cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
uR eSoarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş,
şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
_Q7Este vreo nelegiuire pe limba mea,
şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
qP[Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
OOUitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
NNVoi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi pe prietenul vostru.
MVreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis,
şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
oLWO cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
dKAÎnvăţaţi-mă, şi voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
aJ;scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?»
cI?V’am zis eu oare: «Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
jHMAşa sînteţi şi voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
aG;Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor,
rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
}FsCetele celor din Tema se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
_E7Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie, şi pier.
cD?vine arşiţa vremii şi seacă,
vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
RCUn sloi le turbură cursul,
zăpada se îngrămădeşte pe ele;
iBKFraţii mei s’au arătat înşelători ca un pîrîu,
ca albia pîraielor cari trec.
uAcCel ce sufere are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăseşte frica de Cel A tot puternic.
T@! Nu sînt eu lipsit de ajutor,
şi n’a fugit mîntuirea de mine?
T?! Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
s>_ La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?
La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
3=_ Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,
această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte:
că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.
k<O De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
^;5O, de mi s’ar asculta dorinţa,
şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
o:WOrice lucru de care aş vrea să nu m’ating,
acela-i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
b9=Poţi mînca ce-i fără gust şi fără sare?
Are vreun gust albuşul unui ou?
h8ISbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă?
Mugeşte boul cînd are de mîncare?
7Căci săgeţile Celui Atotputernic m’au străpuns,
sufletul meu le suge otrava,
şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
e6Car fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
5„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea,
şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
,4 UIov a luat cuvîntul şi a zis:
]33Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!“
X2)Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.
q1[îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi,
şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
W0'Vei avea fericire în cortul tău,
îţi vei găsi turmele întregi,
/yCăci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului,
şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
p.YVei rîde de pustiire ca şi de foamete,
şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.
e-CVei fi la adăpost de biciul limbii,
vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
r,]El te va scăpa de moarte în vreme de foamete,
şi de loviturile săbiei în vreme de război.
a+;De şase ori te va izbăvi din necaz,
şi de şapte ori nu te va atinge răul.
a*;El face rana, şi tot El o leagă;
El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
i)KFerice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!
Nu nesocoti mustrarea Celui A tot puternic.
o(WAşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit,
iar fărădelegea îşi închide gura.
'}Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor,
şi-l scapă din mîna celor puternici.
c&?dau peste întunerec în mijlocul zilei,
bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
{%o El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor,
şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:
j$M El nimiceşte planurile oamenilor vicleni,
şi mînile lor nu pot să le împlinească.
S# El înalţă pe cei smeriţi,
şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
M" El varsă ploaia pe pămînt,
şi trimete apă pe cîmpii.
N! El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
S Eu aş alerga la Dumnezeu,
lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
]3Omul se naşte ca să sufere,
după cum scînteia se naşte ca să zboare.
gGNenorocirea nu răsare din ţărînă,
şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
$ASecerişul lui este mîncat de cei flămînzi,
cari vin să-l ia chiar şi din spini,
şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.
nUFiii lui n’au noroc,
sînt călcaţi în picioare la poartă,
şi nimeni nu i scapă!
gGAm văzut pe un nebun prinzînd rădăcină;
apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
Z-Nebunul piere ucis de mînia lui,
prostul moare ucis de aprinderea lui.
^ 7Strigă acum! Cine îţi va răspunde?
Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
[/Li se taie firul vieţii:
mor, şi tot n’au căpătat înţelepciunea!
wgDe dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi,
pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
!cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă,
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
}Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
s_„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
b=Un duh a trecut pe lîngă mine …
Tot părul mi s’a sbîrlit ca ariciul …
Qm’a apucat groaza şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremut.
} În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul,
cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc,
#op~~2}}O} ||3{{Mzzz yfxxcww=vvv%uuXttt!ss:rrVqqq#pp6oonnmm&llkksk jtjiiChhhgglffmeeeKddgcc}cNbbpbaaB``h`__J^^Q]]]#\\N[[jZZZ9YYEXX!WW%VVVUU=TTdTSS*RRrRQQ>PPyOOaONN:MMFLLKK:JJwJII2HHHGG,FFJEExE DD*CvC$BBAA6@@@"??X>>>==^<N/pSEJk7,Z o I e + Ji Ou [3\o_T7Topazul din Etiopia nu este ca ea,
şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
SMărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea:
înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
oRWNu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
bQ=nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
fPEEa nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
]O3Adîncul zice: «Nu este în mine»,
şi marea zice: «Nu este la mine.»;
\N1 Omul nu-i cunoaşte preţul,
ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
YM+ Dar înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?
RL Opreşte curgerea apelor,
şi scoate la lumină ce este ascuns.
fKE Sapă şanţuri în stînci,
şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
hJI Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene,
şi răstoarnă munţii din rădăcină.
lIQcele mai trufaşe dobitoace n’au călcat pe ea,
şi leul n’a trecut niciodată pe ea.
`H9Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.
Ochiul vulturului n’a zărit-o,
VG%pietrele lui cuprind safir,
şi în el se găseşte pulbere de aur.
[F/Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
]E3Sapă o fîntînă departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sînt de ajutor,
stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti (Zugrăvirea lucrătorilor atîrnaţi de funii.).
]D3Omul pune capăt întunerecului {Cu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii},
cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci,
pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
YC+Ferul se scoate din pămînt,
şi piatra se topeşte ca să dea arama.
vB gArgintul are o mină de unde se scoate,
şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
bA=Oamenii bat din palme la căderea lui,
şi-l flueră la plecarea din locul lui.
z@mDumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
d?AVîntul de răsărit îl ia, şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
R>Îl apucă groaza ca nişte ape;
şi noaptea, îl ia vîrtejul.
[=/Se culcă bogat, şi moare despoiat;
deschide ochii, şi totul a pierit.
p<YCasa lui este ca aceea pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
;{el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele,
şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
c:?Dacă strînge argint ca ţărîna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, –
g9GCeice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele lor nu-i plîng.
e8CDacă are mulţi fii, îi are pentru sabie,
şi odraslele lui duc lipsă de pîne.
7 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
u6c Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd;
pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
j5M Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
n4U Este Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
S3 Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?
|2qCe nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit;
cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?
]13Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău,
şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!
v0eŢin să-mi scot dreptatea,
şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
/wDeparte de mine gîndul să vă dau dreptate!
Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
c.?buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
k-Ocă atîta vreme cît voi avea suflet,
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
z,m„Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
J+ Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:
3*_Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale,
şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?“
Y)+ Suflarea Lui înseninează cerul,
mîna Lui străpunge şarpele fugar.
Z(- Prin puterea Lui turbură marea,
prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
\'1 Stîlpii cerului se clatină,
şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.
[&/ A tras o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină şi întunerec.
]%3 Acopere faţa scaunului Său de domnie,
şi Îşi întinde norul peste el.
Y$+Leagă apele în norii Săi,
şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
`#9El întinde miazănoaptea asupra golului,
şi spînzură pămîntul pe nimic.
]"3înaintea Lui locuinţa morţilor este goală,
adîncul n’are acoperiş.
\!1Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape
şi supt locuitorii lor;
] 3Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
q[Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
yk„Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
, UIov a luat cuvîntul şi a zis:
}scu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme,
fiul omului, care nu este decît un viermuşor!“
taIată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;
Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
\1Cine ar putea să-I numere oştile?
Şi peste cine nu răsare lumina Lui?
{„Puterea şi groaza sînt ale lui Dumnezeu;
El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
9 oBildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
jMNu este aşa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?“
S’au ridicat; şi într’o clipă nu mai sînt,
cad, mor ca toţi oamenii,
sînt tăiaţi ca spicele coapte.
`9El le dă linişte şi încredere,
are privirile îndreptate spre căile lor.
3Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici,
şi iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
r]el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,
el care nu face nici un bine văduvei! …
#?Pîntecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-şi mai aduce aminte de el!
Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
ykCum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,
aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
%CDar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,
pe pămînt n’are decît o parte blestemată,
şi niciodată n’apucă pe drumul celor vii!
kOPentru ei, dimineaţa este umbra morţii,
şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
T !Noaptea sparg casele,
ziua stau închişi;
se tem de lumină.
Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:
«Nimeni nu mă va vedea,» zice el,
şi îşi pune o măhramă pe faţă.
w gUcigaşul se scoală în revărsatul zorilor,
ucide pe cel sărac şi lipsit,
şi noaptea fură.
k O Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
  în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă …
Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
c? în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul, şi le este sete;
kO Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strîng snopii şi-s flămînzi;
V% Aceia smulg pe orfan dela ţîţă,
iau zălog tot ce are săracul.
lQÎi pătrunde ploaia munţilor,
şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
ucÎi apucă noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
,QŞi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană,
şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
r]îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
Diau măgarul orfanului,
iau zălog vaca văduvei;
J Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
~ Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată,
şi dece nu văd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
n}UCăci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte,
nici negura în care sînt înfăşurat.
X|)Dumnezeu mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m’a umplut de groază.
i{KDe aceea tremur înaintea Lui,
şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.
gzGEl Îşi va împlini dar planurile faţă de mine,
şi va mai face şi multe altele.
pyY Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi?
Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
dxA N’am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
owW Piciorul meu s’a ţinut de paşii Lui;
am ţinut calea Lui, şi nu m’am abătut dela ea.
gvG Dar El ştie ce cale am urmat;
şi, dacă m’ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
wug dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
gtGDar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
uscDoar un om fără prihană ar vorbi cu El,
şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
sr_Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m’ar asculta negreşit.
Tq!Aş şti ce poate să răspundă,
aş vedea ce are să-mi spună.
Up#mi-aş apăra pricina înaintea Lui,
mi-aş umplea gura cu dovezi.
toaOh! dacă aş şti unde să-L găsesc,
dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,
rn]„Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.
,m UIov a luat cuvîntul şi a zis:
vleEl va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,
care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.“
pkYVină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
`j9Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
Yi+Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
lhQAtunci Cel A tot puternic va fi desfătarea ta,
şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
_g7Şi atunci Cel A tot puternic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
cf?Aruncă dar aurul în ţărînă,
aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
e%Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel A tot puternic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
`d9Primeşte învăţătură din gura Lui,
şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
sc_Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace;
te vei bucura astfel iarăş de fericire.
mbSşi va zice: «Iată pe protivnicii noştri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!»
uacCei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,
cel nevinovat va rîde de ei
s`_Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –
Departe de mine sfatul celor răi! –
e_CEi ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi!
Ce ne poate face Cel A tot puternic?»
m^Scari au fost luaţi înainte de vreme,
şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
^]5Ce! vrei s’apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
d\AÎl înfăşoară norii, nu vede nimic,
bolta cerească abea dacă o străbate!»
c[? Şi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunerecul de nori?
_Z7 Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
UY# Nu vezi dar acest întunerec,
aceste ape multe cari te năpădesc?
cX? Pentru aceea eşti înconjurat de curse,
şi te-a apucat groaza dintr’o dată.
cW? Dădeai afară pe văduve cu mînile goale,
şi braţele orfanilor le frîngeai.
aV;Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
\U1Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai să dai pîne omului flămînd.
cT?Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
QSNu-i mare răutatea ta?
Şi fărădelegile tale fără număr?
]R3Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare,
şi intră la judecată cu tine?
Q Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos?
Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
yPk„Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
9O oElifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
~Nu"Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte?
Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?“
M!Bulgării din vale îi sînt mai uşori,
căci toţi oamenii merg după el,
şi o mulţime îi merge înainte.
LL Este dus la groapă,
şi i se pune o strajă la mormînt.
lKQCine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
dJACum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat,
şi în ziua mîniei, el scapă.
]I3Dar ce! n’aţi întrebat pe călători,
şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
rH]Voi ziceţi: «Unde este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?»
kGOŞtiu eu bine cari sînt gîndurile voastre,
ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
YF+şi amîndoi adorm în ţărînă,
amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
gEGAltul moare, cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
ZD-cu coapsele încărcate de grăsime,
şi măduva oaselor plină de suc.
JC Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
hBIOare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte,
pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
qA[Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
cînd numărul lunilor i s’a împlinit?
h@Iel ar trebui să-şi vadă nimicirea,
el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
?9Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
O>să fie ca paiul luat de vînt,
ca pleava luată de vîrtej?
0=Ydar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
i<KCe! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? –
Departe de mine sfatul celor răi! –
r;]Ce este Cel A tot puternic, ca să-I slujim?
Ce vom cîştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?
j:MŞi totuş ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi.
Nu voim să cunoaştem căile Tale.
n9U Îşi petrec zilele în fericire,
şi se pogoară într’o clipă în locuinţa morţilor.
^85 Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă,
se desfătează cu sunete de caval.
n7U Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi,
şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
n6U Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori,
juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
x5i În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică;
nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
t4aSămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor,
odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
g3GPentruce trăiesc cei răi?
Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
[2/Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
I1 Priviţi-mă, miraţi-vă,
şi puneţi mîna la gură.
o0WOare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea?
Şi pentruce n’aş fi nerăbdător?
o/WLăsaţi-mă să vorbesc, vă rog;
şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
^.5„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
,- UIov a luat cuvîntul şi a zis:
,Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.“
^+5Veniturile casei lui se vor perde,
vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
f*ECerurile îi vor desveli fărădelegea,
şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
=)sToate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul,
şi ce va mai rămînea în cortul lui va fi ars de foc.
~(uÎşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui,
şi îl apucă spaimele morţii.
W''Dacă va scăpa de armele de fer,
îl va străpunge arcul de aramă.
&%Şi iată, ca să-i umple pîntecele,
Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui,
şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
r%]În mijlocul belşugului va fi în nevoie;
mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
R$Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.
Z#-Lăcomia lui n’a cunoscut margini;
dar nu va scăpa ce are mai scump.
t"acăci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară,
a dărîmat case şi nu le-a zidit la loc.
!3va da înapoi ce a cîştigat,
şi nu va mai trage folos din cîştig;
va da înapoi tot ce a luat,
şi nu se va mai bucura de el,
e CNu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele
şi rîurile de miere şi de lapte,
Z-Otravă de aspidă a supt,
şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.
b=Bogăţiile înghiţite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.
s_dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
V% îl mesteca într’una şi nu-l lăsa,
îl ţinea în cerul gurii:
J  Dulce era răul în gura lui,
îl ascundea subt limbă,
hI Oasele lui, pline de vlaga tinereţii,
îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.
oW Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
c? Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
_7Va sbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
lQva pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,
şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»
gGChiar dacă s’ar înălţa pînă la ceruri,
şi capul i-ar ajunge pînă la nori,
dAbiruinţa celor răi a fost scurtă,
şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
]3Nu ştii tu că, de mult de tot,
de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,
{oAm auzit mustrări cari mă umplu de ruşine,
şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.
dA„Gîndurile mele mă silesc să răspund,
şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.
9 oŢofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
}Temeţi-vă de sabie:
căci pedepsele date cu sabia sînt grozave!
Şi să ştiţi că este o judecată.“
s_Atunci veţi zice: «Pentruce-l urmăream noi?»
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
" =Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.
Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
{ oChiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuş pe Dumnezeu.
 Dar ştiu că Răscumpărătorul {Evreieşte: Goel} meu este viu,
şi că se va ridica la urmă pe pămînt.
g Gaş vrea să fie săpate cu un priboi de fier
şi cu plumb în stîncă pe vecie …
_ 7Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într’o carte;
\1Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu?
Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
mSFie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mîna lui Dumnezeu m’a lovit.
jMOasele mi se ţin de piele şi de carne;
nu mi-a mai rămas decît pielea de pe dinţi.
taAceia în cari mă încredeam mă urăsc,
aceia pe cari îi iubeam s’au întors împotriva mea.
U#Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
zmSuflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele,
şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
Y+Chem pe robul meu, şi nu răspunde;
îl rog cu gura mea, şi degeaba.
q[Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sînt un necunoscut.
[/Rudele mele m’au părăsit,
şi cei mai deaproape ai mei m’au uitat.
gG A depărtat pe fraţii mei dela mine,
şi prietenii mei s’au înstrăinat de mine.
~ Oştile Lui au pornit deodată înainte,
şi-au croit drum pînă la mine,
şi au tăbărît în jurul cortului meu.
f}E S’a aprins de mînie împotriva mea,
S’a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
d|A m’a zdrobit din toate părţile, şi pier;
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
K{ M’a despoiat de slava mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
lzQMi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece;
a răspîndit întunerec pe cărările mele.
hyIIată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde;
cer dreptate, şi dreptate nu este!
ax;Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte,şi mă înveleşte cu laţul Lui.
gwGCredeţi că mă puteţi lua de sus?
Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?
]v3Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sînt răspunzător de aceasta.
huIIată că de zece ori m’aţi batjocorit;
nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
ptY„Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul,
şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?
,s UIov a luat cuvîntul şi a zis:
lrQAceasta este soarta celui rău,
aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.“
xqiNeamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui,
şi neamul de acum va fi cuprins de groază.
pNu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său,
nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.
Vo%Este împins din lumină în întunerec,
şi este izgonit din lume.
Yn+Îi piere pomenirea de pe pămînt,
numele lui nu mai este pe uliţă.
QmJos, i se usucă rădăcinile;
sus îi sînt ramurile tăiate.
olWNimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui,
pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
ukcEste smuls din cortul lui unde se credea la adăpost,
şi este tîrît spre împăratul spaimelor.
j Mădularele îi sînt mistuite unul după altul,
mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.
Si Foamea îi mănîncă puterile,
nenorocirea este alături de el.
Th! De jur împrejur îl apucă spaima,
şi-l urmăreşte pas cu pas.
pgY capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt,
şi prinzătoarea îi stă pe cărare.
Xf) este prins în cursă de călcăi,
şi laţul pune stăpînire pe el;
Ye+Căci calcă cu picioarele pe laţ,
şi umblă prin ochiuri de reţea;
edCPaşii lui cei puternici se vor strîmta;
şi, cu toate opintirile lui, va cădea.
`c9Se va întuneca lumina în cortul lui,
şi se va stinge candela deasupra lui.
cb?Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.
a#Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta,
s’ajungă pustiu pămîntul,
şi să se strămute stîncile din locul lor?
c`?Pentruce ne socoţi atît de dobitoci?
Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?
g_G„Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări?
Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.
9^ oBildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
(]IEa se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor,
cînd vom merge împreună {Nădejdea mea şi eu} să ne odihnim în ţărînă.“
^\5Unde mai este atunci nădejdea mea?
Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
s[_cînd strig gropii: «Tu eşti tatăl meu!»
Şi viermilor: «Voi sînteţi mama şi sora mea!»
xZi Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă,
cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
nYU Şi ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
X  Ce! mi s’au dus zilele,
mi s’au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea …
W3 Dar voi toţi, întoarceţi-vă,
veniţi iarăş cu cuvîntările voastre,
şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
}Vs Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui,
cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.
UOamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta,
şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
_T7Ochiul mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sînt ca o umbră.
]S3M’a făcut de basmul oamenilor,
şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
aR;Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
lQQCăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
oPWPune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
oOWSînt înconjurat de batjocoritori,
şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
[N 1Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă aşteaptă mormîntul.
MCăci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit,
şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
rL]să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu,
şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
WK'Prietenii mei rîd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
eJCChiar acum, martorul meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
`I9Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele,
şi vaietele mele să n’aibă margine!
gHGTotuş n’am făcut nicio nelegiuire,
şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
[G/Plînsul mi-a înroşit faţa;
şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
ZF-Mi-am cusut un sac pe piele,
şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
ZE-mă frînge bucăţi, bucăţi,
se aruncă asupra mea ca un războinic.
D Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile;
îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pămînt,
C Eram liniştit, şi m’a scuturat,
m’a apucat de ceafă şi m’a zdrobit,
a tras asupra mea ca într’o ţintă.
qB[ Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi,
şi mă aruncă în mînile celor răi.
A Ei deschid gura să mă mănînce,
mă ocărăsc şi mă bat peste obraji,
se învierşunează cu toţii după mine.
!@; Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui,
scrîşneşte din dinţi împotriva mea,
mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
?wM’ai apucat, ca pe un vinovat;
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică şi mă învinuie în faţă.
Y>+Dar acum, vai! El m’a stors de puteri …
Mi-ai pustiit toată casa!
a=;Dacă vorbesc, durerea nu mi s’alină,
iar dacă tac, cu ce se micşorează?
e<Cv’aş mîngîia cu gura,
şi aş mişca din buze
ca să vă uşurez durerea?
{;oCa voi aş vorbi eu,
de aţi fi în locul meu?
V’aş copleşi cu vorbe,
aş da din cap la voi,
v:eCînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt?
Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
q9[„Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
,8 UIov a luat cuvîntul şi a zis:
m7S#El zămisleşte răul şi naşte răul:
în sînul lui coace roade cari-l înşeală.“»
p6Y"Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,
şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
u5c!Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
b4= Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,
şi ramura lui nu va mai înverzi.
^35Dacă se încrede în rău, se înşeală,
căci răul îi va fi răsplata.
2Nu va putea ieşi din întunerec,
flacăra îi va arde mlădiţele,
şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
 B~~~A}}|} ||?{{Zzzyzyyxxexww7vvxvuuittt?ss]rr3qqpp#ooUonnGnmll|lkk'jjSiii/hheggfff.eeedd.ccgcbaaa``?__n^^W]]i\\|\[[ZZ4YY[XXWWVV5UUT7SSwS RRQPP!OO"NOMMlMLLKJJJEII\IHHGGaFFFMEEE&DDlCCC7BB`AAV@@@>??d?>> =\< c S 8 "XVNffst_&Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului?
Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
as;&Ţi s’au deschis porţile morţii?
Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
mrS&Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării?
Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
qq[&Pentruca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor,
şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
p3&Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete,
şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
\o1& ca să apuce capetele pămîntului,
şi să scuture pe cei răi de pe el?
[n/& De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei?
Ai arătat zorilor locul lor,
m& cînd am zis: «Pînă aici să vii, să nu treci mai departe;
aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?»
Pl& cînd i-am pus hotar,
şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
Pk& Cînd i-am făcut haina din nori,
şi scutece din întunerec;
_j7&Cine a închis marea cu porţi,
cînd s’a aruncat din pîntecele mamei ei?
i%&atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie,
şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
ehC&Pe ce sînt sprijinite temeliile lui?
Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
jgM&Cine i-a hotărît măsurile, ştii?
Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
Zf-&Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul?
Spune, dacă ai pricepere.
ae;&Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
cd?&„Cine este celce Îmi întunecă planurile,
prin cuvîntări fără pricepere?
Ic &Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
b%De aceea oamenii trebuie să se teamă de El;
El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.“
a%Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,
căci este mare în tărie,
dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
y`k%dela miază-noapte ne vine aurora,
şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
_%Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,
dar va trece un vînt şi-l va curăţi;
k^O%Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
j]M%Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci sîntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
U\#%Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
x[i%Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele,
cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
mZS%Înţelegi tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
oYW%Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii,
şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
_X7%Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
qW[% Îi face să pară ca o nuia
cu care loveşte pămîntul,
sau ca un semn al dragostei Lui.
V% mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
LU% Încarcă norii cu aburi,
şi-i risipeşte schinteietori;
aT;% Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa,
şi micşorează locul apelor mari.
\S1% Vijelia vine dela miazăzi,
şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
`R9%Fiara sălbatică se trage într’o peşteră,
şi se culcă în vizuina ei.
pQY%Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor,
pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
xPi%El zice zăpezii: «Cazi pe pămînt!»
Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
rO]%Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
N %Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ;
şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
M%Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor,
şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
eLC%Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
]K 5%La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot,
şi sare din locul ei.
oJW$!Dă de veste că e de faţă printr’un bubuit,
şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.
RI$ Ia fulgerul în mînă,
şi-l aruncă asupra protivnicilor Lui.
]H3$Prin aceste mijloace,
El judecă popoarele,
şi dă belşug de hrană.
bG=$Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui,
şi acoperă adîncimile mării.
VF%$Şi cine poate pricepe ruperea norului,
şi bubuitul cortului Său?
WE'$pe care norii o strecoară,
şi o picură peste mulţimea oamenilor.
`D9$Căci El trage la El picăturile de apă,
le preface în abur şi dă ploaia,
xCi$Iată ce mare e Dumnezeu!
Dar noi nu-L putem pricepe,
numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
MB$Orice om le priveşte,
fiecare muritor le vede de departe.
bA=$Nu uita să lauzi faptele Lui,
pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!
u@c$Cine Îi cere socoteală de căile Lui,
şi cine îndrăzneşte să-I spună:
„Faci rău?“
b?=$Dumnezeu este mare în puterea Lui;
cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
U>#$Fereşte-te să faci rău,
căci suferinţa te îndeamnă la rău.
L=$Nu suspina după noapte,
care ia popoarele din locul lor.
<$Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz,
şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?
; $Supărarea să nu te împingă la batjocură,
şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
i:K$Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,
pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.
)9K$Şi pe tine te va scoate din strîmtoare,
ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină,
şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
x8i$Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui,
şi prin suferinţă îl înştiinţează.
N7$îşi pierd viaţa în tinereţă,
mor ca cei desfrînaţi.
]63$ Nelegiuiţii se mînie,
nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;
Q5$ Dacă n’ascultă, pier ucişi de sabie,
mor în orbirea lor.
o4W$ Dacă ascultă şi se supun,
îşi sfîrşesc zilele în fericire,
şi anii în bucurie.
n3U$ Îi înştiinţează ca să se îndrepte,
îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.
R2$ Le pune înainte faptele lor,
fărădelegile lor, mîndria lor.
j1M$Se întîmplă să cadă în lanţuri,
şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
00Y$Nu-Şi întoarce ochii de-asupra celor fără prihană,
şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii,
îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
]/3$El nu lasă pe cel rău să trăiască,
şi face dreptate celui nenorocit.
t.a$Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni;
şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
y-k$Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni,
ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
`,9$Îmi voi lua temeiurile de departe,
şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
a+;$„Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
%* G$Elihu a urmat şi a zis:
j)M#Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba,
şi spune o mulţime de vorbe fără rost.“
v(e#Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă,
nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
h'I#Măcarcă zici că nu-L vezi,
totuş pricina ta este înaintea Lui:
aşteaptă-L!
_&7# Degeaba strigă, căci Dumnezeu n’ascultă,
Cel Atotputernic nu ia aminte.
k%O# Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,
din pricina mîndriei celor răi.
$# care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului,
şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?»
~#u# dar niciunul nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,
f"E# Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor,
se plîng de silnicia multora;
y!k#Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău,
dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.
Q #Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mîna ta?
uc#Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?
Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
a;#Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?
X)#Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.
[/#cînd zici: «La ce-mi foloseşte,
ce cîştig am că nu păcătuiesc?»
r]#„Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
7 k#Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
!;"%Căci adaugă la greşelile lui păcate noi;
bate din palme în mijlocul nostru,
îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
U#"$Să fie încercat dar mai departe,
fiindcă răspunde ca cei răi!
fE"#«Iov vorbeşte fără pricepere,
şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.
q[""Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,
înţeleptul care m’ascultă va gîndi ca mine:
|q"!Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?
Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu;
Spune dar ce ştii!
Y+" arată-mi ce nu văd;
dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?»
c?"Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:
«Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
lQ"pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească
şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
*M"Dacă dă El pace, cine poate s’o turbure?
Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă?
La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
"ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului.
I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
J "Abătîndu-se dela El,
şi părăsind toate căile Lui,
L"Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi,
în faţa tuturor.
\ 1"Căci El cunoaşte faptele lor:
noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.
` 9"El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare,
şi pune pe alţii în locul lor.
z m"Dumnezeu n’are nevoie să privească multă vreme,
ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
s _"Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
U #"Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor,
priveşte paşii fiecăruia.
*M"Într’o clipă, ei îşi pierd viaţa.
La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere,
fără amestecul mînii vreunui om.
%"Care nu caută la faţa celor mari,
şi nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?
pY"care strigă către împăraţi: «Netrebnicilor!»
Şi către domnitori: «Nelegiuiţilor!»
~u"Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii?
Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
c?"Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
a;"tot ce este carne ar pieri deodată,
şi omul s’ar întoarce în ţărînă.
dA"Dacă nu s’ar gîndi decît la El,
dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
gG" Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul?
Cine I-a dat lumea în grija Lui?
q[" Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea;
Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
_7" El dă omului după faptele lui,
răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
~ " Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi!
Departe de Dumnezeu nedreptatea,
departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
i}K" Căci el a zis: «Nu-i foloseşte nimic omului
să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.»
||q"care să umble în tovărăşia celor ce fac rău,
care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
G{"Este vreun om ca Iov,
care să bea batjocura ca apa,
jzM"am dreptate şi trec drept mincinos;
rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.»
Yy+"Iov a zis: «Sînt nevinovat
Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
Nx"Să alegem ce este drept,
să vedem între noi ce este bun.
Zw-"Căci urechea deosebeşte cuvintele,
cum gustă cerul gurii bucatele.»
gvG"«Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele!
Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
7u k"Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
jtM!!Dacă n’ai nimic de zis, ascultă-mă!
Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.“
gsG! Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
Ir !Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
Taci, şi voi vorbi!
Vq%!ca să-l ridice din groapă,
ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
Vp%!Iată, acestea
le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
moS!Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă,
şi viaţa mea vede lumina!»
n/!Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice:
«Am păcătuit, am călcat dreptatea,
şi n’am fost pedepsit după faptele mele;
m+!Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor,
îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie,
şi-i dă înapoi nevinovăţia.
wlg!Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,
se întoarce la zilele tinereţei lui.
+kO!Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului:
«Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă;
am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»
j)!Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s’o urmeze,
Vi%!sufletul i se apropie de groapă,
şi viaţa de vestitorii morţii.
ah;!Carnea i se prăpădeşte şi piere,
oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;
[g/!Atunci îi este greaţă de pîne,
chiar şi de bucatele cele mai alese.
yfk!Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui,
cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.
\e1!ca să-i păzească sufletul de groapă
şi viaţa de loviturile săbiei.
Sd!ca să abată pe om de la rău,
şi să-l ferească de mîndrie,
`c9!Atunci El le dă înştiinţări,
şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
b#!El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte,
cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
naU!Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într’un fel, cînd într’altul.
dar omul nu ia seama.
g`G! Vrei dar să te cerţi cu El,
pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
j_M! Îţi voi răspunde că aici n’ai dreptate,
căci Dumnezeu este mai mare decît omul.
X^)! îmi pune picioarele în butuci,
îmi pîndeşte toate mişcările.»
h]I! Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,
mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
l\Q! «Sînt curat, sînt fără păcat,
sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
V[%!Dar tu ai spus în auzul meu,
şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
^Z5!Astfel frica de mine nu te va turbura,
şi greutatea mea nu te va copleşi.
mYS!Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău,
şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
LX!Dacă poţi, răspunde-mi,
apără-ţi pricina, fii gata!
eWC!Duhul lui Dumnezeu m’a făcut,
şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
[V/!Cu curăţie de inimă voi vorbi,
buzele mele vor spune adevărul curat:
PU!Iată, deschid gura,
şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
`T ;!Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele,
ia aminte la toate cuvintele mele!
gSG căci nu ştiu să linguşesc:
altfel, într’o clipeală m’ar lua Ziditorul meu.
NR Nu voi căuta la înfăţişare,
nu voi linguşi pe nimeni;
dQA Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
~Pu lăuntrul meu este ca un vin care n’are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
UO# Căci sînt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;
_N7 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu,
vreau să spun şi eu ce gîndesc.
M Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările,
pînă s’au oprit şi n’au ştiut ce să mai răspundă.
IL Ei se tem, nu mai răspund!
Li s’a tăiat cuvîntul!
kKO Mie nu mi-a vorbit deadreptul:
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.
Jy Să nu ziceţi însă: «În el noi am găsit înţelepciunea;
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!»
I V’am dat toată luarea aminte;
şi iată că, niciunul din voi nu l-a încredinţat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
H% Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre,
v’am urmărit dovezile,
cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
PG Iată de ce zic:«Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
bF= Nu vîrsta aduce înţelepciunea,
nu bătrîneţa te face în stare să judeci.
\E1 Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
Dy Eu îmi ziceam: «Să vorbească bătrîneţa,
marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.»
OC Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: „Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni:
de aceea m’am temut,
şi m’am ferit să vă arăt gîndul meu.
wBg Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s’a aprins de mînie.
A{ Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
@# Şi s’a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.
P? Atunci s’a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s’a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
o> Y Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.
= (atunci să crească spini din el în loc de grîu,
şi neghină în loc de orz!“
Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
}<s'dacă i-am mîncat roada fără s’o fi plătit,
şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
g;G&Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea,
şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
^:5%să-i dau socoteală de toţi paşii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
\91$Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s’o leg de fruntea mea ca o cunună;
G8#Oh! de aş găsi pe cineva să m’asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
!7;"pentrucă mă temeam de mulţime,
pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul …
6 !dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii {Ca oamenii sau ca Adam},
şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
r5] Dacă petrecea străinul noaptea afară,
dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
q4[dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?»
l3Qeu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem;
2{Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu,
dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
1şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,
căci m’aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
00Yşi dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,
dacă le-am aruncat sărutări {Sărutări, în semn de închinare}, ducîndu-mi mîna la gură:
\/1dacă am privit soarele cînd strălucea,
luna cînd înainta măreaţă,
w.gdacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,
de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
i-KDacă mi-am pus încrederea în aur,
dacă am zis aurului: «Tu eşti nădejdea mea»;
t,aCăci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,
şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
x+iatunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,
să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
p*Ydacă am ridicat mîna împotriva orfanului,
pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
t)afără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,
fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
r(]dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine,
pe cel lipsit neavînd învălitoare,
u'ceu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată,
eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
q&[dacă mi-am mîncat singur pînea,
fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
w%gDacă n’am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
$9Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el?
Oare nu ne-a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
p#Yce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu?
Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
b"= De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,
cînd se certau cu mine,
i!K un foc care mistuie pînă la nimicire,
şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
u c Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
_7 atunci nevastă-mea să macine pentru altul,
şi s’o necinstească alţii!
kO Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
iKatunci eu să samăn şi altul să secere,
şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
'De mi s’a abătut pasul depe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima ochii,
de s’a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
ucsă mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
şi-mi va vedea neprihănirea!
^5Dacă am umblat cu minciuna,
de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
]3N’a cunoscut Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
dAPeirea nu-i oare pentru cel rău,
şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
wgDar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?
Ce moştenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
m UFăcusem un legămînt cu ochii mei,
şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
pYArfa mea s’a prefăcut în instrument de jale,
şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
X)Pielea mi se înegreşte şi cade,
iar oasele îmi ard şi se usucă.
EAm ajuns frate cu şacalii,
tovarăş cu struţii.
b=Umblu înegrit, dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
[/Îmi ferb măruntaiele fără încetare,
m’au apucat zilele de durere.
%CMă aşteptam la fericire,
şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
[/Nu plîngeam eu pe cel amărît?
N’avea inima mea milă de cel lipsit?
jMDar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
c ?Căci ştiu că mă duci la moarte,
în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
a ;Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt,
şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
b =Eşti fără milă împotriva mea,
lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
^ 5Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi;
stau în picioare, şi nu mă vezi.
[ /Dumnezeu m’a aruncat în noroi,
şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
iKDe tăria suferinţei haina îşi pierde faţa,
mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
eCNoaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
dAŞi acum, mi se topeşte sufletul în mine,
şi m’au apucat zilele suferinţei.
taMă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vînt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
taCa printr’o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
w Îmi nimicesc cărarea
şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
!; Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea,
şi îmi împing picioarele,
şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
\1 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,
nu mai au niciun frîu înaintea mea.
B Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipă în faţă.
dA Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
V~%Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, –
sînt izgoniţi din ţară.
K}Urlă printre stufişuri,
şi se adună supt mărăcini.
`|9Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peşterile pămîntului şi în stînci.
h{ISînt izgoniţi din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
tzaSmulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei,
şi n’au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
ry]Sfrijiţi de sărăcie şi foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
|xqDar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor,
cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
!w =Şi acum! … Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cînii turmei mele.
7vgÎmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,
ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
luQCînd li se muia inima, le zîmbeam.
şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
[t/Mă aşteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia de primăvară.
syDupă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea,
şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Yr+Oamenii mă ascultau şi aşteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
^q5Slava mea va înverzi neîncetat,
şi arcul îmi va întineri în mînă.»
jpMApa va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
]o3Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
OnRupeam falca celui nedrept,
şi-i smulgeam prada din dinţi.
Zm-Celor nenorociţi le eram tată,
şi cercetam pricina celui necunoscut.
@l{Orbului îi eram ochi,
şi şchiopului picior.
ykkMă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta şi turban.
ejC Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
ai; Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,
şi pe orfanul lipsit de sprijin.
_h7 Urechea care mă auzea, mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
Ug# Glasul căpeteniilor tăcea,
şi li se lipea limba de cerul gurii.
Yf+ Mai marii îşi opriau cuvîntările,
şi îşi puneau mîna la gură.
qe[tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
qd[Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii,
şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
ucccînd mi se scăldau paşii în smîntînă,
şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
jbMcînd Cel Atotputernic încă era cu mine,
şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
qa[Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,
cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
s`_cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,
şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
l_Q„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,
ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
?^ {Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
]Apoi a zis omului: «Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea;
depărtarea de rău, este pricepere.»
p\Yatunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o,
i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
a[;cînd a dat legi ploii,
şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
^Z5Cînd a rînduit greutatea vîntului,
şi cînd a hotărît măsura apelor,
_Y7Căci El vede pînă la marginile pămîntului,
zăreşte totul subt ceruri.
IX Dumnezeu îi ştie drumul,
El îi cunoaşte locuinţa.
PWAdîncul şi moartea zic:
«Noi am auzit vorbindu-se de ea.»
aV;Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
WU'De unde vine atunci înţelepciunea?
Unde este locuinţa priceperii?
I~~`}}v}||{{hzzz"yyUxxxww8vvIuuzu(ttYtss1rrFqqiqppoo/nnxnmmEllzkk_jjnjiimhhh8gg{gffCeeveddiccc$bbaa[``L__d^^^K]]];\\Y[[[ZZ.YY[XXX/WWlWVVWUUUDTT|T SS1RRWR$QPPyPONMsLLKJIIrHHGH G_FF/EEGDDnCCuC%BBbAAc@@@.?i?>>&==O<m|tp1_l+7@f7[ Z X 6 L UY(cCCI,QDomnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere,
şi care să caute pe Dumnezeu.
 1Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“
S’au stricat oamenii, fac fapte urîte;
nu este niciunul care să facă binele.
9m cînt Domnului,
căci mi-a făcut bine!
lQ Eu am încredere în bunătătea Ta,
sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale:
~u ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!“
Şi să nu se bucure protivnicii mei, cînd mă clatin.
|~q Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină ochilor mei, ca să n’adorm somnul morţii,
+}O Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji,
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
n| W Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine?
f{E Pretutindeni mişună cei răi,
cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
Yz+ Tu, Doamne, îi vei păzi,
şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
y Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate,
un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. –
"x= „Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum“, zice Domnul, „Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.“
w! pe cei ce zic: „Sîntem tari cu limba noastră,
căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?“
av; Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,
limba care vorbeşte cu trufie,
|uq Oamenii îşi spun minciuni unii altora,
pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
ut e Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi,
pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
hsI Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.
|rq Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă:
un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
oqW Domnul cearcă pe cel neprihănit,
dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
,pQ Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri.
Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
\o1 Şi cînd se surpă temeliile,
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
n7 Căci iată că cei răi încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
xm k La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?“
l} ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.
tka Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!
Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
bj= Domnul este Împărat în veci de veci;
neamurile sînt nimicite din ţara Lui.
miS Zdrobeşte braţul celui rău,
pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
;ho Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit,
şi Tu vii în ajutor orfanului.
wgg Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
]f3 Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
meS El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!“
Jd se îndoaie, se pleacă,
şi-i cad săracii în ghiare!
*cM Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde, şi-l trage în laţul lui:
b Stă la pîndă lîngă sate,
şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice:
ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
a Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri;
şi supt limbă are răutate şi fărădelege.
c`? El zice în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci sînt scutit de nenorocire!“
D_ Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.
v^e Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul!
Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gîndurile lui.
u]c Căci cel rău se făleşte cu pofta lui,
iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
x\i Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi,
şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
_[ 9 Pentruce stai aşa de departe, Doamne?
Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
mZS Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire)
fYE Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
jXM Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,
nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
fWE Cei răi se întorc la locuinţa morţilor:
toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.
V Domnul Se arată, face dreptate,
şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente – Oprire)
zUm Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o,
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
wTg ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului,
şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
S Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei,
şi ridică-mă din porţile morţii,
|Rq Căci El răzbună sîngele vărsat,
şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
oQW Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,
vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
xPi Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine,
căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
SO Domnul este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
SN El judecă lumea cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
~Mu Ei s’au dus, dar Domnul împărăteşte în veac,
şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
$LA S’au dus vrăjmaşii! N’au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice!
Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s’a şters pomenirea!
uKc Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,
le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
J căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea,
şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
YI+ pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
nHU Voi face din Tine bucuria şi veselia mea,
voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
]G 5 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
`F9 Doamne, Dumnezeul nostru,
cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!
_E7păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
=Duoile şi boii laolaltă,
fiarele cîmpului,
kCOI-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale,
toate le-ai pus supt picioarele lui:
qB[L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu,
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
tAaîmi zic: „Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el?
Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
o@WCînd privesc cerurile – lucrarea mînilor Tale –
luna şi stelele pe cari le-ai făcut,
Q?Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă,
Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
> Doamne, Dumnezeul nostru,
cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!
Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.
z=mEu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui,
şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.
!<;Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui,
şi silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
Z;-face o groapă, o sapă,
şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
m:SIată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
`99 îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare
şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
8 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia,
Îşi încordează arcul, şi-l ocheşte,
a7; Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.
[6/ Scutul meu este în Dumnezeu,
care mîntuieşte pe cei cu inima curată.
$5A Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit,
Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!
o4WDomnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
f3ESă Te înconjure adunarea popoarelor,
şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!
%2CScoală-Te, Doamne, cu mînia Ta!
Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei,
trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!
)1Katunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m’ajungă,
să-mi calce viaţa la pămînt,
şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)
0 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,
şi n’am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
r/]Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelege pe mînile mele,
f.Eca să nu mă sfîşie ca un leu,
care înghite fără să sară cineva în ajutor.
}- uDoamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
,) Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă;
într’o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.
X+) Domnul îmi ascultă cererile,
şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
v*eDepărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul!
Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!
v)eMi s’a supt faţa de întristare,
şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
y(kNu mai pot gemînd!
În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul,
şi-mi scald patul în lacrămi.
u'cCăci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine;
şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
i&KÎntoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul!
Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
s%_Sufletul mi-i îngrozit de tot;
şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
q$[Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc!
Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
U# %Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta,
şi nu mă mustra cu urgia Ta.
"  Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne,
şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
2!] Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura,
se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celorce iubesc Numele Tău.
V % Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor.
Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr!
Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
5c Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gîtlejul le este un mormînt deschis,
şi pe limbă au vorbe linguşitoare.
 Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei!
Netezeşte calea Ta supt paşii mei.
 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.
mSşi pierzi pe cei mincinoşi;
Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.
mSNebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,
r]Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lîngă Tine.
veDoamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!
Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.
oWIa aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
[ 1Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă suspinurile mele!
xiEu mă culc şi adorm în pace,
căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei
cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.
Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?“
Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!“
PAduceţi jertfe neprihănite,
şi încredeţi-vă în Domnul.
Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi!
Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi. (Oprire)
q[Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte:
Domnul aude cînd strig către El.
7Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea?
Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire)
. WRăspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele:
scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare!
Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
dALa Domnul este scăparea:
binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire)
 -Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!
Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei,
şi zdrobeşti dinţii celor răi.
d ANu mă tem de zecile de mii de popoare,
cari mă împresoară de toate părţile.
^ 5Mă culc, adorm,
şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.
s _Eu strig cu glasul meu către Domnul,
şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt. (Oprire)
h IDar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu,
Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
q[Cît de mulţi zic despre mine:
„Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!“ – (Oprire)
a =Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei!
Ce mulţime se scoală împotriva mea!
A{ Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie,
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mînia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cîţi se încred în El!
N Slujiţi Domnului cu frică,
şi bucuraţi-vă, tremurînd.
|q Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
b= Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.»
kOCere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
„Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ – zice Unsul –
„Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
^5„Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“
_7Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte,
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
M~Celce şade în ceruri rîde,
Domnul Îşi bate joc de ei.
Y}+„Să le rupem legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!“ –
|+Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
g{ IPentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?
lz SCăci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.
y yDeaceea cei răi nu pot ţinea capul sus în judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
cx ANu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
?w yEl este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui,
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
jv OCi îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
'u KFerice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi,
şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
:to*Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile.
s*Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam.
r*În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
oqW*celei dintîi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.
.pW* A avut şapte fii şi trei fete;
joM* În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.
n* Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
2m]* Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s’a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.
"l=* Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s’au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
{jo*Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mînia Mea S’a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n’aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
ci?*De aceea mi-e scîrbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.“
^h5*„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine;
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
ag;*„Ascultă-Mă, şi voi vorbi;
te voi întreba, şi Mă vei învăţa.“ –
Rf*„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?“ –
„Da, am vorbit, fără să le înţeleg,
de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.“ –
neU*„Ştiu că Tu poţi totul,
şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale“. –
0d ]*Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
qc[)"Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împăratul celor mai mîndre dobitoace.“
cb?)!Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn;
este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
gaG) În urmă el lasă o cărare luminoasă;
şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
l`Q)Face să clocotească fundul mării ca un cazan,
şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
o_W)Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi:
ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
b^=)Nu vede în ghioagă decît un fir de pai,
şi rîde la şuieratul săgeţilor.
`]9)Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
J\ )Pentru el ferul este ca paiul,
arama, ca lemnul putred.
i[K)Degeaba este lovit cu sabia;
căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
WZ')Cînd se scoală el, tremură vitejii,
şi spaima îi pune pe fugă.
^Y5)Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
aX;)Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,
ca turnate pe el, neclintite.
MW)Tăria lui stă în grumaz,
şi înaintea lui sare groaza.
QV)Suflarea lui aprinde cărbunii,
şi gura lui aruncă flacări.
lUQ)Din nările lui iese fum,
ca dintr’un vas care fierbe, ca dintr’o căldare fierbinte.
RT)Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
eSC)Strănuturile lui fac să strălucească lumina;
ochii lui sînt ca geana zorilor.
lRQ)Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează,
se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
XQ))se ţin unul de altul,
şi nici aerul n’ar putea trece printre ele.
uPc)Scuturile {Sau Solzii} lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr’o pecete;
yOk)Cine va putea deschide porţile gurii lui?
Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
cN?) Cine-i va putea ridica veşmîntul?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
{Mo) Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui,
şi de frumuseţea întocmirii lui.
RL) Cui sînt dator, ca să-i plătesc?
Supt cer totul este al Meu.
sK_) Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte.
Cine Mi s’ar împotrivi în faţă?
vJe) Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:
numai să-l vezi, şi cazi la pămînt!
fIE)Ridică-ţi numai mîna împotriva lui,
şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
KH)Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe,
şi capul cu căngi?
NG)Fac pescarii negoţ cu el?
Îl împart ei între negustori?
nFU)Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?
Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
QE)Va face el un legămînt cu tine.
ca să-ţi fie rob pe vecie?
ZD-)Îţi va face el multe rugăminţi?
Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
eCC)Îi vei putea petrece papura prin nări?
Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?
]B 5)Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa?
Sau să-i legi limba cu o funie?
A(Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă?
Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?
"@=(Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge:
chiar de s’ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit.
f?E(Desişul lotusului îl acopere cu umbra lui,
sălciile pîrîului îl înconjoară.
R>(Se culcă supt lotus,
în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
[=/(El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele cîmpului.
#<?(El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.
Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă {Adică dinţi mari ca să se apere}.
l;Q(Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă,
mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer.
h:I(Îşi îndoaie coada tare ca un cedru,
şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute.
f9E(Uită-te ce tărie are în coapse,
şi ce putere are în muşchii pîntecelui său!
n8U(Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie!
El mănîncă iarbă ca boul.
F7(Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
e6C( ascunde-i pe toţi împreună în ţărînă,
înveleşte-le faţa în întunerec!
Y5+( Smereşte cu o privire pe cei trufaşi,
zdrobeşte pe loc pe cei răi,
_47( Varsă-ţi valurile mîniei tale,
şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
h3I( Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime,
îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
U2#( Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu,
şi un glas de tunet ca al Lui?
v1e(Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea?
Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
d0A(„Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
J/ (Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
m.S(Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde;
de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.“
]-3(„Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund?
Îmi pun mîna la gură.
1,](Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
+3(„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic?
Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?“
1* _(Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:
b)='Puii lui îi beau sîngele;
şi acolo unde sînt hoituri, acolo-i şi vulturul.
e(C'De acolo descopere el prada,
şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
''El locuieşte în stînci,
acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
g&G'Oare din porunca ta se înalţă vulturul,
şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
k%O'Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul,
şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
)$K'La sunetul trîmbiţei parcă zice:
«Înainte!»
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
l#Q'fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul,
n’are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
Y"+'Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el,
suliţa şi lancea strălucesc,
a!;'îşi bate joc de frică, nu se teme,
şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
g G'Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui,
se aruncă asupra celor înarmaţi;
b='Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
Y+'Tu dai putere calului,
şi-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
X)'Cînd se scoală şi porneşte,
rîde de cal şi de călăreţul lui.
b='Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
şi nu i-a făcut parte de pricepere.
}s'Este aspră cu puii săi de parcă nici n’ar fi ai ei.
Că s’a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum!
mS'Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
|q'Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle,
şi le lasă să se încălzească în nisip.
c?' Aripa struţului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
fE' Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale,
ca să le strîngă în aria ta?
q[' Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare?
Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
}' Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
b=' Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?
Şi stă el noaptea la ieslea ta?
eC'Străbate munţii ca să-şi găsească hrana,
şi umblă după tot ce este verde.
gG'El rîde de zarva cetăţilor,
şi n’aude strigătele stăpînului, care-l mînă.
S'I-am dat ca locuinţă pustiul,
şi pămîntul sărac ca locaş.
]3'Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
lQ'Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod,
pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
O'Ele se pleacă, fată puii,
şi scapă iute de durerile lor.
d A'Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate,
şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
e  E'Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
 &)Cine pregăteşte corbului hrana,
cînd puii lui strigă spre Dumnezeu,
cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?
a ;&(cînd stau ghemuiţi în vizuina lor,
cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
_ 7&'Tu izgoneşti prada pentru leoaică,
şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
zm&&pentruca să înceapă pulberea să facă noroi,
şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
fE&%Cine poate să numere norii cu înţelepciune,
şi să verse burdufurile cerurilor,
s_&$Cine a pus înţelepciunea în negura norilor,
sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
\1&#Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece?
Îţi zic ele: «Iată-ne?»
fE&"Îţi înalţi tu glasul pînă la nori,
ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
a;&!Cunoşti tu legile cerului?
Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
r]& Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului,
şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
eC&Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei,
sau să deslegi frînghiile Orionului?
fE&ca apele să se îngroaşe ca o piatră,
şi faţa adîncului să se întărească?
T!&Din al cui sîn iese ghiaţa,
şi cine naşte promoroaca cerului,
M~&Are ploaia tată?
Cine dă naştere picăturilor de rouă?
~}u&pentru ca să adape locurile pustii şi uscate,
şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
q|[&pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori,
pe un pustiu unde nu sînt oameni;
o{W&Cine a deschis un loc de scurgere ploii,
şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
rz]&Pe ce cale se împarte lumina?
Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
ry]&pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare,
pentru zilele de război şi de bătălie?
`x9&Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii?
Ai văzut tu cămările grindinei,
Yw+&Ştii, căci atunci erai născut,
şi numărul zilelor tale este mare!
nvU&Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor,
şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
muS&Unde este drumul care duce la locaşul luminii?
Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
l~~U}}.||Q{{zrz+yyexxQwwpwvuultt]ss)rrCqqIpppoo*nmmell>&==$<<\<;;L:99T88 766655i44F3322N11@00=//;..9.-,,++**{*)})"((P''c'&&W%%x% $$G##r#""O!!!! fc#|J-IBJ+5W3y    1 -^b8Tal"= mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri.
Mi s’au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
 Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare:
faţa, sufletul, şi trupul mi s’au topit de întristare;
hIşi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
_7Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi,
şi mă încred în Domnul.
pYÎn mînile Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
nUScoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
yCăci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea,
şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
"~=Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare,
o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
|} sDoamne, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
z|m pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută.
Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
|{q Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie,
mi-ai deslegat sacul de jale, şi m’ai încins cu bucurie,
Mz Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!“ –
(yI „Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă?
Poate să Te laude ţărîna?
Poate ea să vestească credincioşia Ta?
Ux#Doamne, eu am strigat către tine, şi m’am rugat Domnului, zicînd:
wwDoamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare…
dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m’am turburat.
Xv)Cînd îmi mergea bine, ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!“
u%Căci mînia Lui ţine numai o clipă,
dar îndurarea Lui ţine toată viaţa:
seara vine plînsul,
iar dimineaţa veselia.
rt]Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
s%Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor,
Tu m’ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.
]r3Doamne, Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
şi Tu m’ai vindecat.
wq iTe înalţ, Doamne, căci m’ai ridicat,
şi n’ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
dpA Domnul dă tărie poporului Său,
Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace.
o Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul,
şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
n Glasul Domnului face pe cerboaice să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!“
fmEglasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades.
GlGlasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc,
mkSîi face să sară ca nişte viţei,
şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
SjGlasul Domnului sfarmă cedrii;
Domnul sfarmă cedrii Libanului;
OiGlasul Domnului este puternic,
glasul Domnului este măreţ.
yhkGlasul Domnului răsună pe ape,
Dumnezeul slavei face să bubue tunetul:
Domnul este pe ape mari.
g{Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
Vf 'Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste.
e Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău,
şi binecuvîntează moştenirea Ta!
Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.
bd=Domnul este tăria poporului Său,
El este Stînca izbăvitoare a unsului Său.
>cuDomnul este tăria mea şi scutul meu;
în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat.
De aceea îmi este plină de veselie inima,
şi-L laud prin cîntările mele.
Zb-Binecuvîntat să fie Domnul,
căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
aCăci ei nu iau aminte la lucrările Domnului,
la lucrarea mînilor Lui.
Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
2`]Răsplăteşte-le după lucrările lor
şi după răutatea faptelor lor,
răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor!
Dă-le plata care li se cuvine!
4_aNu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răi
şi cu oamenii nelegiuiţi,
cari vorbesc de pace aproapelui lor
şi, cînd colo, au răutate în inimă.
^Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine,
şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt.
K] Doamne, către Tine strig. Stînca mea!
Nu rămînea surd la glasul meu,
ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,
să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
x\iNădăjduieşte în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima,
şi nădăjduieşte în Domnul!
r[] O! dacă n’aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe pămîntul celor vii!…
5Zc Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi,
şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire.
Y Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă,
din pricina vrăjmaşilor mei.
ZX- Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
+WO Nu-mi ascunde Faţa Ta,
nu îndepărta cu mînie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mîntuirii mele!
kVOInima îmi zice din partea Ta:
„Caută Faţa Mea!“
Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
aU;Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
JT Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui
în sunetul trîmbiţei,
voi cînta şi voi lăuda pe Domnul.
#S?Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului,
mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui,
şi mă va înălţa pe o stîncă.
TR!Un lucru cer dela Domnul,
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea Domnului,
şi să mă minunez de Templul Lui.
6QeChiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s’ar teme.
Chiar război de s’ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
*PMCînd înaintează cei răi împotriva mea,
ca să-mi mănînce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
O +Domnul este lumina şi mîntuirea mea:
de cine să mă tem?
Domnul este sprijinitorul vieţii mele:
de cine să-mi fie frică?
dNA Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă:
voi binecuvînta pe Domnul în adunări.
TM! Eu umblu în neprihănire;
izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
aL; ale căror mîni sînt nelegiuite,
şi a căror dreaptă este plină de mită!
lKQ Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii,
nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge,
aJ;Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale,
şi locul în care locuieşte slava Ta.
XI)ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.
]H3Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
VG%Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.
gFGNu şed împreună cu oamenii mincinoşi,
şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
`E9Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei,
şi umblu în adevărul Tău.
oDWCercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!
sC aFă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
KBIzbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
jAMSă mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
cînd îmi pun nădejdea în Tine!
y@kPăzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă!
Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
`?9Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei,
şi cu ce ură mare mă urmăresc.
]>3Uită-Te la ticăloşia şi truda mea,
şi iartă-mi toate păcatele mele.
K=Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
[</Priveşte-mă şi ai milă de mine,
căci sînt părăsit şi nenorocit.
k;OEu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
|:qPrietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,
şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
S9 El va locui în fericire,
şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
y8k Cine este omul, care se teme de Domnul?
Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s’o aleagă.
X7) Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci mare este!
6 Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie,
pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
r5] El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.
El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
V4%Domnul este bun şi drept:
de aceea arată El păcătoşilor calea.
63eNu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele;
ci adu-Ţi aminte de mine,
după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
a2;Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta;
căci sînt vecinice.
11Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă;
căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
U0#Arată-mi, Doamne, căile Tale,
şi învaţă-mă cărările Tale.
/!Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine:
ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
}.sÎn Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine,
ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
4- eLa Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
,{ „Cine este acest Împărat al slavei?“
– Domnul oştirilor:
El este Împăratul slavei! – (Oprire)
z+m Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi vecinice,
ca să intre Împăratul slavei! –
*y„Cine este acest Împărat al slavei?“ –
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
{)oPorţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-vă, porţi vecinice,
ca să intre Împăratul slavei! –
(Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,
a celor ce caută Faţa Ta,
Dumnezeul lui Iacov. – (Oprire)
w'gAcela va căpăta binecuvîntarea Domnului,
starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui.
&Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată,
cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună,
şi nu jură ca să înşele.
w%gCine va putea să se suie la muntele Domnului?
Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? –
Q$Căci El l-a întemeiat pe mări,
şi l-a întărit pe rîuri.
`# ;Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei ce o locuiesc!
'"GDa, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.
!Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn,
şi paharul meu este plin de dă peste el.
% CChiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.
wgîmi înviorează sufletul,
şi mă povăţuieşte pe cărări drepte,
din pricina Numelui Său.
T!El mă paşte în păşuni verzi,
şi mă duce la ape de odihnă;
E Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
ucAceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
ucO sămînţă de oameni li va sluji;
şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
J Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă,
ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
W'Căci a Domnului este împărăţia:
El stăpîneşte peste neamuri.
7Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul:
toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
Cei săraci vor mînca şi se vor sătura,
ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda:
veselă să vă fie inima pe vecie!
În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:
şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
.UCăci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit,
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci îl ascultă cînd strigă către El.
1[Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
a;Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
U#Scapă-mă din gura leului,
şi scoate-mă din coarnele bivolului!
QScapă-mi sufletul de sabie,
şi viaţa din ghiarele cînilor!
c?Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
_7îşi împart hainele mele între ei,
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
a;toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
 -Căci nişte cîni mă înconjoară,
o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns mînile şi picioarele:
 {Mi se usucă puterea ca lutul,
şi mi se lipeşte limba de cerul gurii:
m’ai adus în ţărîna morţii.
 3Am ajuns ca apa, care se scurge,
şi toate oasele mi se despart;
mi s’a făcut inima ca ceara,
şi se topeşte înlăuntrul meu.
^ 5 Îşi deschid gura împotriva mea,
ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
f E O mulţime de tauri sînt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
gG Nu Te depărta de mine, căci s’apropie necazul,
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
s_ de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta,
din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
{o Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei,
m’ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
|q„S’a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!“ –
gGToţi ceice mă văd îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
dADar eu sînt vierme, nu om,
am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
q[Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
]3În Tine se încredeau părinţii noştri:
se încredeau, şi-i izbăveai.
b=Totuş Tu eşti Cel Sfînt,
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
jMStrig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi:
strig şi noaptea, şi tot n’am odihnă.
~ 7Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m’ai părăsit,
şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s’asculţi plîngerile mele?
_}7 Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,
şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.
\|1 Căci îi vei face să dea dosul,
şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
e{C Ei au urzit lucruri rele împotriva ta,
au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
fzE Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
y! şi-i vei face ca un cuptor aprins,
în ziua cînd te vei arăta;
Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi-i va mînca focul.
wxgMîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi,
dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
ywkCăci împăratul se încrede în Domnul;
şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.
qv[Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvîntări,
şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.
luQMare este slava lui în urma ajutorului Tău.
Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
ftEÎţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o:
o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.
yskCăci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire,
şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.
hrII-ai dat ce-i dorea inima,
şi n’ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele. (Oprire)
q Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i-o dai Tu.
Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
Tp! Scapă, Doamne, pe împăratul,
şi ascultă-ne cînd Te chemăm!
Zo-Ei se îndoaie şi cad;
dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
n{Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor;
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
,mQŞtiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
!l;Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
ekCSă-ţi dea ce-ţi doreşte inima,
şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
~juSă-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare,
şi să primească arderile tale de tot! (Oprire)
liQsă-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt,
şi să te sprijinească din Sion!
lh SSă te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
gPrimeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele,
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu!
)fK Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie,
ca să nu stăpînească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
weg Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!
vde Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele;
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
c  Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat;
sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.
by Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.
a Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima;
poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii.
`7Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
_răsare la un capăt al cerurilor,
şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
^yŞi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
]+dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii.
În ceruri El a întins un cort soarelui.
\\1Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit:
a[;O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
hZ KCerurile spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.
Y 2El dă mari izbăviri împăratului Său,
şi dă îndurare unsului Său:
lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
fXE1Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cînta spre slava Numelui Tău.
W 0şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
LV/Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune popoarele,
xUi.Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
hTI-Fiilor străinului li se moaie inima de mine,
şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
`S9,El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,
fiii străinului mă linguşesc.
R!+Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;
un popor, pe care nu-l cunoaşteam, îmi este supus.
lQQ*Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,
îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
hPI)Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!
Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
pOY(Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
oNW'Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
ZM-&Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:
ei cad supt picioarele mele.
dLA%Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung,
şi nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.
UK#$Tu lărgeşti drumul supt paşii mei,
şi nu-mi alunecă glesnele.
xJi#Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijineşte,
şi îndurarea Ta mă face mare.
fIE"El îmi deprinde mînile la luptă,
aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
H !El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,
şi mă aşează pe înălţimile mele {Cetăţuile de pe munţi}.
aG; Dumnezeu mă încinge cu putere,
şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
tFaCăci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
E'Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,
Cuvîntul Domnului este încercat:
El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
sD_Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
kCODa, Tu îmi aprinzi lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
bB=Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte,
şi smereşti privirile trufaşe.
gAGcu cel curat Te arăţi curat,
şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
\@1Cu cel bun Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
}?sDeaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
]>3Am fost fără vină faţă de El,
şi m’am păzit de fărădelegea mea.
f=EToate poruncile Lui au fost înaintea mea,
şi nu m’am depărtat dela legile Lui.
e<Ccăci am păzit căile Domnului,
şi n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
n;UDomnul mi-a făcut după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mînilor mele:
X:)El m’a scos la loc larg,
şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
v9eEi năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
v8em’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
_77El Şi-a întins mîna de sus, m’a apucat,
m’a scos din apele cele mari;
69Atunci s’a văzut albia apelor,
şi s’au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
5}A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
4} Domnul a tunat în ceruri,
Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,
cu grindină şi cărbuni de foc.
3} Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori,
cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
2 Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
V1% Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Z0- A plecat cerurile, şi S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
/Din nările Lui se ridica fum,
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
!.;Atunci s’a sguduit pămîntul şi s’a cutremurat,
temeliile munţilor s’au mişcat,
şi s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
Y-+Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
h,Imă înfăşuraseră legăturile mormîntului,
şi mă prinseseră laţurile morţii.
_+7Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
_*7Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»
şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
C)Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund,
scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
9( o„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
x'iDar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
& Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
cari îşi au partea lor în viaţa aceasta,
şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sînt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
z%m Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
q$[ Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.
s#_ Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar,
mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.
J"  Ei îşi închid inima,
au cuvintele semeţe în gură.
h!I de cei răi, cari mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.
X )Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
/Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost,
şi-i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
|qStrig către Tine, căci m’asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!
dApaşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale,
şi nu mi se clatină picioarele.
{Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
+ODacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic:
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.
lQSă se arate dreptatea mea înaintea Ta,
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
 3Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
 Îmi vei arăta cărarea vieţii;
înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse,
şi desfătări vecinice în dreapta Ta.
 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
uc De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte,
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
lQAm necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei:
cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.
xiEu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
c?O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
hIDomnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
%CIdolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n’aduc jertfele lor de sînge,
şi nu pun numele lor pe buzele mele.
c?Sfinţii, cari sînt în ţară,
oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.
]3Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura mea fericire!“
D Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
 )El nu-şi dă banii cu dobîndă,
şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.
= sEl priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurămînt în paguba lui.
 wAcela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său,
şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
u c– Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu,
şi spune adevărul din inimă.
b  ?Doamne, cine va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?
A{O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Cînd va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
_7Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit …
dar scăparea lui este Domnul.
lQEi vor tremura de spaimă,
cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
$AŞi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea,
de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,
şi nu cheamă pe Domnul?
Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au dovedit nişte netrebnici;
nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
C~~?}}|}|}{{/zyyHxxEwwhwvuutss3rrqqEppgpoonnWmmmll?kkykjj'iiIhhhggJffjeee!ddGccc'bb;aa_```__<^^m]]z]\[[ZZ[Z YsXXQWWCVV+UU*TTfSSRRQQ8PP OO4NN MMVLLaKKK7JJbIIHHYGGoG$FFXEEQDDD CC7BBXB AA@@A??1>>e>==<harul este turnat pe buzele tale:
de aceea te-a binecuvîntat Dumnezeu pe vecie.
7 i-Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă,
şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!“
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
V%,Scoală-Te, ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
ta,Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire,
trupul nostru este lipit de pămînt.
fE,Pentruce Îţi ascunzi Faţa?
Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
Z-,Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
,Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele,
sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
Y+,n’ar şti Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
ve,Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru,
şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
fE,ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor,
şi să ne acoperi cu umbra morţii.
b~=,da, inima nu ni s’a abătut,
paşii nu ni s’au depărtat de pe cărarea Ta,
{}o,Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legămîntul Tău:
{|o,la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
[{/,Ocara mea este totdeauna înaintea mea,
şi ruşinea îmi acopere faţa,
jzM,Ne faci de pomină printre neamuri,
şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
kyO, Ne faci de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
Ux#, Vinzi pe poporul Tău pe nimic,
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
Tw!, Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
vve, ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului,
şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
^u5, Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
jtM,Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. – (Oprire)
gsG,ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri,
şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
Nr,Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
jqM,Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
Zp-,Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
.oU,Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară,
nu braţul lor i-a mîntuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentrucă îi iubeai.
xni,Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
+m Q,Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit
lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
8li+Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda:
El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
2k]+Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea,
şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
j1+Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească,
şi să mă ducă la muntele Tău cel sfînt
şi la locaşurile Tale!
i5+Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi?
Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?
"h ?+Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos!
Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
9gk* Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
f!* Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?“
"e=* De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: „Pentruce mă uiţi?
Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?“
d'*Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,
iar noaptea, cîntam laudele Lui,
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
c}*Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;
toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
!b;*Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului,
din Hermon, şi din muntele Miţear.
8ai*Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda;
El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
`9*Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine,
cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime,
şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
}_s*Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte,
cînd mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“
^*Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;
cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
l] S*Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
s\_) Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din vecinicie în vecinicie!
Amin! Amin!
q[[) Tu m’ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele,
şi m’ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
fZE) Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
mYS) Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
+XO) Chiar şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea,
ridică şi el călcîiul împotriva mea.
jWM)„Este atins rău de tot, – zic ei –
iată-l culcat, n’are să se mai scoale!“
Vw)Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea,
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
4Ua)Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri,
strînge temeiuri ca să mă vorbească de rău;
şi cînd pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
oTW)Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Cînd va muri? Cînd îi va pieri numele?“
sS_)Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.“
|Rq)Domnul îl sprijineşte, cînd este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate boalele lui.
Q!)Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pămînt,
şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
qP ])Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
O!(Eu sînt sărac şi lipsit,
dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!
0NY(Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare:
„Mărit să fie Domnul!“
ZM-(Să rămînă înlemniţi de ruşinea lor,
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!“
+LO(Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi,
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
ceice-mi doresc pierzarea!
TK!( Izbăveşte-mă, Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
UJ#( Căci rele fără număr mă împresoară,
m’au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea.
Sînt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima.
|Iq( Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale;
ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
-HS( Nu ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta,
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
G( Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele.
Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
_F7(vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
eEC(Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –
D5(Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
mCS(Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
B(Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul,
şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
,AQ(Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta, s’au temut,
şi s’au încrezut în Domnul.
@}(M’a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stîncă, şi mi-a întărit paşii.
j? O(Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S’a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
r>]' Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu,
pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!
\=1' Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrămilor mele!
Căci sînt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca toţi părinţii mei.
2<]' Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui:
îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.
Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
b;=' Abate-Ţi loviturile dela mine!
Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
>:w' Stau mut, nu deschid gura,
căci Tu lucrezi.
b9='Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara celui nebun!
W8''Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea
|7q'Da, omul umblă ca o umbră,
se frămîntă degeaba,
strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
E6'Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,
şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s’ar ţinea. – (Oprire)
5''„Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cît de trecător sînt.“
4'Îmi ardea inima în mine,
un foc lăuntric mă mistuia;
şi atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:
3'Am stat mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit;
şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
'2 I'Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frîu gurii,
cît va sta cel rău înaintea mea.“
J1 &Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mîntuirea mea!
O0&Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
j/M&Ei îmi întorc rău pentru bine,
îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
. &Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere;
ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
N-&Îmi mărturisesc fărădelegea,
mă doare de păcatul meu.
],3&Căci sînt aproape să cad,
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
+3&Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine,
şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!“
X*)&Doamne, în Tine nădăjduiesc;
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
_)7&Sînt ca un om, care n’aude,
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
\(1& Iar eu sînt ca un surd, n’aud;
sînt ca un mut, care nu deschide gura.
'9& Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi,
şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
n&U& Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea,
şi rudele mele stau de o parte.
s%_& Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte,
şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
o$W& Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta,
şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
k#O&Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire;
turburarea inimii mele mă face să gem.
|"q&Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele,
şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
e!C&Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit;
toată ziua umblu plin de întristare.
b =&Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
~u&Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;
ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
!;&N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale;
nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
a;&Căci săgeţile Tale s’au înfipt în mine,
şi mîna Ta apasă asupra mea.
W )&Doamne, nu mă mustra în mînia Ta,
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
}%(Domnul îi ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentrucă se încred în El.
oW%'Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
lQ%&Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii,
sămînţa celor răi este prăpădită.
%%Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul de pace are parte de moştenitori.
q[%$Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
`9%#Am văzut pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
/%"Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
gG%!Dar Domnul nu-l lasă în mînile lui,
şi nu-l osîndeşte cînd vine la judecată.
S% Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit,
şi caută să-l omoare.
Z-%Legea Dumnezeului său este în inima lui;
şi nu i se clatină paşii.
lQ%Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea,
şi limba lui trîmbiţează dreptatea.
X)%Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara,
şi vor locui în ea pe vecie.
1[%Căci Domnul iubeşte dreptatea,
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sînt supt paza Lui,
dar sămînţa celor răi este nimicită.
M%Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
l Q%Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut;
şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.
 !%Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.
n U%dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot,
căci Domnul îl apucă de mînă.
L %Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;
p Y%Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.
iK%Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi;
dar cel neprihănit este milos, şi dă.
|q%Dar cei răi pier,
şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune:
pier, pier ca fumul.
gG%Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în zilele de foamete.
c?%Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi;
şi moştenirea lor ţine pe vecie.
kO%Căci braţele celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
Z-%Mai mult face puţinul celui neprihănit,
decît belşugul multor răi.
^5%Dar sabia lor intră în însăş inima lor,
şi li se sfărîmă arcurile.
"=%Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
P% Domnul rîde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua.
ve% Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit,
şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.
H~ % Cei blînzi moştenesc ţara,
şi au belşug de pace.
u}c% Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.
o|W% Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.
k{O%Lasă mînia, părăseşte iuţimea;
nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
:zm%Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.
Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
pyY%El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,
şi dreptul tău ca soarele la amează.
gxG%Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
`w9%Domnul să-ţi fie desfătarea,
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
ovW%Încrede-te în Domnul, şi fă binele;
locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Tu!%căci sînt cosiţi iute ca iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
Vt '%Nu te mînia pe cei răi,
şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
wsg$ Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă;
sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
mrS$ Să nu m’ajungă piciorul celui mîndru,
şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.
q{$ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc,
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
Op$ Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
ao;$Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
znm$Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
'mG$Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,
şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare.
Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
glG$Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri,
şi credincioşia Ta pînă la nori.
kw$În aşternutul lui se gîndeşte la răutate,
stă pe o cale care nu este bună,
şi nu urăşte răul.
j$Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare;
nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
i$Căci se măguleşte singur în ochii lui,
ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
rh _$Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.“
cg?#Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.
@fy#Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea,
şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care vrea pacea robului Său!“
.eU#Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
ndU#Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!“
Să nu zică „L-am înghiţit!“
icK#Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să nu se bucure ei de mine!
pbY#Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
Na#Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!
Nu Te depărta de mine, Doamne!
`#Îşi deschid gura larg împotriva mea,
şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!“
u_c#Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
^+#Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi,
nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
x]i#Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
\!#Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
s[_#Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
$ZA#Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng;
se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească,
şi mă sfîşie neîncetat.
wYg#Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
X# Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post,
şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
OW# Îmi întorc rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
_V7# Nişte martori mincinoşi se ridică,
şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
FU# Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine poate, ca Tine,
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jăfuieşte?“
bT=# Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:
se va veseli de mîntuirea Lui.
S#să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
R #Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
gQG#Drumul să le fie întunecos şi alunecos,
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
\P1#Să fie ca pleava luată de vînt,
şi să-i gonească îngerul Domnului!
O#Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
N{#Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
zi sufletului meu: „Eu sînt mîntuirea ta!“
GM#Ia pavăza şi scutul,
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
dL C#Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
tKa"Domnul scapă sufletul robilor Săi,
şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.
oJW"Pe cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.
ZI-"Toate oasele i le păzeşte,
ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.
sH_"De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
mGS"Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă,
şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
iFK"Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude,
şi-i scapă din toate necazurile lor.
tEa"Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi,
ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.
rD]"Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană,
şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
`C9"Depărtează-te de rău, şi fă binele;
caută pacea, şi aleargă după ea!
TB!" Fereşte-ţi limba de rău,
şi buzele de cuvinte înşelătoare!
cA?" Cine este omul, care doreşte viaţa,
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
_@7" Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,
căci vă voi învăţa frica Domnului.
u?c" Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame,
dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
n>U" Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
c=?"Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
o<W"Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El,
şi-i scapă din primejdie.
b;="Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude,
şi-l scapă din toate necazurile lui.
x:i"Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie,
şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
f9E"Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:
m’a izbăvit din toate temerile mele.
a8;"Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! –
f7E"Să mi se laude sufletul în Domnul!
Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
e6 E"Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
^55!Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
după cum o nădăjduim noi dela Tine!
v4e!Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El,
căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.
b3=!Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul;
El este Ajutorul şi Scutul nostru.
k2O!ca să le scape sufletul dela moarte,
şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
{1o!Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El,
peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
c0?!calul nu poate da chezăşia biruinţei,
şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
g/G!Nu mărimea oştirii scapă pe împărat,
nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
Y.+!El le întocmeşte inima la toţi,
şi ia aminte la toate faptele lor.
^-5!Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte
pe toţi locuitorii pămîntului.
a,;! Domnul priveşte din înălţimea cerurilor,
şi vede pe toţi fiii oamenilor.
~+u! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!
k*O! Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie,
şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
a);! Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor,
zădărniceşte planurile popoarelor.
V(%! Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
l'Q!Tot pămîntul să se teamă de Domnul!
Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
i&K!El îngrămădeşte apele mării într’un morman,
şi pune adîncurile în cămări.
u%c!Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului,
şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
a$;!El iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea Domnului umple pămîntul.
t#a!Căci Cuvîntul Domnului este adevărat,
şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
d"A!Cîntaţi-I o cîntare nouă!
Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
V!%!Lăudaţi pe Domnul cu arfa,
lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde.
z  o!Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!
Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.
! Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
}s De multe dureri are parte cel rău,
dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
.U Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere,
pe cari-i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari-i legi,
ca să nu se apropie de tine. –
6e „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi,
te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
yk Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire. (Oprire)
' De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
K Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
 Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. (Oprire)
V% Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
|q Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea,
şi în duhul căruia nu este viclenie!
[ 1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată,
şi de cel cu păcatul acoperit!
dAFiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
)Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.
&EÎn pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!“
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,
cînd am strigat spre Tine.
%CBinecuvîntat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc’aş fi fost într’o cetate întărită.
Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc,
îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.
8iO, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,
şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Să amuţească buzele mincinoase,
cari vorbesc cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
 5Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem.
Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
Z -Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
c ?Soarta mea este în mîna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
Z -Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
/ W Aud vorbele rele ale multora,
văd spaima care domneşte împrejur,
cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea,
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
N Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.
9k Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară,
de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei;
ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.
.~~G}||A{{5zz8yxxx-wwDvv0uu2tt+ssrrqq3pp{ooo1nmm|lll#kk{jj.ii@hhhggffyeee&ddLdctbbca``Z___^^?]]@\\O[[pZZpZYYGXXXWWVVdVUUTSS[RRQQZPPeOOO'NNZMMVMLLKKJJ8IImHHKGG!FEE'DCC"BRAA@@@)??>>P==P= <<.;;X::w99p88A7776<55 4v3322]11Q00x//y/..-o,,;+**')y(((2''_&&d%%[$$###"!!!. c@z7[<Kpvt7(Krj  8 g ? Ssy8.zm@ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat:
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
hI@Ei îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
jM@Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
z o@Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
? Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;
oricine jură pe El se va făli,
căci va astupa gura mincinoşilor.
H ? vor fi daţi pradă săbiei,
vor fi prada şacalilor.
`9? Dar cei ce caută să-mi ia viaţa,
se vor duce în adîncimile pămîntului;
P?Sufletul meu este lipit de Tine;
dreapta Ta mă sprijineşte.
a;?Căci Tu eşti ajutorul meu,
şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
~?cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu,
şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.
} ?Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
j|M?Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea,
şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile.
y{k?Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa,
de aceea buzele mele cîntă laudele Tale.
az;?Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt,
ca să-Ţi văd puterea şi slava.
Gy ?Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tînjeşte trupul după Tine,
într’un pămînt sec, uscat şi fără apă.
kxO> A Ta, Doamne, este şi bunătatea,
căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
lwQ> Odată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea este a lui Dumnezu.“
#v?> Nu vă încredeţi în asuprire,
şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire;
cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
u+> Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
t/>Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)
s>Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
orW>Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
\q1>Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci dela El îmi vine nădejdea.
p7>Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. – (Oprire)
9ok>Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om,
pînă cînd veţi căuta cu toţii să-l doborîţi
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
onW>Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
]m 5>Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
dela El îmi vine ajutorul.
hlI=Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău,
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
k+=În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
Yj+=Tu adaugi zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
zim=Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.
vhe=Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău:
să alerg la adăpostul aripilor Tale. – (Oprire)
ag;=Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn tare împotriva vrăjmaşului.
1f[=Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic:
„Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
We )=Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
_d7< Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,
şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
bc=< Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zădarnic.
sb_< Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,
şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
Va%< Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
%`C<Moab este ligheanul în care Mă spăl:
peste Edom Îmi arunc încălţămintea:
ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!“ –
_<Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim este tăria capului Meu,
iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:
^<Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:
„Voi ieşi biruitor,
voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
n]U<Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
u\c<Ai dat celorce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
r[]<Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
cZ?<Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat;
drege-i spărturile, căci se clatină!
iY Mşi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!
X{;O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
?Ww;Dar eu voi cînta puterea Ta;
disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
YV+;Umblă încoace şi încolo după hrană,
şi petrec noaptea nesătui.
`U9;Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni,
şi dau ocol cetăţii.
AT{; Nimiceşte-i, în mînia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
pînă la marginile pămîntului. – (Oprire)
0SY; Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:
să se prindă în însăş mîndria lor,
căci nu spun decît blesteme şi minciuni:
R7; Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
Q1; Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
jPM; Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
VO%;Dar Tu, Doamne, rîzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
sN_;Da, din gura lor ţîşneşte răul,
pe buzele lor sînt săbii;
căci zic: „Cine aude?“
`M9;Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni,
şi dau ocol cetăţii.
GL;Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N’avea milă de niciunul din aceşti vînzători nelegiuiţi. – (Oprire)
|Kq;Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!
GJ;Căci iată-i că stau la pîndă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
^I5;Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!
_H 9;Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de protivnicii mei!
G%: Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!“
F{: Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.
mES: Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.
vDe:Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd;
să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
C:Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg!
Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
mBS:Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
\A1:care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
o@W:Au o otravă ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
?:Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.
>}:Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri;
în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.
r= _:Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
i<K9 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
d;A9 Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri,
şi credincioşia Ta pînă la nori.
X:)9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cînta printre neamuri.
i9K9Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă!
Mă voi trezi în zori de zi.
}8s9Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
*7M9Ei întinseseră un laţ supt paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
i6K9Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
m5S9Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
34_9El îmi va trimete izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.
m3S9Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
@2 {9Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
pînă vor trece nenorocirile.
#1?8 Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina celor vii.
0}8 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.
h/I8 Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic:
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
o.W8 Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.
o-W8 Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
, 8Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrămile în burduful Tău:
nu sînt ele scrise în cartea Ta?
r+]8Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!
a*;8Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că vor să-mi ia viaţa.
d)A8Într’una ei îmi ating drepturile, şi n’au decît gînduri rele faţă de mine.
!(;8Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui.
Mă încred în Dumnezeu,
şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
A'}8Oridecîteori mă tem,
eu mă încred în Tine.
{&o8Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei;
sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
% 8Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
K$7Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
#7Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
H" 7Gura lor este dulce ca smîntîna,
dar în inimă poartă războiul:
cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul,
dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
`!97Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei,
şi îşi calcă legămîntul.
N 7Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri,
El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare,
şi nu se tem de Dumnezeu.
y7Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
_77Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
J 7Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17Să vină moartea peste ei,
şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
7Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie,
şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
b=7 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
57 Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m’aş ascunde dinaintea lui.
q[7 răutatea este în mijlocul ei,
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
jM7 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
fE7 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă şi certuri;
jM7Aş fugi în grabă la un adăpost
de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
fE7Da, aş fugi departe de tot,
şi m’aş duce să locuiesc în pustie. – (Oprire)
q[7Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!“
B7mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
Q7Îmi tremură inima în mine,
şi mă cuprinde spaima morţii,
(I7din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine,
şi mă urmăresc cu mînie.
fE7Ascultă-mă, şi răspunde-mi!
Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
` ;7Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea,
şi nu Te ascunde de cererile mele!
 6căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
v e6Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
e C6Răul se va întoarce asupra protivnicilor mei;
nimiceşte-i în credincioşia Ta!
X )6Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul este sprijinul sufletului meu!
! ;6Căci nişte străini s’au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gîndesc la Dumnezeu. – (Oprire)
Z-6Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
a =6Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,
şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
L5O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
V%5Atunci vor tremura de spaimă,
fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,
îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
'G5„Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea,
de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,
şi nu cheamă pe Dumnezeu?“
}s5Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
+O5Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput,
şi să caute pe Dumnezeu.
. W5Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“
S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte,
nu este nici unul care să facă binele.
#4 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
4Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
~34„Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se încredea în bogăţiile lui cele mari,
şi se bizuia pe răutatea lui.“
j}M4Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,
şi vor rîde de el, zicînd:
1|[4De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău,
şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. – (Oprire)
P{4Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
uzc4Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele,
mai degrabă minciuna decît adevărul. – (Oprire)
dyA4Limba ta nu născoceşte decît răutate,
ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
nx W4Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
w3Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi;
atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.
sv_3În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului,
şi zideşte zidurile Ierusalimului!
u3Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit:
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.
bt=3Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus:
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Ns3Doamne, deschide-mi buzele,
şi gura mea va vesti lauda Ta.
r3Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat,
şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
rq]3 Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
kpO3 Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale,
şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
\o13 Nu mă lepăda dela Faţa Ta,
şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.
jnM3 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,
pune în mine un duh nou şi statornic!
_m73 Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
llQ3Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
mkS3Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat;
spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.
j{3Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii:
fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
ci?3Iată că sînt născut în nelegiuire,
şi în păcat m’a zămislit mama mea.
Ah{3Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit
şi am făcut ce este rău înaintea Ta;
aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta,
şi fără vină în judecata Ta.
ggG3Căci îmi cunosc bine fărădelegile,
şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
ifK3Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea,
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
}e u3Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
,dQ2Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte,
şi celui ce veghează asupra căii lui,
aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
c2Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
b/2Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut.
Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine.
Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
[a/2Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
P`2Dai drumul gurii la rău,
şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
]_32Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el,
şi te însoţeşti cu preacurvarii.
X^)2cînd tu urăşti mustrările,
şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
}]s2Dumnezeu zice însă celui rău:
„Ce tot înşiri tu legile Mele,
şi ai în gură legămîntul Meu,
c\?2Cheamă-Mă în ziua necazului,
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
w[g2Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri,
şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
TZ!2 Oare mănînc Eu carnea taurilor?
Oare beau Eu sîngele ţapilor?
nYU2 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
gXG2 Eu cunosc toate păsările de pe munţi,
şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
kWO2 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor,
toate fiarele munţilor cu miile lor.
NV2 Nu voi lua tauri din casa ta,
nici ţapi din staulele tale.
nUU2Nu pentru jertfele tale te mustru:
căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
T2Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi;
ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa.
Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
lSQ2Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este cel ce judecă. – (Oprire)
mRS2„Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!“ –
`Q92El strigă spre ceruri sus,
şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
P 2Dumnezeul nostru vine şi nu tace.
Înaintea Lui merge un foc mistuitor,
şi împrejurul Lui o furtună puternică.
oOW2Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite,
de acolo străluceşte Dumnezeu.
N 2Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte,
şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
aM;1Omul pus în cinste, şi fără pricepere,
este ca dobitoacele pe cari le tai.
mLS1căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge,
şi nu va mai vedea lumina niciodată.
rK]1Să se tot creadă omul fericit în viaţă,
să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
`J91căci nu ia nimic cu el cînd moare:
vistieriile lui nu se pogoară după el.
lIQ1Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva,
şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
H1Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor,
căci mă va lua supt ocrotirea Lui. – (Oprire)
aG;1Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor,
îi paşte moartea,
şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
F%1 Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere,
precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
`E91 Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte,
ci este ca dobitoacele cari se taie.
*DM1 Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
C 1 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor,
nebunul şi prostul deopotrivă pier,
şi lasă altora avuţiile lor.
IB 1 Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să nu vadă mormîntul.
aA;1Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
s@_1Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
]?31Ei se încred în avuţiile lor,
şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
v>e1Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
w=g1Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate,
îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
h<I1Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte,
şi inima mea are gînduri pline de judecată.
5;e1mici şi mari,
bogaţi şi săraci!
c: A1Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,
luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
9y0Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;
El va fi călăuza noastră pînă la moarte.
x8i0 priviţi-i întăritura,
şi cercetaţi-i palatele,
ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
O70 Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l,
număraţi-i turnurile,
j6M0 Se bucură muntele Sionului,
şi se veselesc fiicele lui Iuda
de judecăţile Tale.
50 Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului;
dreapta Ta este plină de îndurare.
X4)0 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim,
în mijlocul Templului Tău!
E30Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut
în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. – (Oprire)
2y0Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit,
care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
O10I-a apucat un tremur acolo,
ca durerea unei femei la facere.
S00au privit-o, au înlemnit,
s’au temut, şi au luat-o la fugă.
Y/+0Căci iată că împăraţii se adunaseră:
doar au trecut împreună,
^.50Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
-)0Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului;
în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
s, a0Mare este Domnul şi lăudat de toţi,
în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.
I+ / Domnitorii popoarelor se adună împreună
cu poporul Dumnezeului lui Avraam;
căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului:
El este mai înalt şi mai pe sus de orice.
o*W/Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt.
j)M/Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul:
cîntaţi o cîntare înţeleaptă!
^(5/Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi!
Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi!
y'k/Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei.
]&3/El ne alege moştenirea,
slava lui Iacov, pe care-l iubeşte. – (Oprire)
U%#/El ne supune popoarele,
El pune neamurile supt picioarele noastre.
q$[/Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat:
El este Împărat mare peste tot pămîntul.
e# E/Bateţi din palme, toate popoarele!
Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
w"g. Domnul oştirilor este cu noi.
Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)
!. „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu:
Eu stăpînesc peste neamuri,
Eu stăpînesc pe pămînt. –
9. El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului;
El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. –
lQ.Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,
pustiirile, pe cari le-a făcut El pe pămînt.
wg.Domnul oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)
 .Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină,
dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază.
oW.Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
 .Este un rîu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
sfîntul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.
.Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării,
şi s’ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire)
~u.De aceea nu ne temem, chiar dacă s’ar zgudui pămîntul,
şi s’ar clătina munţii în inima mărilor.
s a.Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.
pY-Din neam în neam îţi voi pomeni numele:
de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.
dA-Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
îi vei pune domni în toată ţara.
hI-Ele sînt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei,
şi intră în casa împăratului.
(I-Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef,
şi urmată de fete, însoţitoarele ei,
cari sînt aduse la tine.
 - Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti;
ea poartă o haină ţesută cu aur.
ve- Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla
cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
y- Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa.
Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.
pY- Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!
#- Printre prea iubitele tale sînt fete de împăraţi;
împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
-S-Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde.
E -Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi de slujbă.
  -Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic;
toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
 /-Săgeţile tale sînt ascuţite:
supt tine vor cădea popoare,
şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
C -da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,
apără adevărul, blîndeţa şi neprihănirea,
şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
P -Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, –
podoaba şi slava,
 4m~~z~}x||R{{zzyy^xxww(vvJuuttnsscrrVqqq-ppoonn7mmqllckkk jjTiihhqgg?ffemddbccbbrbaK`___ ^^(]]/\\-[[ ZYYYXXWUWVVU5TSSS=RRRLQQ(PP$OO!NN:MM/LLkLKK>==_<şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
'NEl a pus o mărturie în Iacov,
a dat o lege în Israel,
şi a poruncit părinţilor noştri
să-şi înveţe în ea copiii,
"=Nnu vom ascunde de copiii lor;
ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui, şi minunile pe cari le-a făcut.
O NCe am auzit, ce ştim,
ce ne-au povestit părinţii noştri,
j MNÎmi deschid gura şi vorbesc în pilde,
vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
f  GNAscultă, poporul meu, învăţăturile mele!
Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
` 9MAi povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mîna lui Moise şi Aaron.
y kMŢi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari,
şi nu Ţi s’au mai cunoscut urmele.
MTunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt,
fulgerile au luminat lumea:
pămîntul s’a mişcat şi s’a cutremurat.
 MNorii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.
 MCînd Te-au văzut apele, Dumnezeule,
cînd Te-au văzut apele, s’au cutremurat,
şi adîncurile s’au mişcat.
r]MPrin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)
c?MTu eşti Dumnezeul, care faci minuni;
Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
eCM Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte!
Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
lQM da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale,
şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
q[M Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
wM Atunci îmi zic: „Ceeace mă face să sufăr,
este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş“…
wgM A uitat Dumnezeu să aibă milă?
Şi-a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?“ – (Oprire)
e~CMS’a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S’a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
Y}+M„Va lepăda Domnul pentru totdeauna?
Şi nu va mai fi El binevoitor?
|MMă gîndesc la cîntările mele noaptea,
cuget adînc în lăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:
K{MMă gîndesc la zilele de demult,
la anii de odinioară.
_z7MTu îmi ţii ploapele deschise;
şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.
~yuMMi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem;
mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. – (Oprire)
x-MÎn ziua necazului meu, caut pe Domnul;
noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.
rw _MStrig cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
kvOL El frînge mîndria domnitorilor,
El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.
$uAL Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le!
Toţi ceice-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
etCL Omul Te laudă chiar şi în mînia lui,
cînd Te îmbraci cu toată
urgia Ta.
sL cînd S’a ridicat Dumnezeu să facă dreptate,
şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. – (Oprire)
mrSLAi rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor;
pămîntul s’a îngrozit şi a tăcut,
vqeLCît de înfricoşat eşti Tu!
Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia?
\p1LLa mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,
au adormit şi călăreţi şi cai.
o!LDespoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi;
n’au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
NnLTu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor.
gmGLacolo a sfărîmat El săgeţile,
scutul, sabia, şi armele de război. – (Oprire)
Il LCortul Lui este în Salem,
şi locuinţa Lui în Sion;
Sk !LDumnezeu este cunoscut în Iuda,
mare este Numele Lui în Israel.
qj[K Şi voi doborî toate puterile celor răi:
puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.
ri]K Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri;
voi cînta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
Ah{KÎn mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură.
Cînd îl varsă,
toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi-l beau pînă în fund!
ag;KCi Dumnezeu este Cel ce judecă:
El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.
dfAKCăci nici dela răsărit, nici dela apus,
nici din pustie, nu vine înălţarea.
Te!KNu vă ridicaţi capul aşa de sus,
nu vorbiţi cu atîta trufie!
sd_KEu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!“
Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!“
yckKPoate să se cutremure pămîntul cu locuitorii lui:
căci Eu îi întăresc stîlpii.“ – (Oprire)
obWK„Atunci cînd va veni vremea hotărîtă,“ zice Domnul,
„voi judeca fără părtinire.
pa [KTe lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm;
noi, cari chemăm Numele Tău,
vestim minunile Tale!
{`oJNu uita strigătele protivnicilor Tăi,
zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
_JScoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
p^YJSă nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,
ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
v]eJAi în vedere legămîntul!
Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.
v\eJNu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale,
şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
z[mJAdu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte,
şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
`Z9JTu ai statornicit toate hotarele pămîntului,
Tu ai rînduit vara şi iarna.
[Y/JA Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu ai aşezat lumina şi soarele.
dXAJAi făcut să ţîşnească izvoare în pîraie,
ai uscat rîuri, cari nu seacă.
xWiJai zdrobit capul Leviatanului {Sau: crocodilului},
l-ai dat să-l mănince fiarele din pustie.
dVAJ Tu ai despărţit marea cu puterea Ta,
ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
UyJ Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
iTKJ Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sîn şi nimiceşte-i!
~SuJ Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,
şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
R'J Semnele noastre nu le mai vedem;
nu mai este niciun prooroc,
şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd …
yQkJEi ziceau în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toţi!“
Au ars toate locurile sfinte din ţară.
lPQJAu pus foc sfîntului Tău locaş;
au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.
hOIJîn curînd au sfărîmat toate podoabele săpate,
cu lovituri de securi şi ciocane.
XN)JParcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într’o pădure deasă:
mMSJProtivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;
şi-au pus semnele lor drept semne.
LJîndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.
ZK-JAdu-Ţi aminte de poporul Tău,
pe care l-ai cîştigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale!
Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
oJ YJPentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?
2I]ICît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
~HuICăci iată că ceice se depărtează de Tine, pier;
Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
GICarnea şi inima pot să mi se prăpădească:
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
F}IPe cine altul am eu în cer afară de Tine?
Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
SEImă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
YD+IÎnsă eu sînt totdeauna cu Tine,
Tu m’ai apucat de mîna dreaptă;
TC!Ieram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
WB'ICînd mi se amăra inima,
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
_A7ICa un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
s@_ICum sînt nimiciţi într’o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr’un sfîrşit năpraznic.
Q?IDa, Tu-i pui în locuri alunecoase,
şi-i arunci în prăpăd.
>yIpînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu,
şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
f=EIM’am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zădarnică mi-a fost truda,
y<kIDacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“
iată că n’aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
^;5Icăci în fiecare zi sînt lovit,
şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
e:CI Degeaba dar mi-am curăţit eu inima,
şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
[9/I Aşa sînt cei răi:
totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
q8[I şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu,
şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“
H7 I Deaceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin,
]63I îşi înalţă gura pînă la ceruri,
şi limba le cutreieră pămîntul.
M5IRîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
]43ILi se bulbucă ochii de grăsime,
şi au mai mult decît le-ar dori inima.
d3AIDeaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
d2AIN’au parte de suferinţele omeneşti,
şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
t1aIÎntr’adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte,
şi trupul le este încărcat de grăsime.
a0;ICăci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,
cînd vedeam fericirea celor răi.
[//ITotuş, era să mi se îndoaie piciorul,
şi erau să-mi alunece paşii!
K. IDa, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
A-}HSfîrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
,wHBinecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui Nume!
Tot pămîntul să se umple de slava Lui!
Amin! Amin!
a+;HBinecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
singurul care face minuni!
1*[HNumele lui va dăinui pe vecie:
cît soarele îi va ţinea numele.
Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii,
şi toate neamurile îl vor numi fericit.
J) HVa fi belşug de grîu în ţară, pînă în vîrful munţilor,
şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban;
oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pămîntului.
( HEi vor trăi, şi-i vor da aur din Seba;
se vor ruga neîncetat pentru el,
şi-l vor binecuvînta în fiecare zi.
g'GHîi va izbăvi de apăsare şi de silă,
şi sîngele lor va fi scump înaintea lui.
e&CH Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit,
şi va scăpa viaţa săracilor;
i%KH Căci el va izbăvi pe săracul care strigă,
şi pe nenorocitul, care n’are ajutor.
g$GH Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui,
toate neamurile îi vor sluji.
#wH Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri,
împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
t"aH Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui,
şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.
g!GHEl va stăpîni dela o mare la alta,
şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului.
s _HÎn zilele lui va înflori cel neprihănit,
şi va fi belşug de pace pînă nu va mai fi lună.
lQHva fi ca o ploaie, care cade pe un pămînt cosit,
ca o ploaie repede, care udă cîmpia.
s_HAşa că se vor teme de Tine, cît va fi soarele,
şi cît se va arăta luna, din neam în neam;
yHEl va face dreptate nenorociţilor poporului,
va scăpa pe copiii săracului,
şi va zdrobi pe asupritor.
iKHMunţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
jMHŞi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate,
şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
m UHDumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului,
şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
 Gşi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,
căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.
ucGCînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,
cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;
/GŞi te voi lăuda în sunet de alăută,
Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule,
Te voi lăuda cu arfa,
Sfîntul lui Israel!
V%GÎnalţă-mi mărimea mea,
întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!
$AGNe-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri;
dar ne vei da iarăş viaţa,
ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.
GDreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer;
Tu ai săvîrşit lucruri mari:
Dumnezeule, cine este ca Tine?
.UGNu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte,
ca să vestesc tăria Ta neamului de acum,
şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
mSGDumnezeule, Tu m’ai învăţat din tinereţă,
şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.
{oGVoi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!
Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
iKGGura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta,
căci nu-i cunosc marginile.
MGŞi eu voi nădăjdui pururea,
Te voi lăuda tot mai mult.
/G Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!
a ;G Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!
yG zicînd: „L-a părăsit Dumnezeu;
urmăriţi-l, puneţi mîna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!“
o WG Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine,
şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,
e CG Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei;
cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!
_ 7GSă mi se umple gura de laudele Tale,
şi’n fiecare zi să Te slăvească!
[/GPentru mulţi am ajuns ca o minune,
dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
&EGPe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele.
Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei;
pe Tine Te laud fără-’ncetare.
mSGCăci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule!
În Tine mă încred din tinereţea mea.
oWGIzbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău,
din mîna omului nelegiuit şi asupritor!
%CGFii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!
Tu ai hotărît să mă scapi,
căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.
s_GScapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.
^ 7GÎn Tine, Doamne, îmi caut scăparea:
să nu rămîn de ruşine niciodată!
!FEu sînt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule.
Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu:
Doamne, nu zăbovi!
4aFToţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine!
Cei ce iubesc mîntuirea Ta,
să zică neîncetat: „Prea mărit să fie Dumnezeu!“
PFSă se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: „Aha, Aha!“
~9FSă rămînă de ruşine şi înfruntaţi,
cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească,
cei ce-mi doresc pieirea!
^} 7FGrăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!
Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
i|KE$sămînţa robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
{E#Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
\z1E"Să-L laude cerurile şi pămîntul,
mările şi tot ce mişună în ele!
hyIE!Căci Domnul ascultă pe cei săraci,
şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
~xuE Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură;
voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
bw=ELucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel
cu coarne şi copite!
jvMEAtunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări,
şi prin laude Îl voi preamări.
[u/EEu sînt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
otWESă fie şterşi din cartea vieţii,
şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
isKEAdaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi să n’aibă parte de îndurarea Ta!
jrMECăci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
iqKEPustie să le rămînă locuinţa,
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
SpEVarsă-Ţi mînia peste ei,
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
co?ESă li se întunece ochii, şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
[n/ESă li se prefacă masa într’o cursă,
şi liniştea într’un laţ!
am;EEi îmi pun fiere în mîncare,
şi, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
#l?EOcara îmi rupe inima, şi sînt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
vkeETu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
kjOEApropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
miSEşi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău!
Căci sînt în necaz: grăbeşte de m’ascultă!
hEAscultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
gESă nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adîncul,
şi să nu se închidă groapa peste mine!
yfkEScoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
1e[E Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
ldQE Ceice stau la poartă vorbesc de mine,
şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
=cuE Mă îmbrac cu sac,
şi ei mă batjocoresc.
;bqE Plîng şi postesc,
şi ei mă ocărăsc.
paYE Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
d`AEAm ajuns un străin pentru fraţii mei,
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
T_!ECăci pentru Tine port eu ocara,
şi îmi acopere faţa ruşinea.
R^ESă nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
a];EDumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,
şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
d\AECei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu;
ce puternici sînt ceice vor să mă peardă,
ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n’am furat.
p[YENu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,
mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
rZ]EMă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea;
am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
MY EScapă-mă, Dumnezeule,
căci îmi ameninţă apele viaţa.
7XgD#Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt!
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.
Binecuvîntat să fie Dumnezeu!
|WqD"Daţi slavă lui Dumnezeu,
a cărui măreţie este peste Israel,
şi a cărui putere este în ceruri.
V D!Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice!
Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
nUUD Cîntaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pămîntului,
şi lăudaţi pe Domnul! – (Oprire)
^T5DCei mari vin din Egipt:
Etiopia aleargă cu mînile întinse spre Dumnezeu.
US#DÎnspăimîntă fiara din trestii,
ceata taurilor, cu viţeii popoarelor;
calcă în picioare pe ceice îşi pun plăcerea în argint!
Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
?RyDÎmpăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
wQgDDumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
&PEDIată tînărul Beniamin, care stăpîneşte peste ei,
căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
yOkDBinecuvîntaţi pe Dumnezeu în adunări,
binecuvîntaţi pe Domnul, ceice vă scoborîţi din Israel!
N}DÎn frunte merg cîntăreţii, apoi ceice cîntă din instrumente,
în mijlocul fetelor cari sună din timpane.
uMcDEi văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfînt.
~LuDca să-ţi cufunzi piciorul în sînge,
şi limba cînilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.
iKKDDomnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan,
îi voi aduce înapoi din fundul mării,
sJ_DDa, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,
creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.
tIaDDumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor,
şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.
{HoDBinecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mîntuirea noastră. – (Oprire)
!G;DTe-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război,
ai luat în dar oameni;
cei răzvrătiţi vor locui şi ei lîngă Domnul Dumnezeu.
#F?DCarăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;
Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfînt.
9EkDpentruce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pismă
pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?
Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.
gDGDMunţii lui Dumnezeu, munţii Basanului,
munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,
oCWDCînd a împrăştiat Cel Autoputernic pe împăraţi în ţară,
parcă ningea în Ţalmon.
&BED Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,
aripile porumbelului sînt acoperite de argint,
şi penele lui sînt de un galben auriu. –
bA=D împăraţii oştirilor fug, fug,
şi cea care rămîne acasă, împarte prada.
l@QD Un cuvînt spune Domnul,
şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: –
?D Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara,
pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.
s>_D Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
$=ADs’a cutremurat pămîntul,
s’au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu,
s’a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
s<_DDumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului,
şi cînd mergeai în pustie, – (Oprire)
0;YDDumnezeu dă o familie celor părăsiţi,
El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi;
numai cei răsvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
:yDEl este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt.
*9MDCîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!
Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii.
Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
y8kDDar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu,
şi nu mai pot de veselie.
7DCum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;
cum se topeşte ceara la foc,
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
q6 ]DDumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc,
şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
^55CDumnezeu ne binecuvintează,
şi toate marginile pămîntului se tem de El.
`49CPămîntul îşi dă roadele;
Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează,
O3CTe laudă, popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
2-CSe bucură neamurile şi se veselesc;
căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămînt. – (Oprire)
O1CTe laudă, popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te laudă.
g0GCca să se cunoască pe pămînt calea Ta,
şi printre toate neamurile mîntuirea Ta!
/ CDumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze,
să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, – (Oprire)
.}BBinecuvîntat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea,
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
Y-+BDar Dumnezeu m’a ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
g,GBDacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m’ar fi ascultat Domnul.
\+1BAm strigat către El cu gura mea,
şi îndată lauda a fost pe limba mea.
*yBVeniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
)BÎţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot,
cu grăsimea berbecilor,
voi jertfi oi împreună cu ţapi. – (Oprire)
r(]Bjuruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze,
pe cari mi le-a rostit gura cînd eram la strîmtoare.
p'YB De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot,
îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
&)B Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut prin foc şi prin apă:
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
O%B Ne-ai adus în laţ,
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
h$IB Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule,
ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
i#KB El ne-a păstrat sufletul cu viaţă,
şi n’a îngăduit să ni se clatine piciorul.
\"1BBinecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
*!MBEl stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui.
Ochii Lui urmăresc pe neamuri,
ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire)
 {BEl a prefăcut marea în pămînt uscat,
şi rîul a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El.
}BVeniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!
~uBTot pămîntul se închină înaintea Ta,
şi cîntă în cinstea Ta,
cîntă Numele Tău. – (Oprire)
/BZiceţi lui Dumnezeu: „Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale!
Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
Z-BCîntaţi slavă Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre.
\ 3BÎnălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.
{oA Păşunile se acopăr de oi,
şi văile se îmbracă cu grîu:
toate strigă de bucurie şi cîntă.
]3A Cîmpiile pustiei sînt adăpate,
şi dealurile sînt încinse cu veselie.
\1A Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
şi paşii Tăi varsă belşugul.
veA îi uzi brazdele,
îi sfărîmi bulgării,
îl moi cu ploaia,
şi-i binecuvintezi răsadul.
DA Tu cercetezi pămîntul şi-i dai belşug,
îl umpli de bogăţii,
şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apă.
Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
ACeice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale:
Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
_7AEl potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor,
şi zarva popoarelor.
W'AEl întăreşte munţii prin tăria Lui,
şi este încins cu putere.
+OAÎn bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mîntuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
SAFerice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
X)AMă copleşesc nelegiuirile:
dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
T!ATu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
 }ACu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion,
şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
 3@ Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.
 /@ Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,“
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
` 9@Limba lor le-a pricinuit căderea;
şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.
Z -@Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
 @Pun la cale nelegiuiri,
şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!“
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
@Ei se îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse,
şi zic: „Cine ne va vedea?
:e~~B}}j|||0{{ZzzWyy xxwwkw vv)uu]ttQssirr{r2qq#pp-ooRnn}mmm-ll1kk>y==q<<;; ::B: 9w988O77Q66p655744G33322h11k100/..P--&,,,+p***%))q)(''{'&x%%%)$$\$#{#'""C!!T `y/\U&v|SzGX-c2l v } 5 9 P 3QYu(: ([El te va acoperi cu penele Lui,
şi te vei ascunde supt aripile Lui.
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
\'1[Da, El te scapă de laţul vînătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
&[zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea,
Dumnezeul meu în care mă încred!“
l% S[Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt,
şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,
&$EZFie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
N#ZSă se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
u"cZÎnveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit,
tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
!ZSatură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Z -Z Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti?
Ai milă de robii Tăi!
gGZ Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
wgZ Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale,
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
taZ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;
şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
_7Z Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
}sZTu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre,
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
SZNoi sîntem mistuiţi de mînia Ta,
şi îngroziţi de urgia Ta.
_7Zînfloreşte dimineaţa, şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
b=ZÎi mături, ca un vis:
dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
zmZCăci înaintea Ta, o mie de ani
sînt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
iKZTu întorci pe oameni în ţărînă,
şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!“
$AZÎnainte ca să se fi născut munţii,
şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea,
din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Q ZDoamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,
din neam în neam.
EY4Binecuvîntat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
{oY3adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
xiY2Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
veY1Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi,
pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
+Y0Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? – (Oprire)
pYY/Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea,
şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
j MY.Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,
şi-Ţi va arde mînia ca focul?
] 3Y-i-ai scurtat zilele tinereţii,
şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)
c ?Y,Ai pus capăt strălucirii lui,
şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
j MY+ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi,
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
c ?Y*Ai înălţat dreapta protivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
[/Y)Toţi trecătorii îl jăfuiesc,
şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
X)Y(I-ai prăbuşit toate zidurile,
şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
lQY'ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău;
i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
U#Y&Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat,
şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
a;Y%ca luna, va dăinui pe vecie,
şi ca martorul credincios din cer. – (Oprire)
lQY$Sămînţa lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
QY#Am jurat odată pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
c?Y"nu-Mi voi călca legămîntul,
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
ucY!dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei,
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
`9Y atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,
şi nelegiuirile cu lovituri;
W~'Ydacă vor călca orînduirile Mele,
şi nu vor păzi poruncile Mele,
`}9YDacă fiii lui vor părăsi Legea Mea,
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
d|AYÎi voi face vecinică sămînţa,
şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
f{EYÎi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,
şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
jzMYIar Eu îl voi face întîiul născut,
cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
iyKYEl Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu,
Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!“
LxYVoi da în mîna lui marea,
şi în dreapta lui rîurile.
qw[YCredincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el,
şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
cv?Yci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui,
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
KuYVrăjmaşul nu-l va prinde,
şi cel rău nu-l va apăsa;
NtYMîna Mea îl va sprijini,
şi braţul Meu îl va întări.
Xs)Yam găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
,rQYAtunci ai vorbit într’o vedenie prea iubitului Tău,
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
`q9YCăci Domnul este scutul nostru,
Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
ipKYCăci Tu eşti fala puterii lui;
şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
]o3YEl se bucură neîncetat de Numele Tău,
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
uncYFerice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei,
care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
mYDreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
`l9Y Braţul tău este puternic,
mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
mkSY Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua;
Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
ijKY Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
si_Y Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
ehCY Tu îmblînzeşti mîndria mării;
cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
~guYDoamne, Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
fYDumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor,
şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
peYYCăci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
gdGYCerurile laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
wcgY„Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi’-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.“ (Oprire)
wbgY„Am făcut legămînt cu alesul Meu“ – zice Domnul –
„iată ce am jurat robului Meu David:
paYYCăci zic: „Îndurarea are temelii vecinice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!“ –
y` mYVoi cînta totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
y_kXAi depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi;
şi cei de aproape ai mei s’au făcut nevăzuţi.
e^CXEle mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
Q]XMînia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
\{XDin tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor,
sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
Y[+XPentruce, Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
fZEX Doamne, eu îşi cer ajutorul,
şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
aY;X Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
bX=X Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt,
şi de credincioşia Ta în Adînc?
gWGX Oare pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
}VsX Mi se topesc ochii de suferinţă;
în toate zilele Te chem, Doamne,
şi-mi întind mînile spre Tine!
U-XAi îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei,
m’ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei;
sînt închis şi nu pot să ies.
bT=XMînia Ta mă apasă,
şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
[S/XM’ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întunerec, în adîncuri.
/RWXStau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt,
de cari nu-Ţi mai aduci aminte,
şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
rQ]XSînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă,
sînt ca un om, care nu mai are putere.
mPSXcăci mi s’a săturat sufletul de rele,
şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
XO)XS’ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele;
VN 'XDoamne, Dumnezeul mîntuirii mele!
Zi şi noapte strig înaintea Ta!
jMMWŞi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă:
„Toate izvoarele mele sînt în Tine.“
cL?WDomnul numără popoarele, scriindu-le:
„Acolo s’au născut.“ – (Oprire)
uKcWIar despre Sion este zis: „Toţi s’au născut în el,“
şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
J9WEu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia:
„în Sion s’au născut.“ –
iIKWLucruri pline de slavă au fost spuse despre tine,
cetate a lui Dumnezeu! – (Oprire)
]H3WDomnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacov.
CG WSionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
F)VFă un semn pentru mine,
ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine,
căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!
E VÎndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine:
dă tărie robului Tău,
şi scapă pe fiul roabei Tale!
D!VDar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.
$CAVDumnezeule, nişte îngîmfaţi s’au sculat împotriva mea,
o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa,
şi nu se gîndesc la Tine.
BV Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine,
şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.
vAeV Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu,
şi voi prea mări Numele Tău în veci!
@{V Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.
Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
Q?V Căci Tu eşti mare, şi faci minuni,
numai Tu eşti Dumnezeu.
> V Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne,
şi să dea slavă Numelui Tău.
m=SVNimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne,
şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
G<VTe chem, în ziua necazului meu,
căci m’asculţi.
g;GVPleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea,
ia aminte la glasul cererilor mele!
p:YVCăci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi,
şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.
a9;VÎnveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
Q8VAi milă de mine, Doamne!
Căci toată ziua strig către Tine.
7VPăzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine!
Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
X6 +VIa aminte, Doamne, şi ascultă-mă!
Căci sînt nenorocit şi lipsit.
m5SU Dreptatea va merge şi înaintea Lui,
şi-L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!
X4)U Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.
k3OU Credincioşia răsare din pămînt,
şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.
`29U Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc,
dreptatea şi pacea se sărută.
{1oU Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El,
pentruca în ţara noastră să locuiască slava.
)0KUEu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul:
căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,
numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.
N/UArată-ne, Doamne, bunătatea Ta,
şi dă-ne mîntuirea Ta!
\.1UNu ne vei înviora iarăş,
pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?
R-UÎn veci Te vei mînia pe noi?
În veci îţi vei lungi mînia?
q,[UÎntoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre!
Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!
+Ui-ai acoperit toate păcatele; – (Oprire)
Ţi-ai abătut toată aprinderea,
şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.
3*aUai iertat nelegiuirea poporului Tău,
q) ]UTu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!
Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
R(T Doamne al oştirilor,
ferice de omul care se încrede în Tine!
1'[T Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut,
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
L&T Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,
decît să locuiesc în corturile răutăţii!
d%AT Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule,
şi priveşte faţa unsului Tău!
w$gTDoamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! – (Oprire)
j#MTEi merg din putere în putere,
şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
"'TCînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într’un loc plin de izvoare,
şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
g!GTFerice de ceice-şi pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuieşte încrederea.
h ITFerice de ceice locuiesc în Casa Ta!
Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)
I TPînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo,
şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii …
Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
TSufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului,
inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
P TCît de plăcute sînt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
ucSCa să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,
Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
taSSă fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie,
să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
QSAcopere-le faţa de ruşine,
ca să caute Numele Tău, Doamne!
Y+SUrmăreşte-i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
V%SCa focul care arde pădurea,
şi ca flacăra, care aprinde munţii!
RS Dumnezeule, fă-i ca vîrtejul de praf,
ca paiul luat de vînt,
SS Căci ei zic: „Să punem mîna
pe locuinţele lui Dumnezeu!“
taS Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb,
şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
mSS cari au fost nimiciţi la En-Dor,
şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
X)S Fă-le ca lui Madian,
ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
r]SAsiria se uneşte şi ea cu ei,
şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. – (Oprire)
J SGhebal, Amon, Amalec,
Filistenii cu locuitorii Tirului.
OScorturile lui Edom şi Ismaeliţii,
Moabul şi Hagareniţii,
QSSe strîng toţi cu o inimă,
fac un legămînt împotriva Ta:
S„Veniţi“, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,
ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!“
 }SFac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău,
şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
h ISCăci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă,
şi ceice Te urăsc înalţă capul.
M  SDumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
h IRScoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul!
Căci toate neamurile sînt ale Tale.
c ?RÎnsă veţi muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.“ –
]3REu am zis: „Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.“
)RDar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep’nimic,
ci umblă în întunerec;
de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.
^5RScăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,
izbăviţi-i din mîna celor răi.“
jMRFaceţi dreptate celui slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
kOR– „Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
_ 9RDumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor.
^5QL-aş hrăni cu cel mai bun grîu,
şi l-aş sătura cu miere din stîncă.
fEQceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi,
şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
zmQÎntr’o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,
Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;
X)Q O! de M’ar asculta poporul Meu,
de ar umbla Israel în căile Mele!
a~;Q Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor,
şi au urmat sfaturile lor.
W}'Q Dar poporul Meu n’a ascultat glasul Meu,
Israel nu M’a ascultat.
|Q Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău,
care te-am scos din ţara Egiptului;
deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea!“
{wQ Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău,
şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
Yz+QAscultă, poporul Meu, şi te voi sfătui,
Israele, de M’ai asculta!
!y;QAi strigat în necaz, şi te-am izbăvit;
ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului,
şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)
]x3Q„I-am descărcat povara de pe umăr,
şi mînile lui nu mai ţin coşul.
-wSQEl a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,
cînd a mers împotriva ţării Egiptului …
Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: –
_v7QCăci aceasta este o lege pentru Israel,
o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
huIQSunaţi din trîmbiţă la luna nouă,
la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
dtAQCîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă,
din arfa cea plăcută şi din alăută!
s QCîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!
Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
{roPDoamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
qq[PŞi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.
Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
fpEPMîna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
Zo-PEa este arsă de foc, este tăiată!
De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
]n3POcroteşte ce a sădit dreapta Ta,
şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales! …
tmaPDumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş!
Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
Wl'P O rîmă mistreţul din pădure,
şi o mănîncă fiarele cîmpului.
Tk!P Pentruce i-ai rupt gardul acum,
de-o jăfuiesc toţi trecătorii?
\j1P Îşi întindea mlădiţele pînă la mare,
şi lăstarii pînă la Rîu.
miSP Munţii erau acoperiţi de umbra ei,
şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
Zh-P Ai făcut loc înaintea ei:
şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
SgPTu ai adus o vie din Egipt,
ai izgonit neamuri, şi ai sădit-o.
kfOPRidică-ne, Dumnezeul oştirilor!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
yekPNe faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri,
şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
\d1PÎi hrăneşti cu o pîne de lacrămi,
şi-i adăpi cu lacrămi din plin.
rc]PDoamne, Dumnezeul oştirilor,
pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
ab;PRidică-ne, Dumnezeule,
fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
ra]PTrezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase,
şi vino în ajutorul nostru!
` 7PIa aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă!
Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
_O Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci,
şi vom vesti din neam în neam laudele tale.
^}O Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor,
batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
]O Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
?\wO Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“
Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!
[O Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
)ZKONu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale!
Căci sîntem nenorociţi de tot!
IY OCăci au mîncat pe Iacov,
şi i-au pustiit locuinţa.
XyOVarsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc,
şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!
hWIOPînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare,
şi va arde mînia Ta ca focul?
lVQOAm ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
zUmOCa apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi n’a fost nimeni să-i îngroape.
;ToOTrupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s’o mănînce fiarele pămîntului.
-S UODumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta,
au pîngărit Templul Tău cel sfînt,
şi au prefăcut Ierusalimul într’un morman de pietre.
kRONHŞi David i-a cîrmuit cu o inimă neprihănită,
şi i-a povăţuit cu mîni pricepute.
Q{NGL-a luat dindărătul oilor, cari alăptau,
ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
PPNFA ales pe robul Său David,
şi l-a luat dela staulele de oi.
}OsNEŞi-a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt,
şi tare ca pămîntul, pe care l-a întemeiat pe veci.
VN%NDci a ales seminţia lui Iuda,
muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
[M/NCÎnsă a lepădat cortul lui Iosif,
şi n’a ales seminţia lui Efraim;
aL;NBşi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau,
acoperindu-i cu vecinică ocară.
hKINAAtunci Domnul S’a trezit, ca unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
^J5N@Preoţii săi au căzut ucişi de sabie,
şi văduvele lui nu s’au bocit.
yIkN?Pe tinerii lui i-a ars focul,
şi fecioarele lui n’au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.
]H3N>A dat pradă săbiei pe poporul Lui,
şi S’a mîniat pe moştenirea Lui.
^G5N=Şi-a dat slava pradă robiei,
şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.
\F1Ncortul în care locuia între oameni.
]E3N;Dumnezeu a auzit, şi Ş’a mîniat,
şi a urgisit rău de tot pe Israel.
aD;N:L-au supărat prin înălţimile lor,
şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
CN9Ci s’au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor,
s’au abătut la o parte, ca un arc înşelător,
BN8Dar ei au ispitit pe Dumnezeul
Prea Înalt, s’au răzvrătit împotriva Lui,
şi n’au ţinut poruncile Lui.
2A]N7Cum a izgonit neamurile dinaintea lor,
le-a împărţit ţara în părţi de moştenire,
şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
u@cN6Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfînt,
spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a cîştigat.
z?mN5Cum i-a dus fără nici o grijă,
ca să nu le fie frică,
iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
n>UN4Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi,
şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
k=ON3cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt,
pîrga puterii în corturile lui Ham.
<N2Cum Şi-a dat drum slobod mîniei,
nu le-a scăpat sufletul dela moarte,
şi le-a dat viaţa pradă molimei;
;%N1El Şi-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea şi necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
_:7N0Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei,
şi turmele pradă focului cerului.
l9QN/Cum le-a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră,
şi smochinii din Egipt cu grindină.
]83N.Cum le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor pradă lăcustelor.
~7uN-Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat,
şi broaşte, cari i-au nimicit.
b6=N,Cum le-a prefăcut rîurile în sînge,
şi n’au putut să bea din apele lor.
m5SN+de minunile, pe cari le-a făcut în Egipt,
şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.
f4EN*Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua, cînd i-a izbăvit de vrăjmaş,
o3WN)Da, n’au încetat să ispitească pe Dumnezeu,
şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
y2kN(Decîteori s’au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
w1gN'El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decît carne,
o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
%0CN&Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte;
Îşi opreşte de multe ori mînia
şi nu dă drumul întregei Lui urgii.
c/?N%Inima nu le era tare faţă de El,
şi nu erau credincioşi legămîntului Său.
F.N$Dar Îl înşelau cu gura,
şi-L minţeau cu limba.
|-qN#îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor,
şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
l,QN"Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
s+_N!De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr’un sfîrşit năpraznic.
o*WN Cu toate acestea, ei n’au încetat să păcătuiască,
şi n’au crezut în minunile Lui.
)7Ncînd s’a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari din ei,
şi a doborît pe tinerii lui Israel.
f(ENDar n’apucaseră să-şi stîmpere bine pofta,
mîncarea le era încă în gură,
`'9NEi au mîncat şi s’au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
f&ENle-a făcut să cadă în mijlocul taberii lor,
dejur împrejurul locuinţelor lor.
e%CNA plouat peste ei carne ca pulberea,
şi păsări înaripate, cît nisipul mării;
v$eNA pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit,
şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
^#5NAu mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le-a trimes mîncare să se sature.
S"Na plouat peste ei mană de mîncare,
şi le-a dat grîu din cer.
R!NEl a poruncit norilor de sus,
şi a deschis porţile cerurilor:
k ONpentrucă n’au crezut în Dumnezeu,
pentrucă n’au avut încredere în ajutorul Lui.
)NDomnul a auzit, şi S’a mîniat.
Un foc s’a aprins împotriva lui Iacov,
şi s’a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
7gNIată că El a lovit stînca, de au curs ape,
şi s’au vărsat şiroaie.
Dar va putea El să dea şi pîne,
sau să facă rost de carne poporului Său?“
ykNAu vorbit împotriva lui Dumnezeu,
şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
\1NAu ispitit pe Dumnezeu în inima lor,
cerînd mîncare după poftele lor.
9NDar ei tot n’au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n’au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
gGNA făcut să ţîşnească izvoare din stînci,
şi să curgă ape ca nişte rîuri.
iKNA despicat stînci în pustie,
şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
eCNI-a călăuzit ziua cu un nor,
şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
dAN A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea,
ridicînd apele ca un zid.
hIN Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni
în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.
X)N Au dat uitării lucrările Lui,
minunile Lui, pe cari li le arătase.
zmN pentrucă n’au ţinut legămîntul lui Dumnezeu,
şi n’au voit să umble întocmai după Legea Lui.
dAN Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
8iNSă nu fie, ca părinţii lor,
un neam neascultător şi răzvrătit,
un neam, care n’avea o inimă tare,
şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
'Npentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
şi să păzească poruncile Lui.
~~Q}}a}||%{{zzZzyy%xx\www vuuu2ttussfsrTqqVpppooyonn,mmglll1kkJjjciiZhhggvgff5eeSdd?cc)bbcaaa$``?__e^^-]]G\\.[[ZZZZ8YY*XX WW(VV3UTTT2SStRRsRQQPOO|NNDMMMLxLKJJvJIwHHEGG;FF[EEE)DDVCCC'BB)AAQ@@@ ??(>>K===<<6;;O:::99T888477E66[555#4432221^10y0!//T..---(,,@++)**b)))((\( 'i&&h& %%$$T###?""3!!i! .6d&I[d =8kF'o :Kz* ~  K - PC#k9itEaj!Căci s’au răzvrătit împotriva Duhului Lui,
şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
fDEj Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba;
şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
jCMjLucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire,
din neam în neam, pe vecie.
`B9jDar Fineas s’a sculat şi a făcut judecată,
şi astfel urgia s’a oprit.
bA=jAu mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor,
şi o urgie a izbucnit între ei.
Y@+jEi s’au alipit de Baal-Peor,
şi au mîncat vite jertfite morţilor.
n?Ujcă le va doborî sămînţa printre neamuri,
şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
\>1jAtunci El a ridicat mîna şi a jurat
că-i va face să cadă în pustie,
V=%jci au cîrtit în corturile lor,
şi n’au ascultat de glasul Lui.
^<5jEi au nesocotit ţara desfătărilor;
n’au crezut în Cuvîntul Domnului,
;;ojŞi El a vorbit să-i nimicească:
dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui,
ca să-L abată dela mînia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
L:jminuni în ţara lui Ham,
semne minunate la marea Roşie.
_97jAu uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor,
care făcuse lucruri mari în Egipt,
Y8+jşi au schimbat Slava lor,
pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
^75jAu făcut un viţel în Horeb.
S’au închinat înaintea unui chip turnat,
O6jFocul le-a aprins ceata,
şi flacăra a mistuit pe cei răi.
{5ojAtunci s’a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan,
şi s’a închis deasupra cetei lui Abiram.
Z4-jÎn tabără au fost geloşi pe Moise,
şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
L3jEl le-a dat ce cereau;
dar a trimes o molimă printre ei.
]23jCi i-a apucat pofta în pustie,
şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
h1Ij Dar au uitat curînd lucrările Lui,
şi n’au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
P0j Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
Y/+j Apele au acoperit pe protivnicii lor.
N’a rămas unul măcar din ei.
^.5j I-a scăpat din mîna celui ce-i ura, şi i-a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
s-_j A mustrat marea Roşie, şi ea s’a uscat;
şi i-a trecut prin adîncuri ca printr’un pustiu.
Y,+jDar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui,
ca să-Şi arate puterea.
@+yjPărinţii noştri în Egipt n’au luat aminte la minunile Tale,
nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
k*OjNoi am păcătuit ca şi părinţii noştri,
am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
) jca să văd fericirea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău,
şi să mă laud cu moştenirea Ta!
(jAdu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău!
Adu-Ţi aminte de mine, şi dă-mi ajutorul Tău,
e'CjFerice de cei ce păzesc Legea,
de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
n&UjCine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului?
Cine va putea vesti toată lauda Lui?
t% cjLăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci îndurarea Lui ţine în veci!
g$Gi-ca să păzească poruncile Lui,
şi să ţină legile Lui.
Lăudaţi pe Domnul!
d#Ai,Le-a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor,
g"Gi+A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
a!;i*Căci Şi-a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt,
şi de robul Său Avraam.
h Ii)A deschis stînca, şi au curs ape,
cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate.
Z-i(La cererea lor, a trimes prepeliţe,
şi i-a săturat cu pîne din cer.
V%i'A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
\1i&Egiptenii s’au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucase groaza de ei.
pYi%A scos pe poporul Său cu argint şi aur,
şi niciunul n’a şovăit dintre seminţiile Lui.
`9i$A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor,
toată pîrga puterii lor.
gGi#cari au mîncat toată iarba din ţară,
şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor.
Ki"El a zis, şi au venit lăcuste,
lăcuste fără număr,
^5i!Le-a bătut viile şi smochinii,
şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor.
\1i În loc de ploaie le-a dat grindină,
şi flăcări de foc în ţara lor.
\1iEl a zis, şi au venit muşte otrăvitoare,
păduchi pe tot ţinutul lor.
W'iŢara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor.
]3iLe-a prefăcut apele în sînge,
şi a făcut să le piară toţi peştii.
hIiA trimes întunerec şi a adus negura,
ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.
veiPrin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor,
au făcut minuni în ţara lui Ham.
QiA trimes pe robul Său Moise,
şi pe Aaron, pe care-l alesese.
iAcestora le-a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui,
şi s’au purtat mişeleşte cu robii Săi.
wgiDomnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult,
şi l-a făcut mai puternic decît protivnicii lui.
Y+iAtunci Israel a venit în Egipt,
şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
p Yica să lege după plac pe domnitorii lui,
şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea.
U #iL-a pus domn peste casa lui,
şi dregătorul tuturor averilor lui,
t aiAtunci împăratul a trimes să-i scoată lanţurile,
şi stăpînitorul popoarelor l-a izbăvit.
} sipînă la vremea cînd s’a întîmplat ce vestise el,
şi pînă cînd l-a încercat Cuvîntul Domnului.
H  iI-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
J iLe-a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob.
SiA chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai.
jMi„Nu vă atingeţi de unşii Mei, – a zis El – şi nu faceţi rău proorocilor Mei!“
mSidar n’a dat voie nimănui să-i asuprească,
şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
\1i mergeau dela un neam la altul,
şi de la o împărăţie la un alt popor;
jMi Pe atunci ei erau puţini la număr,
foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
oWi zicînd: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire,
care v’a căzut la sorţ.“
U#i El l-a făcut lege pentru Iacov,
legămînt vecinic pentru Israel,
wgi de legămîntul, pe care l-a încheiat cu Avraam,
şi de jurămîntul, pe care l-a făcut lui Issac;
iEl Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui,
de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
l~QiDomnul este Dumnezeul nostru:
Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul.
S}isămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
|iAduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le-a făcut,
de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
Z{-iAlergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,
căutaţi necurmat Faţa Lui!
hzIiFăliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
\y1iCîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
lx SiLăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
w+h#Să piară păcătoşii de pe pămînt,
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvintează, suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!
Hv h"Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
[u/h!Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
itKh El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură;
atinge munţii, şi ei fumegă.
Zs-hÎn veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
jrMhÎţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite,
şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
{qohÎţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei Tu suflarea: ele mor,
şi se întorc în ţărîna lor.
mpShLe-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
Yo+hToate aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
nhAcolo în ea, umblă corăbiile,
şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
tmahIată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
l1hCît de multe sînt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune,
şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
PkhDar omul iese la lucrul său,
şi la munca lui, pînă seara.
[j/hCînd răsare soarele, ele fug înapoi,
şi se culcă în vizuinile lor.
Vi%hpuii de lei mugesc după pradă,
şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
rh]hTu aduci întunerecul, şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
ag;hEl a făcut luna ca să arate vremile;
soarele ştie cînd trebuie să apună.
sf_hmunţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici,
iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
leQhÎn ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
Ud#hSe udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe cari i-a sădit El.
chvin, care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pîne, care-i întăreşte inima.
b}hTu faci să crească iarba pentru vite,
şi verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pămîntul să dea hrană:
taah Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii;
şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
n`Uh Păsările cerului locuiesc pe marginile lor,
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
n_Uh Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
]^3h Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi,
şi ele curg printre munţi.
]h Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,
pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
p\Yhsuindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi,
pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
^[5hdar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
hZIhTu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
_Y7hTu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
UX#hDin vînturi Îţi faci soli,
şi din flăcări de foc, slujitori.
WhCu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale;
din nori Îţi faci carul,
şi umbli pe aripile vîntului.
XV)hTe înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
U 9hBinecuvîntează, suflete, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
TgBinecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui,
în toate locurile stăpînirii Lui!
Binecuvintează, suflete, pe Domnul!
dSAgBinecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui,
robii Lui, cari faceţi voia Lui!
.RUgBinecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui,
cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui,
şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui.
mQSgDomnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri,
şi domnia Lui stăpîneşte peste tot.
zPmgpentru ceice păzesc legămîntul Lui,
şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
OgDar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El,
şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
rN]gCînd trece un vînt peste ea, nu mai este,
şi locul pe care-l cuprindea, n’o mai cunoaşte.
XM)gOmul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.
eLCgCăci El ştie din ce sîntem făcuţi;
Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.
iKKg Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El.
{Jog cît este de departe răsăritul de apus,
atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi.
I}g Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt,
atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
fHEg Nu ne face după păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
SGg El nu Se ceartă fără încetare,
şi nu ţine mînia pe vecie.
aF;gDomnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.
cE?gEl Şi-a arătat căile Sale lui Moise,
şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
JD gDomnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
sC_gEl îţi satură de bunătăţi bătrîneţa,
şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul.
kBOgEl îţi izbăveşte viaţa din groapă,
El te încununează cu bunătate şi îndurare;
bA=gEl îţi iartă toate fărădelegile tale
El îţi vindecă toate boalele tale;
b@=gBinecuvintează, suflete, pe Domnul,
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
x? kgBinecuvintează, suflete, pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt!
i>KfFiii robilor Tăi îşi vor locui ţara,
şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
L=fDar Tu rămîi Acelaş,
şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
<#fEle vor pieri, dar Tu vei rămînea;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
f;EfTu ai întemeiat în vechime pămîntul,
şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
r:]fEu zic:„Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani ţin vecinic!“
L9fEl mi-a frînt puterea în drum,
şi mi-a scurtat zilele,
p8Yfcînd se vor strînge toate popoarele,
şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
g7Gfpentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului,
şi laudele lui în Ierusalim,
n6Ufca să audă gemetele prinşilor de război,
si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
p5YfCăci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
4 fSă se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
_37fEl ia aminte la rugăciunea nevoiaşului,
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
T2!fDa, Domnul va zidi iarăş Sionul,
şi Se va arăta în slava Sa.
t1afAtunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,
şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
^05fCăci robii Tăi iubesc pietrele Sionului,
şi le e milă de ţărîna lui.
/f Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion;
căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
j.Mf Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie,
şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
Y-+f Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,
şi mă usuc ca iarba.
l,Qf din pricina mîniei şi urgiei Tale;
căci Tu m’ai ridicat, şi m’ai aruncat departe.
a+;f Mănînc ţărînă în loc de pîne,
şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
u*cfÎn fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei,
şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
X))fnu mai pot dormi, şi sînt
ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
Z(-fSeamăn cu pelicanul din pustie,
sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
V'%fAşa de mari îmi sînt gemetele,
că mi se lipesc oasele de carne.
y&kfInima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba;
pînă şi pînea uit să mi-o mănînc.
S%fCăci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
$fNu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig!
Ascultă-mă degrab!
a# =fDoamne, ascultă-mi rugăciunea,
şi s’ajungă strigătul meu pînă la Tine!
""=eÎn fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară,
ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvîrşesc nelegiuirea.
}!seCel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
. UeVoi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lîngă mine;
cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.
3ePe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici;
pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu-l voi suferi.
[/eInima stricată se va depărta de mine;
nu vreau să cunosc pe cel rău.
~ueNu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei;
urăsc purtarea păcătoşilor;
ea nu se va lipi de mine.
0YeMă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. –
Cînd vei veni la mine? –
Voi umbla cu inima fără prihană,
în mijlocul casei mele.
V 'eVoi cînta bunătatea şi dreptatea;
Ţie, Doamne, Îţi voi cînta.
q[dCăci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci,
şi credincioşia Lui din neam în neam.
dIntraţi cu laude pe porţile
Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui!
Lăudaţi-L şi binecuvîntaţi-I Numele.
dSă ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai Lui sîntem:
noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui.
RdSlujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi cu veselie înaintea Lui.
T #dStrigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pămîntului!
1c Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfînt!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt!
!cDoamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;
ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător,
dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.
s_cEl le-a vorbit din stîlpul de nor;
ei au păzit poruncile Lui şi Legea, pe care le-a dat-o El.
cMoise şi Aaron, dintre preoţii Lui,
şi Samuel, dintre ceice chemau Numele Lui,
au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat.
cÎnălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui,
căci este sfînt!
3cSă laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea!
Tu întăreşti dreptatea,
Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.
^5cSă laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat,
căci este sfînt!
RcDomnul este mare în Sion,
şi înalţat peste toate popoarele.
l  ScDomnul împărăţeşte: popoarele tremură;
El şade pe heruvimi: pămîntul se clatină.
 b înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul!
El va judeca lumea cu dreptate,
şi popoarele cu nepărtinire.
T !bsă bată din palme rîurile,
să strige de bucurie toţi munţii
d AbSă urle marea cu tot ce cuprinde ea,
să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,
m SbCu trîmbiţe şi sunete din corn,
strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!
QbCîntaţi Domnului cu arfa,
cu arfa şi cu cîntece din gură!
bStrigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului!
Chiuiţi, strigaţi, şi cîntaţi laude!
)KbŞi-a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel:
toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru.
dAbDomnul Şi-a arătat mîntuirea,
Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
 bCîntaţi Domnului o cîntare nouă,
căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor.
pYa Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul,
şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!
kOa Lumina este sămănată pentru cel neprihănit,
şi bucuria pentru cei cu inima curată.
a Urîţi răul, ceice iubiţi pe Domnul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Lui,
şi-i izbăveşte din mîna celor răi.
a Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii.
taaSionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!
~aSînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor,
şi cari se fălesc cu idolii:
toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
V}%aCerurile vestesc dreptatea Lui,
şi toate popoarele văd slava Lui.
j|MaMunţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Domnului întregului pămînt.
Y{+aFulgerile Lui luminează lumea:
pămîntul Îl vede şi se cutremură.
Zz-aÎnaintea Lui merge focul,
şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui.
tyaaNorii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.
rx _aDomnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul,
şi să se bucure ostroavele cele multe!
w9` înaintea Domnului! Căci El vine,
vine să judece pămîntul.
El va judeca lumea cu dreptate,
şi popoarele după credincioşia Lui.
hvI` Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea,
toţi copacii pădurii să strige de bucurie
xui` Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul;
să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
"t=` Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.“
Domnul judecă popoarele cu dreptate.
s` Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte,
tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!
zrm`Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Aduceţi daruri de mîncare, şi intraţi în curţile Lui!
Zq-`Familiile popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste!
zpm`Strălucirea şi măreţia sînt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sînt în locaşul Lui cel sfînt.
eoC`Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
sn_`Căci Domul este mare şi foarte vrednic de laudă.
El este mai de temut decît toţi dumnezeii.
^m5`Povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele minunile Lui!
elC`Cîntaţi Domnului, binecuvîntaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui!
ik M`Cîntaţi Domnului o cîntare nouă!
Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!
Wj'_ De aceea am jurat în mînia Mea:
„Nu vom intra în odihna Mea!“
i+_ Patruzeci de ani M’am scîrbit de neamul acesta,
şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită;
ei nu cunosc căile Mele.“
vhe_ unde părinţii voştri M’au ispitit,
şi M’au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
`g9_„Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba,
ca în ziua dela Masa, în pustie,
-fS_Căci El este Dumnezeul nostru,
şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
e_veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,
să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Xd)_A Lui este marea, El a făcut-o,
şi mînile Lui au întocmi uscatul:
hcI_El ţine în mînă adîncimile pămîntului,
şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.
kbO_Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
eaC_Să mergem înaintea Lui cu laude,
să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!
z` o_Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului,
şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.
_^El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,
El îi va nimici prin răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
f^E^Dar Domnul este turnul meu de scăpare,
Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.
f]E^Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit,
şi osîndesc sînge nevinovat.
\w^Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie,
ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
[^Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu,
mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
xZi^Oridecîte ori zic: „Mi se clatină piciorul!“
bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
iYK^De n’ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
oXW^Cine mă va ajuta împotriva celor răi?
Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
rW]^Ci se va face odată judecata după dreptate,
şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
^V5^Căci Domnul nu lasă pe poporul Său,
şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
fUE^ ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii,
pînă se va săpa groapa celui rău!
iTK^ Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
LS^ Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.
sR_^ Cel ce pedepseşte neamurile, s’ar putea să nu pedepsească,
El, care a dat omului pricepere?
}Qs^ Cel ce a sădit urechea, s’ar putea să n’audă?
Cel ce a întocmit ochiul, s’ar putea să nu vadă?
pPY^Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte!
Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?
WO'^şi zic: „Nu vede Domnul,
şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
FN^Junghie pe văduvă şi pe străin,
ucid pe orfani,
TM!^Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,
şi asupresc moştenirea Ta.
kLO^Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie,
şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
\K1^Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne,
pînă cînd vor birui cei răi?
mJS^Scoală-Te, Judecătorul pămîntului,
şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!
\I 3^Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,
Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
H/]Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate;
sfinţenia este podoaba Casei Tale,
Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.
(GI]Dar mai puternic decît vuietul apelor mari,
şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării,
este Domnul în locurile cereşti.
cF?]Rîurile vuiesc, Doamne,
rîurile vuiesc tare,
rîurile se umflă cu putere.
fEE]Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi;
Tu eşti din vecinicie!
"D ?]Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie;
Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere:
de aceea lumea este tare şi nu se clatină.
cC?\ca să arate că Domnul este drept,
El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.
TB!\Ei aduc roade şi la bătrîneţă,
sînt plini de suc şi verzi,
^A5\ Cei sădiţi în Casa Domnului,
înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
`@9\ Cel fără prihană înverzeşte ca finicul,
şi creşte ca cedrul din Liban.
,?Q\ Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei,
şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.
c>?\ Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului,
şi m’ai stropit cu untdelemn proaspăt.
~=u\ Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier:
toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.
?<y\Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!
; \Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
Z:-\Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta,
şi cel nebun nu ia seama la el.
i9K\Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne,
şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!
8\Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,
şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.
U7#\cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,
în sunetele arfei.
Q6\să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
_5 9\Frumos este să lăudăm pe Domnul,
şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
Y4+[Îl voi sătura cu viaţă lungă,
şi-i voi arăta mîntuirea Mea“.
3{[Cînd Mă va chema, îi voi răspunde;
voi fi cu el în strîmtorare,
îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
2[„Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – deaceea îl voi izbăvi;
îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
r1][ Vei păşi peste lei şi peste năpîrci,
şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –
f0E[ şi ei te vor duce pe mîni,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
[//[ Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
h.I[ de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
-{[ Pentrucă zici: „Domnul este locul meu de adăpost!“
şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
S,[Doar vei privi cu ochii,
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
r+][O mie să cadă alături de tine,
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
n*U[nici de ciuma, care umblă în întunerec,
nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare.
p)Y[Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care sboară ziua,
1zN~~}}K||{{{(zzymy xxwwCvvjuuwutytssGrrmqqq$ppHoolo nnBmmYmllkkXjjj)iisi hh!ggff?eeeeddcbbbaa\a+``7__~_^^=]][\\w\[{[ZEYY9XX4WWEVVVBUUTTzTSS RQQ[PPjP OxONNRMMrLLLKzJJzJIIHHHGGBFFGEEE"DDkDCC#BBiB AAY@@@-??e?>>>A===)<<[;;r;::[99{9,88777m7667555G444033X222*11P000@//i/..--Z,,q,++(**x*'))z)&((O'''8&&D%%u%$$n$##[# "";!!!7 u mTpMb >$0MeaF%2km N 7 S |  +U\"Z^zovWw[După legile Tale stă în picioare totul astăzi,
căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
ouWwZCredincioşia ta ţine din neam în neam;
Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
LtwYCuvîntul Tău, Doamne,
dăinuieşte în veci în ceruri.
dsAwXÎnviorează-mă după bunătatea Ta,
ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
nrUwWGata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească,
dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
qq[wVToate poruncile tale nu sînt decît credincioşie;
ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
^p5wUNişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea;
nu lucrează după Legea ta.
foEwTCare este numărul zilelor robului Tău?
Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
\n1wSCăci am ajuns ca un burduf pus în fum;
totuş nu uit orînduirile Tale.
emCwRMi se topesc ochii după făgăduinţa Ta,
şi zic: „Cînd mă vei mîngîia?“
dlAwQÎmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta:
nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
hkIwPInima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale,
ca să nu fiu dat de ruşine!
mjSwOSă se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine,
şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
iwNSă fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei!
Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
phYwMSă vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc,
căci Legea Ta este desfătarea mea.
`g9wLFă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea,
cum ai făgăduit robului Tău!
ffEwKŞtiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte:
din credincioşie m’ai smerit.
keOwJCei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
wdgwIMîinile Tale m’au făcut, şi m’au întocmit;
dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
tcawHMai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale,
decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
]b3wGEste spre binele meu că m’ai smerit,
ca să învăţ orînduirile Tale.
`a9wFInima lor este nesimţitoare ca grăsimea:
dar eu mă desfătez în Legea Ta.
~`uwENişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea;
dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
S_wDTu eşti bun şi binefăcător:
învaţă-mă orînduirile tale!
Y^+wCPînă ce am fost smerit, rătăceam;
dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
b]=wBÎnvaţă-mă să am înţelegere şi pricepere,
căci cred în poruncile Tale.
M\wATu faci bine robului Tău,
Doamne, după făgăduinţa Ta.
c[?w@Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta;
învaţă-mă orînduirile Tale!
fZEw?Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine,
şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
_Y7w>Mă scol la miezul nopţii să Te laud
pentru judecăţile Tale cele drepte.
LXw=Cursele celor răi mă înconjoară,
dar nu uit Legea Ta.
JW wsă păzesc poruncile Tale.
hVIw;Mă gîndesc la căile mele,
şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
YU+w:Te rog din toată inima mea:
ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
OTw9Partea mea, Doamne, o spun,
este să păzesc cuvintele Tale.
BSw8Aşa mi se cuvine,
căci păzesc poruncile Tale.
YR+w7Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne,
şi păzesc Legea Ta.
[Q/w6Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
`P9w5M’apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi,
cari părăsesc Legea Ta.
]O3w4Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne,
şi mă mîngîi.
aN;w3Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri;
totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
pMYw2Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu:
că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
sL_w1Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău,
în care m’ai făcut să-mi pun nădejdea!
Kw0Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc,
şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
@J{w/Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
oIWw.Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor,
şi nu-mi va roşi obrazul.
EHw-Voi umbla în loc larg,
căci caut poruncile Tale.
GGw,Voi păzi Legea Ta necurmat,
totdeauna şi pe vecie.
oFWw+Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului!
Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
sE_w*Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte,
căci mă încred în Cuvîntul Tău.
fDEw)Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine,
mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
wCgw(Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale:
fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
rB]w'Depărtează dela mine ocara de care mă tem!
Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
|Aqw&Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău,
făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
b@=w%Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte,
înviorează-mă în calea Ta!
U?#w$Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale,
şi nu spre cîştig!
Z>-w#Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale,
căci îmi place de ea.
a=;w"Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta
şi s’o ţin din toată inima mea!
g<Gw!Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale,
ca s’o ţin pînă în sfîrşit!
S;w Alerg pe calea poruncilor Tale,
căci îmi scoţi inima la larg.
V:%wMă ţin de învăţăturile Tale,
Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
J9 wAleg calea adevărului,
pun legile Tale supt ochii mei.
{8owDepărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine,
şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
U7#wÎmi plînge sufletul de durere:
ridică-mă după Cuvîntul Tău!
l6QwFă-mă să pricep calea poruncilor Tale,
şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
c5?wEu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi:
învaţă-mă orînduirile Tale!
c4?wSufletul meu este lipit de ţărînă:
înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
T3!wÎnvăţăturile Tale sînt desfătarea mea
şi sfătuitorii mei.
{2owSă tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea:
robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
c1?wRidică de peste mine ocara şi dispreţul!
Căci păzesc învăţăturile Tale.
t0awTu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia,
cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
N/wTotdeauna mi se topeşte sufletul de dor
după legile tale.
N.wSînt un străin pe pămînt:
nu-mi ascunde poruncile Tale!
T-!wDeschide-mi ochii, ca să văd
lucrurile minunate ale Legii Tale!
Y,+wFă bine robului Tău, ca să trăiesc
şi să păzesc Cuvîntul Tău!
R+wMă desfătez în orînduirile Tale,
şi nu uit Cuvîntul Tău.
^*5wMă gîndesc adînc la poruncile Tale,
şi cărările Tale le am supt ochi.
^)5wCînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc’aş avea toate comorile.
H( w Cu buzele mele vestesc
toate hotărîrile gurii Tale.
U'#w Binecuvîntat să fii Tu, Doamne!
Învaţă-mă orînduirile Tale!
^&5w Strîng Cuvîntul Tău în inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
_%7w Te caut din toată inima mea;
nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
i$Kw Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea?
Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
O#wVreau să păzesc orînduirile Tale:
nu mă părăsi de tot!
f"EwTe voi lăuda cu inimă neprihănită,
cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
V!%wAtunci nu voi roşi de ruşine,
la vederea tuturor poruncilor Tale!
N wO, de ar ţinti căile mele
la păzirea orînduirilor Tale!
MwTu ai dat poruncile Tale
ca să fie păzite cu sfinţenie.
T!wcari nu săvîrşesc nicio nelegiuire,
şi umblă în căile Lui!
]3wFerice de ceice păzesc poruncile Lui,
cari-L caută din toată inima lor,
m UwFerice de cei fără prihană în calea lor,
cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
\1vLăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
_7vTu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda;
Dumnezeule, Te voi prea mări.
vDomnul este Dumnezeu, şi ne luminează.
Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi-o pînă la coarnele altarului!
oWvBinecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului!
Vă binecuvîntăm din Casa Domnului.
4cvDoamne, ajută! Doamne, dă izbîndă!
kOvAceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
c?vDomnul a făcut lucrul acesta:
şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
nUvPiatra, pe care au lepădat-o zidarii,
a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
QvTe laud, pentrucă m’ai ascultat,
pentrucă m’ai mîntuit.
I vIată poarta Domnului:
pe ea intră cei neprihăniţi.
^5vDeschideţi-mi porţile neprihănirii,
ca să intru şi să laud pe Domnul.
NvDomnul m’a pedepsit,
da, dar nu m’a dat pradă morţii.
RvNu voi muri, ci voi trăi,
şi voi povesti lucrările Domnului.
X)vDreapta Domnului se înalţă;
dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
 vStrigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi:
dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
W 'vDomnul este tăria mea şi pricina laudelor mele;
El m’a mîntuit.
V %v Tu mă împingeai ca să mă faci să cad,
dar Domnul m’a ajutat.
~ uv M’au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini;
în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
e Cv Mă înconjurau, m’au împresurat:
dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
]3v Toate neamurile mă înconjurau:
în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
b=v mai bine să cauţi un adăpost în Domnul
decît să te încrezi în cei mari.
b=vMai bine este să cauţi un adăpost în Domnul,
decît să te încrezi în om;
zmvDomnul este ajutorul meu,
şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.
eCvDomnul este de partea mea, nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
q[vÎn mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul:
Domnul m’a ascultat şi m’a scos la larg.
`9vCei ce se tem de Domnul să zică:
„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
W'vCasa lui Aaron să zică:
„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
OvSă zică Israel:
„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“
a =vLăudaţi pe Domnul, căci este bun,
„căci în veac ţine îndurarea Lui!“
~wuCăci mare este bunătatea Lui faţă de noi,
şi credincioşia Lui ţine în veci.
Lăudaţi pe Domnul!
U} %uLăudaţi pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-L, toate popoarele!
g|Gtîn curţile Casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime!
Lăudaţi pe Domnul!
c{?tîmi voi împlini juruinţele făcute Domnului
în faţa întregului Său popor,
[z/tÎţi voi aduce o jertfă de mulţămire,
şi voi chema Numele Domnului;
ytAscultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău:
robul Tău, fiul roabei Tale,
şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
KxtScumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
dwAtîmi voi împlini juruinţele făcute Domnului,
în faţa întregului Său popor.
Uv#t Voi înălţa paharul izbăvirilor,
şi voi chema Numele Domnului;
Uu#t Cum voi răsplăti Domnului
toate binefacerile Lui faţă de mine?
Qtt În neliniştea mea, ziceam:
„Orice om este înşelător.“
Mst Aveam dreptate cînd ziceam:
„Sînt foarte nenorocit!“
Ir t Voi umbla înaintea Domnului,
pe pămîntul celor vii.
mqStDa, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte,
ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.
Wp'tÎntoarce-te, suflete, la odihna ta,
căci Domnul ţi-a făcut bine.
ioKtDomnul păzeşte pe cei fără răutate:
eram nenorocit de tot, dar El m’a mîntuit.
_n7tDomnul este milostiv şi drept,
şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
emCtDar am chemat Numele Domnului, şi am zis:
„Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.“
ltMă înfăşuraseră legăturile morţii,
şi m’apucaseră sudorile mormîntului;
eram pradă necazului şi durerii.
ak;tDa, El Şi-a plecat urechea spre mine,
de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
Lj tIubesc pe Domnul, căci El aude
glasul meu, cererile mele.
oiWsci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul,
deacum şi pînă în veac.
Lăudaţi pe Domnul!
khOsNu morţii laudă pe Domnul,
şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,
Xg)sCerurile sînt ale Domnului,
dar pămîntul l-a dat fiilor oamenilor.
Zf-sFiţi binecuvîntaţi de Domnul,
care a făcut cerurile şi pămîntul!
\e1sDomnul să vă înmulţească tot mai mult,
pe voi şi pe copiii voştri!
Wd's va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.
cs Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta,
va binecuvînta casa lui Israel,
va binecuvînta casa lui Aaron,
mbSs Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul!
El este ajutorul şi scutul lor.
[a/s Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul!
El este ajutorul şi scutul lor.
T`!s Israele, încrede-te în Domnul!
El este ajutorul şi scutul lor.
L_sCa ei sînt cei ce-i fac;
toţi cei ce se încred în ei.
o^Wsau mîni, dar nu pipăie,
picioare, dar nu merg;
nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
A]}sau urechi, dar n’aud,
au nas, dar nu miroase,
A\}sAu gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
P[sIdolii lor sînt argint şi aur,
făcuţi de mîni omeneşti.
FZsDumnezeul nostru este în cer,
El face tot ce vrea.
OYsPentruce să zică neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?“
sX asNu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
OWrcare preface stînca în iaz,
şi cremenea în izvor de ape.
gVGrDa, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
mUSrCe aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
VT%rCe ai tu, mare, de fugi,
şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
US#rmunţii au sărit ca nişte berbeci,
şi dealurile ca nişte miei.
\R1rMarea a văzut lucrul acesta şi a fugit,
Iordanul s’a întors înapoi:
QQrIuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui.
cP ArCînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin,
Oq El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi pe Domnul!
aN;qca să-i facă să şadă împreună cu cei mari:
cu mai marii poporului Său.
ZM-qEl ridică pe sărac din ţărînă,
înalţă pe cel lipsit din gunoi.
ZL-qEl îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt.
WK'qCine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
care locuieşte atît de sus?
lJQqDomnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile,
slava Lui este mai pesus de ceruri.
_I7qDela răsăritul soarelui pînă la apusul lui,
fie Numele Domnului lăudat.
QHqFie Numele Domnului binecuvîntat,
deacum şi pînă în veac!
_G 9qLăudaţi pe Domnul!
Robii Domnului lăudaţi,
lăudaţi Numele Domnului!
F#p Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie,
scrîşneşte din dinţi şi se topeşte.
Poftele celor răi rămîn neîmplinite.
yEkp El este darnic, dă celor lipsiţi;
milostenia lui ţine în veci;
capul i se înalţă cu slavă.
DpInima îi este mîngîiată, n’are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.
cC?pEl nu se teme de veşti rele,
ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
^B5pCăci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.
ApCe bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul,
şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!
w@gpCelui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec,
El este milostiv, îndurător şi drept.
c??pEl are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
u>cpSămînţa lui va fi puternică pe pămînt;
neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.
= pLăudaţi pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul,
şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
<#o Frica Domnului este începutul înţelepciunii;
toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă,
şi slava Lui ţine în veci.
; o A trimes poporului Său izbăvirea,
a aşezat legămîntul Său în veci;
Numele Lui este sfînt şi înfricoşat.
Z:-oîntărite pentru vecinicie,
făcute cu credincioşie şi neprihănire.
r9]oLucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate;
toate poruncile Lui sînt adevărate,
n8UoEl a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui,
căci le-a dat moştenirea neamurilor.
l7QoEl a dat hrană celor ce se tem de El;
El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui.
f6EoEl a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui,
Domnul este îndurător şi milostiv.
a5;oStrălucire şi măreţie este lucrarea Lui,
şi dreptatea Lui ţine în veci.
V4%oMari sînt lucrările Domnului,
cercetate de toţi ceice le iubesc.
3 oLăudaţi pe Domnul!
Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.
Z2-nEl bea din pîrîu în timpul mersului:
de aceea Îşi înalţă capul.
1nEl face dreptate printre neamuri:
totul este plin de trupuri moarte;
El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
[0/nDomnul, dela dreapta Ta,
zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui.
|/qnDomnul a jurat, şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veac,
în felul lui Melhisedec.“ –
,.QnPoporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea;
cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor,
vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
-nDomnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd:
„Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!“
, nDomnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,
pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“ –
d+Amcăci El stă la dreapta săracului,
ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc.
f*EmVoi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
v)emProtivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
(/mMăcar că ei blastămă, Tu binecuvintează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
W''mŞi să ştie că mîna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
S&mAjută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
M%mAm ajuns de ocară lor;
cînd mă privesc ei, dau din cap.
]$3mMi-au slăbit genunchii de post,
şi mi s’a sleit trupul de slăbiciune.
P#mPier ca umbra gata să treacă,
sînt izgonit ca o lăcustă.
Z"-mSînt nenorocit şi lipsit,
şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
!mIar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
} smAceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei,
şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
{mDeaceea, să-i slujească de veşmînt ca să se acopere,
de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
mSe îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
vemÎi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
?wmpentrucă nu şi-a adus aminte să facă îndurare,
pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,
pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
pYmDomnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
mNelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului,
şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
eCm Urmaşii lui să fie nimiciţi,
şi să li se stîngă numele în neamul următor!
a;m Nimeni să nu mai ţină la el,
şi nimeni să n’aibă milă de orfanii lui!
}sm Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mîna pe tot ce are,
şi străinii să-i jăfuiască rodul muncii lui!
m Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească,
să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
Km Să-i rămînă copiii orfani,
şi nevastă-sa văduvă!
SmPuţine să-i fie zilele la număr,
şi slujba să i-o ia altul!
pYmCînd va fi judecat, să fie găsit vinovat,
şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
ucmPe vrăjmaşul meu pune-l supt stăpînirea unui om rău,
şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
SmEi îmi întorc rău pentru bine,
şi ură pentru dragostea mea.
`9mPe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici;
dar eu alerg la rugăciune.
iKmmă înconjoară cu cuvîntări pline de ură,
şi se războiesc cu mine fără temei.
mCăci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
.  YmDumnezeul laudei mele, nu tăcea!
[ /l Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;
El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
Q l Dă-ne ajutor în necaz,
căci zădarnic este ajutorul omului.
 {l Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat,
şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
V %l Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
3l Moab este ligheanul în care Mă spăl;
Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului;
strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!“
lal Meu este Galaadul, al Meu Manase;
Efraim este întăritura capului Meu,
şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;
wglDumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui,
voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
oWlPentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
`9lÎnalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi fie slava Ta peste tot pămîntul!
|qlCăci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri,
iar credincioşia Ta pînă la nori.
X)lTe voi lăuda printre popoare, Doamne,
Te voi cînta printre neamuri.
V%lDeşteptaţi-vă, alăută şi arfă!
Mă voi trezi în zori de zi.
 lGata îmi este inima să cînte, Dumnezeule!
Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
wk+Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri,
şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
}~sk*„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,
şi orice nelegiuire îşi închide gura!“
z}mk)dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş,
şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
j|Mk(El varsă dispreţul peste cei mari, şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
e{Ck'Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire,
nenorocire şi suferinţă,
fzEk&El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus,
şi nu le împuţinează vitele.
Jy k%însămînţează ogoare, sădesc vii, şi-i culeg roadele.
kxOk$Aşează acolo pe cei flămînzi,
şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
[w/k#Tot El preface pustiul în iaz,
şi pămîntul uscat în izvoare de ape.
`v9k"ţara roditoare în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
Zu-k!El preface rîurile în pustiu,
şi izvoare de apă în pămînt uscat,
dtAk Să-L înalţe în adunarea poporului,
şi să-L laude în adunarea bătrînilor!
}sskO, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
irKkEi s’au bucurat că valurile s’au liniştit,
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
NqkA oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s’au potolit.
sp_kAtunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
poYkApucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat,
şi zădarnică le era toată iscusinţa.
lnQkSe suiau spre ceruri, se pogorau în adînc;
sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
Ym+kEl a zis, şi a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
\l1kaceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.
ekCkCeice se pogorîseră pe mare în corăbii,
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
qj[kSă-I aducă jertfe de mulţămiri,
şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
|iqkO, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,
şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Zh-ka trimes cuvîntul Său şi i-a tămăduit,
şi i-a scăpat de groapă.
sg_kAtunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
af;kSufletul lor se desgustase de orice hrană,
şi erau lîngă porţile morţii.
leQkNebunii, prin purtarea lor vinovată,
şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
Wd'kCăci El a sfărîmat porţi de aramă,
şi a rupt zăvoare de fier.
}cskO, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
\b1kI-a scos din întunerec şi din umbra morţii,
şi le-a rupt legăturile.
sa_k Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
Z`-k El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
_k pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
r^]k Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii,
trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
p]Yk Căci el a potolit setea sufletului însetat,
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.
}\skO, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
a[;ki-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într’o cetate de locuit.
rZ]kAtunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
MYkSufereau de foame şi de sete;
le tînjea sufletul în ei.
zXmkEi pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate,
şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
W{kşi pe cari i-a strîns din toate ţările:
dela răsărit şi dela apus,
dela miazănoapte şi dela mare.
qV[kAşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe cari i-a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,
aU =k„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ţine îndurarea Lui!“
&TEj0Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din vecincie în vecinicie!
Şi tot poporul să zică: „Amin!
Lăudaţi pe Domnul!“
/SWj/Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
şi strînge-ne din mijlocul neamurilor,
ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,
şi să ne fălim cu lauda Ta!
[R/j.a stîrnit pentru ei mila
tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
qQ[j-Şi-a adus aminte de legămîntul Său,
şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
RPj,Dar El le-a văzut strîmtorarea,
cînd le-a auzit strigătele.
O7j+El de mai multe ori i-a izbăvit,
dar ei s’au arătat neascultători în planurile lor,
şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
WN'j*vrăjmaşii lor i-au asuprit,
şi au fost smeriţi supt puterea lor.
ZM-j)I-a dat în mînile neamurilor,
cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
oLWj(Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului Său,
şi a urît moştenirea Lui.
SKj'S’au spurcat prin faptele lor,
au desfrînat prin faptele lor.
/JWj&au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor,
pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan,
şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
7Iij%Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
KHj$au slujit idolilor lor,
cari au fost o cursă pentru ei.
MGj#Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
_F7j"Ei n’au nimicit popoarele,
pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
&>~~~}}O||x|{{ZzzzyyRxxx&wwuwvv=uuBttxtssGrr~r,qqSpppcccDbb|b!aa?``t`___^^^2]]]*\\\"[[t[ZZLZYY\Y XXiWWuW VVLUUTTdSSSRR`RQQDPPeOONNMLLLKKFJIIhIHZHGGFF:EEE=DDDBCClBBB5AA{A @e??>>1=== <aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
!Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.
1Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul dela ea:
dar rugăciunea mea se va înalţa într’una împotriva răutăţii lor.
!Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul,
şi să nu mănînc din ospeţele lor!
b;Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele,
şi păzeşte uşa buzelor mele!
~sCa tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta,
şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
e CDoamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
qY Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
[- Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt,
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi,
în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
_5 Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
gEDoamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.“
pWEu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
 Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele dealungul drumului,
şi îmi întind capcane. – (Oprire)
Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău!
Fereşte-mă de oamenii asupritori,
cari se gîndesc să mă doboare!
g EEi îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpîrcă. – (Oprire)
m Qcari cugetă lucruri rele în inima lor,
şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!
`  9Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
SVezi dacă sînt pe o cale rea,
şi du-mă pe calea veciniciei!
uaCercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
b;Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită;
îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
ySă nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc,
şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
t_Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
pWO, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
s]Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip.
Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
r[Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule,
şi cît de mare este numărul lor!
ECînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
3Trupul meu nu era ascuns de Tine,
cînd am fost făcut într’un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
~!Te laud că sînt o făptură aşa de minunată.
Minunate sînt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
^}3 Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele:
|% Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine;
ci noaptea străluceşte ca ziua,
şi întunerecul ca lumina.
{} Dacă voi zice: „Cel puţin întunerecul mă va acoperi, –
şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!“
Uz! şi acolo mîna Ta mă va călăuzi,
şi dreapta Ta mă va apuca.
dy? Dacă voi lua aripile zorilor,
şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
xuDacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo;
dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
cw=Unde mă voi duce departe de Duhul Tău,
şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
}vqO ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele:
este prea înaltă ca s’o pot prinde.
_u5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte,
şi-Ţi pui mîna peste mine.
gtECăci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă,
şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Ys)Ştii cînd umblu şi cînd mă culc,
şi cunoşti toate căile mele.
cr=ştii cînd stau jos şi cînd mă scol,
şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Dq Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
pDomnul va sfîrşi ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:
nu părăsi lucrările mînilor Tale.
(oGCînd umblu în mijlocul strîmtorării, Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei,
şi dreapta Ta mă mîntuieşte.
vncDomnul este înălţat: totuş vede pe cei smeriţi,
şi cunoaşte de departe pe cei îngîmfaţi.
Rmei vor lăuda căile Domnului,
căci mare este slava Domnului!
klMToţi împăraţii pămîntului Te vor lăuda, Doamne, cînd vor auzi cuvintele gurii Tale;
tk_În ziua cînd Te-am chemat, m’ai ascultat,
m’ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
Cj}Mă închin în Templul Tău cel sfînt,
şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta,
căci Ţi s’a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
Vi %Te laud din toată inima,
cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
Yh) Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi,
şi-i va zdrobi de stîncă!
g}Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,
ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
!f9Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului,
cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!“
!e9Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
[d-Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
Uc!Cum să cîntăm noi cîntările Domnului
pe un pămînt străin?
9biCăci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări,
şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:
„Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!“ –
MaÎn sălciile din ţinutul acela
ne atîrnaserăm arfele.
u` cPe malurile rîurilor Babilonului,
şedeam jos şi plîngeam,
cînd ne aduceam aminte de Sion.
Z_+Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
a^9Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
b];Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
q\YPe Cel ce Şi-a adus aminte de noi, cînd eram smeriţi,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
[[-De moştenire robului Său Israel,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
ZZ+Şi le-a dat ţara de moştenire,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
ZY+Şi pe Og, împăratul Basanului,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
[X-Pe Sihon, împăratul Amoriţilor,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
`W7Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
\V/Pe Cel ce a lovit împăraţi mari,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
kUMPe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
sT]Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
bS;Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
cR= Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
]Q1 Cu mînă tare şi cu braţ întins,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
_P5 Şi a scos pe Israel din mijlocul lor,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
rO[ Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întîii lor născuţi,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
iNI Luna şi stelele, ca să stăpînească noaptea,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
]M1Soarele, ca să stăpînească ziua,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
]L1Pe Cel ce a făcut luminători mari,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
[K-Pe cel ce a întins pămîntul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
bJ;Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
[I-Pe Cel ce singur face minuni mari,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
VH#Lăudaţi pe Domnul domnilor,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
\G/Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
\F 1Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
vEcDomnul să fie binecuvîntat din Sion,
El, care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi pe Domnul!
vDcCasa lui Levi, binecuvîntaţi pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul!
jCKCasa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul!
Casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul!
MBCa ei sînt cei ce-i fac,
toţi cei ce se încred în ei.
PAau urechi, şi totuş n’aud,
da, n’au suflare în gură.
B@}Au gură, şi nu vorbesc,
au ochi, şi nu văd,
b?;Idolii neamurilor sînt argint şi aur,
lucrare făcută de mînile oamenilor.
\>/căci Domnul va judeca pe poporul Său,
şi va avea milă de robii Săi.
h=G Doamne, Numele Tău rămîne pe vecie;
Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
Z<+ şi le-a dat ţara de moştenire,
de moştenire poporului Său Israel.
~;s pe Sihon, împăratul Amoriţilor,
pe Og, împăratul Basanului,
şi pe toţi împăraţii Canaanului;
L: A lovit multe neamuri,
şi a ucis împăraţi puternici:
9 A trimes semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule:
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
c8=El a lovit pe întîii născuţi ai Egiptului,
dela oameni pînă la dobitoace.
7El ridică norii dela marginile pămîntului,
dă naştere la fulgere şi ploaie,
şi scoate vîntul din cămările lui.
p6WDomnul face tot ce vrea
în ceruri şi pe pămînt,
în mări şi în toate adîncurile.
i5IŞtiu că Domnul este mare,
şi că Domnul nostru este mai pe sus de toţi dumnezeii.
S4Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov,
pe Israel, ca să fie al Lui.
l3OLăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun;
cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor.
Y2)cari staţi în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
e1 CLăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, robi ai Domnului,
d0?Domnul să te binecuvinteze din Sion,
El, care a făcut cerurile şi pămîntul!
^/3Ridicaţi-vă mînile spre sfîntul locaş,
şi binecuvîntaţi pe Domnul!
q. [Iată, binecuvîntaţi pe Domnul, toţi robii Domnului,
cari staţi noaptea în Casa Domnului!
-'Este ca roua Hermonului,
care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea,
viaţa, pentru vecinicie.
),IEste ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui,
se pogoară pe barbă,
pe barba lui Aaron,
se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
U+ #Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
i*Ivoi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui,
şi peste el va străluci cununa lui.“
_)5Acolo voi înălţa puterea lui David,
voi pregăti o candelă unsului Meu,
w(eVoi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui,
şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
a'9Îi voi binecuvînta din belşug hrana,
voi sătura cu pîne pe săracii lui.
e&A„Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie;
voi locui în el, căci l-am dorit.
W%% Da, Domnul a ales Sionul,
l-a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
7$e Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu,
şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da,
vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.“ –
!#9 Domnul a jurat lui David adevărul,
şi nu Se va întoarce dela ce a jurat:
„Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
M" Pentru robul Tău David,
nu lepăda pe unsul Tău!“ –
|!o Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire,
şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
g EScoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă,
Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
nS„Haidem la locuinţa Lui,
să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui! …
d?Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata,
l-am găsit în ogorul Iaar …
nSpînă nu voi găsi un loc pentru Domnul,
o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.“ –
Nnu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
qY„Nu voi intra în cortul în care locuiesc,
nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
weAdu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului,
şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
P Doamne, adu-Ţi aminte de David,
şi de toate necazurile lui!
X'Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele,
de acum şi pînă în veac!
0WDimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit,
ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa;
da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
 7Doamne, eu n’am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe,
nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine.
LEl va răscumpăra pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
 Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul,
căci la Domnul este îndurarea,
şi la El este belşug de răscumpărare!
";Sufletul meu aşteaptă pe Domnul,
mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
mQEu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte,
şi aştept făgăduinţa Lui.
>uDar la Tine este iertare,
ca să fii temut.
vcDacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?
iIDoamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!
5 eDin fundul adîncului, Te chem, Doamne!
 şi trecătorii nu zic:
„Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!“
„Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!“
o USecerătorul nu-şi umple mîna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
a 9Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
[ -Să se umple de ruşine şi să dea înapoi,
toţi ceice urăsc Sionul!
F Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
Qplugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
Odestul m’au asuprit din tinereţă,
dar nu m’au biruit.
T !Destul m’au asuprit din tinereţă –
s’o spună Israel! –
Qşi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
{mSă te binecuvînteze Domnul din Sion,
să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,
HAşa este binecuvîntat
omul care se teme de Domnul.
#Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
fCCăci atunci te bucuri de lucrul mînilor tale,
eşti fericit, şi-ţi merge bine.
Q Ferice de oricine se teme de Domnul,
şi umblă pe căile Lui!
$AFerice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!
Căci ei nu vor rămînea de ruşine,
cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.
c~?Ca săgeţile în mîna unui războinic,
aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă.
o}WIată, fiii sînt o moştenire dela Domnul,
rodul pîntecelui este o răsplată dată de El.
<|qDegeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu,
ca să mîncaţi o pîne cîştigată cu durere;
căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn.
({ KDacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu păzeşte Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzeşte.
|zq~Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa,
se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.
Py~Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
sx_~Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,
ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!
ewC~Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,
şi deaceea sîntem plini de bucurie.
@vy~Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie,
şi limba de cîntări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!“
[u 1~Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
t!}Dar pe ceice apucă pe căi lăturalnice,
să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!
Pacea să fie peste Israel!
jsM}Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni,
şi peste cei cu inima fără prihană!
6re}Căci toiagul de cîrmuire al răutăţii nu va rămînea pe moştenirea celor neprihăniţi,
pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mînile spre nelegiuire.
q }Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi,
aşa înconjoară Domnul pe poporul Său,
deacum şi pînă în veac.
vp g}Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
co?|Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
care a făcut cerurile şi pămîntul.
unc|Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului;
laţul s’a rupt, şi noi am scăpat.
Wm'|Binecuvîntat să fie Domnul,
care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
Gl|ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
Wk'|ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;
`j9|ne-ar fi înghiţit de vii,
cînd li s’a aprins mînia împotriva noastră;
qi[|de n’ar fi fost Domnul de partea noastră,
cînd s’au ridicat oamenii împotriva noastră,
^h 7|De n’ar fi fost Domnul de partea noastră, –
să spună Israel acum! –
ogW{ne este sătul sufletul
de batjocurile celor îngîmfaţi,
de dispreţul celor trufaşi.
Zf-{Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;
Oe{Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor,
şi ochii roabei la mîna stăpînei ei,
aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru,
pînă va avea milă de noi.
Pd {La Tine îmi ridic ochii,
la Tine, care locuieşti în ceruri.
bc=z Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru.
fac urări pentru fericirea ta.
[b/zDin pricina fraţilor şi prietenilor mei,
doresc pacea în sînul tău.
_a7zPacea să fie între zidurile tale,
şi liniştea în casele tale domneşti!
f`EzRugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
q_[zCăci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată,
scaunele de domnie ale casei lui David.
}^szAcolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,
după legea lui Israel,
ca să laude Numele Domnului.
U]#zIerusalime, tu eşti zidit
ca o cetate făcută dintr’o bucată!
I\ zPicioarele mi se opresc
în porţile tale, Ierusalime!
L[ zMă bucur cînd mi se zice;
„Haidem la Casa Domnului!“
XZ)yDomnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.
IY yDomnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
FXyDe aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
^W5yDomnul este Păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mîna ta cea dreaptă.
WV'yIată că nu dormitează, nici nu doarme
Cel ce păzeşte pe Israel.
jUMyDa, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul;
Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
YT+yAjutorul îmi vine dela Domnul,
care a făcut cerurile şi pămîntul.
OS yÎmi ridic ochii spre munţi …
De unde-mi va veni ajutorul?
_R7xEu sînt pentru pace;
dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.
GQxDestul mi-a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.
YP+xVai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
UO#xSăgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni aprinşi de ieniper.
ONxCe-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
[M/xDoamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă,
de limba înşelătoare!
QL xCătre Domnul strig în strîmtorarea mea,
şi El m’ascultă.
fKCwRătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău,
căci nu uit poruncile Tale.
mJQwSă-mi trăiască sufletul şi să Te laude,
şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
ZI+wSuspin după mîntuirea Ta, Doamne,
şi Legea Ta este desfătarea mea.
QHwMîna Ta să-mi fie într’ajutor, căci am ales poruncile Tale.
aG9wSă cînte limba mea Cuvîntul Tău,
căci toate poruncile Tale sînt drepte!
aF9wBuzele mele să vestească lauda Ta,
căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
dE?wSă ajungă cererea mea pînă la Tine!
Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
pDWwSă ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne!
Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
lCOwPăzesc poruncile şi învăţăturile Tale,
căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
XB'wSufletul meu ţine învăţăturile Tale,
şi le iubesc mult de tot!
^A3wEu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne,
şi împlinesc poruncile Tale.
d@?wMultă pace au ceice iubesc Legea Ta,
şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
W?%wDe şapte ori pe zi Te laud,
din pricina legilor Tale celor drepte.
G>wUrăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
S=wMă bucur de Cuvîntul Tău,
ca cel ce găseşte o mare pradă.
s<]wNişte voievozi mă prigonesc fără temei,
dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
n;SwTemelia Cuvîntului Tău este adevărul,
şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
n:SwVezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale:
înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
`97wVăd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie,
cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
q8YwMulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei,
dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
c7=wMari sînt îndurările Tale, Doamne!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
^63wMîntuirea este departe de cei răi,
căci ei nu caută orînduirile Tale.
g5EwApără-mi pricina, şi răscumpără-mă,
înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
P4wVezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
h3GwDe multă vreme ştiu din învăţăturile Tale,
că le-ai aşezat pentru totdeauna.
W2%wDar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
Y1)wSe apropie ceice urmăresc mişelia,
şi se depărtează de Legea Ta.
i0IwAscultă-mi glasul, după bunătatea Ta:
înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
z/kwO iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii,
ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
^.3wO iau înaintea zorilor şi strig;
nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
T-wTe chem: mîntuieşte-mă,
ca să păzesc învăţăturile Tale!
i,IwTe chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne,
ca să păzesc orînduirile Tale.
c+=wÎnvăţăturile Tale sînt drepte pe vecie:
dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
b*;wNecazul şi strîmtorarea mă ajung,
dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
X)'wDreptatea Ta este o dreptate vecinică,
şi Legea Ta este adevărul.
I( wSînt mic şi dispreţuit,
dar nu uit poruncile Tale.
X''wCuvîntul Tău este cu totul încercat,
şi robul Tău îl iubeşte.
_&5wRîvna mea mă mănîncă,
pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
i%IwTu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate,
şi pe cea mai mare credincioşie.
X$'wTu eşti drept, Doamne,
şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
[#-wOchii îmi varsă şiroaie de ape,
pentrucă Legea Ta nu este păzită.
j"KwFă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău,
şi învaţă-mă orînduirile Tale!
Z!+wIzbăveşte-mă de asuprirea oamenilor,
ca să păzesc poruncile Tale!
x gwÎntăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
wwÎntoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine,
după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
SwDeschid gura şi oftez,
căci sînt lacom după poruncile Tale.
b;wDescoperirea cuvintelor Tale dă lumină,
dă pricepere celor fără răutate.
Y)wÎnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
d?wDe aceea găsesc drepte toate poruncile Tale,
şi urăsc orice cale a minciunii.
oWwDe aceea, eu iubesc poruncile Tale,
mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
Ow~Este vremea ca Domnul să lucreze:
căci ei calcă Legea Ta.
^5w}Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere,
ca să cunosc învăţăturile Tale.
eCw|Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta,
şi învaţă-mă orînduirile Tale!
c?w{Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta,
şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
mSwzIa supt ocrotirea Ta binele robului Tău,
şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
X)wyPăzesc legea şi dreptatea:
nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
Y+wxMi se înfioară carnea de frica Ta,
şi mă tem de judecăţile Tale.
kOwwCa spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt:
de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
wvTu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zădarnică.
oWwuFii sprijinul meu, ca să fiu scăpat,
şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
|qwtSprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc,
şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
Z-wsDepărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
Y +wrTu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
D wqUrăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
g GwpÎmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale,
totdeauna şi pînă la sfîrşit.
l QwoÎnvăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci,
căci ele sînt bucuria inimii mele.
` 9wnNişte răi îmi întind curse,
dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
W'wmViaţa îmi este necurmat în primejdie,
şi totuş nu uit Legea Ta.
mSwlPrimeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea,
şi învaţă-mă legile Tale!
Y+wkSînt foarte amărît:
înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
hIwjJur, – şi mă voi ţinea de jurămînt, –
că voi păzi legile Tale cele drepte.
hIwiCuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele,
şi o lumină pe cărarea mea.
c?whPrin poruncile Tale mă fac mai priceput,
deaceea urăsc orice cale a minciunii.
oWwgCe dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!
Mai dulci decît mierea în gura mea!
FwfNu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
`9weÎmi ţin piciorul departe de orice drum rău,
ca să păzesc Cuvîntul Tău.
[/wdAm mai multă pricepere decît bătrînii,
căci păzesc poruncile Tale.
v~ewcSînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei,
căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
k}OwbPoruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
P|waCît de mult iubesc Legea Ta!
Toată ziua mă gîndesc la ea.
n{Uw`Văd că tot ce este desăvîrşit are margini:
poruncile Tale însă sînt fără margini.
mzSw_Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă;
dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Jy w^Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Xx)w]Niciodată nu voi uita poruncile Tale,
căci prin ele mă înviorezi.
dwAw\Dacă n’ar fi fost Legea Ta desfătarea mea,
aş fi pierit în ticăloşia mea.
yy~~`}}o||/{zzfyy7xxFwwvbv uwutlssFrrr"qq&ppLoo$nmmmAll]kkkjjHiichhh,gg#ffff ee=ddqccc>bbiaae``Y__L^^V]]]>\\z[[[=ZZ}ZYYIXXXWWBVVdV UUFTTTSSoRRR)QdPP`POO NN:MM-LLKK===1<q EDh&NkA9Df } } * T x "Z4a9Q5y^95Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi,
fără să-i ardă picioarele?
V8%Poate cineva să ia foc în sîn,
fără să i se aprindă hainele?
(7ICăci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne,
şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
k6ON’o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei,
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
_57Ele te vor feri de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
4yCăci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
q3[Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat,
şi îţi vor vorbi la deşteptare!
E2leagă-le necurmat la inimă,
atîrnă-le de gît.
f1EFiule, păzeşte sfaturile tatălui tău,
şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
h0Imartorul mincinos, care spune minciuni,
şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
c/?inima care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele cari aleargă repede la rău,
[./ochii trufaşi, limba mincinoasă,
mînile cari varsă sînge nevinovat,
T-!Şase lucruri urăşte Domnul,
şi chiar şapte Îi sînt urîte:
k,ODe aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
n+URăutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într’una,
şi stîrneşte certuri.
R* clipeşte din ochi, dă din picior,
şi face semne cu degetele.
R) Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
[(/ Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ,
şi lipsa, ca un om înarmat.
y'k Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!…
^&5 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule?
Cînd te vei scula din somnul tău?
p%Ytotuş îşi pregăteşte hrana vara,
şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
O$Ea n’are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpîn;
u#cDu-te la furnică, leneşule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
"}Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului,
şi ca pasărea din mîna păsărarului …
J! Nu da somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
9 kfă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te,
căci ai căzut în mîna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
nUdacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
g IFiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
b=El va muri din lipsă de înfrînare,
se va poticni din prea multa lui nebunie.
taCel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui,
şi este apucat de legăturile păcatului lui.
taCăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului,
şi El vede toate cărările lui.
ykŞi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină,
şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
5Cerboaică iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
a;Izvorul tău să fie binecuvîntat,
şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
_7Lasă-le să fie numai pentru tine,
şi nu pentru străinii de lîngă tine.
q[Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?
Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
NBea apă din fîntîna ta,
şi din izvoarele puţului tău.
`9Cît pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului şi adunării!“
{o Cum am putut să n’ascult glasul învăţătorilor mei,
şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
s_ şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea,
şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
]3 ca nu cumva să gemi, la urmă,
cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
ve ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta,
şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
_7 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta,
şi unui om fără milă anii tăi;
a;depărtează-te de drumul care duce la ea,
şi nu te apropia de uşa casei ei,
c ?Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
q [Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
[ /Picioarele ei pogoară la moarte,
paşii ei dau în locuinţa morţilor.
a ;dar la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
u cCăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
W'ca să fii cu chibzuinţă,
şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
e EFiule, ia aminte la înţelepciunea mea,
şi pleacă urechea la învăţătura mea,
X)nu te abate nici la dreapta nici la stînga,
şi fereşte-te de rău.
dACărarea pe care mergi să fie netedă,
şi toate căile tale să fie hotărîte:
dAOchii tăi să privească drept,
şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
c?Izgoneşte neadevărul din gura ta;
şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
b=Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii.
jMCăci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc,
şi sănătate pentru tot trupul lor.
oWSă nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi,
păstrează-le în fundul inimii tale!
[/Fiule, ia aminte la cuvintele mele,
pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
_~7Calea celor răi este ca întunerecul gros:
ei nu văd de ce se vor poticni.
}#Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare,
a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.
U|#căci ei mănîncă pîne nelegiuită,
şi beau vin stors cu sila.
q{[Căci ei nu dorm, dacă n’au făcut răul,
le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
Vz%Fereşte-te de ea, nu trece pe ea;
ocoleşte-o, şi treci înainte!
\y1Nu intra pe cărarea celor răi,
şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
hxI Ţine învăţătura, n’o lăsa din mînă;
păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
kwO Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit;
şi cînd vei alerga, nu te vei poticni.
evC Eu îţi arăt calea înţelepciunii,
te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
euC Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele,
şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
{to Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută,
te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.
esCÎnalţă-o, şi ea te va înălţa;
ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
r{Iată începutul înţelepciunii:
dobîndeşte înţelepciunea,
şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.
Tq!N’o părăsi, şi ea te va păzi;
iubeşte-o, şi te va ocroti!
pwDobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere;
nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele.
o5el mă învăţa atunci, şi-mi zicea:
„Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,
păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!
enCCăci cînd eram încă fiu la tatăl meu,
şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
Smcăci eu vă dau sfaturi bune:
nu lepădaţi învăţătura mea.
fl GAscultaţi, fiilor, învăţătura unui tată,
şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
[k/#Înţelepţii vor moşteni slava,
dar partea celor nebuni este ruşinea.
rj]"Cînd are a face cu cei batjocoritori,
Îşi bate joc de ei,
dar celor smeriţi le dă har.
tia!Blestemul Domnului este în casa celui rău,
dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.
ghG Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi,
dar este prieten cu cei fără prihană.
Tg!Nu pizmui pe omul asupritor,
şi nu alege niciuna din căile lui!
]f3Nu te certa fără pricină cu cineva,
cînd nu ţi-a făcut nici un rău.
feENu gîndi rău împotriva aproapelui tău,
cînd locuieşte liniştit lîngă tine.
{doNu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăş;
îţi voi da mîne!“
cînd ai de unde să dai.
Zc-Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,
cînd poţi s’o faci.
^b5căci Domnul va fi nădejdea ta,
şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
gaGNu te teme nici de spaimă năpraznică,
nici de o năvălire din partea celor răi;
k`OCînd te vei culca, vei fi fără teamă,
şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
d_AAtunci vei merge cu încredere pe drumul tău,
şi piciorul nu ţi se va poticni.
V^%Căci ele vor fi viaţa sufletului tău,
şi podoaba gîtului tău.
]Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi:
păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
\\1prin ştiinţa Lui s’au deschis Adîncurile,
şi strecoară norii roua.
r[]Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul,
şi prin pricepere a întărit El cerurile;
eZCEa este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă,
şi cei ce o au sînt fericiţi.
pYYCăile ei sînt nişte căi plăcute,
şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.
^X5În dreapta ei este o viaţă lungă;
în stînga ei, bogăţie şi slavă.
oWWea este mai de preţ decît mărgăritarele,
şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
VCăci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului,
şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;
fUE Ferice de omul care găseşte înţelepciunea,
şi de omul care capătă pricepere!
gTG Căci Domnul mustră pe cine iubeşte,
ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
^S5 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului,
şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
oRW căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug,
şi teascurile tale vor geme de must.
hQI Cinsteşte pe Domnul cu averile tale,
şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
YP+Aceasta va aduce sănătate trupului tău,
şi răcorire oaselor tale.
^O5Nu te socoti singur înţelept;
teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
ZN-Recunoaşte-L în toate căile tale,
şi El îţi va netezi cărările.
eMCÎncrede-te în Domnul din toată inima ta,
şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
zLmŞi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă,
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
KSă nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:
leagă-ţi-le la gît,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
iJKCăci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale,
şi-ţi vor aduce multă pace.
dI CFiule, nu uita învăţăturile mele,
şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
jHMdar cei răi vor fi nimiciţi din ţară,
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
pGYCăci oamenii fără prihană vor locui ţara,
şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;
rF]De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine,
şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
lEQniciunul care se duce la ea nu se mai întoarce,
şi nu mai găseşte cărările vieţii.
VD%Căci casa ei pogoară la moarte,
şi drumul ei duce la cei morţi:
gCGcare părăseşte pe bărbatul tinereţei ei,
şi uită legămîntul Dumnezeului ei.
qB[ca să te scape şi de nevasta altuia,
de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
RAcari umblă pe cărări strîmbe,
şi apucă pe drumuri sucite;
Y@+cari se bucură să facă răul,
şi îşi pun plăcerea în răutate,
c?? de ceice părăsesc cărările adevărate,
ca să umble pe drumuri întunecoase;
]>3 ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ţine cuvîntări stricate;
K= chibzuinţa va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
r<] Căci înţelepciunea va veni în inima ta,
şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
k;O Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.
`:9Ocroteşte cărările neprihănirii,
şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
i9KEl dă izbîndă celor fără prihană,
dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
b8=Căci Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
b7=atunci vei înţelege frica de Domnul,
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
^65dacă o vei căuta ca argintul,
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
Y5+dacă vei cere înţelepciune,
şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
f4Edacă vei lua aminte la înţelepciune,
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
i3 MFiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
|2 s!dar cel ce m’ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
_1 9 Căci împotrivirea proştilor îi ucide,
şi liniştea nebunilor îi pierde;
f0 GDe aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor,
şi se vor sătura cu sfaturile lor.
a/ =pentrucă n’au iubit sfaturile mele,
şi au nesocotit toate mustrările mele.
O. Pentrucă au urît ştiinţa,
şi n’au ales frica Domnului,
c- AAtunci mă vor chema, şi nu voi răspunde;
mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
%, Ecînd vă va apuca groaza ca o furtună,
şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej,
cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.
+ de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire,
îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,
]* 5fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele,
şi nu vă plac mustrările mele,
q) ]Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi,
fiindcă îmi întind mîna şi nimeni nu ia seama,
( 'Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele!
Iată, voi turna duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele …
' 3„Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor?
Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura,
şi vor urî nebunii ştiinţa?
a& =strigă unde e zarva mai mare;
la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
W% )Înţelepciunea strigă pe uliţe,
îşi înalţă glasul în pieţe:
y$ mAceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
v# gcăci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor,
şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
V" 'Dar degeaba se aruncă laţul
înaintea ochilor tuturor păsărilor;
V! 'Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
_  9fiule, să nu porneşti la drum cu ei,
abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
^ 7vei avea şi tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toţii!“ –
\ 3 vom găsi tot felul de lucruri scumpe,
şi ne vom umplea casele cu pradă;
} u haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor,
şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
 ; Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge,
să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
g I Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească,
nu te lăsa cîştigat de ei!
h K Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău,
şi un lanţ de aur la gîtul tău.
i MAscultă, fiule, învăţătura tatălui tău,
şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
w iFrica Domnului este începutul ştiinţei;
dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
 7pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –
r _ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte,
tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, –
s apentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ,
de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
s apentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,
pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
I Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
QTot ce are suflare, să laude pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!
_5Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare,
lăudaţi-L cu chimvale zîngănitoare!
yiLăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri,
lăudaţi-L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.
Y)Lăudaţi-L cu sunet de trîmbiţă,
lăudaţi-L cu alăuta şi arfa!
o ULăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită!
  7Lăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt,
lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
! 9 ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă!
Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui.
Lăudaţi pe Domnul!
c =să lege pe împăraţii lor cu lanţuri,
şi pe mai marii lor cu obezi de fer,
^ 3ca să facă răzbunare asupra neamurilor,
şi să pedepsească popoarele;
kMLaudele lui Dumnezeul să fie în gura lor,
şi sabia cu două tăişuri în mîna lor,
Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
oUCăci Domnul are plăcere de poporul Său,
şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu-i.
TSă laude Numele Lui cu jocuri,
să-L laude cu toba şi cu arfa!
s]Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut,
să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!
 Lăudaţi pe Domnul!
Cîntaţi Domnului o cîntare nouă,
cîntaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!
@wEl a înalţat tăria poporului Său:
iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui,
pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El.
Lăudaţi pe Domnul!
 Să laude Numele Domnului!
Căci numai Numele Lui este înălţat:
măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.
:m tineri şi tinere,
bătrîni şi copii!
pW împăraţi ai pămîntului şi popoare toate,
voievozi şi toţi judecătorii pămîntului,
N~ fiare şi vite toate,
tîrîtoare şi păsări înaripate,
M} munţi şi dealuri toate,
pomi roditori, şi cedri toţi,
r|[foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă,
vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui,
d{?Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt,
balauri de mare, şi adîncuri toate;
Wz%le-a întărit pe veci de veci;
le-a dat legi, şi nu le va călca.
Wy%Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi au fost făcute,
gxELăudaţi-L, cerurile cerurilor,
şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri!
Ww%Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Uv!Lăudaţi-L toţi îngerii Lui!
Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
u }Lăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor,
lăudaţi-L în locurile cele înalte!
tt_El n-a lucrat aşa cu toate neamurile,
şi ele nu cunosc poruncile Lui.
Lăudaţi pe Domnul!
`s7El descopere lui Iacov Cuvîntul Său,
lui Israel legile şi poruncile Sale.
qrYEl Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte;
pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
cq=El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi;
cine poate sta înaintea frigului Său?
PpEl dă zăpada ca lîna,
El presară bruma albă ca cenuşa;
eoAEl Îşi trimete poruncile pe pămînt,
Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
TnEl dă pace ţinutului tău,
şi te satură cu cel mai bun grîu
rm[ Căci El întăreşte zăvoarele porţilor,
El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
Sl Laudă pe Domnul, Ierusalime,
laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
gkE Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El,
pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
jjK Nu de puterea calului Se bucură El,
nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Mi El dă hrană vitelor,
şi puilor corbului cînd strigă.
}hqEl acopere cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pămînt,
şi face să răsară iarba pe munţi.
]g1Cîntaţi Domnului cu mulţămiri,
lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
af9Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi,
şi doboară pe cei răi la pămînt.
meQMare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui,
priceperea Lui este fără margini.
NdEl socoteşte numărul stelelor,
şi le dă nume la toate.
Tctămăduieşte pe cei cu inima zdrobită,
şi le leagă rănile.
^b3Domnul zideşte iarăş Ierusalimul,
strînge pe surghiuniţii lui Israel;
a Lăudaţi pe Domnul!
Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,
căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.
`{ Domnul împărăţeşte în veci;
Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac!
Lăudaţi pe Domnul!
_} Domnul ocroteşte pe cei străini,
sprijineşte pe orfan şi pe văduvă,
dar răstoarnă calea celor răi.
^Domnul deschide ochii orbilor;
Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi;
Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
]wEl face dreptate celor asupriţi;
dă pîne celor flămînzi:
Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
w\eEl a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea.
El ţine credincioşia în veci.
[Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
nZSSuflarea lor trece, se întorc în pămînt,
şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.
aY9Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor.
aX9Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
>W wLăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
V Gura mea să vestească lauda Domnului,
şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci!
`U7Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc,
şi nimiceşte pe toţi cei răi.
fTCEl împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,
le aude strigătul şi-i scapă.
iSIDomnul este lîngă toţi cei ce-L cheamă,
lîngă cei ce-L cheamă cu toată inima.
_R5Domnul este drept în toate căile Lui,
şi milostiv în toate faptele Lui.
XQ'Îţi deschizi mîna,
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
WP%Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
şi Tu le dai hrana la vreme.
`O7Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad,
şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
N} Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică,
şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile.
Mu ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta,
şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
RL Vor spune slava împărăţiei Tale,
şi vor vesti puterea Ta,
lKO Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!
Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta.
pJW Domnul este bun faţă de toţi,
şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
kIMDomnul este milostiv şi plin de îndurare,
îndelung răbdător şi plin de bunătate.
tH_Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate,
şi să se laude dreptatea Ta!
gGEOamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,
şi eu voi povesti mărimea Ta.
eFAVoi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale,
şi voi cînta minunile Tale.
oEUFiecare neam de om să laude lucrările Tale,
şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
fDCMare este Domnul şi foarte vrednic de laudă,
şi mărimea Lui este nepătrunsă.
eCAÎn fie care zi Te voi binecuvînta,
şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
tB aTe voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,
şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci.
jAKFerice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
@}viţelele noastre sînt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
nici un ţipăt în uliţele noastre!
!?9 Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
3>] Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor;
fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.
/=U izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
r<[ Tu, care dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
k;M Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
i:Ia căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9Întinde-Ţi mînile de sus,
izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari,
din mîna fiilor celui străin,
m8QFulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!
]71Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge munţii, ca să fumege!
Q6Omul este ca o suflare,
zilele lui sînt ca umbra care trece.
m5QDoamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
'4EBinefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
x3 iBinecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea,
care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
2 În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei,
şi perde pe toţi protivnicii sufletului meu,
căci eu sînt robul Tău.
q1Y Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă;
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
0 Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
S/ Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
7.eFă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ sufletul.
(-GGrăbeşte de m’ascultă, Doamne!
Mi se topeşte duhul:
nu-mi ascunde Faţa Ta!
Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
z,kÎmi întînd mînile spre Tine;
îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. – (Oprire)
+Mi-aduc aminte de zilele de odinioară,
mă gîndesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mînilor Tale.
c*=Îmi este mîhnit duhul în mine,
îmi este turburată inima în lăuntrul meu.
5)aVrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pămînt:
mă face să locuiesc în întunerec, ca cei ce au murit de multă vreme.
s(]Nu intra la judecată cu robul Tău!
Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
' Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
&'Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.
%-Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
$ Doamne, către Tine strig, şi zic:
„Tu eşti scăparea mea,
partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.“
-#QAruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
"Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
c!=Îmi vărs necazul înaintea Lui,
şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
Z  -Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
N Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
hG Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei,
şi de piedicile celor ce fac răul!
}De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
t~~}}U||z| {{Rzzzyy2xxZwww+vvnvuuGtt~ssZrrrqqOppp-ooNnnnmmllkkHjjwj!iiIhhdggg!ff2eeCddCcctbbaaaN```__/^^+]]T\\\[[i[ZZ YY+XX:WW\VVFUUGTTkSSyRRTQQ^PPyPOsNNN MM2LLAKKXJJ~IIIHHGG1FFEEDD!CC9BB?AA7@@X??R>>V==o<<<;;2:: 998877'66;55R44n33_22e111&00://f..---,,.++W**`))m((~( ''&& %$$e###""!!B WFh~5C6Hb3Z  6 T _   (@kawjLMÎncredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului,
şi îţi vor izbuti planurile. –
rK]Toate căile omului sînt curate în ochii lui,
dar celce cercetează duhurile este Domnul. –
yJ mPlanurile pe cari le face inima atîrnă de om,
dar răspunsul pe care-l dă gura vine dela Domnul. –
iIK!Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii,
şi smerenia merge înaintea slavei. –
H} Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
GwUrechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă,
locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
eFCO privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele. –
hEIDomnul Se depărtează de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
|DqInima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
dCACel lacom de cîştig îşi turbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi. –
sB_Gîndurile rele sînt urîte Domnului,
dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. –
\A1Domnul surpă casa celor mîndri,
dar întăreşte hotarele văduvei. –
@Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. –
?wOmul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,
şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
> Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. –
t=aNebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
u<cUn fiu înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. –
y;kDrumul leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
|:qUn om iute la mînie stîrneşte certuri,
dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. –
l9QMai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste,
de cît un bou îngrăşat, şi ură. –
d8AMai bine puţin, cu frică de Domnul,
de cît o mare bogăţie, cu turburare! –
v7eToate zilele celui nenorocit sînt rele,
dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. –
w6gInima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
n5U O inimă veselă înseninează faţa;
dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. –
l4Q Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
u3c Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului,
cu cît mai mult inimile oamenilor! –
k2O Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit,
şi cine urăşte mustrarea va muri. –
s1_ Calea celui rău este urîtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
0Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
m/SBuzele înţelepţilor samănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
u.cÎn casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în cîştigurile celui rău este turburare. –
-{Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
c,?Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
_+7Ochii Domnului sînt în orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
t*aLimba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
]) 5Un răspuns blînd potoleşte mînia,
dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
r(]#Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.
b'="Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
&!Înţelepciunea se odihneşte într’o inimă pricepută,
dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
w%g Cel rău este doborît de răutatea lui,
dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
$Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său,
dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
e#CO inimă liniştită este viaţa trupului,
dar prizma este putrezirea oaselor. –
q"[Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
m!SMulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voivodului. –
c ?Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii. –
ucCine se teme de Domnul are un sprijin tare în El,
şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
iKMartorul care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni. –
{oBogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n’au altceva decît nebunie. –
kOOriunde se munceşte este şi cîştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc.
dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
~uCine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
oWSăracul este urît chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
{oCei răi se pleacă înaintea celor buni,
şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
pYCei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. –
fECine este iute la mînie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urît. –
veÎnţeleptul se teme şi se abate dela rău,
dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. –
jMOmul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
wCel cu inima rătăcită se satură de căile lui,
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
y De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită,
şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. –
a; Multe căi pot părea bune omului,
dar la urmă se văd că duc la moarte. –
eC Casa celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori. –
q[ Inima îşi cunoaşte necazurile,
şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
jM Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
 5Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
\ 1Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n’o găseşte,
dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
X )Un martor credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
m SUnde nu sînt boi, ieslea rămîne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roduri. –
veÎn gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui,
dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
zmCine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul,
dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. –
v gFemeia înţeleaptă îşi zideşte casa,
iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. –
kO Cel neprihănit mănîncă pînă se satură,
dar pîntecele celor răi duce lipsă. –
q[ Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
 Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
# Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. –
zm Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
{o Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. –
~ Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
`}9 Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce tămăduire. –
n|U Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
p{Y O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
wzg Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele morţii. –
uyc Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
vxe O nădejde amînată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
xwi Bogăţia cîştigată fără trudă scade,
dar ce se strînge încetul cu încetul,
creşte. –
wvg Prin mîndrie se aţîţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
bu= Lumina celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge. –
mtS Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n’ascultă mustrarea. –
tsa Unul face pe bogatul, şi n’are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, –
mrS Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
xqi Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. –
epC Leneşul doreşte mult, şi totuş, n’are nimic,
dar cei harnici se satură. –
o} Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
bn= Prin rodul gurii ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. –
ym m Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar batjocoritorul n’ascultă mustrarea. –
klO Pe cărarea neprihănirii este viaţa,
şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. –
ak; Leneşul nu-şi frige vînatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca. –
}js Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
giG Neliniştea din inima omului îl doboară,
dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
Zh- Mîna celor harnici va stăpîni,
dar mîna leneşă va plăti bir. –
fgE Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa,
dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
sf_ Buzele mincinoase sînt urîte Domnului,
dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. –
tea Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit,
dar cei răi sînt năpădiţi de rele. –
~du Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. –
zcm Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. –
b Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
yak Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
c`? Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia,
dar înţeleptul ascunde ocara. –
o_W Calea nebunului este fără prihană în ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
r^] Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi,
şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. –
u]c În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă,
dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
o\W Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. –
[ Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne,
dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
_Z7 Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
Y Mai bine să fii într’o stare smerită şi să ai o slugă,
decît să faci pe fudulul şi să n’ai ce mînca. –
uXc Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
yWk Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt,
dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! –
V Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge,
dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
U Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. –
Ty O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. –
sS_ Omul nu se întăreşte prin răutate,
dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
oRW Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
jQ O Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea, este prost. –
pPY Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt;
cu cît mai mult cel rău şi păcătos!
mOS Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă,
şi cel înţelept cîştigă suflete. –
mNS Cine îşi turbură casa va moşteni vînt,
şi nebunul va fi robul omului înţelept! –
rM] Cine se încrede în bogăţii va cădea,
dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. –
|Lq Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă,
dar cine urmăreşte răul este atins de el. –
xKi Cine opreşte grîul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvîntarea. –
jJM Sufletul binefăcător va fi săturat,
şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. –
I Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat;
şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. –
nHU Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie. –
iGK Femeia frumoasă şi fără minte este
ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. –
zFm Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit,
dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. –
E Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului,
dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.
oDW Adevărata neprihănire duce la viaţă,
dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. –
C} Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător,
dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. –
Bw Omul milostiv îşi face bine sufletului său,
dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. –
aA; O femeie plăcută capătă cinste,
şi cei asupritori capătă bogăţie. –
~@u Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău,
dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. –
s?_ Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade;
dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. –
> Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s’a încredinţat. –
s=_ Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,
dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –
< Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană,
dar este surpată prin gura celor răi. –
; Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură;
şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.
~:u Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său,
dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.
[9/ Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare,
şi cel rău îi ia locul.
t8a La moartea celui rău, îi piere nădejdea,
şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
s7_ Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă,
dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.
|6q Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea,
dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.
p5Y În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic;
dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
4 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă,
dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
d3A Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea;
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
n2 W Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului,
dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.
x1i Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute,
dar gura celor răi spune răutăţi.
i0K Gura celui neprihănit scoate înţelepciune,
dar limba stricată va fi nimicită. –
j/M Cel neprihănit nu se va clătina niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară. –
.w Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,
dar este o topenie pentru cei ce fac răul. –
r-] Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie,
dar nădejdea celor răi va pieri. –
],3 Frica de Domnul lungeşte zilele,
dar anii celui rău sînt scurtaţi. –
x+i Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cel ce-l trimete. –
j*M Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău;
dar cel neprihănit are temelii vecinice. –
|)q Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă,
dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. –
( Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul,
dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. –
q'[ Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte,
şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. –
y&k Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,
dar nebunii mor fiindcă n’au judecată. –
d%A Limba celui neprihănit este argint ales;
inima celor răi este puţin lucru. –
$w Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască,
dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. –
o#W Cine ascunde ura, are buze mincinoase,
şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. –
" Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii;
dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. –
!# Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă,
iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. –
 { Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. –
hI Înţelepţii păstrează ştiinţa,
dar gura nebunului este o pieire apropiată. –
}s Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea,
dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. –
W' Ura stîrneşte certuri,
dar dragostea acopere toate greşelile. –
nU Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă,
dar gura celor răi ascunde sîlnicie. –
 Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare,
şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
y Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,
dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. –
 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile,
dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. –
kO Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată,
dar numele celor răi putrezeşte. –
kO Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări,
dar gura celor răi ascunde sîlnicie.
|q Cine strînge vara, este un om chibzuit,
cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.
mS Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte,
dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.
pY Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,
dar îndepărtează pofta celor răi.
jM Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc,
dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
 y Pildele lui Solomon.
Un fiu înţelept este bucuria tatălui,
dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.
s_ El nu ştie că acolo sînt morţii,
şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.
^5 „Apele furate sînt dulci,
şi pînea luată pe ascuns este plăcută!“
Z- „Cine este prost, să vină aici!“
Iar celui fără minte îi zice:
Q ca să strige la trecătorii,
cari merg pe calea cea dreaptă:
_ 7 Ea şade totuş la uşa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
U # Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
x i Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
a ; Prin mine ţi se vor înmulţi zilele,
şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
n U Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;
şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
uc Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ,
şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Z- Lăsaţi prostia, şi veţi trăi,
şi umblaţi pe calea priceperii!“
fE „Veniţi de mîncaţi din pînea mea,
şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
b= „Cine este prost, să vină încoace!“
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
`9 Şi-a trimes slujnicele, şi strigă,
de pe vîrful înălţimilor cetăţii:
P Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul,
şi-a pus masa.
T # Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a tăiat cei şapte stîlpi.
 $Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său;
toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
c~?#Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa,
şi capătă bunăvoinţa Domnului.
}{"Ferice de omul care m’ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele,
şi păzeşte pragul uşii mele.
h|I!Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
_{7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice de ceice păzesc căile mele!
hzIjucînd pe rotocolul pămîntului Său,
şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
yeu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el,
şi în toate zilele eram desfătarea Lui,
jucînd neîncetat înaintea Lui,
x}cînd a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
cînd a pus temeliile pămîntului,
dwAcînd a pironit norii sus,
şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
qv[Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
vuecînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile,
nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
ct?am fost născută înainte de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
esCAm fost născută cînd încă nu erau adîncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
orWEu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pămîntul.
uqcDomnul m’a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
hpIca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc,
şi să le umplu visteriile.
[o/Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
uncRodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat,
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
RmCu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
elCEu iubesc pe ceice mă iubesc,
şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
dkAPrin mine cîrmuiesc dregătorii,
şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
Yj+Prin mine împărăţesc împăraţii
şi dau voivozii porunci drepte.
[i/Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
h  Frica de Domnul este urîrea răului;
trufia şi mîndria, purtarea rea
şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
mgS Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea,
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
f Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele,
şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
e{ Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul,
şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
jdM Toate sînt lămurite pentru cel priceput,
şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
hcIToate cuvintele gurii mele sînt drepte,
n’au nimic neadevărat nici sucit în ele.
Wb'Căci gura mea vesteşte adevărul,
şi buzele mele urăsc minciuna!
~auAsculaţi, căci am lucruri mari de spus,
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Y`+Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
e_C„Oamenilor, către voi strig,
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
\^1şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
U]#Ea se aşează sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspîntii,
U\ %Nu strigă înţelepciunea,
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
o[WCasa ei este drumul spre locuinţa morţilor,
drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
fZECăci ea a făcut să cadă multe jertfe,
şi mulţi sînt cei pe cari i-a ucis ea.
nYUSă nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
_X7Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
Wca pasărea care dă buzna în laţ,
fără să ştie că o va costa viaţa,
pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
VDe odată a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
\U1Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit,
şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
eTCa luat cu el sacul cu bani,
şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.“
]S3Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într’o călătorie lungă,
mRSVino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă,
să ne desfătăm cu desmierdări!
QQmi-am stropit aşternutul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
_P7Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
VO%De aceea ţi-am ieşit înainte,
să te caut, şi te-am şi găsit.
`N9„Eram datoare cu o jertfă de mulţămire,
azi mi-am împlinit juruinţele.
bM= Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat,
şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
aL; cînd în uliţă, cînd în pieţe,
pela toate colţurile stătea la pîndă.
_K7 Era bună de gură şi fără astîmpăr;
picioarele nu-i puteau sta acasă:
qJ[ Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
OI Era în amurg, seara,
în noaptea neagră şi întunecoasă.
H Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,
şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
oGWAm zărit printre cei neîncercaţi,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte.
QFStăteam la fereastra casei mele,
şi mă uitam prin zăbrele.
rE]ca să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
hDIZi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“
Şi numeşte priceperea prietena ta, –
JC Leagă-le la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
jBMŢine sfaturile mele, şi vei trăi;
păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
VA 'Fiule, păstrează cuvintele mele,
şi ţine la tine sfaturile mele.
}@s#nu se uită la niciun preţ de răscumpărare,
şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
a?;"Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
şi n’are milă în ziua răzbunării;
U>#!Nu va avea decît rană şi ruşine,
şi ocara nu i se va şterge.
{=o Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte,
singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
p<YŞi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit,
să dea chiar tot ce are în casă.
j;MHoţul nu este urgisit cînd fură
ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
:Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
F~~}}A||8{{2zz;yxxx*ww/vvuu=ttjssrrqqq ppo}nnsmmZll[kkgk jj ii)hh>ggHfffeddxcccBbbDaaR``v`__/^^V]]g]\|\[FZZgYYXXjWWrVVV$UaTTwSSpRRXQQtPPP#OONN%MM.LLKK"JJ)IIHH GGIFFfEEmDDD.CCQBBAAm@@@??>>===Q<<];;w::q999.88377 6655433h22m11100R//X..m.-v- ,,)++%**-))O((k(''&&%%'$$<##Z"""!!P w ,ovV5o]4Uy:tAxd0<e B 1 5 h!,u%3Fz[ oIată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
kZO"Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,
ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
Y}!„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin,
să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!“…
gXG M’am uitat bine şi cu luare aminte,
şi am tras învăţătură din ce am văzut.
hWIŞi era numai spini,
acoperit de mărăcini,
şi zidul de piatră era prăbuşit.
dVAAm trecut pe lîngă ogorul unui leneş,
şi pe lîngă via unui om fără minte.
xUiNu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu,
îi vor răsplăti după faptele lui!“ –
wTgNu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
S Vezi-ţi întîi de treburi afară,
îngrijeşte de lucrul cîmpului,
şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. –
ca un sărut pe buze.
iQKDar celor ce judecă drept le merge bine,
şi o mare binecuvîntare vine peste ei. –
qP[Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!“
îl blastămă popoarele, şi-l urăsc neamurile.
|OqIată ce mai spun înţelepţii:
„Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.“ –
fNECăci deodată le va veni pieirea,
şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! –
oMWFiule, teme-te de Domnul şi de împăratul;
şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!
fLECăci cel ce face răul n’are niciun viitor,
şi lumina celor răi se stinge. –
YK+Nu te mînia din pricina celor ce fac rău,
şi nu pizmui pe cei răi!
lJQca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă,
şi să-Şi întoarcă mînia dela el. –
|IqNu te bucura de căderea vrăjmaşului tău,
şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,
xHiCăci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică,
dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
lGQNu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit,
şi nu-i turbura odihna.
F1Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor,
şi nu ţi se va tăia nădejdea. –
vEe Fiule, mănîncă miere, căci este bună,
şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
SD Dacă zici: „Ah! n’am ştiut!“ … Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimile
şi Celce veghează asupra sufletului tău?
Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
tCa Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte,
şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. –
UB# Dacă slăbeşti în ziua necazului,
mică îţi este puterea. –
sA_ Gîndul celui nebun nu este decît păcat,
şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. –
\@1Cine se gîndeşte să facă rău,
se cheamă un om plin de răutate. –
p?YÎnţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată. –
|>qCăci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia,
şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. –
a=;Un om înţelept este plin de putere,
şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
g<Gprin ştiinţă se umplu cămările ei
de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
`;9Prin înţelepciune se înalţă o casă,
şi prin pricepere se întăreşte;
d:Acăci inima lor se gîndeşte la prăpăd,
şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
K9 Nu pismui pe oamenii cei răi,
şi nu dori să fii cu ei;
8 #„M’a lovit … dar nu mă doare! …
M’a bătut … dar nu simt nimic!
Cînd mă voi trezi? Mai vreau vin!“
f7E"Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
`69!Ochii ţi se vor uita după femeile altora,
şi inima îţi va vorbi prostii.
S5 dar pe urmă ca un şarpe muşcă
şi înţeapă ca un basilisc.
n4UNu te uita la vin cînd curge roş
şi face mărgăritare în pahar;
el alunecă uşor,
e3CAle celor ce întîrzie la vin,
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
E2Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile?
Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină?
Ai cui sînt ochii roşi?
b1=Ea pîndeşte ca un hoţ,
şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
\01Căci curva este o groapă adîncă,
şi străina o fîntînă strîmtă.
b/=Fiule, dă-mi inima ta,
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
c.?Să se bucure tatăl tău şi mama ta,
să se veselească cea care te-a născut.
n-UTatăl celui neprihănit se veseleşte,
şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
c,?Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
q+[Asculă pe tatăl tău, care te-a născut,
şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
z*mCăci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
])3Nu fi printre ceice beau vin,
nici printre ceice se îmbuibează cu carne.
d(AAscultă, fiule, şi fii înţelept;
îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
M'căci este o răsplată,
şi nu ţi se va tăia nădejdea.
l&QSă nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi,
ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
\%1şi lăuntrul meu se va veseli,
cînd buzele tale vor spune ce este bine.
V$%Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă,
inima mea se va bucura;
T#!Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
_"7 Nu cruţa copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
_!7 Deschide-ţi inima la învăţătură,
şi urechile la cuvintele ştiinţei.
a ; căci răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.
O Nu muta hotarul văduvei,
şi nu intra în ogorul orfanilor,
eC Nu vorbi la urechea celui nebun,
căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
ykBucata pe care ai mîncat-o, o vei vărsa,
şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.
5căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.
„Mănîncă şi bea“, îţi va zice el;
dar inima lui nu este cu tine.
V%Nu mînca pînea celui pismaş,
şi nu pofti mîncările lui alese,
-Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;
căci bogăţia îşi face aripi,
şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.
^5Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti,
nu-ţi pune priceperea în aceasta.
W'Nu pofti mîncările lui alese,
căci sînt o hrană înşelătoare.
Gpune-ţi un cuţit în gît,
dacă eşti prea lacom.
T #Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai dinainte:
}sDacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi,
nu lîngă oamenii de rînd.
W'Nu muta hotarul cel vechi,
pe care l-au aşezat părinţii tăi. –
mSCăci dacă n’ai cu ce să plăteşti,
pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine?
a;Nu fi printre cei ce pun chezăşii,
printre cei ce dau zălog pentru datorii.
q[ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui,
şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. –
`9Nu te împrieteni cu omul mînios,
şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,
hICăci Domnul le va apăra pricina lor,
şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie. –
r]Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac,
şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
 ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate,
ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimete? –
X )N’am aşternut eu oare în scris pentru tine
sfaturi şi cugetări,
o WPentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul,
vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
s _Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău,
şi să-ţi fie toate de odată pe buze. –
u cPleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor,
şi ia învăţătura mea în inimă.
Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia,
va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. –
hINebunia este lipită de inima copilului,
dar nuiaua certării o va deslipi de el. –
xiGura curvelor este o groapă adîncă;
pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea. –
c? Leneşul zice: „Afară este un leu,
care m’ar putea ucide pe uliţă!“ –
kO Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă,
dar înfruntă cuvintele celui stricat.
q[ Cine iubeşte curăţia inimii,
şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. –
xi Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi,
neînţelegerile şi ocările vor înceta. –
^5 Omul milostiv va fi binecuvîntat,
pentrucă dă săracului din pînea lui.
lQCine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera,
şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. –
Bogatul stăpîneşte peste cei săraci,
şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. –
~yÎnvaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze,
şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. –
{}oSpini şi curse sînt pe calea omului stricat:
cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. –
a|;Răsplata smereniei, a fricii de Domnul,
este bogăţia, slava şi viaţa. –
y{kOmul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde,
dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi. –
gzGBogatul şi săracul se întîlnesc:
Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul. –
y Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare,
şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. –
bx=Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruinţa este a Domnului. –
iwKNici înţelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n’ajută împotriva Domnului. –
zvmCel rău ia o înfăţişare neruşinată,
dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –
ouWMartorul mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. –
t}Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,
cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. –
esCToată ziua o duce numai în pofte:
dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. –
`r9Poftele leneşului îl omoară,
pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. –
mqSCel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor:
el lucrează cu aprinderea îngîmfării.
gpGCine îşi păzeşte gura şi limba,
îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –
noUÎnţeleptul cucereşte cetatea vitejilor,
şi doboară puterea în care se încredeau. –
qn[Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea,
găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –
m{Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept,
dar omul fără minte le risipeşte. –
lMai bine să locuieşti într’un pămînt pustiu,
de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. –
kCel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit,
şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
j Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă,
şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –
miSOmul care se abate dela calea înţelepciunii,
se va odihni în adunarea celor morţi. –
hwEste o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar pentru ceice fac răul este o groază. –
gyUn dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. –
}fs Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului,
nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. –
ew Cel neprihănit se uită la casa celui rău,
şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. –
d9 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept:
şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –
lcQ Sufletul celui rău doreşte răul,
semenul lui n’are nici o trecere înaintea lui. –
b Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,
decît cu o nevastă gîlcevitoare într’o casă mare. –
Ya+Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
b`=Silnicia celor răi îi mătură,
pentrucă nu vor să facă ce este drept. –
|_qComorile cîştigate cu o limbă mincinoasă
sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –
^Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug,
dar celce lucrează cu grabă n’ajunge de cît la lipsă. –
x]iPrivirile trufaşe şi inima îngîmfată,
această candelă a celor răi, nu este decît păcat. –
`\9A face dreptate şi judecată,
este mai plăcut Domnului decît jertfele. –
~[uOmul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană,
dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. –
|Z sInima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
pYYMijloacele de vindecare pentru cel rău sînt bătăile
şi vînătăile pînă la rană. –
^X5Slava tinerilor este tăria,
dar podoaba bătrînilor sînt perii albi. –
WBunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat,
şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. –
qV[Suflarea omului este o lumină a Domnului,
care pătrunde pînă în fundul măruntaielor. –
bU=Un împărat înţelept vîntură pe cei răi,
şi trece cu roata peste ei. –
T'Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă,
şi abea după ce a făcut juruinţa să se gîndească. –
\S1Domnu îndreaptă paşii omului,
dar ce înţelege omul din calea sa? –
oRWDomnul urăşte două feluri de greutăţi,
şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun. –
qQ[Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!“
Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. –
mPSO moştenire repede cîştigată dela început,
nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. –
O}Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa,
i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. –
N Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse;
şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci. –
YM+Planurile se pun la cale prin sfat!
Fă războiul cu chibzuinţă. –
mLSPînea minciunii este dulce omului,
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –
jKMIa-i haina, căci s’a pus chezaş pentru altul;
şi ţine-l zălog pentru alţii. –
kJOEste aur şi sînt multe mărgăritare;
dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. –
ZI-„Rău! Rău!“ zice cumpărătorul,
şi plecînd, se fericeşte. –
lHQ Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac;
deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. –
mGS Urechea care aude, şi ochiul care vede,
şi pe una şi pe celalt, Domnul le-a făcut. –
~Fu Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui
dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –
sE_ Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri,
sînt o scîrbă înaintea Domnului. –
aD; Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima,
sînt curat de păcatul meu?“ –
zCmÎmpăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii,
risipeşte orice rău cu privirea lui. –
cB?Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui;
ferice de copiii lui după el! –
lAQMulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea;
dar cine poate găsi un om credincios? –
{@oSfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci,
dar omul priceput ştie să scoată din ele. –
o?WToamna, leneşul nu ară;
la secerat, ar vea să strîngă roade,
dar nu este nimic! –
}>sEste o cinste pentru om să se ferească de certuri;
dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. –
=Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu,
cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuş. –
< }Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –
o;WPedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori,
şi loviturile pentru spinările nebunilor.
n:UUn martor stricat îşi bate joc de dreptate,
şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
9Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,
dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
}8sCine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa,
este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
7 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept;
mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
c6?Leneşul îşi vîră mîna în strachină,
şi n’o duce înapoi la gură. –
5Frica de Domnul duce la viaţă,
şi celce o are, petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire. –
4yCeeace face farmecul unui om este bunătatea lui;
şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. –
n3UOmul face multe planuri în inima lui,
dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. –
e2CAscultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! –
1+Cel pe care-l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa;
căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. –
b0=Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori. –
m/SCine are milă de sărac, împrumută pe Domnul,
şi El îi va răsplăti binefacerea. –
v.eCine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
f-ELenea te cufundă într’un somn adînc,
şi sufletul molatic sufere de foame. –
v,eCasa şi averea le moştenim dela părinţi,
dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. –
+/ Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într’una. –
t*a Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu,
şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
n)U Înţelepciunea face pe om răbdător,
şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
( Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,
cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. –
c'? Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit,
şi celce spune minciuni va pieri, –
&wCine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
>%uToţi fraţii săracului îl urăsc;
cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
j$MOmul darnic are mulţi linguşitori,
şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. –
h#IMartorul mincinos nu rămîne nepedepsit,
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
p"YBogăţia aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
k!ONebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva,
şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. –
 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui,
decît un bogat cu buze stricate şi nebun. –
'Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui,
dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. –
X)Săracul vorbeşte rugîndu-se,
dar bogatul răspunde cu asprime. –
xiCine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă dela Domnul. –
nUMoartea şi viaţa sînt în puterea limbii;
oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. –
iKDin rodul gurii lui îşi satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură. –
I Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită,
şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
dASorţul pune capăt neînţelegerilor,
şi hotărăşte între cei puternici. –
{Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate,
dar vine celalt, şi-l ia la cercetare. –
a;Darurile unui om îi fac loc,
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
s_O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa,
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
taDuhul omului îl sprijineşte la boală;
dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica? –
fE Cine răspunde fără să fi ascultat,
face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
kO Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei. –
ve Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
lQ Numele Domnului este un turn tare;
cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. –
Y+ Cine se leneveşte în lucrul lui
este frate cu cel ce nimiceşte. –
oWCuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile:
alunecă pînă în fundul măruntaielor. –
e CGura nebunului îi aduce pieirea,
şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. –
i KVorbele nebunului aduc ceartă,
şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. –
yNu este bine să ai în vedere faţa celui rău,
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci;
izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într’una. –
h ICînd vine cel rău, vine şi dispreţul;
şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
]3Nebunului nu-i este de învăţătură,
ci vrea să arate ce ştie el. –
V 'Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun. –
wgChiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea,
şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
}sCine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa,
şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
+Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
eCUn fiu nebun aduce necaz tatălui său,
şi amărăciune celei ce l-a născut. –
}sÎnţelepciunea este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
dACel rău primeşte daruri pe ascuns,
ca să sucească şi căile dreptăţii. –
[/O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mîhnit usucă oasele. –
veCine dă naştere unui nebun va avea întristare,
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
x~iCel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea,
şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
}Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul,
şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
_|7Omul fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său. –
d{APrietenul adevărat iubeşte oricînd,
şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
tzaLa ce slujeşte argintul în mîna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea? Dar n’are minte. –
ywCel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat,
sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –
{xoÎnceputul unei certe este ca slobozirea unor ape;
deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
Xw) Celui ce întoarce rău pentru bine,
nu-i va părăsi răul casa. –
{vo Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decît un nebun în timpul nebuniei lui. –
qu[ Cel rău nu caută decît răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –
otW O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decît o sută de lovituri pe cel nebun. –
s Cine acopere o greşală, caută dragostea,
dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –
yrkDarurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
ori încotro se întorc, izbîndesc. –
q'Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
jpMCopiii copiilor sînt cununa bătrînilor,
şi părinţii sînt slava copiilor lor. –
o'Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –
n}Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
mwTigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;
dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
~luUn argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine,
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
rk _Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,
decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
bj=!Se aruncă sorţul în poala hainei,
dar orice hotărîre vine dela Domnul. –
)iK Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz,
şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. –
dhAPerii albi sînt o cunună de cinste,
ea se găseşte pe calea neprihănirii. –
gCine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate,
cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. –
mfSOmul asupritor amăgeşte pe aproapele său,
şi-l duce pe o cale, care nu este bună. –
re]Omul neastîmpărat stîrneşte certuri,
şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. –
fdEOmul stricat pregăteşte nenorocirea,
şi pe buzele lui este ca un foc aprins. –
ecCCine munceşte, pentru el munceşte,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. –
SbMulte căi i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte. –
zamCuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere,
dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. –
`+Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte,
şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. –
{_oÎnţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are;
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. –
v^eCine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,
dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. –
}]sCine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea,
şi cine se încrede în Domnul este fericit. –
j\MMai bine să fii smerit cu cei smeriţi,
decît să împarţi prada cu cei mîndri. –
\[1Mîndria merge înaintea pieirii,
şi trufia merge înainte căderii. –
Z'Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. –
"Y=Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului!
Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! –
wXgSeninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. –
xWiMînia împăratului este un vestitor al morţii,
dar un om înţelept trebuie s’o potolească. –
{Vo Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor,
şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. –
U} Împăraţilor le este scîrbă să facă rău,
căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. –
|Tq Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul;
toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. –
S Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. –
lRQ Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă,
dar Domnul îi îndreaptă paşii. –
\Q1Mai bine puţin, cu dreptate,
decît mari venituri, cu strîmbătate. –
rP]Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. –
O}Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea,
şi prin frica de Domnul se abate dela rău. –
}NsOrice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului;
hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. –
mMSDomnul a făcut toate pentru o ţintă,
chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. –
y~~!}}&||"{{zyycxxiwwTvvuu*ttssrr)qqppGoohnnnmmllCkkcjjqj"ii(hh7ggRffceenedd,ccdbbXaai``__.^^=]]c\\p[[VZZsZ YY3XX@WW6VVMUU@TT1S}SRQQ~PP_OOINN#MM LLKK+JJ?IINHH_GGG0FFHEEbDDvCCxBBAAA@@9??b>>f==:<<;Z::p:988<77V66 5u44 33 2j211#00]/// ..k--w,,,++**L))y) ((G'''F&&L%%%Q$$q$##_#"")!!W b 0}>*l,G2y D  ] 3 [ b$UEUaruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
Tplînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
S!Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
R5Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
_Q 9Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.
vPeCăci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s’adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
ROCine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără El?
SNNu este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.
-MSToate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n’are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
L!Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare?
_K7Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s’a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
xJiAm ajuns pînă acolo că m’a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut-o supt soare.
SIŞi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.
H1Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut-o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
GAtunci am urît viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face supt soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.
4FaCăci pomenirea înţeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
LEŞi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaş soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?“ Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.“
D-înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.
C! Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;
=Bs Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. –
Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s’a făcut şi mai înainte. –
A Apoi, cînd m’am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.
F@ Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
? Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
9>kMi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
6=eAm cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
J< Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
j;Mmi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
J: Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
9yAm hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.
b8=Am zis rîsului: „Eşti o nebunie!“ şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?“
7 'Am zis inimii mele: „Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.“ Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
v6 gCăci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
5 )Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
\4 3Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
d3 CCe este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
r2 _Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
E1  Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
M0  Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
J/  Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
. - Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea spune: „Iată ceva nou!“ de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
f- G Ce a fost, va mai fi, şi ce s’a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
%, EToate lucrurile sînt într’o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
!+ =Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
* #Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
U) %Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
V( 'Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
N' Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă supt soare?
&  O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
P% Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
h$IRăsplătiţi-o cu rodul muncii ei,
şi faptele ei s’o laude la porţile cetăţii.
#Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
X")„Multe fete au o purtare cinstită,
dar tu le întreci pe toate.“
r!]Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită;
bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicînd:
j MEa veghează asupra celor ce se petrec în casa ei,
şi nu mănîncă pînea lenevirii.
gGEa deschide gura cu înţelepciune,
şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
Y+Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă,
şi rîde de ziua de mîne.
T!Ea face cămăşi, şi le vinde,
şi dă cingători negustorului.
^5Bărbatul ei este bine văzut la porţi,
cînd şade cu bătrînii ţării.
T!Ea îşi face învelitori,
are haine de in supţire şi purpură.
nUNu se teme de zăpadă pentru casa ei,
căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
jMEa îşi întinde mîna către cel nenorocit,
îşi întinde braţul către cel lipsit.
GEa pune mîna pe furcă,
şi degetele ei ţin fusul.
QVede că munca îi merge bine,
lumina ei nu se stinge noaptea.
W'Ea îşi încinge mijlocul cu putere,
şi îşi oţeleşte braţele.
fESe gîndeşte la un ogor, şi-l cumpără;
din rodul muncii ei sădeşte o vie. –
Ea se scoală cînd este încă noapte,
şi dă hrană casei sale,
şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
QEa este ca o corabie de negoţ;
de departe îşi aduce pînea.
T! Ea face rost de lînă şi de in,
şi lucrează cu mîni harnice.
P Ea îi face bine, şi nu rău,
în toate zilele vieţii sale.
X) Inima bărbatului se încrede în ea,
şi nu duce lipsă de venituri.
dA Cine poate găsi o femeie cinstită?
Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.
jM Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate,
şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
^ 5Deschide-ţi gura pentru cel mut,
pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
m Sca să bea să-şi uite sărăcia,
şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. –
[ /Daţi băuturi tari celui ce piere,
şi vin, celui cu sufletul amărît;
j Mca nu cumva, bînd, să uite legea,
şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin,
nici voivozilor să umble după băuturi tari;
c?Nu-ţi da femeilor vlaga,
şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
~uCe să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu?
Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
] 5Cuvintele împăratului Lemuel.
Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.
w!căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge,
şi stoarcerea mîniei dă certuri.
wg Dacă mîndria te împinge la fapte de nebunie,
şi dacă ai gînduri rele,
pune mîna la gură:
uccalul închingat gata, şi ţapul;
şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
Z-leul, viteazul dobitoacelor,
care nu se dă înapoi dinaintea nimănui,
STrei fiinţe au o ţinută frumoasă,
şi patru au mers măreţ:
nUpăianjenul îl poţi prinde cu mînile,
şi se găseşte totuş în casele împăraţilor.
Rlăcustele n’au împărat,
şi totuş pornesc toate în cete;
q~[şoarecii de munte, cari nu sînt un popor puternic,
dar îşi aşează locuinţa în stînci;
[}/furnicile, cari nu sînt un popor tare,
dar îşi pregătesc hrana vara,
c|?Patru vietăţi sînt mai mici pe pămînt,
şi totuş din cele mai înţelepte:
p{Yo femeie dispreţuită care se mărită,
şi o roabă care moşteneşte pe stăpînă-sa. –
gzGun rob, care a început să împărăţească,
un nebun, care are pîne din belşug,
dyATrei lucruri fac să se răscoale o ţară,
şi patru lucruri nu le poate suferi:
x/Tot aşa este şi calea femeii preacurve:
ea mănîncă, şi se şterge la gură,
şi apoi zice: „N’am făcut nimic rău.“ –
wurma vulturului pe cer,
urma şarpelui pe stîncă,
urma corăbiei în mijlocul mării,
şi urma omului la o fată.
lvQTrei lucruri sînt mai pesus de puterile mele,
şi chiar patru pe cari nu le pot pricepe:
8uiPe ochiul care îşi bate joc de tatăl său,
şi nesocoteşte ascultarea de mamă,
îl vor scobi corbii dela pîrîu,
şi îl vor mînca puii de vultur. –
&tEşi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă,
pămîntul, care nu este sătul de apă,
şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!“ –
sLipitoarea are două fete: „Dă! dă!“
Trei lucruri sînt nesăţioase,
patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!“,
Vr%Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite,
ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
kqO Este un neam de oameni ai căror ochi sînt trufaşi,
şi cari îşi ţin pleoapele sus.
qp[ Este un neam de oameni care se crede curat,
şi totuş, nu este spălat de întinăciunea lui.
moS Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său,
şi nu binecuvintează pe mamă-sa.
rn] Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui,
ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
Im  Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?“
Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur,
şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. –
l+Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos;
nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie,
dă-mi pînea care-mi trebuie.
NkDouă lucruri Îţi cer;
nu mi le opri, înainte de moarte!
rj]N’adăuga nimic la cuvintele Lui,
ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. –
piYOrice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat.
El este un scut pentru ceice se încred în El.
!h;Cine s’a suit la ceruri, şi cine s’a pogorît din ele?
Cine a adunat vîntul în pumnii lui?
Cine a strîns apele în haina lui?
Cine a hotărît toate marginile pămîntului?
Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
Yg+N’am învăţat înţelepciunea,
şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
Yf+Negreşit, sînt mai prost decît oricine,
şi n’am pricepere de om.
e Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
d)Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.
cyMulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte,
dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
sb_Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n’are dece să se teamă. –
jaMCine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul, şi nu spune nimic. –
e`CMîndria unui om îl scoboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
^_5Un om mînios stîrneşte certuri,
şi un înfuriat face multe păcate. –
f^ESlujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie,
la urmă ajunge de se crede fiu. –
]Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. –
d\ANu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci chiar dacă pricepe, n’ascultă. –
[Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu;
dar ferice de poporul care păzeşte legea! –
rZ]Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă,
şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
xYiCînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar cei buni le vor vedea căderea. –
xXiNuiaua şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
~WuUn împărat care judecă pe săraci după adevăr,
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
gVG Săracul şi asupritorul se întîlnesc,
dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
}Us Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sînt nişte răi. –
\T1 Nebunul îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpîneşte. –
S{ Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
Rw Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. –
aQ;Cei uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc mînia. –
aP;Cel bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s’o priceapă. –
aO;În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură. –
aN;Cine linguşeşte pe aproapele său,
îi întinde un laţ supt paşii lui. –
fMEUn împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită, o nimiceşte. –
LyCine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
yKkCînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. –
pJ [Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor,
va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
sI_Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde,
dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. –
qH[Cine dă săracului, nu duce lipsă,
dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. –
wGgCine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. –
qF[Cel lacom stîrneşte certuri,
dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –
EwCine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat,
este tovarăş cu nimicitorul. –
~DuCine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,
decît cel cu limba linguşitoare. –
tCaUn om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,
şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –
BNu este bine să cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. –
AUn om credincios este năpădit de binecuvîntări,
dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. –
@Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –
? Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea,
dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într’o groapă. –
>Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia,
fuge pînă la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
=Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,
dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –
<Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd,
aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. –
v;eFerice de omul care se teme necontenit,
dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –
: Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte,
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. –
9{ Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –
g8G Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează. –
/7W Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea,
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –
6y Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n’asculte legea,
chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. –
5Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă,
le strînge pentru celce are milă de săraci. –
4yCelce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. –
3Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,
decît bogatul care umblă pe căi sucite. –
v2eOamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. –
k1OCeice părăsesc legea, laudă pe cel rău,
dar ceice păzesc legea se mînie pe el. –
w0gUn om sărac care apasă pe cei obijduiţi,
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. –
/ Cînd este răscoală într’o ţară, sînt mulţi capi,
dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. –
r. _Cel rău fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. –
y-klaptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale,
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
X,)Mieii sînt pentru îmbrăcăminte,
şi ţapii pentru plata ogorului;
w+gDupăce se ridică fînul, se arată verdeaţa nouă,
şi ierburile de pe munţi sînt strînse. –
e*CCăci nici o bogăţie nu ţine vecinic,
şi nici cununa nu rămîne pe vecie. –
P)Îngrijeşte bine de oile tale,
şi ia seama la turmele tale.
( Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n’ar ieşi din el. –
'Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului:
aceea este bunul nume pentru un om. –
&}După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura,
tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. –
i%KCum răspunde în apă faţa la faţă,
aşa răspunde inima omului inimii omului. –
${Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui,
şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. –
a#;După cum ferul ascute ferul,
tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. –
q"[Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul,
şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. –
z!mO straşină, care picură necurmat într’o zi de ploaie,
şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.
o WBinecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă,
este privită ca un blestem. –
mS Ia-i haina, căci s’a pus chezaş pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine. –
oW Omul chibzuit vede răul şi se ascunde;
dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. –
 Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima,
şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. –
I  Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai bine un vecin aproape de cît un frate departe. –
  Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima,
aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. –
\1Ca pasărea plecată din cuibul ei,
aşa este omul plecat din locul său.
ySătulul calcă în picioare fagurul de miere,
dar pentru cel flămînd toate amărăciunile sînt dulci. –
}Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui,
dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. –
RMai bine o mustrare pe faţă
de cît o prietenie ascunsă. –
nUFuria este fără milă şi mînia năvalnică,
dar cine poate sta împotriva geloziei? –
Piatra este grea, şi nisipul este greu,
dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. –
NSă te laude altul, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale.
W )Nu te făli cu ziua de mîne,
căci nu ştii ce poate aduce o zi. –
|qLimba mincinoasă urăşte pe cei pe cari-i doboară ea,
şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –
q[Cine sapă groapa altuia cade el în ea,
şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
xiChiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie,
totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. –
oWCînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede,
căci şapte urîciuni sînt în inima lui.
nUCelce urăşte se preface cu buzele lui,
şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
o WCa zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt,
aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.
u cCuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri,
alunecă pînă în fundul măruntaielor. –
t aDupă cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc,
tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.
| qCînd nu mai sînt lemne, focul se stinge;
şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
v eaşa este omul care înşală pe aproapele său,
şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!“ –
KCa nebunul care aruncă
săgeţi aprise şi ucigătoare,
Un trecător care se amestecă într’o ceartă care nu-l priveşte,
este ca unul care apucă un cîne de urechi.
dALeneşul se crede mai înţelept
decît şapte oameni cari răspund cu judecată.
jMLeneşul îşi vîră mîna în blid,
şi-i vine greu s’o ducă iarăş la gură. –
nUCum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei,
aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.
O Leneşul zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!
 Dacă vezi un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. –
jM Cum se întoarce cînele la ce a vărsat,
aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. –
y Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea,
aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. –
xi Ca un spin care vine în mîna unui om beat,
aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. –
b~=Cum ai pune o piatră în praştie,
aşa este cînd dai mărire unui nebun. –
p}YCum sînt picioarele ologului,
aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. –
r|]Celce trimete o solie printr’un nebun,
îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. –
e{CRăspunde însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept. –
_z7Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni şi tu cu el. –
jyMBiciul este pentru cal, frîul pentru măgar,
şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. –
x}Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica,
aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. –
w Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului,
aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
cv?Omul care nu este stăpîn pe sine,
este ca o cetate surpată şi fără ziduri.
~uuNu este bine să mănînci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
t Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
|sqCa apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună venită dintr’o ţară depărtată. –
r#Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,
decît să locuieşti într’o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. –
mqSVîntul de miazănoapte aduce ploaia,
şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. –
qp[Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi Domnul îţi va răsplăti. –
|oqDacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă-i pîne să mănînce,
dăcă-i este sete, dă-i apă să bea.
n3Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. –
mCa un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează,
aşa este încrederea într’un stricat la ziua necazului. –
!l;Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
kkOCalcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
jDacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge,
ca să nu ţi se scîrbească şi s’o verşi din gură. –
`i9Prin răbdare se înduplecă un voivod,
şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
xhiCa norii şi vîntul fără ploaie,
aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
&gE Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimete:
el înviorează sufletul stăpînului său.
f Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
weg Un cuvînt spus la vremea potrivită,
este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –
d  ca nu cumva, aflînd-o cineva, să te umple de ruşine,
şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. –
dcA Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
b'Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci,
cînd te va lua la ocări aproapele tău. –
a5căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!“
decît să fii pogorît înaintea voivodului
pe care ţi-l văd ochii. –
T`!Nu te făli înaintea împăratului,
şi nu lua locul celor mari;
_}Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului,
şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
V^%Scoate zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.
s]_Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului,
şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. –
\}Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
h~~D~}||K{zzcyyx\wlvvsutt,srrjqqppotnnZmmlskjjihhhgfeeddCcc.baa{`__ ^^][[-ZZ*YY/XWWpVV!U:TTOSSXRRtRQsQPMOON)MMCLL1KK9JJLII HGGFEEjDDDCC=BqA@@&?_>=<;:9l8R7?665i44V3D2p1]0Q//B.--i,,U++z**n* ))E((A'']&&[&%$$N#"""!f >kTi jXA6o3y_f 9 X  oIZ<{6Th#IPrea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui;
el îşi paşte turma între crini.
q"[Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
Q!Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
  Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite
îşi răspîndesc mirosul.
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
} Se arată florile pe cîmp,
a venit vremea cîntării,
şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
T! Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia, şi s’a dus.
b= Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice:
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
<q Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
priveşte printre zăbrele.
oWAud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,
sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
&EVă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp:
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea! –
oWSă-şi pună mîna stîngă supt capul meu,
şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
xiÎntăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sînt bolnavă de dragostea lui.
c?El m’a dus în casa de ospăţ,
şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
:mCa un măr între copacii pădurii,
aşa este prea iubitul meu între tineri.
Cu aşa drag stau la umbra lui,
şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Z-Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete. –
H Eu sînt un trandafir din Saron,
un crin din văi. –
g ICedrii sînt grinzile caselor noastre,
şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. –
d CCe frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti!
Verdeaţa este patul nostru! –
h KCe frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti,
cu ochii tăi de porumbiţă! –
k QPrea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă,
din viile din En-Ghedi. –
n W Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,
care se odihneşte între ţîţele mele.
] 5 Cît stă împăratul la masa lui,
nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
X  + Îţi vom face deci lănţişoare de aur,
cu stropituri de argint. –
$  C Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît,
şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
_  9 Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon,
te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
  %Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei,
ieşi pe urmele oilor,
şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
E  Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea,
unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
t cNu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă,
căci m’a ars {Sau: m’a privit} soarele.
Fiii mamei mele s’au mîniat pe mine,
şi m’au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n’am păzit-o.
 )Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sînt corturile Chedarului,
şi cum sînt covoarele lui Solomon.
k QTrage-mă după tine! Şi haidem să alergăm!
Împăratul mă duce în odăile lui …
Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;
vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul!
Pe drept eşti iubit.
  mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
z oSă mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
8 oCîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
' Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
/ Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
B} Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n’ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
! Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.
n~U Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
,}Q Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
b|= O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
{ pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
+zO pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;
y} te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
Lx pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă {buzele}, cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,
w pînă nu încep să tremure paznicii casei {mînile}, şi să se încovoaie cele tari {picioarele}; pînă nu se opresc ceice macină {dinţii}, căci s’au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre {ochii};
v pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;
Gu Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei“;
t Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţa şi zorile vieţii sînt trecătoare.
fsE Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
@ry Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întunerec. Tot ce va veni este deşertăciune.
Nq Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
Np Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.
:om Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
enC Cine se uită după vînt, nu va sămăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.
3m_ Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.
mlS Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.
Tk # Aruncă-ţi pînea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!
sj_ Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
kiO Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
mhS Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
Dg Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
yfk Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
Re Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
d Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?
tca Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
_b7 Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
}as Cînd muşcă şarpele, fiindcă n’a fost vrăjit, vrăjitorul n’are niciun cîştig din meşteşugul lui.
`) Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
c_? Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
k^O Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
S] Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
_\7 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
n[U Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
Z# Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
wYg Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
\X1 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
W  Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
zVm Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
U Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.
"T= Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea de cît tăria!“ Totuş înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
S+ În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.
)RK Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
]Q3 Am mai văzut următoarea înţelepciune supt soare, şi mi s’a părut mare.
P Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.
O Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
ON Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
M Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.
jLM Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
K9 Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
J' Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
)IK Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
H Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.
G Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
F# Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n’aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
7E i Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
D1am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s’ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.
OCCînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pămînt – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, –
BAm lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.
A7Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.
@ Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n’are frică de Dumnezeu.
B?} Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
/>W Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
Y=+ Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
4<a Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
G;Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s’o poată opri, şi n’are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
\:1Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n’are nici cine-i spune.
b9=Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
8Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
X7)pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?“
{6oNu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într’un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
~5uEu îţi spun: „Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.
4 7Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
}3sNumai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
2iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n’am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n’am găsit în toate acestea.
u1cIată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
j0MŞi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
S/M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
c.?Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
-Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.“ Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
T,!Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
x+iNu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s’auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
x*iFiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
p)YÎnţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate.
(+Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
w'gDar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
g&GNu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
S%Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
L$În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
w#g Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
0"Y Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
m!S Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
  Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?“ Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
jM Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
}sMai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
_7Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
|qCăci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
s_Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
r]Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
q[Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
b=Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
o YMai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
W' Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare?
wg Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
-S Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s’a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.
 Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
 Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
jMToată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată.
 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
pYn’a văzut, nici n’a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.
 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec;
@ yChiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, – oricît de mult i s’ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n’are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.
 #Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
h  KEste un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni.
 {Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
X )Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
{Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
zmŞi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s’a trudit în vînt?
!;Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.
 Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîni.
ve Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.
% Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.
5 Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?
(I Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
gG Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.
d~ACînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.
}%Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
a|;Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: „M’am pripit.“ Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?
n{UMai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n’o împlineşti.
4zaDacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s’o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.
}ysCăci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
Ix Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.
KvFără sfîrşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuş, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
#u?Am văzut pe toţi cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
t-căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.
s/ Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
r  Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
q Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?
#p? Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!
`o9 Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.
-nSUn om este singur singurel, n’are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n’are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
>mwAm mai văzut o altă deşertăciune supt soare.
rl]Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.
_k7Nebunul îşi încrucişează mînile, şi îşi mănîncă însăş carnea lui.
=jsAm mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.
i)Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s’a născut încă, fiindcă n’a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
h Şi am găsit că morţii, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiţi decît cei vii, cari sînt încă în viaţă.
lg SM’am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să-i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n’are cine să-i mîngîie!
DfAşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?
e{Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
odWToate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.
kcOCăci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
-bSAm zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.
+aOAtunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.“
`9Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
m_SCe este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.
a^;Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
] dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
\ Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
Y[+ Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
PZ Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
:Yo Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?
Xiubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
Wruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
Vcăutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
mE~~ }{|{{;zzyxx"wMvvusttgts;rqqAppaoo]nsmil`kkrjii@hggg(fee?dccbba``S__^]]E\[[Z`YY,XsXWWVdV UTTFSRRQQ'P4OcNN1MMLjKK[JJIsHHG_FF EEDECBBxAA-@??n>>W==$C&`z  s@!imcn?"Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s’a umplut de fum.
m"Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui“!
'lG"Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau.
k 5"În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Vj%"În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitîndu-se la pămînt, nu vor vedea decît întunerec şi strîmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.“
i "Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei; sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor.
)hK"Săgeţile lor sînt ascuţite, şi toate arcurile încordate; copitele cailor lor parcă sînt cremene, şi roţile carălor lor parcă sînt un vîrtej.
Wg'"Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăieşte de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brîul dela mijloc, nici nu i se rupe cureaua dela încălţăminte.
f"El ridică un steag popoarelor îndepărtate, şi le fluieră dela un capăt al pămîntului: şi iată-le, vin repede şi uşor.
.eU"De aceea Se şi aprinde Domnul de mînie împotriva poporului Său, Îşi întinde mîna împotriva lui, şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este încă întinsă.
+dO"De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vînt ca ţărîna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvîntul Sfîntului lui Israel.
mcS"cari scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!
ubc"Vai de cei tari cînd este vorba de băut vin, şi viteji cînd este vorba de amestecat băuturi tari;
Ka"Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi!
U`#"Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că întunerecul este lumină, şi lumina întunerec, cari dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!
I_ "şi zic: «Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s’o vedem! Să vină odată hotărîrea Sfîntului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s’o cunoaştem!“
v^e"Vai de ceice trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe,
}]s"Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor, şi păstori pribegi vor mînca moşiile prăpădite ale bogaţilor.
|\q"Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfînt va fi sfinţit prin dreptate.
w[g"Şi astfel, cei mici vor fi doborîţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.
aZ;"De aceea îşi şi deschide locuinţa morţilor gura, şi îşi lărgeşte peste măsură gîtlejul, ca să se pogoare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă.
Y" De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.
X3" Arfa şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mînilor Lui.
W" Vai de cei ce disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare, şi şed pînă tîrziu noaptea şi se înferbîntă de vin!
tVa" Chiar zece pogoane de vie nu vor da decît un bat, şi un omer de sămînţă nu va da decît o efă.
U9" Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărît, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.
T%"Vai de ceice înşiră casă lîngă casă şi lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!
~Su"Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi cînd colo, iată sînge vărsat! – Se aştepta la dreptate, şi cînd colo, iată strigăte de apăsare!
&RE"o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.“
-QS"Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;
P9"Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentruce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
O"„Acum dar, – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
N{"I-a săpat pămîntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
M %"Voi cînta Prea Iubitului meu, cîntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cîmpie foarte mănoasă.
L"o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.
[K/"Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flacări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,
:Jm"Dupăce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului, şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sînge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii,
I"Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfînt“, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.
7Hg"În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţă pentru cei mîntuiţi ai lui Israel.
rG _"Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: „Vom mînca pînea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!“
kFO"Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor jăli; şi ea va şedea despoiată pe pămînt.
VE%"Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă.
aD;"Şi atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţă.
TC!"oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele şi măhramele uşoare.
XB)"hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;
,AS"inelele şi verigele dela nas;
@w"legăturile de pe cap, lănţişoarele dela picioare şi brîele, cutiile cu mirosuri şi băierele descîntate;
3?a"cerceii, brăţările şi măhramele;
>}"În ziua aceea, Domnul va scoate verigile cari le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele,
j=M"Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descopri ruşinea“.
K<"Domnul zice: „Pentrucă fiicele Sionului sînt mîndre, şi umblă cu gîtul întins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior, –
;"Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?“ zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
':G"Domnul intră la judecată cu bătrînii poporului Său şi cu mai marii lui: „Voi aţi mîncat via! Prada luată dela sărac este în casele voastre!
a9;" Domnul Se înfăţişază la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.
08Y" Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăpînesc nişte femei! Poporul meu, cîrmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
Z7-" Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.
h6I" Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.
F5" Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s’o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
,4Q"Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentrucă vorbele şi faptele lor sînt îndreptate împotriva Domnului, înfruntînd privirile Lui măreţe.
*3M"Dar în aceeaş zi el va răspunde: „Nu pot să fiu doftor, căci în casa mea nu este nici pîne nici haină: nu mă puneţi căpătenie peste popor.“
K2"Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!“
41a"Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
w0g"„Le voi da băieţi drept căpetenii, – zice Domnul, – şi nişte copii vor stăpîni peste ei.“
}/s"pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.
k.O"pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe prooroc, pe ghicitor şi pe bătrîn,
$- C"Domnul, Dumnezeul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pîne, şi orice izvor de apă,
u,c"Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preţ are el?
<+q"şi vor intra în găurile stîncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
:*m"În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe cari şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;
D)"Oamenii vor intra în peşterile stîncilor şi în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
%(E"Toţi idolii vor pieri.
'{"Mîndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
o&W"împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
b%="împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite;
`$9"împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
z#m" împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
"!" Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mîndru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
!+" Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.
} s" „Intră în stînci, şi ascunde-te în ţărînă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!“
b=" De aceea cei mici vor fi scoborîţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.
+"Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mînilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
1"Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n’au sfîrşit; ţara este plină de cai, şi carăle lor sînt fără număr.
@y"Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentrucă sînt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.
Q"„Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!“
/"El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa în cît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.
/"Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.“ Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvîntul Domnului.
T!"Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
\ 3"Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.
 "Omul tare va fi ca un cîlţ, şi lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge.
b ?"căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n’are apă.
 "Vă va fi ruşine de terebinţii în cari găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor în cari vă desfătaţi;
y m"Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.
 "Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
5 e"Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.“
 )"Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
0 ["De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
A }"Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n’ajunge pînă la ei.
i  M"Argintul tău s’a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
  '"Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
x  k"dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.“
[  1"De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;
;  q"„Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.
 1"Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ –
 3"„Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
% E"Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“
q ]"Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
M " Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
 }" Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
K " „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor.
} u" Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
 " De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
  "Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într’un cîmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
,~ S"ţara vă este pustiită, cetăţile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
!} ="Din tălpi pînă’n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:
| 1"Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!
I{  "Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele …
!z ="Boul îşi cunoaşte stăpînul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“
(y K"Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s’au răsculat împotriva Mea.
x "Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
pwYVino repede, iubitule,
ca o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munţii plini de mirozne!
v% Tu, care locuieşti în grădini,
nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău:
binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –
u) Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli,
şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –
t9 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;
a închiriat-o unor păzitori;
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
sy Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
r# Dacă este zid,
vom zidi nişte zimţi de argint pe ea;
dar dacă este uşă,
o vom închide cu o scîndură de cedru. –
qAvem o soră micuţă,
care n’are încă ţîţe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua cînd îi vor veni peţitorii?
LpApele cele mari nu pot să stingă dragostea,
şi rîurile n’ar putea s’o înece;
de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n’ar avea de cît dispreţ.
noUPune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
SnCine este aceea, care se suie din pustie,
rezemată de iubitul ei şi zicînd:
„Te-am trezit supt măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut şi te-a făcut ea.“ –
mwVă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea. –
nlUMîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,
şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
k)Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele;
ea m’ar învăţa
să-ţi dau să bei vin mirositor,
must din rodiile mele.
0j [O! de ai fi fratele meu,
care a supt la ţîţele mamei mele!
Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta,
şi nimeni nu m’ar ţinea de rău.
/iW Mandragorele îşi răspîndesc mirosul,
şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi,
pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
Bh} Dis de dimineaţă ne vom duce la vii,
să vedem dacă a înmugurit via, dacă s’a deschis floarea,
şi dacă au înflorit rodiile.
Acolo îţi voi da dragostea mea.
[g/ Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp,
să mînem noaptea în sate!
@f{ Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
e) Şi gura ta toarnă un vin ales,
care curge lin ca răspuns la desmierdările mele,
şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim!
0dYÎmi zic: „Mă voi sui în finic,
şi-i voi apuca crăcile!“ Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie,
mirosul suflării tale ca al merelor.
Uc#Statura ta este ca finicul,
şi ţîţele tale ca nişte struguri.
`b9Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu,
iubito, în mijlocul desfătărilor!
4aaCapul tău este cum e Carmelul,
şi părul capului tău este ca purpura
împărătească:
pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale! …
I` Gîtul tău este ca un turn de fildeş;
ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim;
nasul tău este ca turnul Libanului,
care priveşte spre Damasc.
b_=Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
^/Pîntecele tău este un pahar rotund,
de unde nu lipseşte vinul mirositor;
trupul tău este un snop de grîu,
încins cu crini.
[] 1Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn!
Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît,
lucrate de mînile unui meşter iscusit.
n\U Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –
Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita
ca la nişte fete ce joacă în cor {Evreieşte: din Mahanaim, Gen 32.2;}?
n[U Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m’a dus
la carăle poporului unui om ales. –
Z5 M’am pogorît în grădina cu nuci,
să văd verdeaţa din vale,
să văd dacă a înmugurit via,
şi dacă au înflorit rodiile.
)YK „Cine este aceea care se iveşte ca zorile,
frumoasă ca luna,
curată ca soarele,
dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?“ –
X dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea;
ea este singură la mamă-sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd, şi o numesc fericită;
împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –
[W/Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
RVObrazul tău este ca o jumătate de rodie,
supt măhrama ta …
UDinţii tăi sînt ca o turmă de oi,
cari ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
şi niciuna din ele nu este stearpă.
T'Întoarce-ţi ochii dela mine,
căci mă turbură.
Perii tăi sînt ca o turmă de capre,
cari poposesc pe coama Galaadului.
SFrumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor.
pRYEu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu;
el îşi paşte turma între crini. –
QIubitul meu s’a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme,
ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
(P KUnde s’a dus iubitul tău,
cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
5OcCerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec.
Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu,
fiice ale Ierusalimului! –
8Nipicioarele lui sînt nişte stîlpi de marmoră albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.
#M?Mînile lui sînt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit;
trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
-LS Obrajii lui sînt ca nişte straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare;
buzele lui sînt nişte crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă.
K  Ochii lui sînt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor,
scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.
qJ[ Capul lui este o cunună de aur curat,
pletele lui ca nişte valuri, sînt negre cum e corbul.
LI Iubitul meu este alb şi rumen,
osebindu-se din zece mii.
3H_ Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul,
de ne rogi aşa de fierbinte? –
G%Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune? … Că sînt bolnavă de dragoste! –
F'Păzitorii cari dau ocol cetăţii m’au întîlnit;
m’au bătut, m’au rănit;
mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
KEAm deschis iubitului meu;
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.
Înebuneam, cînd îmi vorbea.
L-am căutat, dar nu l-am găsit;
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
AD{M’am sculat să deschid iubitului meu,
în timp ce de pe mînile mele picura smirnă,
şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă
pe mînerul zăvorului.
iCKDar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului,
şi mi-a fost milă de el atunci.
}Bs„Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş?
Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş?
AAdormisem, dar inima îmi veghea …
Este glasul prea iubitului meu, care bate:
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito!
Căci capul îmi este plin de rouă,
cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.“ –
@ Eu intru în grădina mea, soro, mireaso,
îmi culeg smirna cu mirezmele mele,
îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea,
îmi beau vinul cu laptele meu … –
Mîncaţi, prieteni,
beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
e?CScoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre iubitul meu în grădina lui,
şi să mănînce din roadele ei alese! –
Z>-O fîntînă din grădini,
un izvor de ape vii,
ce curge din Liban.
!=;nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme.
n<U Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
j;M Eşti o grădină închisă, soro, mireaso,
un izvor închis, o fîntînă pecetluită.
:/ Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere şi lapte se află supt limba ta,
şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
<9q Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso!
Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul,
şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!
8! Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău!
W7'Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vîrful muntelui Amana,
din vîrful muntelui Senir şi Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
L6Eşti frumoasă de tot, iubito,
şi n’ai nici un cusur.
5 Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămîie.
z4mAmîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare,
cari pasc între crini.
3)Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;
o mie de scuturi atîrnă de el,
toate scuturi de viteji.
23Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz,
şi gura ta este drăguţă;
obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
supt măhrama ta.
1%Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse,
cari ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
P0 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă,
supt măhrama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama muntelui Galaad.
9/k Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. –
D. Stîlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea de aur, scaunul de purpură;
iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
Z-- Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă
din lemn din Liban.
.,UToţi sînt înarmaţi cu săbii, şi toţi sînt deprinşi la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n’aibă nimic de temut în timpul nopţii.
}+sIată, este pataşca lui Solomon,
cu şasezeci de viteji, de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
=*sCe se vede suindu-se din pustie,
ca nişte stîlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie,
înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? –
&)EVă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp,
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea. –
N(Abia trecusem de ei,
şi am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat
pînă nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m’a zămislit. –
' M’au întîlnit păzitorii cari dau ocol cetăţii;
şi i-am întrebat: „N’aţi văzut pe iubitul inimii mele?“
/&WM’am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea,
uliţele şi pieţele;
şi am căutat pe iubitul inimii mele …
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
% Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit …
6$ePînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor,
întoarce-te! … Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb,
peste munţii ce ne despart.
T#~}}D|{zzay6x"wNvuuttserrrqqpKoo;nbmm=l|l+k}jj_iihgfff"e/dpc\bbawa`8__R^^]\[[@ZYvXX/WoVUU"TSSRRTQQ_POO NyMMLKK?JvII%HsHGWFFNEUD2CBB==b<;;6::>99i9$8877I665A44 332B10//G.--,++g**L))n((/'r&&|& %M$$#.""#!! Eq:i(% W X @ j A~fBTq4["Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. –
u3 e"Trimeteţi miei cîrmuitorului ţării, trimeteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
=2s" Apele Dimonului sînt pline de sînge, şi voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.
1!"Căci ţipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pînă la Eglaim, şi urletele lui răsună pînă la Beer-Elim.
o0W"De aceea strîng ce le mai rămîne, şi îşi strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor
{/o"Căci apele Nimrim sînt pustiite, s’a uscat iarba, s’a dus verdeaţa, şi nu mai este niciun fir verde.
R."Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Ţoar, pînă la Eglat-Şelişia; căci suie, plîngînd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
-'"Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul pînă la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
x,i"Pe uliţe, sînt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, totul geme, şi se topesc plîngînd.
>+u"Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plîngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sînt rase, şi toate bărbile sînt tăiate.
2* _"Proorocie împotriva Moabului.
Chiar în noaptea cînd este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea cînd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! …
7)g" „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?“ – „Că Domnul a întemeiat Sionul, şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.“ –
1(["Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara Filistenilor! Căci un fum vine dela miază noapte, şi şirurile vrăjmaşului sînt strînse.“
Q'"Atunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămînea din tine va fi omorît.
8&i"„Nu te bucura, ţara Filistenilor, că s’a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.
W%'"În anul morţii împăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:
$y"Domnul oştirilor a luat această hotărîre: cine I se va împotrivi? Mîna Lui este întinsă: cine o va abate?
v#e"Iată hotărîrea luată împotriva întregului pămînt, iată mîna, întinsă peste toate neamurile.
5"c"Voi zdrobi pe Asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.“
!w"Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: „Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini.
"„Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină, şi îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice Domnul oştirilor.
!;"„Eu mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot,“ zice Domnul.
2]"Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, şi să umple lumea cu cetăţi!“
!;"Tu nu eşti unit cu ei în mormînt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
gG"Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată dela nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
kO"Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.
uc"care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?»
<q"Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile,
Y+"Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului!
K"mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.»
L" Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
 " Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!
#?" Strălucirea ta s’a pogorît şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.
wg" Toţi iau cuvîntul ca să-ţi spună: «Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!»
s_" Locuinţa morţilor se mişcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.
/"Pînă şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
mS"Tot pămîntul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
/"Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.
K"Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.
 7"atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice:
„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
 "Iar cînd îţi va da Domnul odihnă după ostenelele şi frămîntările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,
x i"Popoarele îi vor lua, şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpîni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţinea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, şi vor stăpîni peste asupritorii lor.
?  y"Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăş pe Israel, şi-i va aduce iarăş la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov.
> u" Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii, şi cînii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.“
3" ci fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umplea casele, struţii vor locui acolo, şi stafiile se vor juca acolo.
-S" El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo, şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo,
#" Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu.
 " Cu arcurile lor vor doborî pe tineri, şi vor fi fără milă pentru rodul pîntecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii.
gG" Iată, aţîţ împotriva lor pe Mezi, cari nu se uită la argint, şi nu poftesc aurul.
zm" Copiii lor vor fi zdrobiţi supt ochii lor, casele le vor fi jăfuite, şi nevestele lor vor fi necinstite.
|q" Toţi ceice vor fi prinşi, vor fi străpunşi, şi toţi cei ce vor fi apucaţi, vor cădea ucişi de sabie.
%" Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.
5" Pentru aceasta voi clătina cerurile, şi pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oştirilor, în ziua mîniei Lui aprinse.
dA" Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, şi mai scumpi decît aurul din Ofir.
M~" Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufaşi, şi voi doborî semeţia celor asupritori.
}" Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina.
4|a" Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie şi urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.
N{" Ei sînt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sînt roşi ca focul.
Xz)" De aceea toate mînile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte.
eyC" Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
x " Ei vin dintr’o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul.
8wi" Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta.
&vE" „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul – am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.“
u" Ridicaţi un steag pe un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mîna, ca să vină la porţile asupritorilor!
Wt )" Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ.
sw" Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfîntul lui Israel.“
orW" Cîntaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pămîntul!“
#q?" şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!
Ep" Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mîntuirii,
Jo " „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m’a mîntuit.“
n " În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mînia Ta s’a potolit şi m’ai mîngîiat!“
-mS" Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămînea în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua cînd a ieşit din ţara Egiptului.
;ko" ci vor sbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jăfui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mînilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.
%jC" Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim,
5ic" El va înălţa un steag pentru neamuri, va strînge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pămîntului.
xhi" În acelaş timp, Domnul Îşi va întinde mîna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării.
g#" În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui.
;fo" Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
e " pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului.
ydk" vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul,
Ic " Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş;
cb?" Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, şi credincioşia brîul mijlocului Său.
Xa)" ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.
}`s" Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,
%_C" Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.
h^ K" Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.
_]7" "Dă jos cu fierul crîngul pădurii, şi Libanul cade supt mîna Celui Puternic.
\" !Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sînt tăiaţi, cei mai înalţi sînt doborîţi.
w[g" Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mîna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
AZ}" Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.
jYM" „Ridică-ţi glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“
cX?" Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.
`W9" El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalîcul la Micmaş.
V" În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.
:Um" Domnul oştirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt.
T" Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.“
^S5" Totuş, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.
R " Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărîtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.
=Qs" Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuş numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă, făcînd să se reverse dreptatea.
bP=" O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
IO " În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfîntul lui Israel.
rN]" Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.
Mw" Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin.
"L=" Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într’o zi.
1K[" De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.
J{" «Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea?» «Sau se mîndreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mînuieşte?» «Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“
kIO" am pus mîna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strîng nişte ouă părăsite, aşa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mişcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. –
H5" căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jăfuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;
tGa" Dar, dupăce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe,
kFO" cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?.“
E#" «După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim şi în Samaria),
BD}" «Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?»
«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?»
QC" Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîţia împăraţi?»
-BS" Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndeşte decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada.
RA" I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze şi să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe.
v@e" „Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele!
D?" Unii vor fi îngenunchiaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui tot întinsă este.
:>m" „Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?“
.=U" ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!
`< ;" Vai de cei ce rostesc hotărîri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte,
/;W" Manase mănîncă pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amîndoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
+:O" fiecare jăfuieşte în dreapta, şi rămîne flămînd, mănîncă în stînga, şi nu se satură. La urmă îşi mănîncă fiecare carnea braţului său:
9" De mînia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,
8#" Căci răutatea arde ca un foc, care mănîncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stîlpi de fum.
,7Q" De aceea nici Domnul n’ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sînt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
6" Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sînt pierduţi.
v5e" (Bătrînul şi dregătorul sînt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada.)
w4g" Deaceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într’o singură zi.
k3O" Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l loveşte, şi nu caută pe Domnul oştirilor.
=2s" pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; şi vor mînca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui este tot întinsă.
u1c" De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin, şi va stîrni pe vrăjmaşii lor:
03" „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.“
~/u" Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, cari spun cu mîndrie şi îngîmfare:
c.?" Domnul trimete un cuvînt împotriva lui Iacov: cuvînt care cade asupra lui Israel.
-1" El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
@,y" Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.
;+o" Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşala luptei, şi orice haină de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
*'" Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian.
&)E" Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii.
( " Poporul, care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
8' k" Totuş întunerecul nu va împărăţi vecinic pe pămîntul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lîngă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.
&%"fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întunerec beznă.
>%u"El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămînd, şi, cînd îi va fi foame, se va mînia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus,
|$q"La lege şi la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
|#q"Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bolborosesc,“ răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?
6"e"Iată, eu şi copiii pe cari mi i-a dat Domnul, sîntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.
t!a"Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea.
m S"„Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei.“
q["Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărîma, vor da în laţ şi vor fi prinşi.“ –
K"Şi atunci El va fi un locaş sfînt, dar şi o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
kO" Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.“
 " „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!
" Aşa mi-a vorbit Domnul, cînd m’a apucat mîna Lui, şi m’a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia:
E" Faceţi la planuri, cît voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărîri cît voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi {Sau Emanuel}.“
" Scoateţi strigăte de război cît voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi ceice locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.
:m"va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, şi va ajunge pînă la gît. Iar aripele întinse ale oastei lui vor umplea întinderea ţării tale, Emanuele!“
nU"iată, Domnul va trimete împotriva lor apele puternice şi mari ale Rîului {Eufrat}, adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui;
"„Pentrucă poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe cari curg lin, şi s’a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,
7i"Domnul mi-a vorbit iarăş, şi mi-a zis:
5c"Căci înainte ca să ştie copilul să spună: „Tată!“ şi „mamă!“ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.“
W'"M’am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit, şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz {Sau Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii}.“
yk"Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie, şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.
 7"Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare, şi scrie pe ea, aşa ca să se înţeleagă: «Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.“
6e"Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi le vor bătături oile.
q["vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decît mărăcini şi spini.
$A"În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
) K"şi vor da un aşa belşug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă şi cu miere se vor hrăni toţi ceice vor rămînea în ţară.
M "În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,
< q"În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
 3"ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vîlcelele pustii, şi în crăpăturile stîncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.
 w"În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, dela capătul rîurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;
T!"„Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n’au mai fost niciodată, din ziua cînd s’a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
3"Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.“
jM"El va mînca smîntînă şi miere, pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
8i"De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel {Sau Dumnezeu este cu noi}.
+O" Isaia a zis atunci:
„Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
[/" Ahaz a răspuns. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.“
xi" „Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.“
<s" Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis:
" Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.“
1["Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.
j~M"Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Aşa ceva nu se va întîmpla şi nu va avea loc.
} "«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s’o spargem, şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.“
k|O"Nu te teme că Siria gîndeşte rău împotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:
w{g"şi spune-i: «Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!
Gz"Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,
Oy"Cînd au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărît în Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul.
x "S’a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s’a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n’a putut să-l bată.
&wE" Şi chiar a zecea parte de va mai rămînea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, cînd sînt tăiaţi, tot aşa, o sămînţă sfîntă se va naşte iarăş din poporul acesta.“
Yv+" pînă va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.
euC" Şi eu am întrebat: „Pînă cînd, Doamne?“ El a răspuns: „Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; pînă cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot;
itK" Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n’audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.“
)sK" El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!»
r/"Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?“ Eu am răspuns: „Iată-mă, trimete-mă!“
2q]"Mi-a atins gura cu el, şi a zis: „Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!“
p"Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
Xo)"Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!“
@~P}t}|{zyynxx`wsvviuu>tssTrqqpPonnMmlkkCjihVgff7eeNdd(cc)baa)`__\^]] \[ZZ/YdXXWVV U1TSS+RQQQPPOKNMM4LKKuKJoIIRHHYGFFEED}DCBB#Ac@@"?f>>===|<<;::9R88=7t766 5R44+322100/H.d-,,|++]**&))F((d( 'i&&%C$$##=""!A w$$;b)2/^SG%pz- "   EWKw"Iată că vine dela Domnul, un om tare şi puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şivoaie de ape, care o doboară cu putere la pămînt.
0v ["Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată!
iuK" În ziua aceea, se va suna cu trîmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim.
+tO" În vremea aceea, Domnul va scutura roade dela cursul Rîulul pînă la pîrîul Egiptului; iar voi veţi fi strînşi unul cîte unul, copii ai lui Israel!
Ys+" Cînd i se usucă ramurile, sînt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n’a avut milă de el, şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat.
9rk" Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănîncă ramurile.
q{" Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărînă; idolii Astartei şi stîlpii soarelui nu se vor mai ridica.
ppY"Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luîndu-l cu suflarea năpraznică a vîntului de răsărit.
poY"L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?
n "În vremile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umplea lumea cu roadele lui.
pmY"afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.“
l"N’am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor, şi-i voi arde pe toţi,
k"„Eu, Domnul, sînt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n’o vatăme nimeni.
Pj"În ziua aceea, cîntaţi o cîntare asupra viei celei mai alese:
\i 3"În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul).
=hs"Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.
g "„Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!
f"Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, ceice locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăş afară pe cei morţi.“
e+"Am zămislit, am simţit dureri, şi, cînd să naştem, am născut vînt: ţara nu este mîntuită, şi locuitorii ei nu sînt născuţi.
*dM"Cum se svîrcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!
tca"Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.
zbm"Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării.
'aG"Ceice sînt morţi acum nu vor mai trăi, sînt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.
`/" Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpîni afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm.
e_C" Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.
)^K" Doamne, mîna Ta este puternică: ei n’o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.
0]Y" Dacă ierţi pe cel rău, el totuş nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.
:\m" Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
["De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.
qZ["Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.
gYG"Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt paşii celor obijduiţi.
X/"El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît-o la pămînt, şi a aruncat-o în ţărînă.
bW="Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.
gVG"Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
XU)"Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.
"T ?"În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri şi întăritură.
S" El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pămînt, în ţărînă.“
BR}" În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mînile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; dar Domnul îi doboară mîndria, şi face de nimica dibăcia mînilor lui.
#Q?" Căci mîna Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
ePC" În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mîntuirea Lui!
7Og"nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrămile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pămîntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.
N"Şi, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile;
TM!"Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.
dLA"Cum domoleşti căldura într’un pămînt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cîntările de biruinţă ale asupritorilor.“
{Ko"Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.
lJQ"De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.
^I5"Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într’un morman de pietre, cetăţuia cea tare într’o grămadă de dărîmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.
EH "„Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s’au împlinit cu credincioşie.
HG "Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.
/FW"Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într’o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi
wEg"În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.
D{"pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.
RC"Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,
RB"Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!
OA"Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!
T@!"Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.
"?="„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“
!>;"Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.
=5" Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
T<!" Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.
p;Y" Pe uliţe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.
j:M" Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.
h9I" Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
p8Y"A încetat desfătarea timpanelor, s’a sfîrşit veselia gălăgiosă, s’a dus bucuria arfei.
e7C"Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.
I6 "De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.
5"căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!
4 "Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,
X3)"Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.
2#"cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
n1 W"Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;
_07"dar cîştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strînse nici păstrate; ci cîştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.
D/"Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, şi se va întoarce iarăş la cîştigul lui; va avea legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pămîntului;
1.["„Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cîntă bine, cîntă-ţi cîntecele de mai multe ori, ca iarăş să-şi aducă lumea aminte de tine.“
S-"În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cît ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întîmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cîntecul:
`,9"„Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.“
c+?" Iacă pe Haldei, cari nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora Asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărîmături.“
,*Q" şi a zis: «De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.
) " Domnul Şi-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului,
z(m" «Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!
$'A" Domnul oştirilor a luat această hotărîre, ca să ruşineze mîndria a tot ce străluceşte, şi să smerească pe toţi cei mari ai pămîntului:
I& "Cine a luat această hotărîre împotriva Tirului, împărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voivozi, şi ai cărui tîrgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pămînt?
%"Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrşie veche, şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.
Y$+"şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!
_#7"Cînd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,
D""„Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: «Eu n’am avut durerile facerii, nici n’am născut, n’am hrănit tineri, nici n’am crescut fete.“
!"Veniturile lui erau grîul Nilului şi secerişul rîului, aduse pe ape mari, aşa că el era tîrgul neamurilor.“
  "„Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, cari străbăteau marea!
? y"Proorocie împotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.“
S"„În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlîntat într’un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.“
!;"Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atît lighenele cît şi vasele.“
|q"Îl voi împlînta ca pe un drug într’un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.
/"Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cînd va deschide el, nimeni nu va închide, şi cînd va închide el, nimeni nu va deschide.
C"îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău, şi voi da puterea ta în mînile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.
`9"«În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
Y+"Vei fi izgonit din dregătoria ta, şi te va smulge Domnul din locul tău.
8i"Te va asvîrli, te va asvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpînului tău!
hI"Iată, Domnul te va asvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem.
7g"«Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi săpi aici un mormînt?» El îşi sapă un mormînt sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stîncă!
"Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei împărăteşti, şi zi-i:
'G"Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: «Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“
;o" Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănîncă la carne şi se bea la vin: «Să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri!» –
6e" Şi totuş Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plîngeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac.
D" Faceţi o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; – dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit.
[/" Număraţi casele Ierusalimului, şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul.
s_" Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos.
 "Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sînt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii.
y"Cele mai frumoase văi ale tale sînt pline de cară, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale.
} s"Elamul poartă tolba cu săgeţi; cară de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul desveleşte scutul.
P "Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşală, trimeasă de Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, şi răsună ţipete de durere spre munte.
1 ["De aceea zic: «Întoarceţi-vă privirile dela mine, lăsaţi-mă să plîng cu amar; nu stăruiţi să mă mîngîiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!
0Y"Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sînt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.
"cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptînd.
d C"Proorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri,
"Nu va mai rămînea decît un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.
"Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s’a isprăvit cu toată slava Chedarului.
-"Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.
c?"Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema duceţi pîne fugarilor!
s_" Proorocie asupra Arabiei.
Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!
"=" Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăş.“
1" Proorocie asupra Dumei.
Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cît mai este din noapte?“ „Străjerule, mai este mult din noapte?“
$~A" O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grîu din aria mea, ce am auzit dela Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.
a};" Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi cîte doi.“ Apoi a luat iarăş cuvîntul, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sînt sfărîmate la pămînt!“
|"Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi stam de strajă în toate nopţile.
1{["El a văzut călărime, călăreţi doi cîte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
{zo"Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ –
y%"Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănîncă, beau … Dar deodată se aude strigînd: „În picioare, voivozi! Ungeţi scutul!“
qx["Îmi bate inima cu putere, m’apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
Uv#"O vedenie grozavă mi s’a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. – „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, – zice Domnul.“
u "Proorocie asupra pustiei mării.
Cum înaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.
htI"Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: «Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?“
s}"Atunci se vor îngrozi şi se vor ruşina ceice îşi puseseră încrederea în Etiopia, şi se făleau cu Egiptul.
Ur#"tot aşa şi împăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrîni, goi şi desculţi, şi cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului.
$qA"Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia,
ap;"în vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, şi i-a zis: „Du-te, desleagă-ţi sacul de pe coapse şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!“ El a făcut aşa, a umblat gol şi desculţ.
}o u"În anul cînd a venit Tartan la Asdod, trimes de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l-a luat,
4na"Domnul oştirilor îi va binecuvînta şi va zice: „Binecuvîntat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mînilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!“
m"Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvîntare în mijlocul pămîntului.
Fl"În aceeaş vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: Asirienii se vor duce în Egipt şi Egiptenii în Asiria, şi Egiptenii împreună cu Asirienii vor sluji Domnului.
k+"Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta, şi-i va vindeca.
Ij "Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mîncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini.
giG"Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimete un mîntuitor şi un apărător, care să-i izbăvească.
h!"Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stîlp de aducere aminte pentru Domnul.
Wg'"În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, cari vor vorbi limba Canaanului, şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii {Sau cetatea soarelui}!
1f["Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din pricina hotărîrii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.
%eC"În ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzînd mişcarea mînei Domnului oştirilor, cînd o va ridica împotriva lui.
d"şi Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie!
/cW"Domnul a răspîndit în mijlocul lui un duh de ameţeală ca să facă pe Egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă,
b " Voivozii Ţoanului au înebunit, voivozii Nofului s’au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire:
a9" Unde sînt înţelepţii tăi?» «Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti, şi să spună ce a hotărît Domnul oştirilor împotriva Egiptului.
g`G" În adevăr, voivozii Ţoanului au înebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s’au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: «Noi sîntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi?
k_O" stăpînitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărîtă.
l^Q" Ceice lucrează inul dărăcit, şi ceice ţes ţesături albe vor fi acoperiţi, de ruşine,
] "Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în rîu, şi ceice întind mreji pe ape vor fi nemîngîiaţi.
!\;"Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, şi toate sămănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în ţărînă şi vor pieri.
|[q"rîurile se vor împuţi, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji.
GZ"Apele mării vor seca, şi rîul va seca şi se va usca,
Y+"Voi da Egiptul în mînile unui stăpîn aspru, şi un împărat fără milă va stăpîni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“
&XE"Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe ceice cheamă morţii şi pe ghicitori.
'WG"„Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.
CV "Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui, şi li se îndoaie inima Egiptenilor în ei.
OU"În vremea aceea, se vor aduce daruri de mîncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat dela începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rîuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe muntele Sionului.
aT;"Şi Asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pămîntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pămîntului vor ierna pe ele.
.SU"Dar înainte de seceriş, cînd cade floarea, şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă …“
2R]"Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.
*QM"Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pămîntului, luaţi seama cînd se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi cînd sună trîmbiţa!
&PE"Tu, care trimeţi soli pe mare, în corăbii de papură cari plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat dela începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rîuri.
uO e"Vai de tine, ţară, în care răsună zîngănit de arme, şi care eşti dincolo de rîurile Etiopiei!
'NG"Îndeseară, vine o prăpădenie neaşteptată, şi pînă dimineaţa, nu mai sînt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jăfuiesc.
@My" Neamurile mugesc cum mugesc apele mari … Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vîntului, ca ţărîna luată de vîrtej.
L" Vai! ce vuiet de popoare multe, cari urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, cari mugesc cum mugesc nişte ape puternice.
;Jo" Căci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de Stînca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
?Iw" În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărîmăturile din pădure şi de pe vîrful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
:Hm"nu se va mai uita spre altare, cari sînt lucrarea mînilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la stîlpii închinaţi soarelui.
|Gq"În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel;
FF"vor mai rămînea doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.“
E-"Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim;
eDC"«În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.
=Cs"S’a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim, şi s’a sfîrşit cu împărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.
|Bq"cetăţile Aroerului sînt părăsite, sînt date spre păşune turmelor, cari se culcă nestingherite acolo.
A "Proorocie împotriva Damascului:
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărîmături;
h@I"Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămînea, va fi puţin lucru, aproape nimic.“
`?9" Acesta este cuvîntul, pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
%>C" şi cînd se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi şi va intra în locaşul său cel sfînt să se roage, nu va putea să capete nimic!“ –
`=9" Deaceea îmi plînge sufletul pentru Moab ca o arfă şi inima pentru Chir-Hares;
\<1" S’a dus bucuria şi veselia din cîmpii! Şi în vii, nu mai sînt cîntece, nu mai sînt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. – „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.
X;)" Deaceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrămile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
p:Y"căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc; stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, cari se întindeau pînă la Iaezer, şi se încîlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.
|9q"Deaceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărîmăturile Chir-Haresetului, adînc mîhniţi;
k8O"«Auzim îngîmfarea mîndrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.“
W7'"Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezînd cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rîvnă pentru dreptate. –
k6O"Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrşi, celce calcă ţara în picioare va pieri.
;5o"Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acopere-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe ceice sînt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
~~"}~|q|{_zzyxGwvuut7ssr@q}qpuooPnn7mll~kkjPihgff=eMdcbbFan``p__r^^ ]4\\[aZZYXWWV|UUDTSRQQ5PYONNFMLKKiJII(HVGvFF!EuDCBB!@@"??>e=q=<#;;B:99'88976655#4433=22P1X00I//^..t--1,,++3*5((g''A&%$$.#T"";!! h%sX $ou$-yE 1 R=~).K"$Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sînt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?
:-m"$Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi.» Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei?
#,?"$pînă voi veni, şi vă voi lua într’o ţară ca a voastră, într’o ţară plină de grîu şi de vin, o ţară plină de pîne şi de vii.»
a+;"$Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mînca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fîntîna lui,
A*{"$Nu vă lăsaţi mîngîiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mînile împăratului Asiriei.»
z)m"$Aşa vorbeşte împăratul: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească.
#(?"$ Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!
'"$ Rabşache a răspuns: „Oare stăpînului tău şi ţie m’a trimes stăpînul meu să spun aceste cuvinte? Nu m’a trimes el să le spun oamenilor acestora, cari şed pe zid ca să-şi mănînce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?“
P&"$ Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.“
5%c"$ Şi apoi, fără voia Domnului m’am suit eu împotriva ţării acesteia s’o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o!“
Z$-"$ Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpînului meu? Şi totuş tu îţi pui încrederea în Egipt pentru cară şi pentru călăreţi.
4#a"$Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei!
"}"$Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?»
h!I"$Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mîna ori cui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.
7 g"$Eu îţi spun că acestea sînt vorbe în vînt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea?
&E"$Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta, pe care te bizui?»
,Q"$Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s’a dus la el, cu logofătul Şebna, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).
eC"$Şi împăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s’a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului nălbitorului.
2 _"$În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat.
]3"# Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie vecinică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!
/W"# Pe calea acaesta nu va fi niciun leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întîlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.
r]"#Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfîntă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; ceice vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.
,Q"#marea de nisip se va preface în iaz şi pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură.
/"#atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie;
W'"#Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor;
D"#Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.“
`9"#„Întăriţi mînile slăbănogite, şi întăriţi genunchii cari se clatină.
ve"#se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cîntece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.
s a"#Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul;
0Y""El a tras la sorţ pentru ele şi mîna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.
`9""Căutaţi în cartea Domnului, şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strînge acele sălbătăciuni.
G""Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci, şi îşi va strînge puii la umbra lui; acolo se vor strînge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui.
T!""Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cînii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii, şi îşi va găsi un loc de odihnă.
% C"" În casele lui împărăteşti vor creşte spinii, în cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.
t a"" Nu vor mai fi în el fruntaşi, ca să aleagă un împărat, şi toţi voivozii lui vor fi nimiciţi.
 5"" Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpîni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, şi cumpăna nimicirii.
- S"" Nu se va stinge nici zi nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.
 "" Pîraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.
jM""Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
""Bivolii cad împreună cu ei, şi boii împreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sînge, şi ţărîna se umple de grăsime.
nU""Sabia Domnului este plină de sînge, unsă cu grăsime, cu sîngele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul ţine un praznic de jertfe la Boţra, şi un mare măcel este în ţara Edomului.
?w""„Căci sabia Mea – zice Domnul – s’a îmbătat în ceruri; iată, se va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.“
+O""Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sînt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.
ve""Morţii lor sînt aruncaţi, trupurile lor moarte miroasă greu, şi se topesc munţii de sîngele lor.
$A""Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile, şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvîrşire, le măcelăreşte de tot.
 )""Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte!“ S’asculte pămîntul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!
yk"!Niciun locuitor nu zice: «Sînt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.“
U#"!Funiile tale s’au slăbit, aşa că nu mai pot strînge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că pînă şi ologii iau parte la ea.
~ "!Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntueşte!
@}y"!Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de rîuri, de pîraie late, unde totuş nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece niciun vas puternic.
|"!Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.
2{]"!Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n’o puteai înţelege, cu limba gîngavă, de n’o puteai pricepe.
)zK"!Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: «Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?»
tya"!„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
x"!acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu-i va lipsi.“
4wa"!Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n’audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
yvk"!Păcătoşii sînt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic: „Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?“ „Cine din noi va putea să rămînă lîngă nişte flacări vecinice?“
puY"! „Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!“
htI"! Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi cari ard în foc.“
.sU"! Aţi zămislit fîn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot.
grG"! „Acum Mă voi scula, – zice Domnul, – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
%qC"! Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
p!"!Drumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
Jo "!Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.
n'"!„Zilele tale sînt statornice, înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
tma"!Domnul este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
olW"!„Şi prada voastră va fi strînsă cum strînge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.“
jkM"!Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.“
j1"!„Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
si a"!„Vai de tine, pustiitorule, care totuş n’ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.“
h " Ferice de voi, cari sămănaţi pretutindeni dealungul apelor, şi cari daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!“
Zg-" Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adînc.
pfY" Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.
feE" Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.
ndU" Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.
c" pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.
Nb" Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,
a " Pe pămîntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
i`K" Bateţi-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumuseţa cîmpiilor şi de rodnicia viilor.
%_C" Îngroziţi-vă, voi cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Desbrăcaţi-vă, desgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
^+" Într’un an şi cîteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strîngerea poamelor nu va mai veni.
]" „Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvîntul meu!
b\=" Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.“
4[a" Armele mişelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
oZW" Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gîndeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, şi să ia băutura celui însetat.
jYM" Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
vXe" Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gîngavilor va vorbi iute şi desluşit.
cW?" Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.
[V/" Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte rîuri de apă într’un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într’un pămînt ars de sete.
jU O" „Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voivozii vor cîrmui cu nepărtinire.
oTW" Stînca lui se va topi de groază {Sau în groaza lui, va trece întăritura sa}, şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului, – zice Domnul, – care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.“
5Sc"Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.
R#"„Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe cari vi i-aţi făcut cu mînile voastre nelegiuite.
eQC"„Întoarceţi-vă la Acela de la care v’aţi abătut mult, copii ai lui Israel.“
4Pa"Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mîntui.“
AO{"Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînşi împotriva lui, şi nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.
NN"Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu duh. Doar mîna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.
JM "Dar şi El, este înţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, şi împotriva ajutorului celor ce săvîrşesc nelegiuirea.
ZL /"Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carălor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!
NK"!Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adînc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.“
'JG" La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată.
^I5"Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
nHU"Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.
[G/"Voi însă veţi cînta ca în noaptea cînd se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel.
MF"suflarea Lui este ca un şivoi ieşit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, şi să pună o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor.
9Ek"„Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, şi un pîrjol puternic; buzele Lui sînt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor;
aD;"Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), cînd va lega Domnul vînătăile poporului Său, şi va tămădui rana loviturilor lui.“
C)"Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea.
xBi"Boii şi măgarii, cari ară pămîntul, vor mînca un nutreţ sărat, vînturat cu lopata şi cu ciurul.
aA;"Atunci El va da ploaie peste sămînţa pe care o vei pune în pămînt, şi pînea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaş timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse.
J@ "Veţi socoti ca spurcate argintul care vă acopere idolii şi aurul cu care sînt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca, şi le vei zice: «Afară cu voi de aici!»
'?G"Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» Cînd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stînga.
(>I"Domnul vă va da pîne în necaz, şi apă în strîmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.
=1"Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
@<y"„Totuş Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi ceice nădăjduiesc în El!
W;'"O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi cînd vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, pînă veţi rămînea ca un stîlp pe vîrful unui munte, şi ca un steag pe creştetul unui deal.“
>:u"Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!“ – „De aceea veţi şi fugi!“ – „Vom călări pe cai iuţi!“ – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!
L9"Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.“ Dar n’aţi voit!
x8i"îl sfărîmă cum se sfărîmă un vas de pămînt, care se sfărîmă fără nicio milă, şi din ale cărui sfărîmături nu mai rămîne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoţi apă din fîntînă.“
@7y" de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgîndu-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într’o clipă:
46a" De aceea aşa vorbeşte Sfîntul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvîntul acesta, şi vă încredeţi în sîlnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele,
z5m" Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!“
54c" cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite!
3" Scrie că: «Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii cari nu vor să asculte Legea Domnului,
[2/"„Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într’o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.
1'"Căci ajutorul Egiptului nu este decît deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nici o ispravă.“
00Y"Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr’un ţinut strîmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpîrca şi şarpele sburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor, şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.
8/i"Dar toţi vor rămînea de ruşine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.“
`.9"Căci voivozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimeşii lui au şi atins Hanesul.
w-g"Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară.
,/"Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, şi să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor!
<+ s"„Vai, – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, cari iau hotărîri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
n*U"Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi ceice cîrteau vor lua învăţătură.“
S)"Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mînilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfîntul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
=(s"De aceea aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine, şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum.
'7"ceice osîndeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii, şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.
~&u"Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi ceice pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciţi:
x%i"Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel.
$"În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întunerec, vor vedea.
o#W"Peste puţină vreme, Libanul se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure!
S""Stricaţi ce sînteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m’a făcut el?“ Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?“
!1"Vai de ceice îşi ascund planurile dinaintea Domnului, cari îşi fac faptele în întunerec, şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie?“
c ?"De aceea voi lovi iarăş pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.“
jM" Domnul zice: „Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decît o învăţătură de datină omenească.
 " Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu ştiu să citesc.“
kO" De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!»
'" Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v’a închis ochii, proorocilor, şi v’a acoperit capetele, văzătorilor.
1[" „Rămîneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!“ „Ei sînt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.
/W"După cum cel flămînd visează că mănîncă, şi se trezeşte cu stomahul gol, şi, după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestîmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor cari vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.
Y+"Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea neamurilor cari vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strîngîndu-l de aproape.
*M"Dela Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor.
2]"Dar mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, şi aceasta deodată, într’o clipă.“
S"Vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi, şi din ţărînă ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pămînt ca al unei năluci, şi din ţărînă îţi vei şopti cuvintele.
-"Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri, şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta.
zm"Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
6 g"Vai de Ariel {Sau Leul lui Dumnezeu}, de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! „Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.
|q"Şi lucrul acesta vine dela Domnul oştirilor; minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui.“
wg"Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărîmi.
+"Măzărichea nu se treieră cu leasa, şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua.
]3"Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături.
?w"Oare după ce a netezit faţa pămîntului, nu aruncă el măzăriche şi samănă chimen? Nu pune el grîul în rînduri, orzul într’un loc deosebit, şi alacul pe margini?
  "Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pămîntul?
w g"„Plecaţi-vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte, şi ascultaţi cuvîntul meu!
> u"Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat dela Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregei ţări este hotărîtă.
S "Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.
y"Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, şi învelitoarea prea îngustă, ca să te înveleşti cu ea.
#"Ori de cîte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va îngrozi.“
G"Aşa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, şi învoiala voastră cu locuinţa morţilor nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea.
3_"Voi face din neprihănire o lege, şi din dreptate o cumpănă; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor îneca adăpostul minciunii.
}"deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.
~u"Pentrucă ziceţi: „Noi am făcut un legămînt cu moartea, am făcut o învoială cu locuinţa morţilor: cînd va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!“
~u"De aceea ascultaţi Cuvîntul Domnului, batjocoritorilor, cari stăpîniţi peste poporul acesta din Ierusalim!
9k" şi pentru ei cuvîntul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo“, ca mergînd, să cadă pe spate şi să se zdrobească,
să dea în laţ şi să fie prinşi.
!" El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n’au vrut să asculte,
~u" Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bîlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.
:m" Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.“ –
#~?" Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi dela ţîţă?
f}E"Toate mesele sînt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. –
| "Dar şi ei, se clatină de vin, şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi şi prooroci sînt îmbătaţi de băuturi tari, sînt stăpîniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină cînd proorocesc, se poticnesc cînd judecă.
{7"sau: un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată, şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş înapoi pînă la porţile lui.
z "În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului,
oyW"şi floarea veştejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei în mînă, şi îndată o şi înghiţi.
Yx+"Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim;
V~}}I|{zKyyx^wvvuvttAssxrqq}ppo9nvmllk j,ihggfee#dccLbVapa`F`_^^]=\\ [qZZ YVXX W@VVUrTTSRQPPtOONcN M=LL KJJJIHHAGFFdEE DD2CCSBBA7@@?>==,<<;;2:L99 88R7h6615d44$322.1005/..i-,,\+**7)).(z('&&-%w$$n##"M!!< Zk"Ic6rq{5 j N  P jZ@YgoG", Ceice fac idoli, toţi sînt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n’au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămînă de ruşine.
cn?",Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sînteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stîncă, nu cunosc alta!
?mw",Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de cînd am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întîmple!
Dl",„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: «Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.
?kw",Unul va zice: «Eu sînt al Domnului!» Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mîna lui: «Al Domnului sînt!» Şi va fi cinstit cu numele lui Israel.“
gjG",şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraiele de apă.
3i_",Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri pe pămîntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale,
?hw",Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care dela naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales.
Rg ",„Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!“
f#"+De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocorii pe Israel.“
re]"+Cel dintîi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s’au răsvrătit împotriva Mea.
mdS"+Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
qc["+Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Eb"+Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M’ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M’ai chinuit cu păcatele tale, şi M’ai obosit cu nelegiuirile tale.
Ta!"+Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, şi nu M’ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămîie.
W`'"+„Şi tu nu M’ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!
T_!"+poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.“
?^w"+Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentrucă voi da ape în pustie, şi rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,
%]C"+Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întîmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase.
g\G"+„Nu vă mai gîndiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
1[["+care a scos cară şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi, şi stinşi ca un muc de lumînare:
jZM"+Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare, şi o cărare pe apele cele puternice,
_Y7"+Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.“
oXW"+„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: «Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaş împotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau.
}Ws"+ Eu sînt dela început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?“
V1"+ Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteţi martori –, zice Domnul, – că Eu sînt Dumnezeu.
QU"+ Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!
|Tq"+ „Voi sînteţi martorii Mei –, zice Domnul, – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n’a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
S1"+ Să se strîngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: «Adevărat!“ –
iRK"+„Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuş au urechi.
Q"+pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.“
&PE"+Voi zice miază noaptei: «Dă încoace!» şi miazăzilei: «Nu opri», ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele dela marginea pămîntului:
O"+Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău dela răsărit, şi te voi strînge dela apus.
N)"+De aceea, pentrucă ai preţ în ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.
1M["+Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
"L="+Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
CJ"*De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui, şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n’a înţeles; l-a ars, şi n’a luat seama.“
TI!"*Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mînile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n’au voit să umble pe căile Lui, şi n’au ascultat Legea Lui.
H"*Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?
rG]"*Şi totuş poporul acesta este un popor prădat şi jăfuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!»
]F3"*Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.
dEA"*Ai văzut multe, dar n’ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n’ai auzit:
D7"*Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?
GC"*«Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor!»
!B;"*Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: «Voi sînteţi dumnezeii noştri!»
sA_"*Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunerecul în lumină, înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.
@ "*Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface rîurile în ostroave, şi iazurile le voi usca.
2?]"*„Am tăcut multă vreme –, zice Domnul, – am tăcut, şi M’am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gîfăi şi voi răsufla.
1>["* Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stîrneşte rîvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. –
W='"* Să dea slavă Domnului, şi să vestească laudele Lui în ostroave!“
H< "* Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi înalţe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munţilor!
>;u"* Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, cîntaţi laudele Lui pînă la marginile pămîntului, voi cari mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!
:"* „Iată că cele dintîi lucruri s’au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întîmple.
x9i"*Eu sînt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n’o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“
8 "*să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întunerec.
17["*„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mîntuire, şi Te voi lua de mînă, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
L6"*Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pămîntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el.
5"*El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pînă va aşeza dreptatea pe pămînt; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.“
4{"*Trestia frîntă n’o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
a3;"*El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
/2 Y"*„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
r1]")Iată că toţi sînt nimic, lucrările lor sînt zădarnice, idolii lor sînt o suflare goală!“
0")Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
/")Eu, Cel dintîi, am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» Şi Ierusalimului: «Îţi trimet un vestitor de veşti bune!»
X.)")Cine a vestit lucrul acesta dela început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: «Are dreptate?» Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n’a auzit cuvintele voastre.
8-i")Am sculat pe cineva dela miazănoapte, şi vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
t,a")Iată că nu sînteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scîrbă este cine vă alege pe voi.
)+K")Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sînteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.
b*=")„Să le arate, şi să ne spună ce are să se întîmple; cari sînt proorociile pe cari le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul.
){")„Apăraţi-vă pricina, – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari“, zice Împăratul lui Iacov.
*(M")ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfîntul lui Israel le-a zidit.“
'")voi sădi cedri, salcîmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie,
!&;")Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pămîntul uscat în şivoaie de ape;
/%W")Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
$-")Le vei vîntura, şi le va lua vîntul, şi un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel.
##")Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărîma munţii, şi vei face dealurile ca pleava.
A"{")Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, – zice Domnul, – şi Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău.
!") Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mîna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!
 ") Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi perduţi cei ce se războiau cu tine.
%C") Iată, înfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi ceice sînt mîniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, ceice ţi se împotrivesc.
H ") nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
B}") tu, pe care te-am luat dela marginile pămîntului, şi pe care te-am chemat dintr’o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!“
lQ")Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînţa lui Avraam, prietenul Meu,
eC")Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.“
Z-")Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»
lQ")Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie şi vin.
0Y")Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi şi Acelaş pînă în cele din urmă veacuri.
s_")El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n’a mai călcat nici odată cu piciorul lui.
a;")Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vînt?
2 _")„Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze, şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.
"(dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“
I "(Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
Z-"(El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
1["(Nu ştii? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
9k"(„Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»
zm"(„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“
_7"(„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.
E "(De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.
g G"(El preface într’o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.
W '"(El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
 +"(„Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
 3"(Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
ta"(Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.
c?"(Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
nU"(Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune.
b="(Libanul n’ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n’ajung pentru arderea de tot.
"(Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
=s"(Cu cine S’a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
U#"( Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
^5"( „Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?
1"( El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile cari alăptează.“
'"( Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
~"( Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!
a};"(iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
|"(Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –
În adevăr, poporul este ca iarba:
+{O"(Un glas zice: «Strigă!» – Şi eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
z"(Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
y9"(Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, şi strîmtorile în vîlcele!
x "(Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
Kw"(«Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s’a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
Rv "(„Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
3u_"'Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!“
t"'«Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe cari-i vei naşte, casă-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.“
?sw"'«Iată, vor veni vremurile cînd vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strîns părinţii tăi pînă în ziua de azi; nimic nu va rămînea, zice Domnul.
Yr+"'Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvîntul Domnului oştirilor!
Fq"'Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?“ Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n’a rămas nimic în vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.“
jpM"'Proorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia, şi l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?“ Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr’o ţară depărtată, din Babilon.“
5oc"'Ezechia s’a bucurat, şi a arătat trimeşilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirezmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n’a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.
=n u"'În acelaş timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimes o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentrucă aflase de boala şi însănătoşarea lui.
fmE"&Şi Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?“
}ls"&Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine, şi s’o întindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.“
k9"&Domnul m’a mîntuit!
De aceea, în toate zilele vieţii noastre
vom suna din coardele instrumentelor noastre,
în Casa Domnului.“
{jo"&Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
%iC"&Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte,
şi cei ce s’au pogorît în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
Fh"&Iată, chiar suferinţele mele erau spre mîntuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
!g;"&Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăş viaţa.
f9"&Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m’a ascultat.
Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel.
1e["&Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor,
şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sînt în necaz, ajută-mă!»
}ds"& Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele!
Pînă deseară îmi vei pune capăt.
_c7"& Locuinţa mea este luată şi mutată dela mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m’ar rupe din ţesătura lui.
Pînă deseară îmi vei pune capăt.
b!"& Ziceam: «Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în locuinţa morţilor!
Ba}"& „Ziceam: «În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor!
Sînt pedepsit cu perderea celorlalţi ani ai mei, cari-mi mai rămîn!
h`I"& Cîntarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşerii lui.
M_"&voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s’a pogorît soarele pe cadranul lui Ahaz.“ Şi soarele s’a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe cari se pogorîse.
^{"&Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvîntul pe care l-a rostit:
w]g"&Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.
k\O"&„Du-te, şi spune lui Ezechia: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
B["&Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
:Zm"&„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.
gYG"&Ezechia s’a întors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
aX ="&În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi în rînduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.“
qW["%&Şi, pe cînd stătea cu faţa la pămînt rugîndu-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
Vw"%%Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s’a întors; şi a rămas la Ninive.
RU"%$Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s’au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.
yTk"%#căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.“
nSU"%"Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
gRG"%!Deaceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
Q"% Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.
P"%Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămînea iarăş va prinde rădăcini de desupt, şi va aduce rod deasupra.
O "%„Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mînca ce va creşte singur dela sine, şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veţi sămăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mînca din rodul lor.
tNa"%Deci pentrucă eşti mînios împotriva Mea, şi mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.“
tMa"%Dar Eu ştiu cînd stai jos, cînd ieşi afară, cînd intri, şi cînd eşti mînios împotriva Mea.
ZL-"%Şi locuitorii lor sînt neputincioşi, spăimîntaţi şi uluiţi: sînt ca iarba de pe cîmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, şi ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.
tKa"%„Dar n’ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, şi că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărîmături.
J{"%Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului.“
EI"%prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: «Cu mulţimea carălor mele, m’am suit pe vîrful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.
H3"%Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;
>Gu"%Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
XF)"%Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
.EU"%Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pămîntului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!“
/DW"%şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.
kCO"%Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor;
BB}"%Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!
@Ay"%„Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul!
4@c"%şi i-a făcut următoarea rugăciune:
?"%Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,
|>q"% Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?“
0=Y"% Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sînt la Telasar?
<#"% Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit cu desăvîrşire; şi tu, să fii izbăvit?
O;"% „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
b:="% Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război.“ Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicîndu-le:
9"%Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
78g"%Căci voi pune în el un duh de aşa fel încît, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.“
_77"%Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpînului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te spăimînta de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
I6 "%Slujitorii împăratului Ezechia s’au dus deci la Isaia.
R5"%Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.“
a4;"%Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, şi totuş mamele n’au putere să nască.
<3q"%A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
2 '"%Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfîşiat hainele, s’a acoperit cu un sac, şi s’a dus în Casa Domnului.
a1;"$Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
0"$Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!“
%/C"$Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, cari din ei şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentruca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“
oz~}|| { z;ytxww voutssr*qq p"onnNmmlkjjRihgfwfeedc6bPa`__^]]\[[]ZYYzXWWVV UDTT#SS9RvQQ PO`NMML5KVJJIIHGGFPEDDCCXBAA@??g>==9=j'!Q#x : Z + $*lEJo!;"5Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
?w"5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
*M"5Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
=s"5Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
ve"5El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă.
X +"5Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
F"4tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră.
9k"4După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atît de schimonosită Îi era faţa, şi atît de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –
b="4 Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.
"4 Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.“
+O"4 „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!
)K"4 Domnul Îşi descopere braţul Său cel sfînt, înaintea tuturor neamurilor; şi toate marginile pămîntului vor vedea mîntuirea Dumnezeului nostru.“
$A"4 Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărămături ale Ierusalimului! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi răscumpără Ierusalimul.
(I"4„Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.
s_"4Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: «Dumnezeul tău împărăţeşte!“
"4De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: «Iată-Mă!»
[/"4Şi acum, ce am să fac aici – zice Domnul – cînd poporul Meu a fost luat pe nimic?“ „Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – şi cît e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.
. U"4Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Odinioară poporul Meu s’a pogorît să locuiască pentru o vreme în Egipt; apoi Asirianul l-a asuprit fără temei.
 "4Căci aşa vorbeşte Domnul: «Fără plată aţi fost vînduţi, şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint.»
& E"4Scutură-ţi ţărîna de pe tine, scoală-te, şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Desleagă-ţi legăturile dela gît, fiică, roabă a Sionului!
Z  /"4„Trezeşte-te, trezeşte-te! îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat.
N "3Şi îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îţi făceai atunci spinarea ca un pămînt, şi ca o uliţă pentru trecători.
E"3«Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îţi iau din mînă potirul ameţelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!
M"3Deaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
%C"3Fiii tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într’un laţ, plini de mînia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.
2]"3Amîndouă aceste lucruri ţi s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»
8i"3Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toţi copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toţi copiii pe cari i-a crescut.
4a"3Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul ameţelii!
D"3Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»
"3Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.
|q"3În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, şi nu va duce lipsă de pîne.
yk"3 şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?
~"3 Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
g}G"3 Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.
'|G"3 Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, şi ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
^{5"3 Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară, şi în veacurile din vechime! Oare n’ai doborît Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?
Cz"3Căci îi va mînca molia ca pe o haină, şi-i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.“
'yG"3Ascultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.
#x?"3Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfîrşit.
&vE"3Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
uy"3Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cîntări de laudă.
*tM"3Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v’a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat şi înmulţit.
Bs "3„Ascultaţi-Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
krO"2 Iar voi toţi, cari aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe cari i-aţi aprins. Din mîna Mea vi se întîmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.“
Mq"2 Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întunerec şi n’are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
p-"2 Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într’adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mînca.
6oe"2Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: «Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună!» «Cine este protivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!»
n3"2Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
#m?"2Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
llQ"2Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M’am împotrivit, nici nu M’am tras înapoi.
qk["2„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Qj"2Îmbrac cerurile cu negura de jale, şi le învelesc cu un sac.“
Fi"2Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentruce n’a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n’am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac rîurile în pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!
4h c"2„Aşa vorbeşte Domnul: «Unde este cartea de despărţire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre ceice M’au împrumutat v’am vîndut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vînduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.
tga"1Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănînce carnea, şi se vor îmbăta ca de must de însuş sîngele lor. Şi va şti orice făptură, că Eu sînt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“
=fs"1«Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi, şi voi scăpa pe fiii tăi.
eeC"1„Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? –
d+"1Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pămînt înaintea ta, şi vor linge ţărîna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sînt Domnul, şi că ceice nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.“
lcQ"1De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mîna, şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor, şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.
=bs"1Şi vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?»
&aE"1Fiii aceştia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.»
%`C"1Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; şi ceice voiau să te mănînce se vor depărta.
q_["1Ridică-ţi ochii de jur împrejur, şi priveşte: toţi aceştia se strîng, vin la tine.“ „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.
m^S"1Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărîmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.
o]W"1Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!
:\m"1Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:
R["1Sionul zicea: „M’a părăsit Domnul, şi m’a uitat Domnul!“
?Zw"1 Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pămîntule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.“
mYS"1 Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte şi dela apus, iar alţii din ţara Sinim.
`X9"1 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.
,WQ"1 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.
?Vw"1 să spui prinşilor de război: «Ieşiţi!» şi celor ce sînt în întunerec: «Arătaţi-vă.» Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
zUm"1„Aşa vorbeşte mai departe Domnul: «La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mîntuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legămînt cu poporul, să ridici ţara, şi să împarţi moştenirile pustiite;
oTW"1Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urît de popor, către Robul celor puternici: «Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pămînt şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.“
|Sq"1El zice: «Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.
R"1Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M’a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sînt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.
1Q["1Şi Eu Mă gîndeam: «Degeaba am muncit, în zădar şi fără folos Mi-am istovit puterea.» Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
VP%"1şi Mi-a zis: «Israele, Tu eşti Robul Meu, în care Mă voi slăvi.»
+OO"1Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M’a acoperit cu umbra mînii Lui; şi M’a făcut o săgeată ascuţită, M’a ascuns în tolba Lui cu săgeţi,
&N G"1„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M’a chemat din sînul mamei şi M’a numit dela ieşirea din pîntecele mamei.
0M["0Cei răi n’au pace, zice Domnul.
$LA"0Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în cari-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stîncă, va despica stînca, şi va curge apa.
YK+"0Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul Haldeilor! Vestiţi, trîmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire pînă la capătul pămîntului, spuneţi: «Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov!
"J="0Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul, şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n’ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea.
I"0O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu, şi fericirea ta ca valurile mării.
FH"0Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: «Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!
HG "0Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! Dela început, n’am vorbit în ascuns, dela obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m’a trimes cu Duhul Său.
^F5"0Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va izbuti.
YE+"0Strîngeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului, şi braţul lui va apăsa asupra Haldeilor.
D "0 Mîna Mea a întemeiat pămîntul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s’au şi înfăţişat îndată.
C"0 „Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sînt Cel dintîi, şi tot Eu sînt şi Cel din urmă.
B'"0 Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.
kAO"0 Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.
@"0 Din pricina Numelui Meu, sînt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc.
L?"0Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.
=>s"0Ele se fac în timpul de faţă, şi nu fac parte din trecut; pînă în ziua de azi n’aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: «Iată, că le ştiam.»
1=["0Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum? … De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.
T<!"0ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!»
t;a"0Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier, şi că ai o frunte de aramă,
:'"0De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s’au împlinit.
9"0Căci ei îşi trag numele dela cetatea sfîntă, şi se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor.
8 "0„Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, cari purtaţi numele lui Israel, şi cari aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, cari aţi jurat pe Numele Domnului, şi cari chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!
Z7-"/Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu cari ai făcut negoţ din tinereţa ta se vor risipi fiecare într’o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.“
K6"/Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.
:5m"/ Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întîmple!
K4"/ Vino dar cu descîntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
G3"/ De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s’o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.
42a"/ Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu şi numai eu.»
l1Q"/ Şi totuş aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată, în aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descîntece.
P0"/Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: «Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!»
/"/Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!» şi nu te-ai gîndit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfîrşească.
>.u"/Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moştenirea, şi-i dădusem în mînile tale: dar tu n’ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.
}-s"/„Şezi într’un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.
e,C"/„Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.“ –
+"/Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.“ –
*!"/Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi măhrama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rîurile!
D) "/„Pogoară-te şi şezi în ţărînă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută.
#(?". Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mîntuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mîntuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.“
Y'+". Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!
N&". Eu chem dela răsărit o pasăre de pradă, dintr’o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.
`%9". Eu am vestit dela început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.
+$O". „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine.
h#I".Ţineţi minte aceste lucruri, şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.“
7"g".Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămîne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.
6!e".Ei varsă aurul din pungă, şi cîntăresc argintul în cumpănă; tocmesc un arginatar să facă un dumnezeu din ele, şi se închină şi îngenunche înaintea lui.
z m".Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?
M".pînă la bătrîneţa voastră Eu voi fi Acelaş, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V’am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mîntuiesc.
N".Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe cari v’am luat în spinare dela obîrşia voastră, pe cari v’am purtat pe umăr dela naşterea voastră:
oW".Au căzut, s’au prăbuşit împreună, nu pot să scape povara; ei înşişi se duc în robie.
2 _".„Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sînt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe cari-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!
fE"-În Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.“
*M"-«Numai în Domnul», Mi se va zice, «locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi înfruntaţi toţi ceice erau mîniaţi împotriva Lui.
8i"-Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.
)"-Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mîntuiţi toţi ceice sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu altul.
.U"-Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela început, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decît Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mîntuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.
a;"-„Strîngeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N’au nicio pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn, şi cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mîntuiască.
W'"-Eu n’am vorbit în ascuns, într’un colţ întunecos al pămîntului. Eu n’am zis seminţei lui Iacov: «Căutaţi-Mă în zădar!» Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.“
y"-Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pămîntul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit –: „Eu sînt Domnul, şi nu este altul!
"-Dar Israel va fi mîntuit de Domnul, cu o mîntuire vecinică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi, în veci.
gG"-Toţi sînt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii idolilor.
a;"-Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule!
xi"-Aşa vorbeşte Domnul: „Cîştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta, şi-ţi vor zice rugîndu-te: «Numai la tine se află Dumnezeu, şi nu este alt Dumnezeu afară de El.“
ve"- Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăş cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.“
"- Eu am făcut pămîntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor.
K "- Aşa vorbeşte Domnul, Sfîntul lui Israel, şi Făcătorul său: «Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mînilor Mele?
z m"- Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m’ai născut?» Şi mamei sale: «Pentru ce m’ai făcut?“
` 9"- „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pămîntului! – Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: «Ce faci?» Şi lucrarea ta zice ea despre tine: «El n’are mîni?»
S "-Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.“
"-Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.
3"-Ca să se ştie, dela răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sînt Domnul, şi nu este altul.
 "-Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti.
*M"-Din dragoste pentru robul Meu Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bună voinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.
"-Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sînt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.
 "-«Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer.
e E"-„Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mînă, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să deslege brîul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă:
H ",Eu zic despre Cir: «El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăş!» Şi despre Templu: «Să i se pună temeliile!“
M",Eu zic adîncului: «Usucă-te, şi îţi voi seca rîurile.»
iK",Dar întăresc cuvîntul robului Meu, şi împlinesc ce proorocesc trimeşii Mei; Eu zic despre Ierusalim: «Va fi locuit,» şi despre cetăţile lui Iuda: «Vor fi zidite iarăş, şi le voi ridica dărîmăturile.»
6e",Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.
m~S",Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te-a întocmit din pîntecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine?
}#",Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.
|",Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.“
{#",Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
8zi",El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mîntuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mînă?“
'yG",Niciunul nu intră în sine însuş, şi n’are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pîne pe cărbuni, am fript carne şi am mîncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scîrbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?“
~xu",Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s’au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
Bw}",Cu ce mai rămîne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mîntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!“
Iv ",O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: «Ha! ha!» m’am încălzit, simt focul!“
|uq",Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pîne, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunche înaintea lui!
t'",Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe cari şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
as;", Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rîndea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într’o casă.
sr_", Ferarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
qq[", Iată, toţi închinătorii lor vor rămînea de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sînt decît oameni; să se strîngă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
p{", Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
iD~v}|{zyxxjwvv(uut;snrrTqqSpponTm[ll0k]jj!ihggYfeedCcbb=a:`7__'^t]]\7[[KZZY$XWWVUUMTTSRRQZPP5OOeNMLKJJZIHH$G`F}EDRCCBcAA@h?>>B=<<;O:998r77 6D54x4 3l3 2c100/.--,+**)b(''&b%%$ #w"8!! Y5N4yqw{* i Dz2D -i?Lw"@Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
hKI"@Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?
nJU"@cum niciodată nu s’a pomenit, nici nu s’a auzit vorbindu-se, şi cum nici n’a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
wIg"@Cînd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s’au zguduit înaintea Ta,
7Hg"@ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!
`G ;"@„O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s’ar topi munţii înaintea Ta,
F"?Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, şi peste care niciodată nu s’a chemat Numele Tău …
E/"?Poporul Tău cel sfînt n’a stăpînit ţara de cît puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfînt.
SD"?Pentruce, Doamne, ne laşi să rătăcim dela căile Tale, şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!
KC"?Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sîntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti «Mîntuitorul nostru.“
EB"?„Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfîntă şi slăvită: unde este rîvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!
0AY"?„Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!“
l@Q"? care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?“
?"? care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;
k>O"? Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: „Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt;
=#"? Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s’a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.
~<u"? În toate necazurile lor n’au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mîntuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
;)"?El a zis: „Negreşit, ei sînt poporul Meu, nişte copii cari nu vor fi necredincioşi!“ Şi astfel El s’a făcut Mîntuitorul lor.
h:I"?Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.
9"?Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sîngele pe pămînt.“
K8"?Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M’ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într’ajutor, şi urgia mea M’a sprijinit!
h7I"?Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.
6"?„Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sîngele lor a ţîşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el.
5{"?„Dar pentru ce Îţi sînt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?“ –
u4 e"?„Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mîndru, în plinătatea puterii Lui? – «Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea, şi am putere să izbăvesc!“ –
3"> Ei vor fi numiţi «Popor sfînt, Răscumpăraţi ai Domnului.» Iar pe tine, te vor numi «Cetate căutată şi nepărăsită.“
G2"> Iată ce vesteşte Domnul pînă la marginile pămîntului: «Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Mîntuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.
!1;"> „Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!
60e"> Ci cei ce vor strînge grîul, aceia îl vor mînca şi vor lăuda pe Domnul, şi ceice vor face vinul, aceia îl vor bea, în curţile locaşului Meu celui sfînt.“
[//">Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicînd: «Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.
r.]">Şi nu-I daţi răgaz, pînă nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pămînt.
?-w">„Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!
2,]">Cum se uneşte un tînăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“
+ ">Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea,» şi ţara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăş.
|*q">Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău.
)1">Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
K( ">„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care s’aprinde.
t'a"= Căci, după cum pămîntul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să încolţească sămănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mîntuirea şi lauda, în faţa tuturor neamurilor.“
&/"= „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M’a îmbrăcat cu hainele mîntuirii, M’a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.
=%s"= Sămînţa lor va fi cunoscută între neamuri, şi urmaşii lor printre popoare; toţi ceice-i vor vedea, vor cunoaşte că sînt o sămînţă binecuvîntată de Domnul.“
+$O"=Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor, şi voi încheia cu ei un legămînt vecinic.
D#"=În locul ocării voastre, veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpîni îndoit în ţara lor, şi vor avea o bucurie vecinică.
6"e"=Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului, şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mînca bogăţiile neamurilor, şi vă veţi făli cu fala lor.
u!c"=Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.
& E"=„Ei vor zidi iarăş vechile dărămături, vor ridica iarăş năruirile din vechime, vor înoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.
:m"=să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiţi «terebinţi ai neprihănirii,» «un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.“
"=să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi;
t c"=„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M’a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;
"<Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.“
E"<Nu vor mai fi decît oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpîni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mînilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.
'G"<Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfîrşi.
0Y"<Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
?w"<Nu se va mai auzi vorbindu-se de sîlnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale «Mîntuire», şi porţile tale «Laudă».
V%"<În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, şi să stăpînească dreptatea.
6e"<Vei suge laptele neamurilor, vei suge ţiţa împăraţilor; şi vei şti astfel că Eu sînt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
-S"<De unde erai părăsită şi urîtă, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă vecinică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam.
R"<Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta, şi toţi ceice te dispreţuiau se vor închina la picioarele tale; şi te vor numi «Cetatea Domnului,» «Sionul Sfîntului lui Israel.»
pY"< Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul {Sau cimişirul}, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
w"< Căci neamul şi împărăţia cari nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite.
6e"< Porţile tale vor sta vecinic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor.
$A"< Străinii îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mînia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine.
%"< Căci, pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sînt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfîntului lui Israel, care te proslăveşte.
dA"<Cine sînt aceia cari sboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?
O "<Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită.
- S"<Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba, aducînd aur şi tămîie, şi vor vesti laudele Domnului.
S "<Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile mării se vor întoarce spre tine, şi vistieriile neamurilor vor veni la tine.
" ="<Ridică-ţi ochii împrejur, şi priveşte: toţi se strîng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, şi fiicele tale sînt purtate pe braţe.
^ 5"<Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.
/"<Căci iată, întunerecul acopere pămîntul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine.
h K"<„Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine.
4a";„Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă’n veac, zice Domnul.“
";„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul.
B}";Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmaşul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
-S";El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!
0Y";Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mîntuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta.
&E";El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte.
-S";Adevărul s’a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jăfuit.
Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nicio neprihănire.
=s";şi astfel izbăvirea s’a întors îndărăt, şi mîntuirea a stat deoparte; căci adevărul s’a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.
9~k"; Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase;
J} "; Căci fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sînt cu noi, şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.
)|K"; Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mîntuirea, şi ea este departe de noi.
?{w"; Bîjbăim ca nişte orbi dealungul unui zid, bîjbăim ca ceice n’au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi sîntem ca nişte morţi.
-zS"; Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi şi mîntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunerecul, lucirea, şi umblăm în negură!
y)";Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. –
5xc";Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sînt pe drumul lor.
Jw ";Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sînt nişte lucrări nelegiuite, şi în mînile lor sînt fapte de sîlnicie.
v/";Clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.
4ua";Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.
t3";Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.
,sQ";ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte!
sr a";Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
Bq}":atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.“
Bp}": Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,
_o7": Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.»
^n5": Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
?mw": dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!
Gl": Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: «Iată-Mă!» Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
*kM":Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
6je":împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
i7":Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;
Xh)":Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6ge":Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
(fI":«La ce ne foloseşte să postim» – zic ei – «dacă Tu nu vezi? «La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?» – «Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
re]":În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
&d G":„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
@c{"9„Cei răi n’au pace“ zice Dumnezeul meu. –
b"9Dar cei răi sînt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mîl.“
a"9Voi pune lauda pe buze: «Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da Eu îl voi tămădui!
`!"9I-am văzut căile, şi totuş îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mîngîia, pe el şi pe ceice plîng împreună cu el.
5_c"9Din pricina păcatului lăcomiei lui, M’am mîniat şi l-am lovit, M’am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
^5"9Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mînie necurmată, cînd înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe cari le-am făcut.
]3"9Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
w\g"9Şi El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!
t[a"9 Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va moşteni ţara, şi va stăpîni muntele Meu cel sfînt.“ –
aZ;"9 Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
VY%"9 Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
X "9 Oboseşti mergînd, şi nu zici: «Încetez!» Tot mai găseşti putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.
W-"9 Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimeţi solii departe, şi te pleci pînă la locuinţa morţilor.
zVm"9Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul, şi faci legămînt cu ei, îţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.
fUE"9Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
ZT-"9În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moştenire, ele sînt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de mîncare: «Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
S "9care se încălzeşte pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor?
6Re"9De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sînteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămînţă a minciunii,
nQU"9„Dar voi, apropiaţi-vă încoace fii ai vrăjitoarei, sămînţa precurvarului şi a curvei!
vPe"9El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui.
GO "9Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina {Sau: înaintea nenorocirii} răutăţii este luat cel neprihănit.
N+"8 «Veniţi, – zic ei – am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîne vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!“ –
NM"8 Totuş sînt nişte cîni lacomi, cari nu se mai satură. Sînt nişte păstori cari nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: –
.LU"8 Toţi păzitorii lui sînt orbi, fără pricepere; toţi sînt nişte cîni muţi, cari nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.
eKC"8 „Veniţi toate fiarele de pe cîmp, veniţi de mîncaţi, toate fiarele din pădure!
"J="8Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strînge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strînge şi alte popoare la cei strînşi acum din el.“
~Iu"8îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.“
~Hu"8Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi vor stărui în legămîntul Meu,
)GK"8le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cît fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.
F7"8Căci aşa vorbeşte Domnul: «Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu,
/EW"8Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: «Domnul mă va despărţi de poporul Său!» Şi famenul să nu zică: «Iată, eu sînt un copac uscat!»
PD"8Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi stăpînindu-şi mîna, ca să nu facă nici un rău!
9C m"8„Aşa vorbeşte Domnul: «Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
8Bi"7 În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn vecinic, nepieritor.“
AA{"7 Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din cîmpie vor bate din palme.
@-"7 tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.
v?e"7 Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentruca să dea sămînţă sămănătorului şi pîne celui ce mănîncă,
,>Q"7 «Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.
y=k"7«Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.
J< "7Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd.
i;K"7„Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cîtă vreme este aproape.
N:"7Întradevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfîntul lui Israel, care te proslăveşte.“
]93"7Iată, l-am pus martor pe lîngă poapore, cap şi stăpînitor al popoarelor.
E8"7Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.
t7a"7De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.
?6 y"7„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n’are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
5y"6Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mîntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.“
54c"6„Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii în foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s’o sfărîme.
x3i"6Dacă se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea supt puterea ta.“
2#"6Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n’ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.
c1?"6 Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.
r0]"6 Îţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de pietre scumpe, şi tot ocolul de nestemate.
/7"6 „Nenorocito, bătuto de furtună, şi nemîngîiato! Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu, şi-ţi voi da temelii de safir.
H. "6 Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta dela tine, şi legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.“
U-#"6 Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot aşa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine şi nu te voi mai mustra.
0,Y"6Într’o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste vecinică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
Z+-"6„Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.
4*a"6căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţă, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“
7)g"6căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pămînt,
H( "6Nu te teme, căci nu vei rămînea de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale, şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,
'"6Căci te vei întinde la dreapta şi la stînga, sămînţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.
"&="6„Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii!
u% e"6„Bucură-te, stearpo, care nu mai naşti! Izbucneşte în strigăte de bucurie şi veselie, tu care nu mai ai durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulţi de cît fiii celei măritate, zice Domnul.“
$)"5 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S’a rugat pentru cei vinovaţi.
#"5 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune {Sau îndreptăţi} pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
s"_"5 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă … Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.
?!w"5 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
I  "5El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
7g"5Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.
*~}}||X{{ zfyyxwvvurtsrqqQp[onnBm3lkk2jiigf{ebdNcc6bEa``H_]^]]9\[ZYXmXWCVUURTSSRR,QQ'POOO NkMLKKDJ7IIHqGGGFEJDsC~C BoAAW@@!??7>>=<.;::9!8r76655433211@0/v.. -,,9+**)~)('&F%$##"2! <!vIwOE{3'  ' ; 48p3.a~;, Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.“
}, „Suiţi-vă pe zidurile ei şi dărîmaţi, dar nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sînt ai Domnului!
p|Y, „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
{,Ca nişte cai bine hrăniţi, cari aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.“
jzM,„Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M’au părăsit, şi jură pe dumnezei cari n’au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada în casa curvei!
y ,De aceea îi omoară leul din pădure, şi-i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfîşiaţi; căci fărădelegile lor sînt multe, abaterile lor s’au înmulţit!“
2x],Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!» «Dar toţi au sfărîmat jugul, şi au rupt legăturile.
w,„Eu ziceam: «Numai cei mici sînt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
bv=,„Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.“
Hu ,Chiar cînd zic: «Viu este Domnul!» ei jură strîmb.»
wt i,„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.
s},Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mîinile, zicînd: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!“
grG,Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.
6qe,«La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stînci; toate cetăţile sînt părăsite, nu mai au locuitori.
@py,Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sînt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.» –
joM,„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
n5,Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sînt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mîniei Lui aprinse!“
am;,Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
al;,Mă uit la munţi, şi iată că sînt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
ukc,„Mă uit la pămînt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
Bj},„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sînt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sînt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.“ –
ai;,Pînă cînd voi vedea steagul fîlfăind şi voi auzi sunetul trîmbiţei?“ –
"h=,Se vesteşte dărîmare peste dărîmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sînt pustiite deodată, şi corturile într’o clipă!
Dg,«Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiţei, şi strigătul de război.
f',«Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pînă la inimă.»
e{,Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s’a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.» –
=ds,«Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. «Vin nişte împresurători dintr’o ţară depărtată, şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
vce,«Căci un glas care porneşte dela Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte dela muntele lui Efraim.
b,«Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?»
8ai, «Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carăle lui sînt ca un vîrtej, caii lui sînt mai uşori decît vulturii.» «Vai de noi, căci sîntem prăpădiţi!» –
d`A, Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!»
\_1, În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: «Un vînt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vînture nici ca să cureţe grîul.
<^q, „Eu am zis: «Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, cînd ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuş sabia le ameninţă viaţa.
]9, „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămînea încremeniţi, şi proorocii uimiţi.
\w,De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plîngeţi şi gemeţi; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi.
M[,Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
Z,„Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.
[Y/,„Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: «Sunaţi din trîmbiţă în ţară!» «Strigaţi în gura mare, şi ziceţi: «Strîngeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!“
X',Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!“
W-,„Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu sămănaţi între spini!
&VE,Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, şi se vor făli cu El
!U =,„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
#T?,Să ne culcăm în ruşinea noastră, şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţa noastră şi pînă în ziua de azi, şi n’am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru.“
S,Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţa noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
1R[,«În adevăr, zădarnic se aşteaptă mîntuire dela dealuri şi dela mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel.
Q9,«Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.» – «Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.»
;Po,„Un vuiet se aude pe înălţimi: sînt plînsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
O,Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!“
dNA,Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că Mă vei chema: «Tată!» Şi nu te vei mai abate dela Mine.
AM{,În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara dela miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpînire părinţilor voştri.
HL ,În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strînge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
%KC,Cînd vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legămîntului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gînd, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul.
jJM,Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.
MI,„Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sînt Stăpînul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr’o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.
{Ho, Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, supt orice copac verde, şi că n’ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.“
|Gq, Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte, şi zi: Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul.“ „Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sînt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mînie pe vecie.
aF;, Domnul mi-a zis: «Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.
E, Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s’a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
wDg, Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.
{Co,Şi cu toate că a văzut că M’am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţenie, totuş soru-sa, vicleana Iuda, nu s’a temut, ci s’a dus să curvească la fel.
*BM,Eu ziceam că dupăce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s’a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
@Ay,„Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: «Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S’a dus pe orice munte înalt şi supt orice copac verde, şi a curvit acolo.
"@=,Îşi va ţinea El mînia pe vecie? «O va păstra El totdeuna?» Iată, aşa ai vorbit, şi totuş ai făcut lucruri nelegiuite, cît ai putut!“
`?9,Acum, nu-i aşa? strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!»
!>;,Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuş tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă, şi n’ai vrut să ai ruşine!
B=},„Ridică-ţi ochii spre înălţimi, şi priveşte: unde n’ai curvit? Te ţineai la drumuri, ca Arabul în pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!
5< e,„El zice: «Cînd se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N’ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? şi tu, ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăş la Mine? – zice Domnul.“ –
;,%Tot deacolo vei ieşi, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.“
:},$Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!
89i,#Şi cu toate acestea, tu zici: «Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N’am păcătuit!»
8 ,"Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.
7,!Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile cînd este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.
q6[, Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M’a uitat de zile fără număr.
5},O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o ţară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?»
4,«Degeaba v’am lovit copiii; n’au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.
e3C,«Pentruce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.» –
:2m,Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda!»
X1),Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!»
:0m,Cum rămîne uluit un hoţ cînd este prins, aşa de uluiţi vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.
*/M,Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.»
_.7,Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n’au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
^-5,«Cum poţi să zici: «Nu m’am spurcat, şi nu m’am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!
',G,Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»
+#,Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într’o coardă de viţă sălbatică?
P*,«De mult ţi-ai sfărîmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal înalt şi supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
),Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n’ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.»
(,Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria, să bei apa rîului?
',Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cînd te îndrepta pe calea cea bună?
V&%,Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului.
%,«Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui, şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sînt arse şi fără locuitori.
z$m,«Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?» «Atunci pentru ce a ajuns de pradă?»
3#_, «Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M’au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.»
g"G, Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.»
(!I, şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sînt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!
 +, Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s’a întîmplat acolo aşa ceva:
mS, De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.
pY,Preoţii n’au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M’au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.»
R,«V’am adus într’o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într’o urîciune.
;o,Ei n’au întrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr’un pămînt uscat şi plin de gropi, printr’un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr’un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?»
8i,Aşa vorbeşte Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s’au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
kO,„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!
6e,Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toţi cei ce mîncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“
,«Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într’un pămînt nesămănat.
6 i,„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
u e,Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, zice Domnul.“
  ,Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stîlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregei ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
) M,Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.
U %,Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregei lor răutăţi, pentrucă M’au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei şi s’au închinat înaintea lucrării mînilor lor.
& G,Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
p [,„Şi Domnul mi-a zis: «Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.
 -, „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: «Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte.“
t c, Şi Domnul mi-a zis: «Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvîntului Meu, ca să-l împlinesc.“
p [, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Ce vezi, Ieremio?» Eu am răspuns: «Văd un veghetor.»
'  I, Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.
  }, Apoi Domnul Şi-a întins mîna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: «Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.
[  1,Nu te teme de ei; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, – zice Domnul. –
!  =,Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: «Sînt un copil,» căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.
r  _,Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sînt un copil.“
\ 3,«Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“
6 i,„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
 {,şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă la sfîrşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.
 ,Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,
k S,Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.
oW"B«Şi cînd vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor cari s’au răzvrătit împotriva Mea; căci vermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.“
 "BÎn fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice Domnul. –
G"BCăci după cum cerurile cele noi, şi pămîntul cel nou, pe cari le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămînţa voastră şi numele vostru.
Z-"BŞi voi lua şi dintre ei, pe unii ca preoţi şi Leviţi, – zice Domnul.
<q"BVor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în cară şi pe tărgi, pe catîri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfînt, la Ierusalim – zice Domnul – cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mîncare, într’un vas curat, la Casa Domnului.
F~"BŞi voi pune un semn între ele, şi voi trimete la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul şi la Lud, cari trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, în ostroavele depărtate, cari n’au auzit vorbindu-se niciodată de Mine, şi n’au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri.
%}C"B«Eu pedepsesc faptele şi gîndurile lor! Dar vine vremea cînd voi strînge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea.
e|C"BCeice se sfinţesc şi se curăţesc în grădini, mergînd unul cîte unul, în mijlocul celor ce mănîncă şi carne de porc, şi şoareci şi alte lucruri urîcioase, toţi aceia vor pieri, – zice Domnul. –
'{G"BCăci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.
1z["B„Căci iată, Domnul vine într’un foc, şi carăle Lui sînt ca un vîrtej; Îşi preface mînia într’un jăratic, şi ameninţările în flacări de foc.
qy["BŞi cînd veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.“ – Domnul Îşi va arăta astfel puterea faţă de robii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mînia.
txa"B Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mîngîia Eu; da, veţi fi mîngîiaţi în Ierusalim!
fwE"B Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, şi slava neamurilor ca un pîrîu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi desmerdaţi pe genunchi.
v"B ca să fiţi săturaţi, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.
-uS"B „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul, şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi ceice l-aţi plîns,
lsQ"BCine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într’o zi? Se naşte un neam aşa dintr’o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!
~ru"B„Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.
q"BUn glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor lui plata cuvenită!“
p"B„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi, cari vă temeţi de Cuvîntul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, cari vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: «Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!» – Dar ei vor rămînea de ruşine!
o!"BDe aceea şi Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cînd am chemat Eu, n’au răspuns, şi cînd am vorbit Eu, n’au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!“
nw"BCine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decît cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gîtul unui cîne, cine aduce un dar de mîncare, este ca cel ce ar vărsa sînge de porc, cine arde tămîie, este ca cel ce s’ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urîciunile lor.
m"BToate aceste lucruri, doar mîna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa», – zice Domnul. – «Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.
Tl #"B„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?
Xk)"ALupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mînca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărînă. Niciun rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfînt, zice Domnul.“
qj["AÎnainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
6ie"ANu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămînţă binecuvîntată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei.
ghG"ANu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentruca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mînilor lor.
Vg%"AVor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mînca rodul.
f "ANu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrîni cari să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, şi cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
4ea"AEu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul ţipetelor.
&dE"ACi vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.
0cY"A„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.
qb["AAşa că, cine se va binecuvînta în ţară, se va binecuvînta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.“
a#"AVeţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: «Domnul, Dumnezeu vă va omorî», şi va da robilor Săi un alt nume.
A`{"AIată că robii Mei vor cînta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga, de durerea pe care o veţi avea în suflet, şi vă veţi boci, de mîhnit ce vă va fi duhul.
l_Q"A De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mînca, iar voi veţi fi flămînzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura şi voi vă veţi ruşina.
u^c"A vă sortesc săbiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi junghiaţi; căci Eu am chemat, şi n’aţi răspuns, am vorbit şi n’aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place.“
Q]"A Dar pe voi, cari părăsiţi pe Domnul, cari uitaţi muntele Meu cel sfînt, cari puneţi o masă «Norocului {Sau Gad}», şi umpleţi un pahar în cinstea «Soartei {Sau Meni}»,
\"A Saronul va sluji ca loc de păşune oilor, şi valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.
![;"A Voi scoate o sămînţă din Iacov, şi din Iuda un moştenitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpîni ţara, şi robii Mei vor locui în ea.
|Zq"A„Aşa vorbeşte Domnul: «După cum cînd se găseşte zeamă într’un strugure, se zice: «Nu-l nimici, căci este o binecuvîntare în el!» tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.
sY_"APentru nelegiuirile voastre – zice Domnul – şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri, cari au ars tămîie pe munţi, şi M’au batjocorit pe înălţimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut.“
nXU"AIată ce am hotărît în Mine: „Nici gînd să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi.
7Wg"AŞi care totuş zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sînt sfînt!“ … Asemenea lucruri sînt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit!
V"Acare locuieşte în morminte, şi petrece noaptea în peşteri, mîncînd carne de porc, şi avînd în străchini bucate necurate.
U9"ASpre un popor, care nu conteneşte să Mă mînie în faţă, aducînd jertfe în grădini, şi arzînd tămîie pe cărămizile de pe acoperiş;
Ty"AMi-am întins mînile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gîndurilor lui!
CS "AEram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de ceice nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!“ către un neam, care nu chema Numele Meu.
vRe"@ După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?“
1Q["@ Casa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
fPE"@ Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
O+"@ Nu Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.
N#"@Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.
QM"@Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.“
l~,}O||{zjz yxgww-vvuttetsvrrBqqpoo nymlkkjsiihgaffeTd|ccbaa``%__\_^&]\\j[ZZYY XsWVV UTTzSS.R2QPOOWNN M~LKK$J\IIHGDCBB?A@@?>=<4}, I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
K3 , „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?
2 , Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul cînd îi voi pedepsi.“
%1C, „Deaceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.
B0}, „Deaceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, cari vor să-ţi ia viaţa, şi zic: «Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mîna noastră!“
\/1, „O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!“
., Dar eu eram ca un miel blînd pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe cari le urzeau ei împotriva mea, zicînd: «Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.“ –
`-9, „Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
^,5, Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mînie, aducînd tămîie lui Baal.“
M+, «Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute» este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, şi ramurile lui sînt sfărîmate.
\*1, Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfîntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!
D), «Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, cînd Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
:(m, Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda! Şi cîte uliţi are Ierusalimul, atîtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămîie lui Baal!…»
+'O, Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămîie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
*&M, „Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din cari nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
#%?, S’au întors la nelegiuirile celor dintîi părinţi ai lor, cari n’au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s’au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legămîntul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.“
t$a, „Domnul mi-a zis: «Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului.
|#q, «Dar ei n’au ascultat, n’au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legămîntului acestuia, pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.“
S", Căci am înştiinţat pe părinţii voştri, din ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului şi pînă în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate dimineţile, zicînd: «Ascultaţi glasul Meu!»
N!, Domnul mi-a zis iarăş: «Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi zi: «Ascultaţi cuvintele legămîntului acestuia, şi împliniţi-le!
U #, atunci voi împlini jurămîntul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.“ – „Şi eu am răspuns: «Amin, Doamne!»
}s, pe care l-am poruncit părinţilor voştri, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fer, zicînd: «Ascultaţi glasul Meu, şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;
!, «Zi-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care n’ascultă cuvintele legămîntului acestuia,
|q, «Ascultaţi cuvintele acestui legămînt, şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!
` ;, „Iată Cuvîntul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
D, Varsă-Ţi urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, şi peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănîncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, şi-i pustiesc locuinţa.“
hI, Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mînia Ta, ca să nu mă nimiceşti!
!;, „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
$A, Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într’un pustiu, într’o vizuină de şacali. –
, Păstorii s’au prostit, n’au căutat pe Domnul; pentru aceea n’au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.
G, Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sînt rupte, fiii mei m’au părăsit, nu mai sînt; n’am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele!
, „Vai de mine! Sînt zdrobită! Mă doare rana!“ „Dar eu zic: «O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!
%C, „Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă.“ –
a;, „Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strîmtorare!“
,Q, Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.“
hI, sînt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, cînd va veni pedeapsa.
U#, Atunci se arată omul cît este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămîne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi nu este nicio suflare în ei;
.U, La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.
, Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
 , „Aşa să le vorbiţi: «Dumnezeii, cari n’au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri depe pămînt şi de supt ceruri.
5 c, Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.“
x i, Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru şi în purpură, toate sînt lucrate de meşteri iscusiţi. –
y k, Toţi laolaltă, sînt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn!
F , Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.
mS, „Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.
D, Dumnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într’un ogor de castraveţi {Sau: ca un stîlp tras la strung}, şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.“ „Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine.“
ta, îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.
{, Căci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea;
)K, «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele.
U %, „Ascultaţi Cuvîntul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!
 , pe Egipteni, pe Iudei, pe Edomiţi, pe Amoniţi, pe Moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie; căci toate neamurile sînt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.“
, „Iată, vin zilele, zice Domnul, cînd voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, cari nu sînt tăiaţi împrejur cu inima,
b=, Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sînt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pămînt! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.“
1[, „Aşa vorbeşte Domnul: «Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
?~w, „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe cîmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strînge nimeni!“
)}K, Căci moartea s’a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri în pieţe.“
L|, „Ascultaţi, femeilor, cuvîntul Domnului, şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cîntece de jale, învăţaţi-vă plîngeri unele pe altele!
I{ , Căci strigăte de jale se aud din Sion: «Cît sîntem de prăpădiţi! Cît de jalnic sîntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!“ –
z5, Să se grăbească să facă o cîntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, şi să curgă apa din pleoapele noastre!
y%, „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Căutaţi, şi chemaţi plîngătoarele să vină! Trimeteţi la femeile iscusite, ca să vină!
(xI, Îi voi risipi printre nişte neamuri pe cari nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite sabia în urma lor, pînă-i voi nimici.“
#w?, „Deaceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite.
yvk, ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.“
u), Domnul zice: „Pentrucă au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentrucă n’au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat;
Qt, Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentruce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
s5, Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într’un pustiu fără locuitori.
r1, „Munţii vreau să-i plîng şi să gem pentru ei, pentru cîmpiile pustiite vreau să fac o jălanie; căci sînt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. –
vqe, Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
!p;, Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.
5oc, „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
n, „Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sînt, nu vor să Mă cunoască, – zice Domnul.“ –
m, Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun „adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.“ –
Bl}, „Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bîrfeli.
@ky, „Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sînt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.“
>ju, O! dac’aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m’aş depărta de el! Căci toţi sînt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.“ –
i ', „O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
h%,Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentruce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?“ –
^g5,„Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m’apucă groaza.
ffE,„Secerişul a trecut, vara s’a isprăvit, şi noi tot nu sîntem mîntuiţi!“ –
e,Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr’o ţară depărtată.“ „Nu mai este Domnul în Sion?“ „Nu mai este în ea împăratul ei?“ – „Pentru ce M’au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?“ –
Md,„Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
%cC,„Căci iată că trimet între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este niciun descîntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.“
Gb,„Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănîncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.“
iaK,Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!“ –
{`o,„Pentruce şedem jos?“ „Strîngeţi-vă, şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentrucă am păcătuit împotriva Domnului.
A_{, „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.“ –
b^=, Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
u]c, Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Şi totuş pace nu este.
d\A, De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpîni. Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sînt lacomi de cîştig mîrşav, dela prooroc pînă la preot, toţi înşală!
[%, Înţelepţii sînt daţi de ruşine, sînt uimiţi, sînt prinşi; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?
3Z_,Cum puteţi voi să ziceţi: «Sîntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?» „Cu adevărat, degeaba s’a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
;Yo,Chiar şi cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!»
qX[,«Căci Eu sînt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
.WU,„Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
V,„Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală?» «Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăş?“
.UU,Toţi ceice vor rămînea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cît viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.“
FT,Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregei oştiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat şi înaintea cărora s’au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pămînt.
XS +,„În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.
eRC,"Voi face astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, căci ţara va ajunge un pustiu!“
Q,!Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pămîntului; şi nimeni nu le va speria.
DP, „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, şi se vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc.
CO,Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“
3N_,Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urîciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s’o spurce.
UM#,«Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi, şi fă o cîntare de jale! Căci Domnul lapădă şi îndepărtează neamul de oameni, care I-a aţîţat urgia.
CL,De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n’ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu vrea să ia învăţătură; s’a dus adevărul, a fugit din gura lor.»
K ,Şi chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; şi dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde.
J,Dar ei nu M-au ascultat, n’au luat aminte; şi-au înţepenit gîtul, şi au făcut mai rău de cît părinţii lor.
;Io,Din ziua cînd au ieşit părinţii voştri din Egipt, pînă în ziua de azi, v’am trimes pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimes în fiecare zi, de dimineaţă.
H1,Dar ei n’au ascultat, şi n’au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n’au mers înainte.
YG+,Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.»
6Fe,Căci n’am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului.
E1,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre, şi mîncaţi-le carnea!
wDg,„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, mînia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe cîmp şi peste roadele pămîntului; şi va arde, şi nu se va stinge.“
dCA,„Pe Mine Mă mînie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?“
_B7,Copiii strîng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.“
WA',Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
+@O,„Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lîngă Mine; căci nu te voi asculta!
?y,Şi vă voi lepăda dela Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămînţa lui Efraim!“
P>,voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
A={, „Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v’am vorbit dis de dimineaţă, şi n’aţi ascultat, fiindcă v’am chemat şi n’aţi răspuns,
I< , „Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel!
(;I, «Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tîlhari înaintea voastră?»
«Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!“
P:, Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: «Sîntem izbăviţi!»… ca iarăş să faceţi toate aceste urîciuni!
93, Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strîmb, aduceţi tămîie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!…
d8A,Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, cari nu slujesc la nimic.
7!,numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie.
M6,dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sînge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
5},«Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
4 ,Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicînd: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!»
!3;,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
h2I,„Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvîntul acesta, şi spune: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, cari intraţi pe aceste porţi, ca să vă închinaţi înaintea Domnului!“
E1 ,Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
U0#,„De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.“
l/Q,Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se deslipeşte.“
q.[,Toţi sînt nişte răzvrătiţi, nişte bîrfitori, aramă şi fer, toţi sînt nişte stricaţi.
x-i,„Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.
Y,+,Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jăleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.“
+,„Nu ieşiţi în ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspîndind spaima de jur împrejur!
z*m,La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.“
U)#,Ei poartă arc şi suliţă; sînt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sînt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!»
(#,„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vine un popor din ţara dela miază-noapte, un neam mare se ridică dela marginile pămîntului.
S',Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de cari se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.“
E&,Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr’o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sînt plăcute.“
J% ,Ascultă şi tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n’au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
p$Y,„Deaceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întîmpla, adunare a poporelor!
#7,„Am pus nişte străjeri peste voi: «Fiţi cu luare aminte la sunetul trîmbiţei!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“
",Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“
]!3,Sînt daţi de ruşine, căci săvîrşesc urîciuni; şi totuş nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
u c,Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Şi totuş nu este pace!
, „Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sînt lacomi de cîştig; dela prooroc pînă la preot, toţi înşală.
.U, Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele şi nevestele lor deasemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.“
xi, Eu sînt aşa de plin de mînia Domnului, că n’o pot opri.“ – „Toarnă-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrînul şi cel încărcat de zile.
iK, «Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să m’asculte?» Urechea lor este netăiată împrejur, şi nu sînt în stare să ia aminte. Iată, Cuvîntul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.
O, „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr’o vie. Puneţi din nou mîna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.» –
,Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!“
K,Cum ţîşnesc apele dintr’o fîntînă, aşa ţîşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decît sîlnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
W',„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
^5,Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărîmăm casele împărăteşti!“ –
5,«Pregătiţi-vă s’o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nameaza mare!»… Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.“
{,La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei, şi îşi pasc fiecare partea lui.» –
H ,Pe frumoasa şi supţirica fiică a Sionului, o nimicesc!
c A,«Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trîmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci dela miază-noapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.
5,Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?
H ,„Grozave lucruri, urîcioase lucruri se fac în ţară.
pY,„Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
1[,Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
y,Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.
 ,Căci în poporul Meu sînt oameni răi; ei pîndesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse, şi prind oameni.
 ,«Din pricina nelegiuirilor voastre n’au loc aceste orînduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
I  ,şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi tîrzie, şi ne păstrează săptămînile hotărîte pentru seceriş.
h I,Poporul acesta însă are o inimă dîrză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă,
 +,«Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?» Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
{,«Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte, şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n’aude!
[/,„Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda, şi ziceţi:
;o,Dacă veţi întreba atunci: «Pentruce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?“ „Aşa le vei răspunde: «După cum voi M’aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa, acum veţi sluji unor străini într’o ţară care nu este a voastră!“
U#,Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, – nu vă voi nimici de tot.
gG,El îţi va mînca secerişul şi pînea, îţi va mînca fiii şi fiicele, îţi va mînca oile şi boii, îţi va mînca via şi smochinul; şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în cari te încrezi.
\1,Tolba lui cu săgeţi este ca un mormînt deschis; toţi sînt nişte viteji.
X),Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n’o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.
O,„Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: «Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
hI, Proroocii sînt vînt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!“
, „Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic: «Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
~ }X||\{jzz;yxxwbv~uuKttssrrHrqplo~nmllPkZjiiThggfFeedddccHbaaz`` _X^]]<\W[ZrYgXTWVUU T|SRQPP8OONMLKKZK J~IIHSGFEDDD\CC+B"A(@_??->=%<5;::98*7x655/433T2110i//.--,++C**%)((3'&%%l$r#I""  QU9bGO|A% P y[8Ic ,Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
fbE,Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur {Sau Noroc din toate părţile}“, ci Magor-Misabib {Sau Spaimă din toate părţile}.
a3,Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
` ,Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.
_5,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile cari ţin de ea, toate nenorocirile pe cari i le-am vestit mai dinainte, pentrucă şi-au înţepenit gîtul ca să n’asculte cuvintele Mele.“
!^;,Ieremia s’a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească. Apoi a stătut în curtea Casei Domnului, şi a zis întregului popor:
n]U, Casele Ierusalimului, şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperişul cărora se aducea tămîie întregei oştiri a cerurilor, şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!“
\y, Aşa voi face locului acestuia – zice Domnul – şi locuitorilor lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
[!, Şi să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.
RZ, Să spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine.
hYI, Îi voi face să mănînce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mînca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strîmtorării, în care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa.
7Xg,Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi ceice vor trece pe lîngă ea, se vor îngrozi şi vor şuera, cînd vor vedea toate rănile ei.
W-,În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mîna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului.
V/,„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
PU,Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rînduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“
mTS,Pentrucă M’au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămîie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sînge nevinovat.
%SC,Să spui: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului!
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
R,Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe cari ţi le voi spune.
.Q W,Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pămînt, şi ia cu tine pe cîţiva din bătrînii poporului şi din bătrînii preoţilor.
qP[,Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborîţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mîniei Tale!“
NO,Să se audă strigăte ieşind din casele lor, cînd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri supt picioare.
sN_,De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămînă văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!
HM ,Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mînia Ta de la ei.
JL ,„Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul protivnicilor mei!
(KI,„Atunci ei au zis: «Veniţi, să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvîntul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!“
%JC,Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmaşului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!“
I,făcînd astfel din ţara lor, o pustietate, o vecinică batjocură; toţi ceice trec prin ea sînt uimiţi şi dau din cap.
6He,Totuş poporul Meu M’a uitat şi aduce tămîie idolilor; s’a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,
G ,Părăseşte zăpada Libanului stînca ogoarelor? Sau se văd secînd apele cari vin de departe proaspete şi curgătoare?
)FK, „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Întrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.
E, „Dar ei zic: «Degeaba! Căci noi ne vom urma gîndurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!“
BD}, „De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!“
0CY, Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n’ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd să i-l fac.“
|Bq, Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
9Ak,dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac.
|@q,Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.
8>k,Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
(=I,Vasul pe care-l făcea n’a izbutit, – cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.
U<#,Cînd m’am pogorît în casa olarului, iată că el lucra pe roată.
m;S,„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“
T: #,Cuvîntul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel:
B9},Dar dacă nu veţi asculta cînd vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi n’o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.“
"8=,Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi dela miazăzi, ca să aducă arderi de tot şi jertfe, să aducă daruri de mîncare şi tămîie, şi să aducă jertfe de mulţămire în Casa Domnului.
$7A,atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi şi voivozi, cari vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în cară şi călări pe cai, ei şi voivozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.
u6c,Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o sarcină înlăuntru pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,
5,Dar ei n’au ascultat şi n’au luat aminte: ci şi-au înţepenit gîtul, ca să n’asculte şi să nu ia învăţătură.
?4w,Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.“
@3y,„Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, şi să n’o aduceţi înlăuntru pe porţile Ierusalimului.
'2G,şi spune-le: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, cari intraţi pe aceste porţi!“
-1S,„Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te, şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,
C0,Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!“
t/a,De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!
5.c,„Şi eu, ca să Te ascult, n’am vrut să nu fiu păstor; nici n’am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
`-9,Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!“
,{,Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mîntuieşte-mă Tu, şi voi fi mîntuit; căci Tu eşti slava mea!
V+%, Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi ceice Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.“ – „Ceice se abat dela Mine vor fi scrişi pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“
i*K, Scaun de domnie plin de slavă, înălţat dela început, loc al sfîntului nostru Locaş,
e)C, Ca o potîrnichie, care cloceşte nişte ouă pe cari nu le-a ouat ea, aşa este celce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decît un nebun.
(, „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“
o'W, „Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
r&],Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-şi întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, şi frunzişul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.“
j%M,Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
.$U,Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori.
#5,„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul!
a";,Din vina ta vei perde moştenirea, pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într’o ţară, pe care n’o cunoşti, căci aţi aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna.“
*!M,Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
 1,Cum se gîndesc la copiii lor, aşa se gîndesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte.
 ),Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.
+,De aceea iată că le arăt, de data aceasta, şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.“
S,Cum poate omul să-şi facă dumnezei, cari nu sînt dumnezei?» –
~u,Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine dela marginile pămîntului, şi vor zice: «Părinţii noştri n’au moştenit decît minciună, idoli deşerţi, cari nu sînt de niciun ajutor!
jM,De aceea le voi răsplăti mai întîi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentrucă Mi-au spurcat ţara, pentrucă Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urîciunile lor.
-S,Căci ochii Mei sînt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sînt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
gG,„Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.
lQ,Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“
1,„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»
[/, De aceeea, vă voi muta din ţara aceasta într’o ţară, pe care n’aţi cunoscut-o, nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo, veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!“
(I, Şi voi aţi făcut şi mai rău de cît părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m’ascultaţi.
kO, „Atunci să le răspunzi: «Părinţii voştri M’au părăsit, zice Domnul, s’au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s’au închinat înaintea lor; iar pe Mine M’au părăsit, şi n’au păzit Legea Mea!
q[, „Cînd vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: «Pentru ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?“
, „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi face să înceteze în locul acesta, supt ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei.“
ta,Să nu intri nici într’o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănînci şi să bei.“
5c,Nimeni nu le va pune masa în timpul jălirii ca să-i mîngîie pentru cel mort; şi nimeni nu le va întinde paharul mîngîierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
D,Şi mari şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta, şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plînge, nimeni nu-şi va face tăieturi din pricina lor, şi nu se va rade pentru ei.
uc,„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plîngi în ea, şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi dela poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.
 ,vor muri doborîţi de boala rea. Nimeni nu-i va plînge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pămînt; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului.“
I  ,Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele cari se vor naşte în locul acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da naştere în ţara aceasta:
_ 7,„Să nu-ţi iei nevastă, şi să n’ai în locul acesta nici fii nici fiice!
3  c,Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
d A,„Te voi izbăvi din mîna celor răi, şi te voi scăpa din mîna asupritorilor.“
H ,Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.“
/,„Deaceea aşa vorbeşte Domnul: «Dacă te vei lipi iarăş de Mine, îţi voi răspunde iarăş, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
<q,Pentruce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentruce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?“
%C,N’am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mînie.
;o,Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
H ,„Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gîndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!
+,Te voi duce rob la vrăjmaşul tău într’o ţară, pe care n’o cunoşti, căci focul mîniei Mele s’a aprins şi arde peste voi!“
 , Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.
J , Poate ferul să frîngă ferul dela miazănoapte şi arama?
-, Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!
E~, „Vai de mine, mamă, că m’ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuş toţi mă blastămă!
t}a, Cea care născuse şapte fii tînjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune cînd este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămîn, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.“
@|y,Văduvele lor sînt mai multe de cît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
{,Îi vîntur cu lopata, la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s’au abătut dela căile lor.
z,„M’ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mîna împotriva ta şi te nimicesc: sînt sătul de milă.
y,Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plîngă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?“
=xs,Îi voi face de pomină pentru toate împărăţiile pămîntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
aw;,Căci voi trimete împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cînii ca să-i sfîşie, păsările cerului şi fiarele pămîntului, ca să-i mănînce şi să-i nimicească.
lvQ,Şi dacă-ţi vor zice: «Unde să ne ducem?» să le răspunzi: «Aşa vorbeşte Domnul: «La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!
=u u,„Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise şi Samuel s’ar înfăţişa înaintea Mea, tot n’aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!
dtA,Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!“
s ,Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legămîntul Tău cu noi!
r,„Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
q%,„Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urît suflet Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i de cît groază!“
^p5,Dacă ies la cîmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.“
=os,„Spune-le lucrul acesta: «Îmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
n,Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.“
m,De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari măcar că nu i-am trimes Eu, proorocesc totuş în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.» – «Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
l#,Dar Domnul mi-a răspuns: «Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
Fk, „Eu am răspuns: «Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.»
`j9, Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mîncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.“
Hi , Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!
yhk, Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n’are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!“
Mg, De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!“
Cf,Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin în ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?
7eg,„Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sînt multe, am păcătuit împotriva Ta.
d+,Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgînd aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.“
ucc,Chiar şi cerboaica de pe cîmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentrucă nu găseşte verdeaţă.
b ,Pămîntul crapă, pentrucă nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acopăr capul.
Ca,Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acopăr capul.
`,„Iuda jăleşte, cetăţile lui sînt pustiite, triste, posomorîte, şi strigătele Ierusalimului se înalţă.“
H_ ,Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
S^, Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? Cît vei mai zăbovi?“
k]O, De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea.
\, Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentrucă M’ai uitat, şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
M[, De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vîntul pustiei.
]Y3, Şi dacă vei zice în inima ta: «Pentruce mi se întîmplă lucrul acesta?“ – „Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s’au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcîile cu sila.
EX, Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe cari i-ai obicinuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?
W1, „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe ceice vin dela miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mîndru?
V5, „Cetăţile dela miazăzi sînt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.“
"U=, Spune împăratului şi împărătesei: «Şedeţi pe pămînt! Căci v’a căzut de pe cap cununa împărărtească ce vă slujea ca podoabă.“
7Tg, Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentrucă turma Domnului va fi dusă în robie.
qS[, Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pînă nu vine întunerecul, pînă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adîncă.
YR+, „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mîndri, căci Domnul vorbeşte!
VQ%, Îi voi sfărîma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. «Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împedeca să-i nimicesc.“
P , Atunci spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii cari stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie.
cO?, De aceea spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umplea cu vin!» Şi ei îţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umplea cu vin?»
iNK, Căci, cum se lipeşte brîul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M’au ascultat.
M-, Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brîul acesta, care nu mai este bun de nimic!
Ly, «Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi nimici mîndria lui Iuda şi mîndria peste măsură de mare a Ierusalimului.
4Kc, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
!J;, M’am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brîul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brîul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
I-, După mai multe zile, Domnul mi-a zis: «Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brîul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!»
PH, M’am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
3G_, «Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stînci.»
HF , Apoi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel:
bE=, Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.
D #, „Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te de cumpără-ţi un brîu de in, şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l moi în apă!»
C#, Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvîrşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde, zice Domnul.“
_B7, Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicînd: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi în mijlocul poporului Meu.
A3, Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăş milă de ei, şi-i voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui.
d@A, „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, cari se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: «Iată, îi voi smulge din ţara lor, şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
$?A, Au semănat grîu, şi seceră spini, s’au ostenit fără folos.“ „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, în urma mîniei aprinse a Domnului!“
>9, Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă ţara dela un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat în pace.
=, Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
<7, „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într’un pustiu părăsit.
m;S, A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strîng păsările de pradă?“ „Duceţi-vă, şi strîngeţi toate fiarele cîmpului, şi aduceţi-le ca s’o mănînce!“
x:i, Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; şi de aceea o urăsc.
|9q, „Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mîinile vrăjmaşilor ei.
.8U, Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vînd, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede cînd îţi vor spune vorbe prietenoase.“
7{, „Dacă alergînd cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decît într’o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
j6M, Pînă cînd să se jălească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate cîmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: «El, (Ieremia) n’are să ne vadă sfîrşitul!“ –
~#}Y|{zyxxPww#v~uuNtssjr&qqo:nmllk{jj ihgffTe{ddDcbaa``G__^b]v\\S[ZZBYaXXWVVwUlUSSR}QQPcONMMCLKJIIHAGG$FtEE4==<;:998\766544632J1005/C.-,,`+*F)(''?&%%^$##"""!!1 `Z+[XVG3Zd x >+.A+<!;,Şi spune-le să spună stăpînilor lor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel: «Iatăce să spuneţi stăpînilor voştri:
jM,Trimete-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimeşii cari au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
pY,„Aşa mi-a vorbit Domnul: «Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gît.
 5,La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului, următorul cuvînt:
 ,Totuş mîna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n’a lăsat să fie dat pe mîna poporului ca să fie omorît.
7 g,Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorît cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) –
 #,Împăratul Ioiachim a trimes nişte oameni în Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.
x i,Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s’a temut, a fugit, şi s’a dus în Egipt.
i K,(A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.
9,L-a omorît însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s’a temut Ezechia de Domnul? Nu s’a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S’a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?“
5c,„Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.»
hI,Şi unii din bătrînii ţării s’au sculat, şi au zis întregei adunări a poporului:
C,Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi proorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!“
uc,Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî vă veţi face vinovaţi de sînge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m’a trimes în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!“
ve,Cît despre mine, iată-mă în mînile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!
/W, Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!
V%, Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m’a trimes să proorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe cari le-aţi auzit voi.
uc, Atunci preoţii şi proorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!“
6e, Cînd au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s’au suit din casa împăratului la Casa Domnului, şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
q~[, Pentruce prooroceşti în Numele Domnului, şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“ Tot poporul s’a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.
T}!,Şi cînd a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, proorocii, şi tot poporul, au pus mîna pe el, şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!“
r|],Preoţii, proorocii, şi tot poporul, au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.
{+,atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pămîntului.“
!z;,dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei prooroci, pe cari vi-i trimet, pe cari vi i-am trimes disde dimineaţă, şi pe cari nu i-aţi ascultat,
y/,„Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu Mă ascultaţi cînd vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v’am pus-o înainte;
Dx,Poate că vor asculta, şi se vor întoarce fiecare dela calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul, pe care mă gîndisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.“
}ws,„Aşa vorbeşte Domnul: «Stai în curtea Casei Domnului, şi spune acelora cari vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe cari-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvînt din ele.
v ,La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvînt din partea Domnului:
*uM,&El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mînia lui aprinsă.“
Yt+,%şi colibele cele liniştite sînt nimicite de mînia aprinsă a Domnului.
s,$Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,
~ru,#Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povăţuitorii turmelor!
Tq!,"Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pămînt ca un vas de preţ.
Xp),!Cei pe cari-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celalt; nu vor fi nici jăliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pămînt.
o7, „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică dela marginile pămîntului.
Kn,Vuietul ajunge pînă la marginea pămîntului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul.“
*mM,«Şi tu, să le prooroceşti toate aceste lucruri, şi să le spui: «Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfînt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pămîntului.
l{,Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău: şi voi să rămîneţi nepedepsiţi?» «Nu veţi rămînea nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pămîntului, zice Domnul oştirilor.»
k,«Şi dacă nu vor vrea să ia din mîna ta potirul ca să bea, spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor»: «Beţi!
kjO,«Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi, îmbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»
Zi-,tuturor împăraţilor dela miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii cari sînt pe faţa pămîntului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.
rh],tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împărăţilor Mediei;
lgQ,tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor cari locuiesc în pustie;
\f1,Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,
e,tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor cari sînt dincolo de mare;
8dk,Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon;
6ce,la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;
mbS,lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui;
ca?,Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într’un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
y`k,Eu am luat potirul din mîna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la cari mă trimitea Domnul:
_},Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei, pe care o voi trimite în mijlocul lor!
9^k,Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mîna Mea, acest potir plin cu vinul mîniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la cari te voi trimite.
]',Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mînilor lor.“
3\_, Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe cari le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a proorocit Ieremia despre toate neamurile.
w[g, Dar cînd se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărîmături vecinice.
Z-, Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
/YW, Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.
'XG, iată, voi trimete să aducă toate popoarele dela miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimete la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvîrşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărîmături vecinice.
jWM,De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n’aţi ascultat cuvintele Mele,
V,Dar nu M’aţi ascultat, zice Domnul, ci M’aţi mîniat prin lucrarea mînilor voastre, spre nenorocirea voastră.“
AU{,nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mîniaţi prin lucrarea mînilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!»
eTC,Ei au zis: «Întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea şi dela răutatea faptelor voastre, şi veţi rămînea în ţara pe care v’am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie;
"S=,Domnul v’a trimes pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimes disdedimineaţă; şi n’aţi ascultat, n’aţi plecat urechea să ascultaţi.
mRS,„De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sînt douăzeci şi trei de ani de cînd mi-a vorbit Cuvîntul Domnului; v’am vorbit, v’am vorbit de dimineaţă, şi n’aţi ascultat.
Q#,cuvînt, pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicînd:
gP I,Cuvîntul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintîi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –
O , Voi trimete în ei sabia, foametea şi ciuma, pînă vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.“
FN, Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pămîntului, de ocară, de batjocură, de rîs, şi de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni.
M1,„Şi ca smochinele cele rele cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
2L],Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sînt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
-KS,Îi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
uJc,„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în ţara Haldeilor;
4Ic,Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
OH,Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?“ Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele şi, de rele ce sînt, nu se pot mînca.“
2G],Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele cari se coc întîi, iar celalt coş avea smochine foarte rele, cari nu se puteau mînca de rele ce erau.
(F K,Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi ferari.
jEM,(şi voi pune peste voi o vecinică ocară, şi o vecinică necinste, care nu se va uita.“
6De,'din pricina aceasta, iată, vă voi uita, şi vă voi lepăda, pe voi şi cetatea, pe care v’o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea;
|Cq,&Dar dacă veţi mai zice: «O ameninţare a Domnului,» atunci aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă spuneţi cuvintele acestea:«O ameninţare a Domnului,» măcar că am trimes să vă spună: Să nu mai ziceţi: O ameninţare a Domnului,
aB;,%Aşa să zici proorocului: «Ce ţi-a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»
jAM,$Dar să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului,» căci cuvîntul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!
@,#Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»
?',"„Şi pe proorocul, pe preotul, sau pe acela din popor care va zice: «O ameninţare a Domnului,» îl voi pedepsi, pe el şi casa lui!
H> ,!„Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: «Care este ameninţarea Domnului?» să le spui care este această ameninţare: «Vă voi lepăda, zice Domnul.“
=9, „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sînt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.“
u<c,„Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor şi-l dau drept cuvînt al Meu.“
v;e,„De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.“
l:Q,„Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?“
K9,Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.“
M8,Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?
{7o,Pînă cînd vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?
6,„Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni în Numele Meu, zicînd: «Am avut un vis! Am visat un vis!»
5,Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.
q4[,„Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe?
53c,Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă dela calea lor rea, dela răutatea faptelor lor!“
z2m,Eu n’am trimes pe proorocii aceştia, şi totuş ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuş au proorocit.
+1O,Mînia Domnului nu se va potoli, pînă nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.
v0e,Iată că furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
/5,Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvîntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvîntul Lui şi cine l-a auzit?
<.q,Ei spun celor ce Mă nesocotesc: «Domnul a zis: «Veţi avea pace;» şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: «Nu vi se va întîmpla niciun rău.»
^-5,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «N’ascultaţi cuvintele proorocilor cari vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
h,I,„De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre prooroci: iată, îi voi hrăni cu pelin, şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin proorocii Ierusalimului s’a răspîndit nelegiuirea în toată ţara.“
+5,Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sînt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mînile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce dela răutatea lui; toţi sînt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.“
*, „În proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!
?)w, „De aceea, calea lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
x(i, Proorocii şi preoţii sînt stricaţi; „le-am găsit răutatea chiar şi în Casa Mea, zice Domnul.“
j'M, Căci ţara este plină de preacurvii, şi ţara se jăleşte din pricina jurămintelor; cîmpiile pustiei sînt uscate.“ Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău, şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!
S&, Asupra proorocilor.
„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sînt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.
X%),Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămînţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările în cari îi risipisem! «Şi vor locui în ţara lor.»
$1,„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»
,#Q,În vremea Lui, Iuda va fi mîntuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: «Domnul, Neprihănirea noastră!“
C",„Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.
!+,Voi pune peste ele păstori cari le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.“
? w,„Şi Eu însumi voi strînge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în cari le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi.
"=,„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor cari pasc pe poporul meu: «Pentrucă Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v’aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.“
b ?,„Vai de păstorii cari nimicesc şi risipesc turma păşunei mele, zice Domnul.“
,Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.“
?y,Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!
hI,Este un vas dispreţuit, sfărîmat, acest Ieconia? Este el un lucru, căruia nu-i dai niciun preţ? Pentruce sînt aruncaţi oare, el şi sămînţa lui, şi asvîrliţi într’o ţară, pe care n’o cunosc?“ –
Z-,Dar în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce!
,Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, într’o altă ţară, unde nu v’aţi născut, şi acolo veţi muri!
B},Te voi da în mînile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mînile acelora înaintea cărora tremuri, în mînile lui Nebucadneţar, înpăratul Babilonului, în mînile Haldeilor.
\1,„Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă Ieconia {Sau Ioiachim} fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit în mîna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.
#?,Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme cînd te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci.“
?w,Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vîntul, şi cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşi, din pricina întregei tale răutăţi.
9,„Ţi-am vorbit cînd îţi mergea bine; dar tu ziceai: «Nu pot s’ascult!» Aşa ai lucrat din tinereţea ta, şi n’ai ascultat glasul Meu.
'G,„Suie-te pe Liban, şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sînt zdrobiţi!
s_,Ci va fi înmormîntat ca un măgar, va fi tîrît şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!“
gG,De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plînge, zicînd: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nici nu-l vor plînge, zicînd: «Vai doamne! Vai, măria sa!»
9,Dar tu n’ai ochi şi inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sînge nevinovat, şi să întrebuinţezi asuprire şi sîlnicie.
,Judeca pricina săracului şi a celui lipsit, şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul.
/W,«Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri?» Nu mînca tatăl tău, şi nu bea şi el?» Şi totuş el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!
$ A,care zice: «Îmi voi zidi o casă mare, şi odăi încăpătoare;» şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru, şi o văpseşte cu roş!»
& E, «Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să-i dea plata;
[ /, ci va muri în locul unde este dus rob, şi nu va mai vedea ţara aceasta.»
O , Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: «Nu se va mai întoarce în el;
@ y, «Nu plîngeţi pe cel mort, şi nu vă bociţi pentru el; ci plîngeţi mai de grabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce, şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!
,Q, Şi se va răspunde: «Pentrucă au părăsit legămîntul Domnului, Dumnezeului lor, pentrucă s’au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!»
#,Multe neamuri vor trece pe lîngă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: «Pentruce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?»
),Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi, şi-i vor arunca în foc.
T!,Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: «Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vîrful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!
,Dar dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine însumi jur, zice Domnul că această casă va ajunge o dărîmătură!
c?,Căci dacă lucraţi după cuvîntul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi cari stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în cară şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.
pY,Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mînile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi, şi nu vărsaţi sînge nevinovat în locul acesta!
D,Să spui: «Ascultă Cuvîntul Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, şi tot poporul, cari intraţi pe porţile acestea!
} u,„Aşa vorbeşte Domnul: «Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda, şi acolo rosteşte cuvintele acestea.
#,Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; – voi pune foc pădurii voastre, şi-i va mînca toate împrejurimile.“
P~, Iată, am necaz pe tine, cetate aşezată în vale, pe stînca din cîmpie, zice Domnul, pe voi cari ziceţi: «Cine se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?“
}5, casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate disdedimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mînile asupritorului, ca să nu izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
]|3, „Şi să spui casei împăratului lui Iuda: «Ascultaţi Cuvîntul Domnului,
G{, Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mînile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.“
]z3, Cine va rămînea în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, cari vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.
y ,Iar poporului acestuia să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii.
Vx%,După aceea – zice Domnul – voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, şi pe ceice vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul săbiei, nu-i va cruţa, nu va avea nici o milă de ei, şi nu se va îndura de ei.
ww,Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atît oameni cît şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă.»
v ,Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mîna întinsă şi cu braţ tare, cu mînie, urgie, şi mare supărare.
?uw,«Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi întoarce armele de război cari sînt în mînile voastre, şi cu cari vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva Haldeilor cari vă împresoară, şi le voi strînge în mijlocul cetăţii acesteia.
Bt,Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia:
Ws',„Întreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze dela noi.“
=r u,Cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cînd i-a trimes împăratul Zedechia pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:
q ,Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?
p1,De ce n’am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!“ De ce n’a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?
o9,Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
)nK,Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s’a născut un copil de parte bărbătească“, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
{mo,Blestemată să fie ziua cînd m’am născut! Ziua în care m’a născut mama, să nu fie binecuvîntată!
~lu, Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“
Vk%, Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
`j9, Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n’au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!
>iu, Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!“
Gh, Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
3g_,Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sîlnicie şi apăsare!“ Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
Ef,M’ai înduplecat, Doamne, şi m’am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine şi m’ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.
Ze-,Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.“
ydk,Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
H~}|{{=zhyxx?wvqutt"s2r|qpp6oinimllikjjihhZgUfeedccbiba.`_t_^!]u]\[[:ZNYXWW8VUSSRQQPPmP(ODNMMQLiKKJJ9II+GGFF5EGDoCBAA@@???>O==*<;;:988 7>6554322110/G.--$,,U+**Q))U(_'q&Z%k$##D"! <SccMlze@\QN, - L  :7i@K, ,Se vor cumpăra iarăş ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile dela munte, în cetăţile dela cîmpie şi în cetăţile dela miază-zi, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul.“
4?a, +Se vor cumpăra iarăş ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace, şi că este dată în mînile Haldeilor.
6>e, *Căci aşa vorbeşte Domnul: „După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele, pe care li-l făgăduiesc.
= , )Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.“
><u, (Voi încheia cu ei un legămînt vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
;y, 'Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.
A:}, &Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
b9=, %Iată, îi voi strînge din toate ţările unde i-am izgonit, în mînia Mea, în urgia Mea, şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, şi-i voi face să locuiască în linişte acolo.
`89, $„Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: «Va fi dată în mînile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă“:
7 , #Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gînd, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.“
p6Y, "Ci şi-au pus urîciunile idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o.
5-, !Mi-au întors spatele, nu s’au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat într’una, dar n’au ascultat şi nu s’au învăţat.
j4M, din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mînie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
$3A, „Căci cetatea aceasta Îmi aţîţă mînia şi urgia, din ziua cînd s’a zidit şi pînă azi; de aceea, vreau s’o iau dinaintea Feţei Mele,
\21, Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n’au făcut din tinereţa lor, de cît ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M’au mîniat într’una cu lucrarea mînilor lor, zice Domnul.“
z1m, Haldeii, cari luptă împotriva cetăţii acesteia vor întra, îi vor pune foc, şi o vor arde, împreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămîie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.
,0Q, Deaceea, aşa vorbeşte Domnul:„Iată, dau cetatea aceasta în mînile Haldeilor, şi în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua.
m/S, „Iată, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?“
F., Cuvîntul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:
4-a, Şi totuş, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint, şi pune şi martori!»… cînd totuş cetatea este dată în mînile Haldeilor!“
,, Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi dată în mînile Haldeilor cari luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s’a întîmplat: Tu însuţi vezi!
_+7, Ei au venit, şi au luat-o în stăpînire. Dar n’au ascultat de glasul Tău, n’au păzit Legea Ta, şi n’au făcut tot ce le poruncisei să facă. Şi atunci ai trimes peste ei toate aceste nenorociri!
*, Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care jurasei părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere.
)), Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază.
5(c, Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi pînă în ziua de azi, şi în Israel şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.
?'w, Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.
`&9, Tu dai îndurare pînă la al miilea neam de oameni, şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sînul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!
-%S, «Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pămîntul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
w$g, Dupăce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:
##, Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăş se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, în ţara aceasta.»
X"), «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune’le într-un vas de pămînt, ca să se păstreze multă vreme!
G!, Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:
, şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor, cari iscăliseră zapisul de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor cari se aflau în curtea temniţei.
{, Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri, şi pe cel ce era deschis;
yk, Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori, şi am cîntărit argintul într’o cumpănă.
!, Şi am cumpărat dela Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul dela Anatot, şi i-am cîntărit argintul, şaptesprezece sicli de argint.
2], Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvîntul Domnului, în curtea temniţei, şi mi-a zis: «Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!» Am cunoscut că era cuvîntul Domnului.
D, «Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»
G, Ieremia a zis: „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
\1, Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămînea pînă cînd Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi împotriva Haldeilor, nu veţi avea izbîndă.“
?w, Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de Haldei, ci va fi dat în mînile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură, şi se vor vedea faţă în faţă.
dA, Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă, şi-i zisese: „Pentru ce prooroceşti, şi zici: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta în mînile împăratului Babilonului, şi o va lua;
5c, Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda.
8 k, Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecilea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. – Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.
~u,(Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa, şi toate ogoarele pînă la pîrîul Chedron, pînă la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate nici nimicite.“
 ,'Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, pînă la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol în spre Goat.
5,&„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd cetatea va fi zidită iarăş în cinstea Domnului, dela turnul lui Hananeel pînă la poarta unghiului.
b=,%„Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pămîntului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.“
),$Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!“
jM,#„Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rînduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:
,"Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
i K,!„Ci iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
q [, Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să-i scot din ţara Egiptului, legămînt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.“
y k,„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou.
{ o,ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om, care va mînca aguridă, i se vor sterpezi dinţii!
 ,„În zilele acelea, nu se va mai zice: «Părinţii au mîncat aguridă, şi copiilor li s’au sterpezit dinţii,»
M,Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărîm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.“
#?,«Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi însămînţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămînţă de oameni şi o sămînţă de dobitoace.
`9,La aceste lucruri m’am trezit, şi am privit; şi somnul îmi fusese dulce. –
gG,Căci voi răcori sufletul însetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.» –
}s,Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune.
,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce se va zice iarăş în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, cînd voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: «Domnul să te binecuvinteze, locaş al neprihănirii, munte sfînt!»
 ,Pînă cînd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămînt: femeia va peţi pe bărbat.
D,«Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea cari sînt ale tale!
nU,«Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?» «Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. –
>u,După ce m’am întors, m’am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelele, mă bat pe pulpă; sînt ruşinat şi roş de ruşine, căci port ocara tinereţei mele.» –
=~s,Aud pe Efraim bocindu-se: «M’ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!
p}Y,Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!»
L|,„Aşa vorbeşte Domnul: «Opreşte-ţi plînsul, opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăş din ţara vrăjmaşului.
E{,„Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plîngeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plînge copiii; şi nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sînt!“
zy,Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.“
?yw, Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrînii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie, şi-i voi mîngîia, le voi da bucurie, după necazurile lor.
lxQ, Ei vor veni, şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grîu, la must, la untuldelemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, şi nu vor mai tînji.
iwK, Căci Domnul răscumpără pe Iacov, şi-l izbăveşte din mîna unuia mai tare decît el.
Iv , „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: «Celce a risipit pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.
Xu), Plîngînd vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la rîuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sînt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întîiul Meu născut.
utc,„Iată, îi aduc înapoi din ţara dela miazănoapte, îi adun dela marginile pămîntului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!
sy,Căci aşa vorbeşte Domnul: «Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cîntaţi laude, şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!“
r#,Căci vine ziua, cînd străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!
nqU,Vei sădi iarăş vii pe înălţimile Samariei; ceice le vor sădi, le vor culege şi roadele.
2p],Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăş cu timpanele tale, şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.
{oo,„Domnul mi Se arată de departe: «Te iubesc cu o iubire vecinică; deaceea îţi păstrez bunătatea Mea!
n+,Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.“
m ,„În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul meu.“
:lm,Mînia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pînă ce va împlini şi va înfăptui gîndurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.“
vke,„Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
Nj,„Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.“
\i1,Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, şi stăpînitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul.“
hy,Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămînea înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.
0gY,Din mijlocul lor se vor înălţa mulţămiri şi strigăte de bucurie; Îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi.
zfm,„Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăş pe dealurile ei, şi casa împărătească va fi locuită iarăş cum era.
e7,Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit,» «Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.“
Rd,Totuş, toţi cei ce te mănîncă vor fi mîncaţi, şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jăfuiesc vor fi jăfuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.
Sc,De ce te plîngi de rana ta, de durerea, pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!
ibK,Toţi cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.
sa_, Niciunul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i niciun leac, niciun mijloc de vindecare!
i`K, „Aşa vorbeşte Domnul: «Lovitura ta este de nevindecat, şi rana ta este usturătoare.
]_3, Căci Eu sînt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre cari te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“
+^O, De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămînţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăş, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni.
k]O, Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.
\-,În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.
[,Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n’a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.
IZ ,Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s’au îngălbenit toate feţele?
_Y7,„Aşa vorbeşte Domnul: «Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
gXG,Iată însă cuvintele pe cari le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.
cW?,Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpîni.“
~Vu,„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într’o carte toate cuvintele pe cari ţi le-am spus.
EU ,Iată Cuvîntul rostit lui Ieremia din partea Domnului:
#T?, iată ce zice Domnul: «Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămînţa lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului.“
_S7,„Trimete să spună tuturor celor din robie: «Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: «Pentrucă Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimes Eu, şi vă însuflă o încredere mincinoasă,
AR},Şi Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
jQM,(Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa proorocului Ieremia.) –
0PY,Ba încă a trimes chiar să ne spună în Babilon: «Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mîncaţi din roadele lor!“ –
bO=,Acum, pentruce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi?
UN#,«Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să-i arunci în butuci şi în fiare.
lMQ,«Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimes în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:
:Lo,„Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui:
K%,Şi lucrul acesta se va întîmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, cînd Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi sînt martor, zice Domnul.“
oJW,Vor sluji ca prilej de blestem, între toţi prinşii de război ai lui Iuda cari sînt la Babilon. Şi se va zice: «Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe cari împăratul Babilonului i-a fript în foc!»
%IC,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, cari vă proorocesc minciuni în Numele Meu: «Iată, îi dau în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi-i va omorî supt ochii voştri.
H,„Voi însă, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi, prinşii de război, pe cari v’am trimes din Ierusalim în Babilon!
BG},pentru că n’au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rînduri le-am trimes pe robii Mei proorocii; dar n’aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.“
uFc,Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pămîntului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
>Eu,aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi trimete între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca.
gDG,„Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n’au mers cu voi în robie:
VC%,„Totuş voi ziceţi: «Dumnezeu ne-a ridicat prooroci în Babilon!“
B5,Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strînge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v’am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v’am dus în robie.“
]A3, Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Y@+, Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
'?G, Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
h>I, Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducîndu-vă înapoi în locul acesta.
b==, Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“
<,Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sînt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n’ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!
%;C,Urmăriţi binele cetăţii, în care v’am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentrucă fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!
R:,Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sînteţi, şi să nu vă împuţinaţi.
`99,«Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mîncaţi din roadele lor!
8%,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon:
\71,Le-a trimes-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
,6Q,după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul.
}5 u,Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrînilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe cari-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
V4%,Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.
:3m,De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te izgonesc de pe pamînt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sînt o răzvrătire împotriva Domnului.“
27,Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimes, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă.
1y,Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jug de fer pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele cîmpului!“
05, „Du-te, şi spune lui Hanania: «Aşa vorbeşte Domnul: «Ai sfărîmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fer!
/, După ce a sfărîmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
n.U, Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi sfărîma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!“ Proorocul Ieremia a plecat.
n-U, Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l-a sfărîmat.
",=, Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul.“
E+,Proorocii, cari au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.
l*Q,Numai ascultă cuvîntul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:
w)g,Ieremia, proorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe cari le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!
(,Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, cari stăteau în Casa Domnului.
{'o,Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s’au dus în Babilon; căci voi sfărîma jugul împăratului Babilonului.“
H& ,Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon.
x%i,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Eu sfărîm jugul împăratului Babilonului!
u$ e,În acelaş an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
K#,«Ele vor fi duse în Babilon, şi vor rămînea acolo pînă în ziua, cînd le voi căuta Eu – zice Domnul – cînd le voi ridica iarăş şi le voi aduce înapoi în locul acesta.“
1"[,aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim:
k!O,şi cari n’au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cînd a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;
1 [,Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stîlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte cari au mai rămas în cetatea aceasta,
w,Dacă sînt ei prooroci şi dacă este cu ei Cuvîntul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentruca uneltele cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.
,Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentruce să ajungă cetatea aceasta o dărîmătură?
"=,Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: «Aşa vorbeşte Domnul: «N-ascultaţi de cuvintele proorocilor voştri, cari vă proorocesc şi zic: «Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curînd din Babilon!» Căci ei vă proorocesc minciuni.
"=,«Nu i-am trimes Eu, zice Domnul, ci proorocesc minciuni în Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi proorocii cari vă proorocesc!»
+,N’ascultaţi de cuvintele proorocilor cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!» Căci ei vă proorocesc minciuni;
5c, Pentruce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărît Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
L, «Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: «Plecaţi-vă grumazul supt jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.
P, Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s’o lucreze şi să locuiască în ea.»
, Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi.
lQ, De aceea, să n’ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!»
(I,Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, pînă îl voi nimici prin mîna lui.
6e,Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, pînă va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari.
%C,Acum dau toate aceste ţări în mîinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele cîmpului ca să-i fie supuse.
3_,«Eu am făcut pămîntul, pe oameni, şi dobitoacele cari sînt pe pămînt, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pămîntul cui Îmi place.
~~l}|{{{RzykxBvuttsmrqqppo,nanmJlkjGiRhgffwe[dccbubaS`R_]^T] \&[`ZYXX4WWVJUUTS7RR?QKQPNMsLKJII5H7GmFF>=r<'dG,'„Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec, Etiopianul, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile, pe cari le-am vestit în rău şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întîmpla înaintea ochilor tăi.
hcI,'Cuvîntul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe cînd era închis în curtea temniţei:
Gb,'au trimes să aducă pe Ieremia din curtea temniţei, şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas în mijlocul poporului.
:am,' Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile împăratului Babilonului,
d`A,' „Ia-l, poartă grijă de el, şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!“
_,' Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor:
9^k,' Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe ceice n’aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.
;]o,' Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor cari rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui, şi pe rămăşiţa poporului.
v\e,'Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului, şi au dărîmat zidurile Ierusalimului.
[y,'Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon.
Z,'Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai marii lui Iuda.
lYQ,'Dar oastea Haldeilor i-a urmărit, şi a ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului. L-au luat, şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; el a dat o hotărîre împotriva lui.
rX],'Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit, şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul cîmpiei.
(WI,'Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta dela mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.
vVe,'iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.
gU I,'Ierusalimul a fost luat. În al nouălea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului, şi l-a împresurat;
eTC,&Ieremia însă a rămas în curtea temniţei pînă în ziua luării Ierusalimului.“
BS},&Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci, şi au plecat, căci nimeni n’auzise nimic.
R ,&să le răspunzi: «Am rugat pe împărat să nu mă trimeată iarăş, în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“
[Q/,&Dar dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit, şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: «Spune-ne ce ai spus împăratului, şi ce ţi-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî», –
oPW,&Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri!
MO,&Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de Haldei; şi nu vei scăpa de mînile lor, ci vei fi prins de mîna împăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.“
&NE,&„Toate nevestele cari au mai rămas în casa împăratului lui Iuda, vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului, şi vor zice jălind: «Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar cînd ţi s’au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!»
LM,&Dar dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul:
L,&Ieremia a răspuns: „Nu te vor da.“ Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine, şi vei scăpa cu viaţă.
,KQ,&Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de Iudeii cari au trecut la Haldei; mă tem să nu mă dea în mînile lor, şi să mă batjocorească.“
FJ,&Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mînile Haldeilor, cari o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mînile lor!“
%IC,&Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.
`H9,&Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia, şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mînile oamenilor acestora, cari vor să-ţi ia viaţa!“
G,&Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.“
XF),&Împăratul Zedechia a trimes după proorocul Ieremia, şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!“
}Es,& Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei.
#D?,& Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petece purtate şi aceste trenţe supt subsiori, supt funii.“ Şi Ieremia a făcut aşa.
C,& Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, şi s’a dus la casa împăratului, într’un loc dedesuptul vistieriei; a luat de acolo nişte petece de haine purtate şi nişte trenţe de haine vechi, şi le-a pogorît lui Ieremia în groapă, cu nişte funii.
[A/,& „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s’au purtat aşa cu proorocul Ieremia, aruncîndu-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pîne!“
]@3,&Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului, şi a vorbit împăratului astfel:
+?O,&Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.
>,&Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s’a afundat în noroi.
=,&Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mînile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!“
@<y,&Atunci căpeteniile au zis împăratului: «Omul acesta ar trebui omorît! Căci moaie inima oamenilor de război cari au mai rămas în cetatea aceasta, şi a întregului popor, ţinîndu-le asemenea cuvîntări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia, şi nu-i vrea de cît nenorocirea.“
;{,&Aşa vorbeşte Domnul: «Cetatea aceasta va fi dată în mîna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!»
o:W,&„Aşa vorbeşte Domnul: «Cine va rămînea în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.
F9 ,&Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe cari le spunea Ieremia întregului popor, zicînd:
y8k,%Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniţei, şi să-i dea în fiecare zi o pîne din uliţa brutarilor, pînă s’a sfîrşit toată pînea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.
C7,%Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimete iarăş în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“
/6W,%Şi unde sînt proorocii voştri, cari vă prooroceau, şi ziceau: «Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia?»
F5,%Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, şi împotriva poporului acestuia, de m’aţi aruncat în temniţă?
4,%Împăratul Zedechia a trimes să-l aducă, şi l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvînt din partea Domnului?“ Ieremia a răspuns: „Da“. Şi a a dăugat: „Vei fi dat în mîinile împăratului Babilonului!“
]33,%Aşa a intrat Ieremia în temniţă şi în gherlă, unde a stat multă vreme.
29,%Căpeteniile, mîniate pe Ieremia, l-au lovit, şi l-au aruncat în temniţă în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniţă.
81i,%Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la Haldei!“ Dar Ireia n’a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia şi l-a dus înaintea căpeteniilor.
c0?,% Cînd a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo, şi a pus mîna pe proorocul Ieremia, zicînd: „Tu vrei să treci la Haldei!“
/,% Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui Beniamin, şi să scape din mijlocul poporului.
`.9,% Pe cînd se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica oastei lui Faraon,
{-o,% Şi chiar dacă aţi bate toată oastea Haldeilor, cari se războiesc cu voi, chiar dacă n’ar mai rămînea din ei decît vreo cîţiva oameni răniţi, tot s’ar ridica fiecare din cortul lui, şi ar arde cetatea aceasta cu foc.“
,,% „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă înşelaţi, zicînd: «Haldeii se vor depărta dela noi!» Căci nu se vor depărta!
s+_,%iar Haldeii se vor întoarce, vor bate iarăş cetatea aceasta, o vor lua, şi o vor arde cu foc.“
~*u,%„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce să spuneţi împăratului lui Iuda, care v’a trimes la Mine să Mă întrebaţi: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în ţara ei, în Egipt;
M),%Atunci cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Ieremia astfel:
(),%Oastea lui Faraon ieşise din Egipt; şi Haldeii, cari împresurau Ierusalimul, cînd auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.
`'9,%Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniţă.
S&,%Împăratul Zedechia a trimes pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la proorocul Ieremia, să-i spună; „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.“
%',%Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară, n’au ascultat cuvintele, pe cari le-a rostit Domnul prin proorocul Ieremia.
@$ {,%În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în ţara lui Iuda de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
$#A,$ Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.
",$Îl voi pedepsi, pe el, sămînţa lui, şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu cari i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!“
_!7,$Deaceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: «Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.
 ),$Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Tu ai ars cartea aceasta, zicînd: «Pentruce ai scris în ea cuvintele acestea: «Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?»
5,$„Ia din nou o altă carte, şi scrie în ea toate cuvintele, cari erau în cea dintîi carte, pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
/W,$Dupăce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe cari le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
_7,$Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mîna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
r],$Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
,$Împăratul şi toţi slujitorii lui, cari au auzit toate cuvintele acelea, nu s’au spăimîntat şi nu şi-au sfîşiat hainele.
7g,$După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
 ,$Împăratul şedea în casa de iarnă, – căci era în luna a noua – şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.
`9,$Împăratul a trimes pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama, şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor cari stăteau împrejurul împăratului.
3_,$Ei s’au dus apoi la împăratul în curte, lăsînd cartea în odaia de scris a logofătului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
w,$Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sînteţi.“
,$Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.“
,$Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!“
&E,$Cînd au auzit ei toate cuvintele, s’au uitat cu groază unii la alţii, şi au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.“
nU,$Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru.“ Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
3,$Atunci toate căpeteniile au trimes la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia în mînă cartea din care ai citit, în auzul poporului, şi vino!“ Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mînă, şi s’a dus la ei.
ve,$ Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe cari le auzise, cînd citea Baruc în carte, în auzul poporului.
),$ s’a pogorît la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii.
s_,$ Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
m S,$ Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
m S,$ În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
 ,$Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise proorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
O ,$Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului, şi se vor întoarce fiecare dela calea sa cea rea. Căci mare este mînia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!“
) K,$De aceea, du-te tu însuţi, şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, cari vor veni din cetăţile lor.
|q,$Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sînt închis, şi nu pot să merg la Casa Domnului.
,Q,$Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într’o carte dupăcum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.
E,$Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gînd să i-l fac, se vor întoarce fiecare dela calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“
yk,$„Ia un sul de carte, şi scrie în ea toate cuvintele, pe cari ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua cînd ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, pînă în ziua de azi!
 3,$În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvînt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
6e,#pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi cari să stea înaintea Mea!»
,#Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentrucă aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentrucă aţi păzit toate orînduirile lui şi aţi făcut tot ce v’a poruncit el;
B},#„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe cari, le-am vestit cu privire la ei, pentrucă le-am vorbit şi nu M’au ascultat, pentrucă i-am chemat şi n’au răspuns!“ –
,#Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M’ascultă!“
},#V’am trimes pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimes într’una la voi, să vă spună: «Întoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămînea în ţara, pe care v’am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n’aţi luat aminte şi nu M’aţi ascultat.
~%,#«Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sînt păzite; căci ei nu beau vin pînă în ziua de azi, şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v’am vorbit, şi de vreme şi tîrziu, şi nu M’aţi ascultat!
g}G,# „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul.
F|,# Atunci Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
o{W,# Cînd s’a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: «Haidem, să fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor şi de oastea Siriei.» Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.“
jzM,# ci locuim în corturi, şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.
y,# nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi, şi nu stăpînim nici vii, nici ogoare, nici pămînturi însămînţate:
Gx,#Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;
ww,#şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămînţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpîniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara, în care sînteţi străini.»
=vs,#Dar ei au răspuns: «Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: «Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;
}us,#Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: «Beţi vin!»
Ft,#şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lîngă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.
s,#Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi, şi toată casa Recabiţilor,
r ,#„Du-te la casa Recabiţilor, vorbeşte cu ei, şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii şi dă-le să bea vin!“
q ,#Cuvîntul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
cp?,"Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua, şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într’un pustiu fără locuitori.“
koO,"Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa, în mînile oştirii împăratului Babilonului, care a plecat dela voi!
Am{,"şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, cari au trecut printre bucăţile viţelului,
`l9,"Şi pe oamenii, cari au călcat legămîntul Meu, cari n’au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecînd printre cele două jumătăţi ale lui,
Dk,"„De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Nu M’aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia săbiei, ciumii şi foametei, şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pămîntului.
j,"Dar pe urmă v’aţi luat vorba îndărăt, şi Mi-aţi pîngărit Numele, luînd iarăş înapoi fiecare pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziserăţi, şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăş robi şi roabe.“
piY,"Voi v’aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
|hq,"«După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod dela tine. Dar părinţii voştri nu M’au ascultat şi n’au luat aminte la Mine.
?gw," „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am făcut un legămînt cu părinţii voştri, în ziua cînd i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis:
Zf-," Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
#e?," Dar mai pe urmă s’au răsgîndit, au luat înapoi pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziseră, şi i-au silit să le fie iarăş robi şi roabe.
Td!," Toate căpeteniile şi tot poporul, cari făcuseră învoiala, s’au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui, şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat, şi le-au dat drumul.
c9," pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe Evreu şi pe Evreică, şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său Iudeu.
;bo,"Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor,
a',"pe cînd oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile, cari mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
n`U,"Proorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
_,"ci vei muri în pace: şi cum au ars mirezme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, cari au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jăli, zicînd: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvîntul acesta, zice Domnul.“
^,"Numai, ascultă Cuvîntul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: «Nu vei muri ucis de sabie,
B]},"Şi tu nu vei scăpa din mînile lui, ci vei fi luat şi dat în mîna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.
p\Y,"„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta în mînile împăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.
>[ w,"Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cînd Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa, şi toate împărăţiile pămîntului de supt stăpînirea lui, şi toate popoarele, făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor cari ţineau de el:
Z%,!atunci voi lepăda şi sămînţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămînţa lui pe cei ce vor stăpîni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!“
Y9,!Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă n’am făcut legămîntul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n’am aşezat legile cerurilor şi ale pămîntului,
PX,!„N’ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: «A lepădat Domnul cele două familii, pe cari le alesese?» Atît de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.
>Ww,!Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
FV,!Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămînţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.“
bU=,!atunci se va putea rupe şi legămîntul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legămîntul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba.
;To,!„Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă puteţi să rupeţi legămîntul Meu cu ziua, şi legămîntul Meu cu noaptea, aşa încît ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,
>Sw,!Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
`R9,!Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi cari să aducă arderidetot, să ardă tămîie împreună cu darurile de mîncare, şi să aducă jertfe în toate zilele!“
Q#,!Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.
TP!,!În zilele acelea, Iuda va fi mîntuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: «Domnul, Neprihănirea {Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu} noastră.“
'OG,!În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.
N/,!„Iată, vin zile, zice Domnul“, cînd voi împlini cuvîntul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.
sM_,! în cetăţile din cîmpie, în cetăţile de la miază zi, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, şi în cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăş oile pe supt mîna celui ce le numără, zice Domnul.“
sL_,! „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «În locul acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăş locuinţe de păstori, cari-şi vor odihni turmele. În cetăţile de la munte,
K!,! strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării, şi îi voi aşeza iarăş ca odinioară, zice Domnul.“
$JA,! Aşa vorbeşte Domnul: „Se vor mai auzi iarăş în locul acesta despre care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarăş în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,
I,! Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămînea mirate şi uimite de toată fericirea, şi de toată propăşirea pe care le-o voi da.“
LH,!Îi voi curăţi de toate nelegiuirile, pe cari le-au săvîrşit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin cari M’au supărat, şi prin cari s’au răzvrătit împotriva Mea.
G#,!Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi aşeza iarăş ca odinioară.
F ,!Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.
Ey,!cînd vor înainta să lupte împotriva Haldeilor, şi cînd se vor umplea cu trupurile moarte ale oamenilor, pe cari-i voi lovi în mînia Mea şi în urgia Mea, şi din pricina răutăţii cărora Îmi voi ascunde Faţa de această cetate:
gDG,!Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia, şi despre casele împăraţilor lui Iuda, cari vor fi surpate ca să facă loc pentru şanţurile de întărire şi pentru săbii,
Cw,!«Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.
B,!„Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul:
uA e,!Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe cînd era încă închis în curtea temniţei:
^~!}i|{oyydxw1vIuLt?sbrrpp4oN=;;q:(9787M6553211/.6-h,T+*J)H((V'&&%m% $|##-""!P q!b+QZJ~Vc!D A ; l5L7z$3@{,0peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
;q,0peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
b=,0A venit pedeapsa şi peste ţara cîmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
,0Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
,0Stai pe drum şi pîndeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: «Ce s’a întîmplat?»
@y,0„Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
8i,0Bociţi-l, toţi ceice-l înconjuraţi, toţi cari-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: «Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreţ!“
^5,0„Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
.U,0„Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“
T!,0Cum puteţi să ziceţi: «Sîntem viteji, ostaşi gata de luptă?“
~,0 Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
)}K,0 „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi trimete oameni cari-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.
o|W,0 Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr’un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s’a păstrat gustul, şi nu i s’a schimbat mirosul.“
{,0 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie celce îşi opreşte sabia dela măcel!
zw,0 Daţi aripi Moabului, să plece în sbor! Cetăţile lui sînt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
y#,0Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
-xS,0Căci, pentrucă te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.
`w9,0„Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!
v3,0Căci într’un plîns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorîşul Horonaimului, din pricina nimicirii!“
Fu,0Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
Dt,0Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
?sw,0S’a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: «Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!» «Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!»
cr A,0Asupra Moabului. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!
q+,/„Dar cum ar putea să se odihnească? Cînd Domnul doar îi porunceşte, şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi coastei mării.“
p,/„Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!“ –
o+,/Gaza a ajuns pleşuvă, Ascalonul piere cu rămăşiţa văilor lui!“ „Pînă cînd îţi vei face tăieturi de jale în piele?“ –
Xn),/pentrucă vine ziua cînd vor fi nimiciţi toţi Filistenii, şi stîrpiţi toţi ceice slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămăşiţele ostrovului Caftor.
Em,/de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui şi de scîrţăitul roatelor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sînt de slăbite mînile,
sl_,/„Aşa vorbeşte Domnul: Iată, se ridică nişte ape dela miază noapte, cresc ca un rîu ieşit din matcă; îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii, şi se bocesc toţi locuitorii ţării.
|k s,/Iată cuvîntul Domnului, spus proorocului Ieremia cu privire la Filisteni, înainte ca Faraon să bată Gaza.
njU,.„Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sînt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre cari te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“
,iQ,.„Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te spăimînta, Israele! Căci te voi izbăvi din pămîntul depărtat, şi-ţi voi izbăvi sămînţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăş, va locui liniştit şi fără teamă; şi nu-l va mai tulbura nimeni.“
rh],.Îi voi da în mînile celor ce vor să-i omoare, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mînile slujitorilor lui. După aceea, însă, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altă dată, zice Domnul.“
Gg,.Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: «Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el.
sf_,.Fiica Egiptului este acoperită de ruşine, şi este dată în mînile poporului dela mează-noapte.
e!,.„Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sînt mai mulţi decît lăcustele, şi nu-i poţi număra!
"d=,.I se aude glasul ca fîşiitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire, şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori de lemne.“
]c3,.Simbriaşii lui deasemenea sînt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine pept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
jbM,.Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine dela miază noapte peste ea…
a/,.Fă-ţi calabalîcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori.
)`K,.«Pe viaţa Mea!» zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor: «Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni.
_,.Acolo strigă: «Faraon, împăratul Egiptului, nu este decît un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.»
D^,.El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul, şi zic: «Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!»
j]M,.Pentruce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
:\m,.„Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol, şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: «Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănîncă în jurul tău!
$[A,. Iată cuvîntul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:
"Z=,. Neamurile aud ruşinea ta, şi este plin pămîntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.“
$YA,. Suie-te în Galaad, şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atîtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!
1X[,. Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănîncă, se satură, şi se îmbată cu sîngele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara dela miază-noapte, pe malurile Eufratului.
1W[,. Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, cară! Să iasă vitejii, cei din Etiopia şi din Put, cari mînuiesc scutul, şi cei din Lud, cari mînuiesc şi întind arcul!
5Vc,.Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca rîurile. El zice: «Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.
iUK,.Cine este acela care înaintează ca Nilul, şi ale cărui ape se rostogolesc ca rîurile?
T,.Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miază-noapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad!
5Sc,.Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor sînt bătuţi; fug fără să se mai uite înapoi… Groaza se răspîndeşte în toate părţile – zice Domnul. –
R7,.înhămaţi caii, şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!…
IQ ,.„Pregătiţi scutul şi pavăza, şi mergeţi la luptă;
P-,.asupra Egiptului, împotriva oastei lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lîngă rîul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
LO ,.Cuvîntul Domnului spus proorocului Ieremia asupra neamurilor:
fNE,-Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.“
M ,-Spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit, voi smulge, şi anume ţara aceasta.
L',-«Tu zici: «Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinînd, şi nu găsesc odihnă!»
RK,-„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:
}J u,-Cuvîntul pe care l-a spus proorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, cînd a scris într’o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
6Ie,,Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mînile vrăjmaşilor lui, în mînile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să-l omoare.“
JH ,,«Şi iată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.»
G,,Aceia, în mic număr, cari vor scăpa de sabie, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvîntul Meu sau al lor.»
IF ,,Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, cari sînt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete pînă vor pieri de tot.
E5,,De aceea, acum, dupăce v’aţi împlinit juruinţele, şi v’aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari locuiţi în ţara Egiptului! «Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, – că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul, Dumnezeu!»
9Dk,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mînile voastre ce spuneţi: «Vrem să împlinim juruinţele pe cari le-am făcut, să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!»
&CE,,Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari sînteţi în ţara Egiptului!
$BA,,Tocmai pentru că aţi ars tămîie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n’aţi ascultat glasul Domnului, şi n’aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s’au întîmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.““ –
A,,Domnul n’a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-aţi săvîrşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.
@,,„Nu Şi-a adus aminte Domnul, şi nu I-a venit Lui în minte tămîia, pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?
?},,Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
t>a,,„De altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s’o cinstim făcîndu-i chipul, şi-i aducem jertfe de băutură?“
G=,,Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete…“
< ,,Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!
Y;+,,„Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
l:Q,,Toţi bărbaţii, cari ştiau că nevestele lor aduceau tămîie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo în mare număr, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:
D9,,Nu va rămînea şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului, cu gînd să se întoarcă iarăş în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăş să se aşeze: nu se vor mai întoarce decît vreo cîţiva, cari vor scăpa!“
8 ,, Voi pedepsi astfel pe ceice locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.
7,, Voi lua rămăşiţele lui Iuda, cari şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, dela cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.
66e,, «De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.
A5{,, Ei nu s’au smerit nici pînă în ziua de azi, n’au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe cari le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
x4i,, Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
"3=,,Pentruce Mă mîniaţi voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pămîntului?
2/,,«Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămînă nici o rămăşiţă din voi?
X1),,De aceea s’a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mînia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît nişte dărîmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.
09,,Dar ei n’au vrut s’asculte, n’au luat aminte, nu s’au întors dela răutatea lor, şi n’au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.
/,,V’am trimes într’una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: «Nu faceţi aceste urîciuni, pe cari le urăsc.»
X.),,din pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze şi să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.
"-=,,„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sînt decît nişte dărîmături, şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
!, =,,Iată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, cari locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:
~+u,+ Va sfărîma stîlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.“
U*#,+ Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu ţara Egiptului cum se înveleşte păstorul cu haina lui, şi va ieşi în pace din ea.
7)g,+ El va veni, şi va lovi ţara Egiptului: va omorî pe cei sortiţi să moară, va duce în robie pe cei sortiţi robiei, şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie!
((I,+ Şi spune Iudeilor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi trimete să aducă pe robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre, pe cari le-am ascuns, şi îşi va întinde covorul peste ele.
/'W,+ „Ia în mînă nişte pietre mari, şi ascunde-le, în faţa Iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes.
L&,+Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel:
%,+Au plecat dar în ţara Egiptului, – căci n’au ascultat de porunca Domnului, – şi au ajuns pînă la Tahpanes.
$,+şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele împăratului, şi pe toate sufletele, pe cari le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.
f#E,+Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor, au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, cari din împrăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda,
5"c,+Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor, şi tot poporul, n’au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămînă în ţara lui Iuda.
#!?,+Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţîţă împotriva noastră, ca să ne dai în mînile Haldeilor, să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!“
 ,+Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngîmfaţi, au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: «Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!»
9 m,+Cînd a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe cari-l însărcinase Domnul, Dumnzeul lor, să le spună,
,*De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!“
,*Eu v’am spus astăzi; dar voi n’ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m’a însărcinat El să vă spun.
iK,*Căci vă înşelaţi singuri, dacă m’aţi trimes la Domnul, Dumnezeul vostru, zicînd: «Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!»
),*Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: «Nu vă duceţi în Egipt!» «Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.
X),*Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Cum s’a vărsat mînia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară, şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!»
}s,*Toţi ceice îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămînea, şi nu va scăpa de nenorocirile, pe cari le voi aduce peste ei!“
+O,*sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo în Egipt şi veţi muri acolo.
zm,*atunci, ascultaţi Cuvîntul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,
8i,*nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trîmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pîne, şi acolo vom locui!» –
,* Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice: «Nu vrem să rămînem în ţara aceasta,
zm,* Îi voi insufla milă de voi, şi se va îndura de voi, şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră.»
<q,* Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sînt cu voi, ca să vă scap şi să vă scot din mîna lui.
R,* «Dacă veţi rămînea în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi în ea, şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul, pe care vi l-am făcut!
,* şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m’aţi trimes, să-I aduc înainte rugăciunile voastre:
.U,*Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor, cari erau cu el, şi pe tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare,
H ,*După zece zile, cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia.
;o,*Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimetem, ca să fim fericiţi, ascultînd de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!“
C ,*Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui!
] 3,*Proorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!“
 ,*Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!“
 5,*şi au zis proorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi.
$  C,*Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul dela cel mai mic pînă la cel mai mare, au înaintat,
?w,)departe de Haldei, de cari se temeau, pentrucă Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
mS,)Au pornit, şi s’au oprit la hanul lui Chimham lîngă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,
,)Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului, pe care l-au izbăvit din mînile lui Ismael, fiul lui Netania, cînd îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe cari i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
kO,)Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni, şi s’a dus la Amoniţi.
,)şi tot poporul, pe care-l luase Ismael din Miţpa, s’a întors şi a venit de s’a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.
!;,) Cînd a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, s’a bucurat;
+,) Au luat pe toţi oamenii, şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lîngă apele cele mari ale Gabaonului.
2],) Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au fost înştiinţaţi de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
oW,) Ismael a luat prinşi de război pe toi ceice mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele împăratului şi pe toţi aceia din popor, cari locuiau acolo, şi pe cari-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război, şi a plecat ca să treacă la Amoniţi.
)K,) Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe cari i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, cînd se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
s~_,)Dar s’au găsit printre ei zece oameni cari au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în cîmp: grîu, orz, untdelemn şi miere!“ Atunci el i-a cruţat, şi nu i-a omorît împreună cu fraţii lor.
*}M,)Şi cînd au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, cari-l însoţeau.
,|Q,)Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa, şi mergea plîngînd. Cînd i-a întîlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!“
l{Q,)au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă şi cu haine sfîşiate, cari îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mîncare şi tămîie, ca să le aducă la Casa Domnului.
Wz',)A doua zi, după omorîrea lui Ghedalia, pe cînd nimeni nu ştia nimic,
y,)Ismael a mai omorît pe toţi Iudeii, cari erau cu Ghedalia la Miţpa, şi pe Haldeii, cari se aflau acolo, oameni de război.
x,)Atunci Ismael, fiul lui Netania, s’a sculat cu cei zece oameni de cari era însoţit, şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorît astfel pe acela, pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
sw a,)În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mîncat împreună acolo, la Miţpa.
"v=,(Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael, nu este adevărat!“
?uw,(Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n’are să ştie. Pentru ce să te omoare el, şi să se risipească toţi cei din Iuda, cari s’au strîns la tine, şi să piară rămăşiţa lui Iuda?“
8ti,(şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis, împăratul Amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?“ Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
s{,( Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor cari mai erau pe cîmp, au venit la Ghedalia, la Miţpa,
Xr),( Şi toţi Iudeii aceştia, s’au întors din toate locurile, pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară.
q ,( Toţi Iudeii cari erau în ţara Moabului, la Amoniţi, în ţara Edomului, şi în toate ţările, au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda, şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
xpi,( Iată că eu rămîn la Miţpa, ca să fiu la porunca Haldeilor, cari vor veni la noi. Voi strîngeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre, şi locuiţi în cetăţile, în cari vă aflaţi!“
co?,( Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicînd: „Nu vă temeţi să slujiţi Haldeilor; rămîneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine!
enC,(s’au dus la Ghedalia la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor.
Dm,(Cînd au aflat toate căpeteniile oştirilor cari rămăseseră pe cîmp, cu oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copii, şi pe aceia din săracii ţării, cari nu fuseseră luaţi robi în Babilon,
l,(Ieremia s’a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a rămas cu el în mijlocul poporului, care rămăsese în ţară.
qk[,(Însă fiindcă el zăbovea să răspundă, „Întoarce-te,“ a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămîi cu el în mijlocul poporului; sau, du-te ori unde vei vrea să te duci!“ Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri, şi i-a dat drumul.
4ia,(Domnul a adus şi a împlinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s’au întîmplat pentrucă aţi păcătuit împotriva Domnului şi n’aţi ascultat glasul Lui.
3h_,(Căpetenia străjerilor a trimes să aducă pe Ieremia, şi i-a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;
8g k,(Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Cînd a trimes să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri, împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, cari aveau să fie duşi în Babilon.
f3,'Te voi scăpa, şi nu vei cădea supt sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentrucă ai avut încredere în Mine, zice Domnul.“
}~i}};||1{zyxx0wgvv/uuttIssjrqq$ponmllkjj2iShhgMfxeeqdRcc a``u_^^F]]N\[[KZCYXXWmVVUTT0SRQQP7ONN"LLbKJJ IaHkGuFEE@DXCrCBAA9@o??5>=x<g:G,4Cetatea a stat împresurată pînă în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
9',4În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui, împotriva Ierusalimului; au tăbărît înaintea lui, şi au ridicat şanţuri de apărare dejur împrejurul lui.
n8U,4Şi lucrul acesta s’a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe cari voia să-i lepede dela Faţa Lui. Şi Zedechia s’a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
[7/,4El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
06 [,4Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
U5#,3@şi să zici: «Aşa va fi înecat Babilonul, şi nu se va mai ridica din nenorocirile, pe cari le voi aduce asupra lui; vor cărea sleiţi de puteri!“
Pînă aici sînt cuvintele lui Ieremia.
w4g,3?Şi cînd vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră, şi s’o arunci în Eufrat,
M3,3>şi să zici: «Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, şi că n’are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.»
s2_,3=Ieremia a zis lui Seraia: „Cînd vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,
15,3v0e,3;Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cînd s’a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.
c/?,3:Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!“
r.],39„Şi anume, voi îmbăta pe voivozii şi înţelepţii lui, pe cîrmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“
q-[,38Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sînt prinşi, şi li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui!
-,S,37Căci Domnul pustieşte Babilonul, şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.
X+),36Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd în ţara Haldeilor.
Q*,35Chiar dacă Babilonul s’ar înălţa pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimete pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul“…
),34„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii.
(1,33„Ne ruşinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, cînd au venit nişte străini în sfîntul locaş al Casei Domnului.“
0'Y,32Cei cari aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pămntul depărtat, gîndiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!“ –
&y,31„Chiar şi Babilonul va cădea, o morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara.
5%c,30Cerurile şi pămîntul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca dela meazănoapte asupra lui, zice Domnul.“
6$e,3/De aceea, iată, vin zile cînd voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui.
#,3.Să nu vi se turbure inima, şi nu vă spăimîntaţi de zvonurile cari se răspîndesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni sîlnicia, şi un stăpînitor se va ridica împotriva altui stăpînitor.
"{,3-Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpînd de mînia aprinsă a Domnului!
0!Y,3,Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!
 ),3+Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pămînt fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece.
kO,3*Marea s’a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.
5,3)Cum s’a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pămîntul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
fE,3(„Îi voi pogorî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi.
A{,3'Cînd vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea, şi-i voi îmbăta, ca să se veselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.“
S,3&Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.
,3%Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.
/,3$De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, îţi voi apăra pricina, şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, şi-i voi usca izvorul.
dA,3#Sîlnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfîşiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. –
U#,3"„Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghiţit, ca un balaur, şi-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, şi m’a izgonit.
\1,3!Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.“
zm,3 că trecătorile sînt luate, bălţile cu trestie sînt uscate de foc, şi oamenii de război îngroziţi.
#?,3Se întîlnesc alergătorii, se încrucişează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părţile,
B},3Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită, şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărîmă zăvoarele!
,Q,3Se clatină pămîntul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit.
(I,3Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii Mediei, pe cîrmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara supt stăpînirea lor!
<q,3«Înălţaţi un steag pe pămînt! Sunaţi din trîmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului!
Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste sbîrlite!
+O,3Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură vecinică, zice Domnul…
lQ,3„Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămîntul! Îmi voi întinde mîna peste tine, te voi prăvăli dela înălţimea stîncilor, şi te voi preface într-un munte aprins.
" =,3Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul, pe care l-au făcut Sionului, supt ochii voştri, zice Domnul.“
0 Y,3Prin tine am sfărîmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărîmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărîmat pe cîrmuitori şi pe căpeteniile lui.
^ 5,3prin tine am sfărîmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărîmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărîmat pe bătrîn şi pe copil; prin tine am sfărîmat pe tînăr şi pe fată.
F ,3Prin tine am sfărîmat pe cal şi pe călăreţul lui;
 ,3„Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine.
)K,3Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor, este Numele Lui.
kO,3Sînt o nimica toată şi o lucrare de rîs: cînd le vine pedeapsa, pier cu desăvîrşire!
T!,3Atunci orice om se vede cît este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămîne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi n’au nicio suflare în ei!
.U,3De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vîntul din cămările lui.
,3El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
%C,3Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuş: „Da, te voi umplea de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.“
+,3 „Tu, care locuieşti lîngă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfîrşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!“
s_,3 Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.“
b=,3 „Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţîţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
,3 „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.“
P~,3 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s’a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri, şi se înalţă pînă la nori.“
},3Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!“ –
0|Y,3Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; deaceea au fost neamurile ca într’o nebunie.
O{,3Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
3z_,3Căci Israelul şi Iuda nu sînt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfîntului lui Israel.
eyC,3Să cadă ucişi în ţara Haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului!
Xx),3Să se întindă arcul împotriva celui ce îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mîndreşte în platoşa lui!“ „Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvîrşire toată oştirea lui!
+wO,3Trimet împotriva Babilonului nişte vînturători cari-l vor vîntura, şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, în ziua nenorocirii.
v ,3Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului, şi împotriva locuitorilor Haldeii, un vînt nimicitor.
uy,2.De strigătul luării Babilonului se cutremură pămîntul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.“
tw,2-Deaceea, ascultaţi hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului, şi planurile pe cari le-a făcut El împotriva ţării Haldeilor! „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa.
0sY,2,Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu, depe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo, şi voi pune peste ei pe acela, pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?“
r ,2+Împăratul Babilonului aude vestea, mîinile i se slăbesc, şi îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte…
=qs,2*Poartă arc şi suliţă, sînt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sînt călări pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
p,2)Iată, vine un popor dela miazănoapte, şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică dela marginile pămîntului.
6oe,2(Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe cari le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. –
2n],2'Deaceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci vecinic va rămînea nelocuit.
qm[,2&Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au înebunit cu idolii lor.
Jl ,2%Sabia împotriva cailor şi carălor lui, împotriva oamenilor de tot felul cari sînt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jăfuite!
$kA,2$Sabia împotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămînă încremeniţi!
j%,2#Sabia împotriva Haldeilor! – zice Domnul, – împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor şi înţelepţilor lui!
Ki,2"Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării, şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.»
;ho,2!„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sînt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.
g9,2 Îngîmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.“
f,2„Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
e ,2„De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.“
+dO,2Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi cari încordaţi arcul! Tăbărîţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s’a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfîntului lui Israel!“
@cy,2Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celorce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!
qb[,2Ucideţi-i toţi taurii şi junghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!
Ea,2„Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grînarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămînă din el!
.`U,2Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mîniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara Haldeilor.“
%_C,2Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.“ „Ai fost ajuns, apucat, pentrucă ai luptat împotriva Domnului.
^{,2Cum s’a rupt şi s’a sfărîmat ciocanul întregului pămînt! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!
R],2Strigăte de război răsună în ţară, şi prăpădul este mare.
a\;,2„Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! – zice Domnul – şi împlineşte în totul poruncile Mele!
c[?,2În zilele acelea, în vremea aceea, – zice Domnul – se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.“
Z9,2Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad.
9Yk,2„De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
MX,2Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului.“
qW[,2Nimiciţi cu desăvîrşire din Babilon pe celce samănă, şi pe cel ce mînuieşte secerea la vremea secerişului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.
qV[,2Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mînile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!
:Um,2Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
:Tm,2 Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi ceice vor trece pe lîngă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
=Rs,2 „Căci voi v’aţi bucurat şi v’aţi veselit, cînd Mi-aţi jăfuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechiezaţi ca nişte armăsari focoşi!“
}Qs,2 Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, şi toţi ceice o vor jăfui se vor sătura de jaf, zice Domnul.“
:Pm,2 Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara dela miazănoapte; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui, şi vor pune stăpînire pe el; săgeţile lui sînt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mînile goale.
tOa,2«Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Haldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmii!
aN;,2Toţi cei ce-i găseau îi mîncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: «Noi nu sîntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.»
2M],2„Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitîndu-şi staulul.
KL,2Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: «Veniţi să ne alipim de Domnul, printr’un legămînt vecinic care să nu fie uitat niciodată!“
FK,2„În zilele acelea, în vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
BJ},2Căci împotriva lui se suie un neam dela mează-noapte, care-i va preface ţara într’o pustie, şi nu va mai fi locuită: atît oamenii cît şi dobitoacele fug şi se duc.“
I',2«Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n’ascundeţi nimic! Spuneţi: «Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sînt acoperiţi de ruşine, idolii lui sînt sfărîmaţi!
wH i,2„Iată cuvîntul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin proorocul Ieremia:
nGU,1'„Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.“
yFk,1&Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam, şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul.“
yEk,1%Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor, şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mînia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, pînă ce îi voi nimici.»
RD,1$Voi aduce asupra Elamului cele patru vînturi dela cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vînturile acestea, şi nu va fi niciun popor, la care să n’ajungă fugari din Elam.
uCc,1#„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi sfărîma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.
!B;,1"Cuvîntul Domnului, care a fost spus proorocului Ieremia, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
A,1!Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el, şi niciun om nu va şedea în el.“
c@?,1 Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi în toate vînturile pe ei cei ce-şi rad colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, – zice Domnul. –
1?[,1„Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n’are nici porţi, nici zăvoare, şi locuieşte singur.
>,1Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutăţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! zice Domnul: căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărîre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.“
=-,1Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pînzele, tot calabalîcul şi cămilele, şi le vor striga: «Spaimă, de jur împrejur!»
p<Y,1Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului, pe cari le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!
k;O,1„Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din ben-Hadad.“
:,1„De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe, şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice domnul oştirilor.“
\91,1„Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!“ –
8-,1Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii. –
:7m,1Asupra Damascului.
Hatmanul şi Arpadul sînt roşi de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.
L6,1Iată, ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi sboară, îşi întinde aripile peste Boţra, şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.“
q5[,1De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul; strigătul lor se aude pînă la marea Roşie…
4,1„De aceea, ascultaţi hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, şi planurile, pe cari le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa!
(3I,1Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?“
'2G,1Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, cari au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo…
1{,1„Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lîngă el se vor mira şi vor fluera pentru toate rănile lui.
0-,1Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi care stai pe vîrful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atît de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.“
[//,1„Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni.
#.?,1Am auzit o veste dela Domnul, şi un sol a fost trimes printre neamuri: „Strîngeţi-vă, şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război!
P-,1 Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărîmături vecinice.“
G,,1 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea; şi tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămînea nepedepsit, ci îl vei bea şi tu!
v+e,1 Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţinea în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!“
;*o,1 Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri, şi el nu va mai fi!
Z)-,1 „Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?“ „Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n’ar pustii decît pînă s’ar sătura!
"(=,1„Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cînd îl voi pedepsi.“
>'u,1Asupra Edomului.
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit chibzuinţa dela oamenii pricepuţi? S’a dus înţelepciunea lor?“
n&U,1Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.“
U%#,1„Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strînge pe fugari!
/$W,1„Ce te lauzi cu văile?“ „Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale, şi ziceai: «Cine va veni împotriva mea?“
t#a,1„Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci, şi bociţi-vă alergînd încoace şi încolo dealungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie, cu preoţii şi căpeteniile sale!
"3,1De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, cînd voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.“
K! ,1Asupra copiiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N’are Israel fii? Şi n’are moştenitori? Atunci pentruce stăpîneşte Malcom Gadul, şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
 ),0/Dar în vremile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul.“
Aceasta este judecata asupra Moabului.
5,0.„Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sînt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.
\1,0-„Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.“
=s,0,„Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.“
`9,0+Groaza, groapa şi laţul sînt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.“
wg,0*Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s’a semeţit împotriva Domnului.
5,0)Cheriiotul este luat, cetăţuile sînt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
,0(Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vrăjmaşul sboară ca vulturul, şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
5c,0'„Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeţi! Cît de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.
9,0&„Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe, sînt numai bocete, pentrucă am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.“
,0%Căci toate capetele sînt rase, toate bărbile sînt tăiate; pe toate mînile sînt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.“
D,0$De aceea îmi jăleşte inima ca un fluer pentru Moab, îmi jăleşte inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentrucă toate avuţiile pe cari le-au strîns, sînt perdute.
,0#„Vreau s’o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jerfă, şi aduce tămîie dumnezeului său.
[/,0"Strigătele Hesbonului răsună pînă la Eleale, şi glasul lor se aude pînă la Iahaţ, dela Ţoar pînă la Horonaim, pînă la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sînt prefăcute în pustiu.
,0!Şi astfel, s’a dus bucuria şi veselia din cîmpiile şi din ţara roditoare a Moabului.“ „Am secat vinul din teascuri – zice Domnul –; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sînt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
ve,0 Vie din Sibma, te plîng mai mult de cît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau pînă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s’a aruncat peste strîngerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.
zm,0„De aceea gem pentru Moab, şi mă jălesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
uc,0„Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.“
,0Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngîmfată.“
 5,0Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi în stînci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, cari îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
 ,0N’a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de cîte ori vorbeşti de el?
" =,0„Îmbătaţi-l, căci s’a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, şi să ajungă de rîs şi el!
r ],0Tăria {Evreieşte: cornul} Moabului este frîntă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.“
v e,0peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
=~~7}||%{/zzyxwwIvuutssqqpponmllXkjjih6ghfefdcbaa=`x_^]]\?[ZYYX2WDV^UTSRQPPO"N[M`L~KJIIHGFKEODDDPDCCSBBB=AAAE@@@C???B>>>)==c<<S !JEl mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!“
%  EJCa înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într’o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.
P  JAm mai văzut iarăş o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, şi dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.
K  JDeasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
  JŞi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau îşi lăsau aripile în jos.
h  KJCînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
 1JSupt cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare cîte două aripi, cari le acopereau trupurile.
- UJDeasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se întindea în aer sus peste capetele lor.
O JCînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele; cînd se opreau ele, se opreau şi roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau şi roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.
+ QJUnde le mîna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roatele, căci duhul făpturilor vii era în roate.
 /JCînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele pe lîngă ele; şi cînd se ridicau făpturile vii dela pămînt, se ridicau şi roatele.
 JAveau nişte obezi de o înălţime înspăimîntătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.
s aJCînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor.
 JÎnfăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaş întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.
 /JMă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
V 'JFăpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.
~  J În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, cari ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.
(} KJ Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mîna duhul să meargă, într’acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
| 5J Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.
{  J Cît despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o faţă de leu, la stînga lor, toate patru aveau cîte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau cîte o faţă de vultur.
z  J Aripile lor erau prinse una de alta. Şi cînd mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
yy mJSupt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mîni de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.
x JPicioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scînteiau ca nişte aramă lustruită.
Mw JFiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.
uv eJTot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.
u JM’am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.
%t EJCuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.
hs KJÎn a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, –
mqS6Să ne fi lepădat Tu de tot oare,
şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult?
qp[6Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!
Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
[o/6Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
tna6Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie;
scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
umc6este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă şacalii prin el.
Jl 6Dacă ne doare inima,
dacă ni s’au întunecat ochii,
Wk'6A căzut cununa de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
cj?6S’a dus bucuria din inimile noastre,
şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
_i76Bătrînii nu se mai duc la poartă,
şi tinerii au încetat să mai cînte.
dhA6 Tinerii au fost puşi să rîşnească,
şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
pgY6 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor;
Bătrînilor nu le-a dat nici o cinste
Wf'6 Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
De6 Ne arde pielea ca un cuptor,
de frigurile foamei.
idK6 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre,
căci ne ameninţă sabia în pustie.
Vc%6Robii ne stăpînesc,
şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
fbE6Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt,
iar noi le purtăm păcatele.
Za-6Am întins mîna spre Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
a`;6Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire,
şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
Z_-6Apa noastră o bem pe bani,
şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
Z^-6Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sînt ca nişte văduve.
k]O6Moştenirea noastră a trecut la nişte străini,
casele noastre la cei din alte ţări!
d\ C6„Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s’a întîmplat!
Uită-Te şi vezi-ne ocara!
M[6Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită:
El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea;
şi îţi va da pe faţă păcatele.“
3Z_6„Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ!
Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!
"Y=6Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“
X 6Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie.
0WY6Ne pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;
ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrşitul!
'VG6Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne-a izbăvit.
?Uw6În mînia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmaşul n’a căutat la faţa preoţilor, nici n’a avut milă de cei bătrîni.
gTG6„Depărtaţi-vă, necuraţilor!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!“
Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“
~Su6Rătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi de sînge,
aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
R/6 Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,
cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi!
>Qu6 Împăraţii pămîntului n’ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezut
că protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.
Pw6 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mînia aprinsă;
a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
O6 Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii,
cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
N'6 Ceice pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi decît ceice pier de foame,
cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!
6Me6Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe,
pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
!L;6Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;
trupul le era mai roş decît mărgeanul; faţa le era ca safirul.
'KG6Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,
care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.
J+6Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe.
Ceice fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
~Iu6Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă.
!H;6Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor;
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
XG)6Cum sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată,
cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului!
!F =6Vai! cum s’a înegrit aurul, şi cum s’a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor!
UE#6BUrmăreşte-i, în mînia Ta, şi şterge-i de supt ceruri, Doamne!“
PD6AÎmpetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
EC6@Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
eBC6?Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
nAU6>cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
M@6=Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
V?%6?>y6;Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
X=)6:Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
Y<+69În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!“
f;E68Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.“
D:67Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
N966Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sînt perdut!“
d8A65Voiau să-mi nimicească viaţa într’o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
L764Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
N663Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
<5s62pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
N461Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
a3;60Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Q26/De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
J1 6.Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
H0 6-Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
b/=6,Te-ai învăluit într’un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
U.#6+În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
P-6*„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!“
X,)6)Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
g+G6(Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
l*Q6'De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
B)6&Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
N(6%Cine a spus şi s’a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
N'6$cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
P&6#cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
U%#6"Cînd se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,
c$?6!căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
h#I6 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
9"m6Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
P!6să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.
R 6să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
S6Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;
G6Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
E6Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Y+6Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
lQ6„Domnul este partea mea de moştenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
_76ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
_76Bunătăţile Domnului nu s’au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
`96Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
S6Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
Z-6„Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!“
lQ6Şi am zis: „S’a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.“
<s6Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
M6Mi-a sfărîmat dinţii cu pietre, m’a acoperit cu cenuşă.
H 6M’a săturat de amărăciune, m’a îmbătat cu pelin.
lQ6Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
B6 În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.
J 6 Şi-a încordat arcul, şi m’a pus ţintă săgeţii Lui.
V%6 Mi-a abătut căile, şi apoi s’a aruncat pe mine, şi m’a pustiit.
L 6 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într’un loc ascuns.
T !6 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strîmbat cărările.
^ 56Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
X )6M’a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m’a pus în lanţuri grele.
N 6Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
Y+6A făcut zid împrejurul meu, şi m’a înconjurat cu otravă şi durere.
J 6Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.
Z-6Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
M6El m’a dus, m’a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
L 6Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
wg6Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mîniei Domnului, n’a scăpat unul şi n’a rămas cu viaţă.
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!“
J 6Copiii şi bătrînii stau culcaţi pe pămînt în uliţe;
fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;
i-ai ucis, în ziua mîniei Tale, şi i-ai jungheat fără milă.
ta6Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa?
Să mănînce femeile rodul pîntecelui lor, pruncii desmierdaţi de mînile lor?
Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii în Locaşul cel sfînt al Domnului?
nU6Scoală-te şi gemi noaptea cînd încep străjile!
Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului!
Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,
cari mor de foame la toate colţurile uliţelor!
=s6Inima lor strigă către Domnul …
Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrămi!
Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n’aibă odihnă!
e~C6Domnul a înfăptuit ce hotărîse,
a împlinit cuvîntul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit fără milă;
a făcut din tine bucuria vrăjmaşului,
a înălţat tăria asupritorilor tăi!
T}!6Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta,
fluieră, scrîşnesc din dinţi, şi zic: „Am înghiţit-o!“
„Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!“
n|U6Toţi trecătorii bat din palme asupra ta,
şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria întregului pămînt?“
]{36Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine,
ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi înşelătoare.
vze6 „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
By}6 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pîne şi vin?“
Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,
îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
uxc6 Mi s’au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele,
mi se varsă ficatul pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor şi pruncilor de ţîţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
Aw{6 Bătrînii fiicei Sionului şed pe pămînt şi tac;
şi-au presărat ţărînă pe cap, s’au încins cu saci;
fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul.
ivK6 Porţile îi sînt cufundate în pămînt; i-a nimicit şi rupt zăvoarele.
Împăratul şi căpeteniile sale sînt între neamuri. Lege nu mai au,
şi chiar proorocii nu mai primesc nici o vedenie dela Domnul.
u6Şi-a pus de gînd Domnul să dărîme zidurile fiicei Sionului;
a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mîna pînă nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura şi zidurile, cari nu mai sînt, toate, decît nişte dărîmături triste.
jtM6Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sfînt.
A dat în mînile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într’o zi de sărbătoare.
nsU6I-a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul,
şi, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.
;ro6Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel,
i-a dărîmat toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile,
şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
Pq6Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor,
şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor,
Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
ap;6În mînia Lui aprinsă, a doborît toată puterea lui Israel;
Şi-a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmaşului,
şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuieşte toate dejurîmprejur.
ioK6Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda,
şi le-a prăvălit la pămînt;
a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
en E6Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe fiica Sionului.
A asvîrlit din cer pe pămînt podoaba lui Israel,
şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui!
@m {6Adu toată răutatea lor înaintea Ta,
şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.“
dl C6M’au auzit suspinînd, dar nimeni nu m’a mîngîiat.
Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s’au bucurat că Tu ai adus-o;
dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine.
Hk  6„Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,
mi s’a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară sabia m’a lăsat fără copii, în casă moartea.
#j A6Mi-am chemat prietenii, dar m’au înşelat,
preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate,
căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.“
Bi 6Domnul este drept, căci m’am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.
Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!
Fecioarele şi tinerii mei s’au dus în robie.
Kh 6Sionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu-l mîngîie.
Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –
gg I6De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii,
căci s’a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –
Yf -6Domnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu;
a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Se !6Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,
cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea.
Domnul m’a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.
@d {6 Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un laţ supt picioare, şi m’a dat înapoi.
M’a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!
=c u6 O! voi, cari treceţi pe lîngă mine,
priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m’a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!
Cb 6 Tot poporul lui caută pîne suspinînd;
şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!“
Na 6 Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;
ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurile
cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!
m` U6 Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,
şi nu se gîndea la sfîrşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!“ –
U_ %6Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,
şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează.
9^ m6În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune;
cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.
?] y6S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune,
şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
I\  6Asupritorii lui sar biruitori,vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui;
copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
_[ 96Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează;
fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune.
iZ M6Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele.
Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă!
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
HY  6Plînge amarnic noaptea, şi-i curg lacrămi pe obraji.
Niciunul din toţi cei ce o iubeau n’o mîngîie;
toţi prietenii ei au părăsit-o,
şi i s’au făcut vrăjmaşi.
gX K6Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!
A rămas ca o văduvă!
Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări,
a ajuns roabă astăzi!
W,4"Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, pînă în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.
V,4!A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mîncat totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale.
U/,4 I-a vorbit cu bunătate, şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon.
0TY,4În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întîi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
DS,4în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de Iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi.
vRe,4în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi;
Qy,4Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de Iudei;
P,4Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorît la Ribla în ţara Hamatului.
Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.
oOW,4Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
xNi,4Şi din cetate a luat pe un famen care avea supt poruncca lui pe oamenii de război, şapte oameni din ceice făceau parte din sfetnicii împăratului şi cari au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şasezeci de oameni din poporul ţării, cari se aflau în cetate.
|Mq,4Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.
L,4Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută.
eKC,4deasupra lui era un coperiş de aramă, şi înălţimea unui coperiş era de cinci coţi; împrejurul coperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stîlp, şi avea şi el rodii.
J),4Înălţimea unuia din stîlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete;
lIQ,4Cei doi stîlpi, marea, şi cei doisprezece boi de aramă cari slujeau drept temelie, şi cari-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cîntări.
4Ha,4Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămîietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint.
~Gu,4Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.
6Fe,4Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă cari erau în casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o în Babilon.
E,4Totuş Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.
Dw,4Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor cari rămăseseră în cetate, pe ceice se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii.
C,4Toată ostea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
B,4 El a ars casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
qA[,4 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, – a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
P@,4 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon, şi l-a ţinut în temniţă pînă în ziua morţii lui.
?%,4 Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda.
>3,4 Au pus mîna pe împărat, şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărîre împotriva lui.
!=;,4Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi au ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului, dupăce toată oştirea lui se risipise dela el.
<5,4Atunci s’a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cîmpiei.
~y}||{VzzHyycxx:wvvIuu#tssArr qUq pcoWnmbllk]jj5ihhGgcfeedNcc*b^aa8``4_(^]]>\[[1ZYYWW!VUTSRRNPPNOXO!NMLLjKBJJJHHoGFEDDCC/B:AAf@@(?3>==E00/..b--|,+**k))V($'&F%$o#"" JIN[DF\HZY_M? o X  ? 2Q!+RUD%J ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
CJ Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne,
aB;J Şi cînd vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urîciunile.
TA!J De aceea să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vă voi strînge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăş din ţările în cari sînteţi risipiţi, şi vă voi da ţara lui Israel.
q@[J De aceea spune despre ei: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuş le-am fost un Templu pentru cîtăva vreme, în ţara în care au venit.»
o?WJ „Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi, cei din robie, şi toată casa lui Israel, sînt aceia despre cari zic locuitorii Ierusalimului: «Ei sînt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpînire!…»
8>kJ Şi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
\=1J Pe cînd prooroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu faţa la pămînt, şi am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?“
H< J Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat, şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, şi aţi lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.“
;J Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!
w:gJ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
9J «Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mîinile străinilor, şi voi împlini judecăţile mele împotriva voastră!
_87J Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.»
L7J De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Morţii voştri pe cari i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sînt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.
o6WJ Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta, şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.»
>5uJ Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: „Spune: Aşa vorbeşte Domnul: «Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gînd, ştiu foarte bine!
R4J De aceea prooroceşte împotriva lor, prooroceşte, fiul omului!“
}3sJ Ei zic: «Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, şi noi sîntem carnea.»
2J Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sînt oamenii cari fac planuri nelegiuite, şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta!
/1 YJ Duhul m’a răpit, şi m’a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
0'J Dar feţele lor erau ca cele pe cari le văzusem la rîul Chebar, cu aceeaş înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
s/_J Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi supt aripile lor era ceva ca o mînă de om.
.J Erau făpturile vii, pe cari le văzusem supt Dumnezeul lui Israel lîngă rîul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
-J Heruvimii şi-au întins aripile, şi s’au înălţat de pe pămînt supt ochii mei; cînd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S’au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
Z,-J Slava Domului a plecat din pragul Templului, şi s’a aşezat pe heruvimi.
+'J Cînd se opreau ei, se opreau şi ele, şi cînd se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
5*cJ Cînd mergeau heruvimii, mergeau şi roatele cu ei, şi cînd îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe dela pămînt, nici roatele nu se depărtau de ei.
j)MJ Şi heruvimii s’au ridicat. Erau făpturile vii pe cari le văzusem lîngă rîul Chebar.
T(!J Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintîi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.
^'5J Am auzit cu urechile mele că roatele erau chemate: „Roate învîrtitoare.“
&J Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mînile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
2%]J Cînd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învîrteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învîrtească în mersul lor.
$ J După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaş chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.
K#J M’am uitat, şi iată că lîngă heruvimi erau patru roţi; o roată lîngă un heruvim şi o roată lîngă celălalt heruvim; dar roatele acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
L"J La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om supt aripile lor.
a!;J Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mînile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşt afară.
/ WJ Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s’a dus şi s’a aşezat lîngă roate.
J Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbeşte,
NJ Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, şi s’a îndreptat spre pragul casei, aşa în cît Templul s’a umplut de nor, şi curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului.
J Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, cînd s-a vîrît omul acela între roate, iar norul a umplut curtea din lăuntru.
J Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vîră-te între roatele de supt heruvimi, umple-ţi mînile cu cărbunii aprinşi cari sînt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate!“ Şi el s’a vîrît între roate supt ochii mei.
? yJ M’am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
!;J Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimra la brîu, a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!“
J De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.“
veJ El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: «Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!»
|qJ Pe cînd ucideau ei astfel, şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pămînt, şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsîndu-Ţi urgia asupra Ierusalimului?“
-J Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…“ Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate.
%J Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfînt!“ Ei au început cu bătrînii, cari erau înaintea Templului.
$AJ Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!
W'J Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo.
a;J Slava Dumnezeului lui Israel s’a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s’a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brîu.
%CJ Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brîu. Au venit şi s’au aşezat lîngă altarul de aramă.
( KJ Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi cari trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă!“
:mJDe aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.“
-JŞi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvîrşesc ei urîciunile pe cari le săvîrşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu sîlnicie şi să nu înceteze să Mă mînie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!
- SJŞi m’a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.
r ]JŞi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decît acestea!“
 -JŞi m’a dus la intrarea porţii Casei Domnului din spre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, cari plîngeau pe Tamuz.
j MJ Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte alte urîciuni mari, pe cari le săvîrşesc ei!“
Z -J Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întunerec bătrînii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: «Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!»“
q[J Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrînii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mînă şi se înălţa un nor gros de tămîie.
I J Am intrat şi m’am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de tîrîtoare şi de dobitoace urîcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
kOJ Şi mi-a zis: „Intră, şi vezi urîciunile cele rele, pe cari le săvîrşesc ei aici!“
s_JŞi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în părete!“ Am săpat în zid, şi iată că era o uşă.
hIJAtunci m’a dus la poarta curţii. M’am uitat, şi iată că era o gaură în părete!
lQJŞi El mi-a zis:„Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni, pe cari le săvîrşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfîntul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urîciuni şi mai mari!“
OJEl mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!“ Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.
b=JŞi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.
@yJEl a întins ceva ca o mînă, şi m’a apucat de zulufii capului. Duhul m’a răpit între pămînt şi cer şi m’a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii dela curtea din lăuntru, care caută spre meazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului.
B}JM’am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; dela coapse în jos, era foc, şi dela coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.
=~ uJÎn al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe cînd şedeam în casă, şi bătrînii lui Iuda şedeau înaintea mea, mîna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.
S}JÎmpăratul jăleşte, voivodul se înspăimîntă, şi mînile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“»
%|CJVine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrînii nu mai pot da sfaturi.
J{ JVine prăpădul! – Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i!
-zSJVoi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mîna pe casele lor; voi pune capăt mîndriei celor puternici, şi sfintele lor locaşuri vor fi pîngărite.
pyYJPregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de sîlnicie.
x9JÎmi voi întoarce faţa dela ei, şi Mi se va pîngări Locaşul Meu cel sfînt;
da, prădătorii vor pătrunde în el, şi-l vor pîngări.
zwmJO voi da de jaf în mînile străinilor, şi ca pradă nelegiuiţilor pămîntului ca s’o pîngărească.
'vGJSe făleau cu podoaba lor măreaţă, şi cu ea au făcut icoanele urîciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scîrbă pentru ei.
uJÎşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scîrbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor.
tyJSe încing cu saci, şi-i apucă groaza. Toate feţele sînt acoperite de ruşine, şi toate capetele sînt rase.
RsJMînile tuturor au slăbit, şi genunchii tuturor se topesc ca apa.
r JFugarii lor, cînd scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitîndu-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.
&qEJAfară bîntuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la cîmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mîncat de foamete şi ciumă.
pJSună trîmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregei lor mulţimi.»
yokJ Nu, vînzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vîndut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci proorocia împotriva întregei lor mulţimi nu va fi schimbată, şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa.
-nSJ Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mîhnească vînzătorul! Căci izbucneşte mînia împotriva întregei lor mulţimi.
FmJ Sîlnicia s’a înălţat, ca să slujească de toaiag răutăţii; nu mai rămîne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu-i boceşte!
mlSJ Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine rîndul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mîndria!
pkYJ Ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău, şi ar trebui să te ajute. Şi veţi ştii că Eu sînt Domnul, cel ce loveşte!
6jeJAcum Îmi voi vărsa în curînd urgia peste tine, Imi voi potoli mînia peste tine; te voi judeca după faptele tale, şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.
iwJÎţi vine rîndul, locuitor al ţării!
Vine vremea, se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie pe munţi!
ehCJVine sfîrşitul, vine sfîrşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!
ggGJAşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!
pfYJOchiul Meu va fi fără milă pentru tine, şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.»
+eOJAcum vine sfîrşitul peste tine; Îmi voi trimete mînia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urîciunile tale.
5dcJ„Şi tu, fiul omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: «Vine sfîrşitul, vine sfîrşitul peste cele patru margini ale ţării!
3c cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
=bsJÎmi voi întinde mîna împotriva lor, şi voi face ţara deşartă şi pustie, dela pustie pînă la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
+aOJ Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vîrfurile munţilor, subt orice copac verde, subt orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămîie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.
K`J Cine va fi departe va muri de ciumă, şi cine va fi aproape va cădea ucis de sabie; iar cine va rămînea şi va fi împresurat, va pieri de foame. Aşa Îmi voi potoli urgia asupra lor.
X_)J Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Bate din mîni, dă din picioare, şi zi: «Vai!» pentru toate urîciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă.
y^kJ Şi vor şti că Eu sînt Domnul, şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimete toate aceste rele.
Y]+J Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi necredincioasă, şi ochii cari au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scîrbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe cari le-au făcut, din pricina tuturor urîciunilor lor.
\#JDar voi lăsa cîteva rămăşiţe dintre voi, cari vor scăpa de sabie printre neamuri, cînd veţi fi risipiţi în felurite ţări.
Z[-JMorţii vor cădea în mijlocul vostru, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
#Z?JPretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite, şi înălţimile pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărîmaţi şi vor pieri, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi tăiaţi, şi lucrările voastre nimicite.
YJVoi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre.
1X[JAltarele voastre vor fi pustiite, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărîmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri.
|WqJşi zi: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvîntul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră, şi vă voi nimici înălţimile.
hVIJ„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre munţii lui Israel, prooroceşte împotriva lor,
3U cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
qT[JVoi trimete împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele sălbatice, cari vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sînge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc.“
pSYJCăci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea, şi vă voi sfărîma toiagul pînii.
RJVei ajunge de ocară şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile cari te înconjoară, cînd voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mînie, cu urgie, şi cu pedepse aspre, – Eu, Domnul, o spun, – cînd voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, cari dau moartea, şi pe cari le voi trimete să vă nimicească.
QJTe voi preface într’un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile cari te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor.
;PoJ Îmi voi potoli astfel mînia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, şi Mă voi răzbuna ca să ştie că Eu, Domnul, am vorbit în mînia Mea, vărsîndu-mi urgia peste ei.
rO]J O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vînturile, şi voi scoate sabia după ei.
NwJ De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentrucă Mi-ai pîngărit locaşul Meu cel sfînt cu toţi idolii şi toate urîciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii dela tine; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura.
uMcJ De aceea părinţii vor mînca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mînca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vînturile pe toţi ceice vor mai rămînea din tine.
LJ Din pricina tuturor urîciunilor tale, îţi voi face ce n’am făcut niciodată, şi nici nu voi mai face vreodată.
3K_Jdin pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: «Iată am necaz pe tine, şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, supt ochii neamurilor.
)JKJDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă aţi fost mai îndărătnici decît neamurile cari vă înconjoară; pentrucă n’aţi urmat poruncile Mele şi n’aţi împlinit legile Mele, şi n’aţi lucrat nici măcar după legile neamurilor cari vă înconjoară; –
TI!JDar el s’a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele, şi s’a făcut mai vinovat decît neamurile şi ţările de primprejur; căci a nesocotit legile Mele, n’a urmat poruncile Mele.
H-JAşa vorbeşte Domnul, Dumnzeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sînt ţări.
-GSJDin aceştia să mai iei iarăş vreo cîţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregei case a lui Israel.“
[F/JTotuş ia vreo cîţiva peri din ei, şi strînge-i în poalele hainei tale.
xEiJO treime din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii, cînd se vor împlini zilele împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vînt, căci voi trage sabia după ei.
,D SJ„Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras, şi trece-o peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cîntărit, şi împarte părul.
CJVor duce lipsă de pîne şi de apă, se vor uimi unii de alţii, şi se vor sfîrşi din pricina nelegiuirii lor.“
GBJEl mi-a mai zis: „Fiul omului, iată că voi sfărîma toiagul pînii la Ierusalim, aşa că vor mînca pîne cu cîntarul, şi cu necaz, şi vor bea apă cu măsură şi cu groază.
AJEl mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pînea pe ea.“
@JEu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n’a fost pîngărit niciodată; din tinereţea mea şi pînă acum, niciodată n’am mîncat dintr’un dobitoc mort sau sfîşiat, şi nicio carne necurată n’a intrat în gura mea.“
?J Şi Domnul a zis: „Aşa îşi vor mînca pînea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre cari îi voi izgoni.“
m>SJ Hrana s’o mănînci ca turte de orz, pe cari le vei coace în faţa lor cu balegă de om.“
={J Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură şi anume cîte o şesime de hin; vei bea din ea din cînd în cînd.
</J Hrana pe care o vei mînca, s’o mănînci cu cîntarul şi anume cîte douăzeci de sicli pe zi: să mănînci din ea din cînd în cînd.
G;J Ia-ţi şi grîu, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le într’un vas, şi fă pîne din ele cîte zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouă zeci de zile să mănînci din ele.
:9JŞi iată, voi pune funii peste tine, ca să nu poţi să te întorci de pe o coastă pe alta, pînă nu vei împlini zilele împresurării tale.
{9oJApoi întoarce-ţi faţa şi braţul desgolit spre Ierusalimul împresurat, şi prooroceşte împotriva lui.
?8wJDupă ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun cîte o zi pentru fiecare an.
:7mJÎţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile, în cari să porţi nelegiuirea casei lui Israel.
)6KJApoi culcă-te pe coasta stîngă, şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; cîte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor.
_57JIa o tigaie de fer, şi pune-o, ca un zid de fer, între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie împresurată, şi s’o strîmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel!
_47JÎnfăţişează-o împresurată, zideşte întărituri în jurul ei, înconjoară-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împrejurul ei, şi ridică berbeci de fer împotriva ei de jur împrejur.
s3 aJ„Şi tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta, şi sapă pe ea cetatea Ierusalimului.
d2AJDar cînd îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, ca să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte! Căci sînt o casă de îndărătnici!»
1 JÎţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sînt o casă de îndărătnici!
0JCăci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu cari te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.
/-JDuhul a intrat în mine, şi m’a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă!“
4.aJM’am sculat, şi m’am dus în vale; şi iată că slava Domnului s’a arătat acolo, aşa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pămînt.
-JŞi mîna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!“
<,qJDar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentrucă a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mîntui sufletul!“
++OJDacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
@*yJDar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce dela răutatea lui şi dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mîntui sufletul!
)JCînd voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!
!(;J„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
H' JDupă şapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
0&YJAm ajuns la Tel-Abib, la robii de război cari locuiau la rîul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.
%yJCînd m’a răpit Duhul şi m’a luat, mergeam amărît şi mînios, şi mîna Domnului apăsa tare peste mine.
-$SJ Am auzit şi vîjăitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lîngă ele, şi dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt.
#'J Şi Duhul m’a răpit, şi am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s’a ridicat din locul ei.
7"gJ Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!»
!J El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun!
 1J Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sînt o casă de îndărătnici!“
yJIată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor.
-SJDar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentrucă nu vrea să M’asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
=sJNu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimete la ele, te-ar asculta!
ykJCăci nu eşti trimes la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel.
b=JEl mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!
>uJEl mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!“ – L-am mîncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
GJAm deschis gura, şi mi-a dat să mănînc sulul acesta.
 %JEl mi-a zis: „Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!“
#J A desfăşurat-o înaintea mea, şi era scrisă şi pe dinlăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plîngeri şi gemete.
pYJ M’am uitat, şi iată că o mînă era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul.
+OJTu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănîncă ce-ţi voi da!“
}sJCi să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sînt nişte îndărătnici!
I JTu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sînt nişte mărăcini şi spini lîngă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuş nu te teme de cuvintele lor şi nu te spăimînta de feţele lor, căci sînt o casă de îndărătnici.
7JFie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sînt o casă de îndărătnici – vor şti totuş că în mijlocul lor este un prooroc.
)JDa, copiii aceştia la cari te trimet, sînt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!»
eCJEl mi-a zis: „Fiul omului, te trimet la copiii lui Israel, la aceste «popoare îndărătnice,» cari s’au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, pînă în ziua de azi.
T~~@}m}|| {zqzyQxxBwwvuutSsrrr/ppwp?onnm4llEkwk@jjihhgMfeGdccYba``(_z^Q] [[IZSYY1XX)VV,U_SSR*QPPONMM/L~KKJAIGH-GmG5FFEzDDCGBBBVA@?>=<8viJIată că toate sufletele sînt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
uyJ„Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel.
!t;J„Pentruce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mîncat aguridă, şi copiilor li s’au sterpezit dinţii?“
4s eJCuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
rJŞi toţi copacii de pe cîmp vor şti că Eu, Domnul, am pogorît copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.
nqUJŞi anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod, şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni supt el, tot ce are aripi se va odihni supt umbra ramurilor lui.
sp_JAşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vîrful unui cedru mare, şi o voi pune la pămînt. Voi rupe din vîrful ramurilor lui o mlădiţă fragedă, şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.
PoJDar toţi fugarii din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi ceice vor mai rămînea vor fi risipiţi în toate vînturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.“
8niJÎmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon, şi acolo îl voi judeca pentru abaterea săvîrşită de el faţă de Mine.
bm=JDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucît a nesootit jurămîntul făcut în Numele Meu, şi a rupt legămîntul Meu, voi face să se întoarce asupra capului lui lucrul acesta.
&lEJEl a nesocotit jurămîntul, pînă într’atît, că a rupt legămîntul, ba încă şi-a dat mîna, şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!
Bk}JAşa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, cînd se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.
kjOJ„Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurămîntul şi al cărui legămînt l-a rupt, lîngă el, în mijlocul Babilonului va muri!
wigJDar el s’a răsculat împotriva lui, şi a trimes soli în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Celce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legămîntul?“
h/Jca împărăţia să rămînă smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legămîntul, rămînîndu-i credincios.
gJ A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legămînt cu el, şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el,
lfQJ „Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?“ Şi spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpetenile lui, şi i-a dus cu el în Babilon.
4ecJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
,dQJ Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vîntul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.“
&cEJ „Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintîi rădăcinile, şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s’o scoată din rădăcinile ei.
!b;JViţa era sădită într’un pămînt bun, lîngă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod, şi să se facă o viţă minunată“.
(aIJMai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că din pămîntul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el, şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s’o ude mai mult decît pe stratul în care era sădită.
`JLăstarul acesta a crescut, şi s’a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau supt el. Astfel s’a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari, şi a făcut mlădiţe.
_#Ja luat şi din sămînţa ţării şi a pus-o într’un pămînt roditor; a pus-o lîngă o apă mare, şi a sădit-o ca pe o salcie.
^JA rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într’o ţară de negoţ, şi a pus-o într’o cetate de negustori;
@]yJşi zi: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe, a venit în Liban, şi a luat vîrful unui cedru.
X\)J„Fiul omului, spune o vorbă cu tîlc, spune o pildă casei lui Israel,
3[ cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
-ZSJ?ca să-ţi aduci aminte de trecut şi să roşeşti, şi să nu mai deschizi gura de ruşine, cînd îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.“
SYJ>Voi face legămîntul Meu cu tine, şi vei şti că Eu sînt Domnul,
_X7J=Atunci îţi vei aduce aminte de purtarea ta, te vei ruşina, cînd vei primi la tine pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe cari ţi le voi dat ca fiice, dar nu pe temeiul legămîntului făcut cu tine.
WJV5J;Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îţi voi face întocamai cum ai făcut şi tu, care au nesocotit jurămîntul, rupînd legămîntul!
aU;J:Trebuie să-ţi porţi, în adevăr, nelegiuirile şi urîciunile, zice Domnul.“
IT J9mai înainte de vădirea răutăţii tale, cînd ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi, şi ale fiicelor Filistenilor, cari te dispreţuiesc de jur împrejur!
QSJ8Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în vremea mîndriei tale,
R7J7Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce iarăş la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăş la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce iarăş la starea voastră de mai înainte.
|QqJ6ca să-ţi suferi ocara, şi să roşeşti pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mîngîiere.
[P/J5Voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiicelor ei, şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor,
@OyJ4Tu, care uşurai vina surorilor tale, prin purtrea ta, sufere acum urmările răutăţii tale; prin păcatele tale, prin cari te-ai făcut mai urîcioasă decît ele, acum le faci mai uşoară vina decît a ta; deaceea acopere-te de ruşine, şi poartă-ţi ocara, fiindcă ai uşurat vina surorilor tale!
RNJ3Samaria n’a făcut nici jumătate din păcatele tale; urîciunile tale au fost mai multe decît ale ei, aşa că ai uşurat vina surorilor tale prin toate urîciunile pe cari le-ai făcut acum.
MJ2Ele s’au semeţit, şi au făcut urîciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cînd am văzut lucrul acesta.
VL%J1Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într’o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit.
KJ0Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că sora ta Sodoma, şi fiicele ei n’au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale.
HJ J/Tu nu numai că ai umblat pe căile lor, şi ai săvîrşit aceleaşi urîciuni, ci, ca şi cum atît ar fi fost prea puţin, ai fost mai stricată decît ele în toate purtările tale.
JI J.Sora ta cea mai mare, care locuieşte la miază-noapte de tine, este Samaria, ea şi fiicele ei; şi sora ta cea mai mică este Sodoma şi fiicele ei, şi locuieşte la miază-zi de tine.
dHAJ-Tu eşti fata mamei tale, care s’a desgustat de bărbatul şi copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale, cari s’au desgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o Hetită şi tatăl vostru un Amorit.
GJ,„Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: «Cum este mama aşa şi fata!»
F+J+Pentru că nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţei tale, ci M’ai aţîţat prin toate aceste lucruri, iată, voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Domnul, Dumnezeu, ca să nu mai săvîrşeşti alte nelegiuiri cu toate urîciunile tale!“
EwJ*Îmi voi potoli mînia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.
8DiJ)Îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta, şi nu vei mai da plată de curvă.
qC[J(Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.
hBIJ'Te voi da în mînile lor; îţi vor surpa casele de curvie, şi îţi vor nimici înălţimile; te vor desbrăca de hainele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe, şi te vor lăsa goală, goală de tot.
!A;J&Te voi judeca aşa cum se judecă femeile prea curve şi ucigătoare de copii, şi voi face din tine o jertfă sîngeroasă a urgiei şi geloziei.
*@MJ%de aceea, iată, voi strînge pe toţi ibovnicii cu cari te desmierdai, pe toţi aceia pe cari i-ai iubit şi pe toţi aceia pe cari i-ai urît, da, îi voi strînge împotriva ta din toate părţile, îţi voi desveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea.
? J$Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urîcioşi, şi din pricina sîngelui copiilor tăi, pe cari li i-ai dat,
?>yJ#„De aceea, ascultă, curvo, Cuvîntul Domnului!
g=GJ"Ai fost cu totul altfel decît celelalte curve, întrucît nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decît altele.“
J< J!Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai cîştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
_;7J Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
3:_Jzidindu-ţi case de curvie la toate colţurile uliţelor, şi făcîndu-ţi înălţimi în toate pieţele; n’ai fost nici măcar ca o curvă care-şi cere plata.
9/JCe slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, cari sînt fapta unei ibovnice dedate la curvie,
v8eJŢi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi pînă în Haldea, dar nici acolo nu te-ai săturat.
s7_JApoi ai curvit cu Asirienii, pentrucă erai fără saţ; ai curvit cu ei, şi tot nu te-ai săturat.
i6KJDar iată că Mi-am întins mîna împotriva ta, am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rînduisem, te-am lăsat în voia vrăjmaşelor tale, fiicele Filistenilor, cari au roşit de purtarea ta nelegiuită.
5{JAi curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile, ca să Mă mînii.
B4}JLa toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înălţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii.
Y3+Jţi-ai zidit case de curvie, ţi-ai făcut înălţimi în toate pieţele.
h2IJDupă toate aceste răutăţi ale tale, – (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), –
>1uJŞi în mijlocul tuturor urîciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţei tale, cînd erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sîngele tău!
^05Jde Mi-ai mai junghiat fiii, şi i-ai dat, trecîndu-i prin foc în cinstea lor?
)/KJ„Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe cari Mi-i născusei, şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mîncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale,
b.=JPînea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămîie cu un miros plăcut. Iată ce s’a întîmplat, zice Domnul Dumnezeu!“
-JŢi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămîia Mea.
.,UJŢi-ai luat pînă şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint, pe cari ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu cari ai curvit.
R+JAi luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut înălţimi pe cari le-ai împodobit cu toate colorile, şi ai curvit pe ele: aşa cum nu s’a întîmplat şi nici nu se va mai întîmpla vreodată.
<*qJ„Dar te-ai încrezut în frumuseţa ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, şi te-ai dat lor.
6)eJŢi s’a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţa ta; căci era desăvîrşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.“
( J Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in supţire, cu mătasă şi cusături cu fir. Ai mîncat floarea făinei, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţă desăvîrşită, ba ajunsesei chiar împărăteasă.
_'7J ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.
g&GJ Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mînă, şi o salbă la gît;
"%=J Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in supţire, şi te-am îmbrăcat în mătasă.
i$KJ Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sîngele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.
*#MJCînd am trecut Eu pe lîngă tine, M’am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoprit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legămînt cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
n"UJTe-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe cîmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţă desăvîrşită; ţi s’au rotunjit ţîţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
W!'JAtunci Eu am trecut pe lîngă tine, te-am văzut tăvălită în sîngele tău, şi am zis: „Trăieşte chiar şi în sîngele tău!“ Da, ţi-am zis: „Trăieşte chiar şi în sîngele tău!“
Z -JOchiul nimănui nu s’a îndurat de tine, ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe cîmp, aşa de scîrbă le era de tine, în ziua naşterii tale.
a;JLa naştere, în ziua cînd te-ai născut, buricul nu ţi s’a tăiat, n’ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n’ai fost frecată cu sare, şi nici n’ai fost înfăşată în scutece.
J JŞi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: „Prin obîrşia şi naşterea ta eşti din ţara Cananiţilor; tatăl tău era Amorit, şi mama ta Hetită.
DJ„Fiul omului, arată Ierusalimului urîciunile lui!
3 cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
nUJVoi preface ţara într’un pustiu, pentrucă au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.“
;oJÎmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.
7gJDeaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
2]JIată, cînd era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cît mai puţin acum, dupăce l-a mistuit şi l-a ars focul, s’ar mai putea face vreo lucrare din el?
JIată că este pus pe foc să ardă; dupăce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?
JIa oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cîrlig de atîrnat ceva în el?
9J„Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decît orice alt lemn, viţele de vie mai mult decît cele ce sînt printre copacii din pădure?
4 eJCuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
;oJEi vă vor mîngîia, cînd le veţi vedea purtarea şi faptele, şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ieruslimului, zice Domnul, Dumnzeu.“
#Jtot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi mîngîia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.
ucJTotuş, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimet împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvîrşire din el oamenii şi vitele,
OJşi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea – zice Domnul, Dumnezeu – că n’ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mîntui sufletul prin neprihănirea lor.“
+OJSau dacă aş trimete ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
4aJşi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu, – că n’ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.
, QJSau dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
A {Jşi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n’ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu.
N J„Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, cari ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n’ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,
2 ]Jchiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mîntui decît sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.“
 +J „Fiul omului, cînd va păcătui o ţară împotriva Mea, dedîndu-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mîna împotriva ei, – dacă îi voi sfărîma toiagul pînii, dacă îi voi trimete foametea, dacă îi voi nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele,
4cJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
SJ ca să nu se mai rătăcească dela Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!“ –
ykJ Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celuice întreabă,
T!J Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvînt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mîna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.
NJÎmi voi întorce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvîrşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul!
JCăci orice om din casa lui Israel, sau din străinii cari locuiesc pentru o vreme în Israel, care s’a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile dela ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, – Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.
H JDe aceea, spune casei lui Israel: «Aşa vobeşte Domnul, Dumnezeu: «Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile dela toate urîciunile voastre!
Jca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, cari s’au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.»
hIJDe aceea vorbeşte-le, şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceeace l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimei idolilor lui,
GJ„Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?
8~kJŞi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
^} 7JCîţiva din bătrînii lui Israel au venit la mine şi au şezut înaintea mea.
;|oJ de aceea nu veţi mai avea vedenii înşelătoare, şi nu veţi mai rosti proorocii. Voi scoate din mînile voastre pe poporul meu, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“»
q{[J Pentrucă întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, şi pentrucă întăriţi mînile celui rău ca să-l împedecaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa, –
.zUJ Vă voi rupe măhramele, şi voi scoate pe poporul Meu din mînile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mînile voastre; şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
y J De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe perinuţele voastre prin cari prindeţi sufletele ca păsările; deaceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe cari le prindeţi ca păsările!
Ax{J Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru cîţiva pumni de orz şi cîteva bucăţi de pîne, ucizînd nişte suflete, cari n’ar trebui să moară, şi făcînd să trăiască nişte suflete cari n’ar trebui să trăiască, înşelînd astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.
$wAJ Spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de cele ce cos perinuţe pentru subsiori, şi fac măhrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?
)vKJ Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi privirile împotriva fiicelor poporului tău, cari proorocesc după gustul inimii lor, şi prooroceşte împotriva lor!
,uQJ S’a isprăvit cu proorocii lui Israel, cari proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, cînd nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.»
NtJ Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este niciun zid! Şi s’a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos!
dsAJ Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt, şi i se vor desgoli temeliile; se va prăbuşi, şi veţi pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
?rwJ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.
xqiJ Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: «Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?»
+pOJ De aceea, spune celor ce-l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna.
=osJ Lucrurile acestea se vor întîmpla pentrucă ei rătăcesc pe poporul Meu, zicînd: «Pace!» cînd nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.
?nwJ «Mîna Mea va fi împotriva proorocilor, ale căror vedenii sînt înşelătoare şi ale căror proorocii sînt mincinoase; ei nu vor rămînea în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul Dumnezeu.
=msJ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeniile voastre sînt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu».
ClJ Nu sînt înşelătoare vedeniile, pe cari le aveţi, şi nu sînt mincinoase proorociile pe cari le rostiţi? Voi ziceţi: «Aşa vorbeşte Domnul!» în timp ce Eu n’am vorbit.
^k5J Vedeniile lor sînt înşelătoare, şi proorociile lor mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Domnul!» măcar că Domnul nu i-a trimes; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvîntul lor.
"j=J Voi nu v’aţi suit înaintea spărturilor, n’aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămîneţi tari în luptă, în ziua Domnului.
^i5J Proorocii tăi, Israele, sînt ca nişte şacali în mijlocul dărîmăturilor!
hwJ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de proorocii fără minte, cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic!
7ggJ „Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, cari proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: «Ascultaţi cuvîntul Domnului!
3f cJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
Ie J Deaceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvîntul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“
-dSJ „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: «Vedeniile pe cari le are el nu sînt aproape să se împlineacă, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate!»
9cmJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit apoi astfel:
Vb%J Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amînat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvînt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“
uacJ Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
s`_J De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvînt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. Deaceea spune-le: «Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!»
:_mJ «Fiul omului, ce înseamnă acest cuvînt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămîn neîmplinite?»
4^cJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
}]sJ Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul.“»
2\]J Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mînca pînea cu nelinişte, şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi jăfuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.
s[_J „Fiul omului, îţi vei mînca pînea tremurînd, şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază.
4ZcJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
dYAJ Dar voi lăsa din ei vreo cîţiva oameni cari vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urîciunile lor printre neamurile la cari vor merge, şi să ştie că Eu sînt Domnul.“»
XJ Atunci vor şti că Eu sînt Domnul, cînd îi voi împrăştia printre neamuri, şi îi voi risipi în felurite ţări.
(WIJ Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sînt de ajutor, şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vînturile, şi voi scoate sabia după ei.
%VCJ Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la Babilon, în ţara Haldeilor; dar nu-i va vedea, şi va muri acolo.
UU#J Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pămîntul cu ochii.
T!J Spune: «Eu sînt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce într’o ţară străină în robie.
1S[J Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Proorocia aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim, şi pe toată casa lui Israel, care se află acolo.»
kROJ „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: «Ce faci?»
HQ J Dimineaţa însă, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
>PuJ Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mîna, şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.
AO{J Să le pui pe umăr supt ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pămînt; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.“
VN%J Să spargi zidul supt ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo.
"M=J Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, supt ochii lor; dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie.
oLWJ De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie, şi pleacă ziua, supt ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sînt o casă de îndărătnici.
=KsJ „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, cari au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi n’aud; căci sînt o casă de răzvrătiţi.
3J cJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
dIAJ Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile, pe cari mi le descoperise Domnul.
NHJ Pe mine însă m’a răpit Duhul şi m’a dus iarăş, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinşii de război. Şi astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine.
GyJ Slava Domnului s’a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s’a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii.
F J După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
'EGJ Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urîciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.“»
~T}}|{{LzbyySxww3vBuMtts_r qgpp'onmm=llikk^jj"ii hlgffeRddcjc.b;a`__]] \\[Z&YXXWVVZUT\SS RPQQP@NN>MzLiKKJQIISHHFEDD C*B?BAU@??,>>S=y<< ;:E: 988<7W6554m43221T06/T.T--,C+D*G))(k(3'&%%F$$S##[""!B fYjRa?`&n&i    l MJt\/1JAi mers pe calea sorei tale, deaceea, şi Eu îţi pun potirul ei în mînă.
.yJLucrurile acestea ţi se vor întîmpla, pentrucă ai curvit cu neamurile, pentrucă te-ai spurcat cu idolii lor.
Q-JSe vor purta cu ură cu tine; îţi vor ridica toate bogăţiile, şi te vor lăsa goală, goală de tot. Ruşinea necurăţiilor tale se va descoperi, ruşinea nelegiuirilor şi curviilor tale.
*,MJCăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, te dau în mînile acelora pe cari îi urăşti, în mînile acelora de cari ţi s’a înstrăinat inima.
7+gJVoi pune astfel capăt nelegiuirilor tale şi curviilor tale din ţara Egiptului. Aşa că nu-ţi vei mai îndrepta privirile spre ei, şi nu te ve mai gîndi la Egipt.
\*1JTe vor desbrăca de haine, şi vor lua podoabele scumpe cu cari te găteşti.
t)aJTe fac să-Mi simţi gelozia, şi se vor purta cu urgie cu tine. Îţi vor tăia nasul şi urechile, şi sămînţa ta va cădea lovită de sabie. Îţi vor lua fiii şi fiicele, şi ce-ţi va mai rămînea, va fi mîncat de foc.
k(OJEi vin împotriva ta cu arme, cară şi roţi, şi cu o mulţime de popoare. Cu scut, pavăză şi coifuri, înaintează de toate părţile împotriva ta. Lor le încredinţez judecata, şi te vor judeca după legile lor
]'3Jpe Babiloneni şi pe toţi Haldeii, căpitani, voivozi şi domni, şi pe toţi copiii Asiriei împreună cu ei, tineri şi plăcuţi, toţi dregători şi căpetenii, oameni vestiţi, toţi călări pe cai.
H& JDeaceea, Oholiba, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aţîţ împotriva ta pe ibovnicii tăi, de cari ţi-ai înstrăinat inima, şi-i aduc din toate părţile împotriva ta:
%/JAstfel, ţi-ai înoit iarăş nelegiuirile tinereţei tale, cînd Egiptenii îţi strîngeau ţîţele, din pricina sînului tău fecioresc.
$ JEa s’a aprins după nişte necuraţi, a căror carne era ca a măgarilor, şi a căror apropiere era ca a armăsarilor.
#JDar ea şi-a înmulţit curviile tot mai mult, gîndindu-se iarăş la zilele tinereţei ei, cînd curvea în ţara Egiptului.
!";JŞi cînd şi-a dezgolit ea necurăţia, şi-a descoperit goliciunea, şi inima Mea s’a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase şi de soru-sa.
:!mJŞi copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste, şi au spurcat-o cu curviile lor. Aşa că ea s’a spurcat cu ei, şi apoi inima i s’a înstrăinat de ei.
G Jla cea dintîi privire, şi le-a trimes soli în Haldea.
b=Jcu brîie împrejurul coapselor lor, cu turbane de felurite colori pe cap, toţi avînd înfăţişarea unor viteji, după felul Babilonenilor, a căror ţară de naştere este Haldea; şi s’a aprins după ei,
%CJEa a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri nişte zugrăveli de bărbaţi, nişte icoane de Haldei zugrăviţi cu coloare roşie,
RJ Am văzut că se spurcase, întocmai ca cea dintîi din amîndouă.
H J Ea s’a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători şi căpetenii, vecinii ei, îmbrăcaţi în chip strălucit, călăreţi călări pe cai, toţi tineri şi plăcuţi.
!J Sora ei Oholiba a văzut lucrul acesta, şi a fost mai fără frîu, de cît ea în patima ei; şi a întrecut pe soru-sa în curvii.
8iJ Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele, şi pe ea au ucis-o cu sabia, de i s’a dus vestea printre femei, după judecăţile făcute de ei asupra ei.
{J De aceea, am dat-o în mînile ibovnicilor ei, în mînile copiilor Asiriei, pentru cari se aprinsese de dragoste.
=sJNu s’a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceştia se culcaseră cu ea din tinereţa ei, îi atinseseră sînul fecioresc, şi îşi vărsaseră curviile peste ea.
9JEa a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s’a spurcat cu toţi aceia pentru cari umbla nebună, s’a spurcat cu toţi idolii lor.
Jîmbrăcaţi cu ştofe văpsite în albastru, dregători şi căpetenii, toţi tineri şi plăcuţi, călăreţi călări pe cai.
zmJOhola nu Mi-a fost credincioasă; s’a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după Asirieni, vecinii ei,
5JCea mai mare se chema Ohola, şi sora ei Oholiba. Erau ale Mele, şi au născut fii şi fiice.“ Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul.
JEle au curvit în Egipt, au curvit în tinereţa lor; acolo le-au fost strînse ţîţele, acolo le-a fost atîns sînul fecioresc.
KJ„Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiaşi mame.
3 cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
7JÎmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mîniei Mele, şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.“
0YJCaut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!
/WJPoporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!
5 cJProorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!“ Şi Domnul nu le-a vorbit!
/ WJCăpeteniile lui sînt în mijlocul lui ca nişte lupi cari îşi sfîşie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
F JPreoţii lui calcă Legea Mea şi Imi pîngăresc lucrurile Mele sfînte, nu fac nici o deosebire între ce este sfînt şi ce nu este sfînt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii dela Sabatele Mele, şi sînt pîngărit în mijlocul lor.
d AJMai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfăşie prada; pun mîna pe bogăţii şi lucruri scumpe, şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
yJ„Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţită, şi neudată de ploaie în ziua mîniei.“
4cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
#?JCum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi.“
lQJDa, vă voi strînge şi voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele şi vă veţi topi în el.
jMJCum se strînge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strînge şi Eu în mînia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.
5JDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi ajuns nişte sgură, iată că vă voi strînge în mijlocul Ierusalimului.
6eJ„Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte sgură; toţi sînt aramă, cositor, fer, plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte sgură de argint.
4cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
s_JVei fi spurcată astfel de tine însăţi înaintea neamurilor, şi vei şti că Eu sînt Domnul.“
-JTe voi risipi printre neamuri, te voi răspîndi în felurite ţări, şi îţi voi nimici cu desăvîrşire necurăţia din mijlocul tău.
!;JÎţi va suferi inima, şi Îţi vor fi mînile destul de tari în zilele cînd voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi lucra.
~J „De aceea, iată că bat din mîni, din pricina lăcomiei pe care ai avut-o, şi din pricina sîngelui vărsat în mijlocul tău.
9}kJ În tine, se iau daruri pentru vărsare de sînge. Tu iei dobîndă şi camătă, jăfuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.“
K|J În mijlocul tău, fiecare se dedă la urîciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sînge cu noră-sa, fiecare necinsteşte pe soru-sa, fiica tatălui său.
{J În mijlocul tău, se descopere goliciunea tatălui; în mijlocul tău, este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
z)J În tine sînt bîrfitori, ca să verse sînge; în tine se mănîncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrînări.
Wy'JTu Îmi nesocoteşti locaşurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
zxmJÎn tine, tatăl şi mama sînt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sînt asupriţi.
qw[JIată că în tine, toţi voivozii lui Israel îşi întrebuinţează puterea ca să verse sînge.
v JCei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca spurcată şi plină de turburări!
u3JTe-ai făcut vinovată din pricina sîngelui pe care l-ai vărsat, şi te-ai spurcat prin idolii pe cari i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele, şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri şi de batjocură printre toate ţările.
+tOJSpune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cetate, care verşi sînge în mijlocul tău, ca să-ţi vină ziua, şi care-ţi faci idoli ca să te spurci!
s J„Şi tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sînge? Pune-i înainte toate urîciunile ei!
4r eJCuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
qJ Vei fi ars de foc; sîngele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.“
=psJÎmi voi vărsa mînia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, şi te voi da în mînile unor oameni cari sfîşie şi care nu lucrează decît la nimicire.
~ouJBagă-ţi sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta de naştere, te voi judeca!
xniJÎn mijlocul vedeniilor cu cari te înşală ei şi în mijlocul proorociilor mincinoase pe cari ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea lor este la culme.
zmmJ„Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon şi despre ocara lor. Spune: „Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!
;loJVoi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decît la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mîna căruia o voi încredinţa.“
Ak{JAşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!
jJŞi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai cînd nelegiuirea este la culme!
{ioJDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătîndu-vă păcatele în toate faptele voastre; pentrucă vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mîna lui!
]h3JCopiii lui Israel nu văd în aceasta decît nişte vrăjitorii deşerte, ei cari au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.
g+JSorţul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare.
?ewJSă faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.
ldQJ„Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amîndouă trebuie să iasă din aceeaş ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate.
4ccJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
gbGJŞi Eu voi bate din mîni de bucurie, şi Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!“
a1JStrînge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşează-te, întoarce-te la stînga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile!
I` JCa să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, deaceea am tras sabia, ameninţîndu-i la toate porţile lor. Vai! e făcută să fulgere, şi ascuţită pentru măcel!
T_!J„Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi bate din mîni! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte de toate părţile.
^3J Da, încercarea s’a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cîrmuire, care nesocoteşte totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu!“
`]9J Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voivozilor lui Israel, cari sînt daţi pradă săbiei împreună cu poporul Meu; deaceea bate-te pe coapsă!
\J A dat-o la lustruit, ca s’o apuce cu mîna; este ascuţită sabia, şi lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelăreşte.
&[EJ Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn…
Z J „Fiul omului, prooroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul. Zi: „Sabia, da, sabia este ascuţită, şi lustruită.
4YcJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
BX}JŞi dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?“ să răspunzi: „Pentru că vine o veste“… Cînd va veni, toate inimile se vor înspăimînta, toate mînile vor slăbi, toate sufletele se vor mîhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!…
Iată că vine, a sosit, – zice Domnul, Dumnezeu!“
|WqJŞi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi, şi cu amărăciunea în suflet, gemi supt privirile lor!
V}JŞi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.
aU;JPentrucă vreau să nimicesc cu desăvîrşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentruca să lovească orice făptură, dela miazăzi pînă la miază noapte.
UT#JSpune ţării lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvîrşire în mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.
S+J„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim, şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, prooroceşte împotriva ţării lui Israel!
7R kJŞi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
uQcJ1Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face într’una la pilde!“
lPQJ0Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nici de cum!“
;OoJ/Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, dela miazăzi pînă la miazănoapte.
-NSJ.„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre miazăzi, şi vorbeşte împotriva locurilor de miazăzi! Prooroceşte împotriva pădurii din cîmpiile de miazăzi!
4McJ-Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
fLEJ,Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Mă voi purta cu voi avînd în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu.“
\K1J+Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu cari v’aţi spurcat; şi vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe cari le-aţi făcut.
!J;J*Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.
dIAJ)Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, dupăce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari sînteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor.
RHJ(Căci pe muntele Meu cel sfînt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mîncare, cele dintîi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina.
GJ'Acum, casa lui Israel, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri! După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai pîngări Numele Meu cel sfînt cu darurile voastre de mîncare şi cu idolii voştri!
jFMJ&Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici şi pe ceice nu-Mi sînt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sînt străini, dar nu vor merge iarăş în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
[E/J%Vă voi trece pe supt toiag, şi vă voi pune supt mustrarea legămîntului.
DJ$Cum M’am judecat cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, – zice Domnul Dumnezeu.
fCEJ#Vă voi aduce în pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.
/BWJ"Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v’am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.
#A?J!Pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.
7@gJ Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, cînd ziceţi: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!“
?JDa, aducîndu-vă darurile de mîncare, trecîndu-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!
?>wJDeaceea spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voiţi voi să spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergînd după urîciunile lor?
!=;JEu i-am întrebat: „Ce sînt aceste înălţimi, la cari vă duceţi?“ De aceea li s’a dat numele de «înălţimi» pînă în ziua de azi!
W<'JŞi anume, cînd i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mîncare cari Mă mîniau, acolo şi-au ars mirezmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.
Y;+J„De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Părinţii voştri M’au batjocorit şi mai mult, arătîndu-se necredincioşi faţă de Mine.
;:oJI-am spurcat prin darurile lor de mîncare, cînd treceau prin foc pe toţi întîii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel, şi să le arăt că Eu sînt Domnul.“
n9UJBa încă le-am dat şi legi cari nu erau bune, şi porunci prin cari nu puteau să trăiască.
48aJpentrucă n’au împlinit poruncile Mele, şi au lepădat învăţăturile Mele, au pîngărit Sabatele mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor.
"7=JÎn pustie, Mi-am ridicat iarăş mîna spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări,
'6GJDar Mi-am tras mîna înapoi, şi am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
f5EJDar fiii s’au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N’au umblat după rînduielile Mele, n’au păzit şi n’au împlinit poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi au pîngărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mînia împotiva lor în pustie.
4JSfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sînt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
3 JEu sînt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rînduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le.
.2UJAtunci am zis fiilor lor în pustie: „Nu vă luaţi după rînduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!
a1;JDar m’am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit, şi nu i-am stîrpit în pustie.
;0oJşi aceasta pentrucă au lepădat poruncile Mele şi n’au urmat legile Mele, şi pentrucă au pîngărit Sabatele Mele, căci inima nu li s’a depărtat dela idolii lor.
R/JChiar şi în pustie Mi-am ridicat mîna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărîsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările;
. JDar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
^-5J Dar casa lui Israel s’a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N’au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi Mi-au pîngărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gînd să-Mi vărs mînia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.
,J Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentruca să ştie că Eu sînt Domnul, care-i sfinţesc.
+#J Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe cari trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele.
Q*J Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului, şi i-am dus în pustie.
B)}J Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor printre cari se aflau, şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului.
>(uJDar ei s’au răzvrătit împotriva Mea, şi n’au vrut să Mă asculte. Niciunul n’a lepădat urîciunile, cari îi atrăgeau privirile, şi n’au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gînd să-Mi vărs mînia peste ei, să-Mi sleiesc mînia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.
,'QJAtunci le-am zis: „Lepădaţi fiecare urîciunile cari vă atrag privirile, şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
]&3JÎn ziua aceea, Mi-am ridicat mîna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într’o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
%JSpune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «În ziua cînd am ales pe Israel, Mi-am ridicat mîna spre sămînţa casei lui Iacov, şi M’am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mîna spre ei, şi am zis: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!“
y$kJ„Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urîciunile părinţilor lor!
n#UJ„Fiul omului, vorbeşte bătrînilor lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.“
8"kJŞi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
.! WJÎn al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrînii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, şi au şezut jos înaintea mea.
P JDin mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mîncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cîrmuitor. Aceasta-i o cîntare de jale şi va sluji drept cîntare de jale.“
\1J Şi acum este sădită în pustie, într’un pămînt uscat şi fără apă.
?wJ Dar a fost smulsă cu mînie şi aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s’au uscat, şi le-a mîncat focul.
_7J Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
)J „Mamă-ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.
PJ I-au pus un belciug în nări, l-au pus într’o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într’o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.“
-JDar împotriva lui s’au înşiruit neamurile din toate ţinuturile de prin prejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.
9JA năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s’a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
nUJEl a umblat cu leii, s’a făcut leuţ, a învăţat să sfîşie prada, şi a mîncat oameni.
JLeoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s’a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l-a făcut leuţ.
7JNeamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.
~uJA crescut pe unul din puii ei, care s’a făcut un leuţ, învăţat să sfîşie prada; şi a mîncat oameni.
Jşi zi: „Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.
G J„Tu însă, fă o plîngere asupra domnului lui Israel,
J Căci Eu nu doresc moartea celuice moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.“
7gJLepădaţi dela voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentruce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?
c?JDe aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă dela toate fărădlegile voastre, pentruca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.
2]JCasa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă.“ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sînt drepte?
 JPentrucă îşi deschide ochii şi se abate dela toate fărădelegile pe cari le-a săvîrşit, va trăi şi nu va muri.“
 {JDar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.
5 cJDacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o.
4 aJVoi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!“ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sînt drepte?
: mJÎnsă dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urîciunile celui rău, s’ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentrucă s’a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.
 3JDoresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
{JToate fărădelegile pe cari le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.
A{JDar dacă cel rău se întoarce dela toate păcatele pe cari le-a săvîrşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.
pYJSufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.
lQJ„Voi însă ziceţi: „Pentruce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?“ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!
+OJDar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit dela alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!“
RJîşi abate mîna dela nelegiuire, nu ia nici dobîndă nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit.
!Jnu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pînea lui celui flămînd şi acopere cu o haină pe cel gol,
%Jdacă fiul acela nu mănîncă pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său,
pYJDar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel;
eCJ împrumută cu dobîndă şi ia camăta, s’ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvîrşit toate aceste urîciuni, de aceea trebuie să moară. Sîngele lui să cadă asupra capului lui!
~J asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urîciuni,
}3J dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănîncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său,
{|oJ „Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mînie, care varsă sînge, sau care face ceva de felul acesta;
.{UJ care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrînd cu credincioşie, – omul acela este drept, şi va trăi negreşit, zice Domnul, Dumnezeu.“
z1Jcare nu împrumută cu dobîndă şi nu ia camătă, care îşi abate mîna dela nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul,
>yuJcare n’asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pînea lui celui flămînd şi înveleşte cu o haină pe cel gol,
dxAJcare nu mănîncă pe munţi carne jerfită idolilor, şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său, şi nu se apropie de nevastă-sa în timpul necurăţeniei ei,
]~~I}} |?{zz%yxx$wvvKuu tessRrr/qpoobnnXmml5kCk jEiihhJgfeed^cc7cbat``_5^X]]\Z[[:Z@YXWW:VVUXTT/SRR QPOO-NMM5L%KJIH{GGGSFqEEnDD&CBB A4@??>>2=<<0;;l::V9887$66I554u332t110l0/{..b--,u++*)((M'p&%%"$$#i"~! }ffzW)\Lq<gp . d Q p )|- FjlMJIar pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri, şi-i voi risipi în felurite ţări.
Bk}JDe aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi-i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frînt, ca să-i cadă sabia din mînă.
hjIJ«Fiul omului, am frînt braţul lui Faraon, împăratul Egiptului; şi iată că nu-i vor lega rana ca să se vindece, nu-l vor obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze, şi să poată mîntui sabia.»
tiaJÎn anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întîi, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
whgJÎmi voi aduce astfel la îndeplinire judecăţile asupra Egiptului, şi vor şti că Eu sînt Domnul.»
Jg JLa Tahpanes se va întuneca ziua, cînd voi sfărîma jugul Egiptului, şi cînd se va sfîrşi mîndria tăriei lui; un nor va acoperi Tahpanesul, şi cetăţile lui vor merge în robie.
xfiJTinerii din On şi din Pi-Beset vor cădea ucişi de sabie, şi cetăţile acestea se vor duce în robie.
e/JVoi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, şi Noful cucerit ziua nameaza mare de vrăjmaşi.
}dsJÎmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetăţuia Egiptului, şi voi nimici cu desăvîrşire mulţimea din No.
xciJVoi pustii Patrosul, voi pune foc Ţoanului, şi-Mi voi aduce la îndeplinire judecăţile asupra Noului.
NbJ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Voi nimici idolii, şi voi stîrpi din Nof chipurile deşerte. Nu va mai fi niciun voivod din ţara Egiptului, şi voi răspîndi groaza în ţara Egiptului.
(aIJ Canalurile le voi seca, voi da ţara în mînile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!» –
5`cJ El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimeşi să nimicească ţara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului, şi vor umplea ţara de morţi.
_ J Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi pierde mulţimea Egiptului, prin mîna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
\^1J În ziua aceea nişte soli se vor duce din partea mea cu corăbiile să turbure Etiopia în liniştea ei; şi-i va apuca spaimă mare în ziua Egiptului; căci iată că lucrurile acestea se întîmplă!»
]}JŞi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi pune foc în Egipt, şi cînd toţi sprijinitorii lui vor fi zdrobiţi.
\J«Vor fi pustiiţi între alte ţări pustiite, şi cetăţile lui vor fi nimicite în mijlocul altor cetăţi nimicite.
E[JAşa vorbeşte Domnul: «Sprijinitorii Egiptului vor cădea, şi mîndria tăriei lui se va prăbuşi! Din Migdol pînă la Siene vor cădea loviţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.»
ZJEtiopia, Put, Lud, toată Arabia, Cub, şi fiii ţării unite cu ele, vor cădea împreună cu ei loviţi de sabie.»
4YaJSabia va pătrunde în Egipt, şi în Etiopia va fi groază, cînd vor cădea morţii în Egipt, cînd i se vor ridica bogăţiile, şi i se vor răsturna temeliile.
rX]JCăci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor.
}WsJ«Fiul omului, prooroceşte, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Văitaţi-vă!… Nenorocită zi!
4V eJCuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
U)J«În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel, şi-ţi voi deschide gura veselă în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sînt Domnul.»
T!JCa plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau ţara Egiptului; căci pentru Mine s’au ostenit, zice Domnul Dumnezeu.
aS;JDe aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că dau lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda, şi o va jăfui; aceasta va fi plata oastei lui!
3R_J«Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sînt jupuiţi, şi n’a luat dela Tir nicio plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.
zQmJÎn al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întîi a lunii întîi, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
VP%JÎmpărăţia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, cînd se întorcea spre ei. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.»
*OMJDa, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpînească peste neamuri.
8NiJVoi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de baştină, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă.
M7J Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:
«După patru zeci de ani, voi strînge pe Egipteni
din mijlocul popoarelor între cari îi voi risipi.
L9J Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate
în mijlocul altor ţări pustiite,
şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani.
Iar pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, şi-i voi împrăştia în felurite ţări.
#K?J Nici picior de om nu va trece prin ea,
nici picior de vită nu va trece prin ea,
şi va rămînea patru zeci de ani fără să fie locuită.
ZJ-J De aceea iată că am necaz pe tine şi pe rîurile tale,
şi voi preface ţara Egiptului într’un pustiu şi într’o pustietate,
de la Migdol pînă la Siena şi pînă la hotarele Etiopiei.
I7J Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sînt Domnul, pentru că a zis: «Nilul este al meu, eu l-am făcut!»
&HEJDe aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici cu desăvîrşire din mijlocul tău oamenii şi vitele.
(GIJCînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; cînd s’au proptit de tine, te-ai sfărîmat, şi le-ai scrintit şoldurile.»
F JŞi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sînt Domnul, pentrucă au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel.
bE=JTe voi arunca în pustie, pe tine şi pe toţi peştii din rîurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mîncare fiarelor pămîntului şi păsărilor cerului.
gDGJÎţi voi pune însă un cîrlig în fălci, voi lipi peştii rîurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul rîurilor tale, cu toţi peştii cari se află în ele, şi cari se vor lipi de solzii tăi.
{CoJVorbeşte, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul rîurilor tale, şi zici: «Rîul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!»
B-J„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi prooroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!
tA cJÎn anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
@JVor locui liniştiţi în ea, vor zidi case şi vor sădi vii; da, vor locui liniştiţi în ea, cînd Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celorce-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.“
?JAşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cînd voi strînge iarăş casa lui Israel din mijlocul popoarelor la cari este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor, şi vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.
f>EJAtunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toţi ceice-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.“
f=EJVoi trimete ciuma în el, voi face să curgă sîngele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul.
<-JSpune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Sidonule, şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi cînd Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.
_;7J„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, şi prooroceşte împotriva lui!
3:aJCuvîntul Domnului mi-a vobit astfel:
9JToţi cei ce te cunosc între popoare rămîn uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!“
~8uJPrin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pămînt, înaintea tuturor celor ce te privesc.
=7sJŢi s’a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pămînt, te dau privelişte împăraţilor.
X6)JPrin mărimea negoţului tău te-ai umplut de sîlnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scînteietoare.
5JAi fost fără prihană în căile tale, din ziua, cînd ai fost făcut, pînă în ziua cînd s’a găsit nelegiuirea în tine.
#4?JErai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scînteietoare.
13[J Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut.
q2[J „Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvîrşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvîrşit în frumuseţă.
41cJ Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
0}J Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mîna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
//J Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: «Sînt Dumnezeu,» măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, supt mîna celui ce te va ucide?
s._JTe vor arunca în groapă, şi vei muri ca ceice cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.
Q-Jiată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, cari vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pîngări frumuseţa.
q,[JDeaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă îţi dai ifose ca şi cînd ai fi Dumnezeu,
+7Jprin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s’a îngîmfat foarte mult.
*Jprin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale;
c)?JIată că eşti mai înţelept decît Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine;
W('J„Fiul omului, spune voivodului Tirului: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă ţi s’a îngîmfat inima şi ai zis: «Eu sînt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor», măcar că nu eşti decît om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi cînd ai fi Dumnezeu.
3' cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
q&[J$Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Eşti nimicit de tot, şi te-ai dus pentru totdeauna!“
%-J#Toţi locuitorii ostroavelor stau înmărmuriţi din pricina ta, împăraţii lor stau cu părul vîlvoi de groază, şi le tremură faţa!
$$AJ"Acum însă eşti sfărîmat de mări, negoţul tău a pierit în adîncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s’a cufundat odată cu tine!
4#aJ!Cînd ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pămîntului.
"/J În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: „Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?“
!JÎşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, şi cu mîhnire mare.
 3JVor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Îşi vor arunca ţărînă în cap şi se vor tăvăli în cenuşă.
wJŞi toţi vîslaşii, marinarii, toţi cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii şi vor păşi pe uscat.
T!JToate valurile mării se vor cutremura de ţipetele cîrmacilor tăi!
W'JBogăţiile tale, tîrgurile tale şi mărfurile tale, marinarii şi cîrmacii tăi, ceice îţi dreg crăpăturile corăbiilor, şi ceice fac schimb de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război cari sînt în tine, şi toată mulţimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua căderii tale.
ucJVîslaşii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt dela răsărit te va sfărîma în inima mărilor!
JCorăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! –
PJfăceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la tîrgul tău.
q[JHaranul, Canehul şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoţ cu tine;
1JNegustorii din Seba şi din Raema făceau negoţ cu tine; îţi plăteau cu cele mai bune mirezme, cu pietre scumpe şi aur, mărfurile tale.
r]JArabia şi toţi voivozii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.
J JDedanul făcea negoţ cu tine cu învelitori de pus pe cal.
 JVedanul şi Iavanul, dela Uzal, veneau la tîrgul tău; fer lucrat, casie şi trestie mirositoare, erau schimbate cu tine.
A{JDamascul făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe cari le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lînă albă.
)KJIuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grîu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale.
A{JSiria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la tîrgul tău de smaragd, purpură, şi materii pestriţe cu in supţire, mărgean şi agat.
3JCei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mînile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos.
Z-JCei din casa Togarmei aduceau la tîrgul tău cai, călăreţi şi catîri.
J Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale.
-SJ Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe cari le aveai din belşug. Veneau la tîrgul tău cu argint, cu fer, cu cositor şi cu plumb.
R J Cei din Arvad îţi umpleau zidurile cu războinicii tăi, şi oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei îşi atîrnau pavezele pe toate zidurile tale, şi-ţi desăvîrşeau astfel frumuseţa.
- SJ Cei din Persia, din Lud şi din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei îşi spînzurau în tine scutul şi coiful, şi-ţi dădeau strălucire.
O J Bătrînii Ghebalului şi lucrătorii lui iscusiţi erau la tine, şi-ţi dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine.
 JLocuitorii Sidonului şi Arvadului îţi erau vîslaşi, şi cei mai înţelepţi din mijlocul tău, Tirule, îţi erau cîrmaci.
6 eJPînzele cari-ţi slujeau ca steag erau de in subţire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră şi roşie, din ostroavele Elişei.
 Jlopeţile ţi le-au făcut din stejari de Basan, şi laviţele cu fildeş prins în cimişir, adus din ostroavele Chitim.
 JCu chiparoşi din Senir ţi-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ţi ridice catargurile;
r]JŢinutul tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrşit de frumos.
]3JSpune Tirului: «Tu, care stai pe malul mării, şi faci negoţ cu popoarele unui mare număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Tirule, tu ziceai: «Eu sînt de o desăvîrşită frumuseţă!»
Z-J„Şi tu, fiul omului, rosteşte această cîntare de jale asupra Tirului!
3 cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
JTe voi nimici cu desăvîrşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.“
$AJte voi pogorî împreună cu ceice se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adîncimile pămîntului, în singurătăţi vecinice, lîngă ceice s’au pogorît în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.
^5JCăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cînd te voi preface într’o cetate pustie, ca cetăţile cari n’au locuitori, cînd voi ridica împotriva ta adîncul, şi cînd te vor acoperi apele cele mari,
veJAcum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfîrşitul tău.
~7JEi fac o cîntare de jale asupra ta, şi-ţi zic: „Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de ceice străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, cari băgau groaza în toţi cei dimprejur!
}JToţi voivozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele, şi îşi lapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, şi stau pe pămînt; într’una tremură de groază, şi stau înmărmuriţi din pricina ta.
.|UJAşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu despre Tir: „Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.
K{JTe voi face o stîncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
qz[J Voi face să înceteze astfel glasul cîntecelor tale, şi nu se va mai auzi sunetul arfelor tale.
LyJ Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărîma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărîna ta.
x/J Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stîlpii mîndriei tale vor cădea la pămînt.
cw?J Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carălor, cînd va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într’o cetate cucerită,
vyJ Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.
+uOJEl va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri, şi va ridica scutul împotriva ta.
ztmJCăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc dela miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, cară, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.
qs[JCetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sînt Domnul.“
r#JVa rămînea o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!
q JEle vor dărîma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărîna, şi o voi face o stîncă goală.
+pOJdeaceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!
@oyJ„Fiul omului, pentrucă Tirul a zis despre Ierusalim: «Ha! Ha!» Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!“
in MJÎn anul al unsprezecelea, în ziua întîi a lunii, cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
m+JMă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi răzbuna pe ei.“
Hl Jaşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că Îmi întind mîna împotriva Filistenilor, nimicesc cu desăvîrşire pe Cheretiţi, şi prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării,
hkIJ„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă Filistenii s’au dedat la răzbunare, pentrucă s’au răzbunat în chip batjocoritor şi din adîncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor străveche,
)jKJÎmi voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mînia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.“
uicJ de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi întind mîna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvîrşire oamenii şi vitele, îl voi preface într’un pustiu, dela Teman pînă la Dedan; vor cădea loviţi de sabie.
0hYJ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă Edomul s’a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentrucă s’a făcut vinovat şi s’a răzbunat pe ea,
ggGJ Îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului! Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
'fGJ îl deschid şi-l dau în stăpînire fiilor Răsăritului împreună cu ţara Amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi printre neamuri copiii lui Amon.
;eoJ De aceea, deschid ţinutul Moabului din spre cetăţi, dinspre cetăţile lui dela hotare, cari sînt podoaba ţării şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,
dJ„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă Moabul şi Seirul au zis: «Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!»
Xc)Jde aceea, iată că Îmi întind mîna peste tine, şi te dau pradă neamurilor; te şterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul ţărilor, şi te nimicesc. Şi vei şti că Eu sînt Domnul!“
MbJCăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă ai bătut din mîni, şi ai dat din picior, pentrucă te-ai bucurat în chip batjocuritor şi din adîncul sufletului de ţara lui Israel,
a JVoi face din Raba un ocol de cămile, şi din ţara copiilor lui Amon o stînă de oi, ca să ştiţi că Eu sînt Domnul!
Z`-Jde aceea, iată, te dau în stăpînirea fiilor Răsăritului; ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine; îţi vor mînca roadele, şi îţi vor bea laptele.
_-JSpune copiilor lui Amon: „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă ai zis: „Ha! Ha!“ sfîntului Meu Locaş, cînd era pîngărit, ţării lui Israel, cînd era pustiită, şi casei lui Iuda, cînd se ducea în robie,
i^KJ„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre copiii lui Amon, şi prooroceşte împotriva lor!
3] cJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
.\UJÎn ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
p[YJîn ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.
;ZoJTu, însă, fiul omului, în ziua cînd le voi răpi ceeace face tăria lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor,
-YSJEzechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi cînd se vor întîmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu.
MXJveţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jăli şi nici nu veţi plînge; ci veţi tînji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi.
yWkJŞi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mînca pînea de jale,
&VEJ„Spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pîngări Locaşul Meu cel sfînt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe cari i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.
LUJEu le-am răspuns: „Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
gTGJPoporul mi-a zis: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceeace faci?“
SyJVorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.
6ReJSuspină în tăcere, dar nu plînge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba, şi nu mînca pînea de jale!“
AQ{J„Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr’o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jăleşti, nici să nu plîngi, şi să nu-ţi curgă lacrămile pentru ea.
4PcJCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
mOSJEu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întîmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.“
\N1J şi tu doreşti iarăş nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentrucă am vrut să te curăţ şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta pînă Îmi voi potoli mînia asupra ta.
MJ Trudă de geaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el de cît prin foc,
2L]J Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înferbînte arama, să i se topească murdăria din lăuntru, şi să i se şteargă rugina.
KJ Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele.
~JuJ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare!
IyJCa să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sîngele pe stînca goală, pentruca să nu fie acoperit.
-HSJCăci sîngele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stînca goală, nu l-a vărsat pe pămînt, ca să-l acopere apoi cu ţărînă.
oGWJDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sînge, cazanul cel plin de rugină, şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi la sorţi.
F3JAlege ce e mai bun din turmă, şi pune lemnele grămadă supt cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare, şi să fiarbă şi oasele din el“.
~EuJPune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.
D1JSpune o pildă acestei case de îndărătnici, şi zi-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pune, pune cazanul, şi toarnă apă în el!
C5J„Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.
lB SJÎn anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
!A;J1Vi se va răsplăti astfel nelegiuirea, şi veţi purta păcatele săvîrşite cu idolii voştri, şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeu!“
@5J0Voi face astfel să înceteze nelegiuirea în ţară; ca toate femeile să ia învăţătură, şi să nu mai facă o nelegiuire ca a voastră!
?)J/Adunarea le va ucide cu pietre, şi le va doborî cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii şi fiicele lor, şi le vor arde casele cu foc.
>)J.Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voi aduce împotriva lor o mulţime de gloată mare, şi le voi da pradă chinului şi jafului.
;=oJ-De aceea oamenii fără prihană le vor osîndi, cum se osîndesc femeile preacurve, cum se osîndesc cele ce varsă sînge; căci sînt prea curve, şi au sînge pe mîni.
x<iJ,Şi au venit la ea cum vin la o curvă; aşa s’au dus la Ohola şi Oholiba, la aceste femei nelegiuite.
;J+Am zis atunci cu privire la curva cea bătrînă: „Şi acum îşi va urma ea oare curviile, şi tot vor mai veni la ea?“
f:EJ*S’au auzit strigătele unei mulţimi vesele; şi cu mulţimea aceasta de oameni de rînd au adus nişte beţivi din pustie, cari au pus brăţări în mînile celor două surori şi mîndre cununi pe capetele lor.
9{J)ai şezut pe un pat măreţ, înaintea căruia era întinsă o masă, pe care ai pus tămîia şi untdelemnul Meu.
M8J(Au umblat chiar după oamenii, cari veneau de departe, le-au trimes soli, şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale;
27]J'Căci dupăce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s’au dus şi în Locaşul Meu cel sfînt, ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea.
6J&Afară de aceasta iată ce Mi-au mai făcut: Mi-au spurcat Locaşul cel sfînt în aceiaş zi, şi Mi-au pîngărit Sabatele.
H5 J%Ele s-au dedat la preacurvie, şi pe mînile lor este sînge: au preacurvit cu idolii lor; şi copiii pe cari Mi-i născuseră, i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănînce!
w4gJ$Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să judeci pe Ohola şi Oholiba? Pune-le înainte urîciunile lor!
=3sJ#Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentrucă M’ai uitat, pentrucă M-ai aruncat la spate-ţi, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa nelegiuirilor şi curviilor tale.“
2J"Îl vei bea şi îl vei goli, îi vei roade cioburile, şi-ţi vei sfîşia tîţele. Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.“
y1kJ!Te vei umplea de beţie şi durere; căci potirul sorei tale Samaria este un potir de groază şi spaimă!
05J Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vei bea potirul sorei tale, cel larg şi adînc; vei ajunge de rîs şi de batjocură. Încape mult în el!
)~&}}&|{{:zhyy(xHwvvkuUts:r ppnn0mlikkQjj6ii ggff'eddcbblaa`c_^J\\ZZAYEXWKVYV"UDTT&SR]QPPOAN(LKK-JpIIgHHHGFF&EE DDCBxAA@?N>==<<>;[:: 988U716544 322/1F00-//,..-P,++*j))M)(''k&& %`$$9#"!!P M{QPP0JY%M$ \ A <l)['pJ%Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!
~uJ%El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: «Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului!
1J%El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?“ Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!“
J%M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot.
 J%Mîna Domnului a venit peste mine, şi m’a luat în Duhul Domnului, şi m’a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
X)J$&Cetăţile dărîmate se vor umplea cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme cari sînt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
FJ$%Aşa vorbeşte Domnul dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.
I J$$Şi neamurile, cari vor mai rămînea în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.“
DJ$#Şi se va spune atunci: «Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărîmate, cari erau pustii şi surpate, sînt întărite şi locuite!»
veJ$"ţara pustiită va fi lucrată iarăş, de unde pînă aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
KJ$!Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua cînd vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărîmăturile vor fi zidite din nou;
1[J$ Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!“
NJ$Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre.
xiJ$Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul cîmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.
J$Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grîul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.
 J$Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
  J$Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
 /J$Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
 %J$Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
J$Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră.
{J$De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pîngărit printre neamuri, pe care l-aţi pîngărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi fi sfinţit în voi supt ochii lor.
|qJ$„De aceea, spune casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfînt, pe care l-aţi pîngărit printre neamurile la cari aţi mers.
J$Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfînt, pe care-l pîngărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.“
SJ$Cînd au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pîngăreau Numele Meu cel sfînt, aşa încît se zicea despre ei: «Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.»
J$I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.
/J$Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sîngelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu cari o spurcaseră.
lQJ$„Fiul omului, cei din casa lui Israel, cînd locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.
4cJ$Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
)KJ$De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.“
~J$din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mînca oameni, şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
}J$ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ţi se zice: «Tu, ţară, ai mîncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău,»
|5J$ Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpîni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.“
a{;J$ Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, cari vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decît odinioară; şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
+zOJ$ Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăş dărîmăturile.
nyUJ$ Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi sămănaţi.
.xUJ$Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sînt aproape să se întîmple.
w3J$De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mîna şi jur, că neamurile cari vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara!
|vqJ$De aceea, prooroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, rîurilor şi văilor: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentrucă suferiţi ocară din partea neamurilor!“
%uCJ$„aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, cari şi-au însuşit ţara Mea, şi s’au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jăfuiască roadele.
t5J$de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvîntul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, rîurilor şi văilor, dărîmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, cari au ajuns de prada şi de rîsul celorlalte neamuri din prejur;
sJ$prooroceşte şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, pentrucă din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentrucă aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,
r7J$Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentrucă vrăjmaşul a zis despre voi: «Ha! Ha! Aceste înălţimi vecinice au ajuns moştenirea noastră!»
q J$Tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
kpOJ#Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sînt Domnul.
owJ#Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cînd toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într’o pustietate!
nJ# V’aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v’aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!“
Am{J# Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe cari le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, cînd ai zis: «Sînt pustiiţi, şi ne sînt daţi ca pradă!»
ilKJ# de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mînia şi urgia, pe cari le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, cînd te voi judeca.
k9J# Pentrucă ai zis: «Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpînire!» măcar că Domnul era acolo,
j J# Te voi preface în nişte pustietăţi vecinice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
i!J#Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
(hIJ#Voi preface muntele Seir într’o pustietate şi într’un pustiu, şi voi nimici cu desăvîrşire din el şi pe ceice se duc şi pe ceice se întorc.
2g]J#de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sînge, şi te va urmări sîngele; fiindcă n’ai urît sîngele, de aceea sîngele te va urmări.
"f=J#Pentrucă aveai o ură vecinică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea cînd nelegiuirea era la culme,
yekJ#Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sînt Domnul!
Ad{J#şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mîna împotriva ta, şi te prefac într’o pustietate şi într’un pustiu!
dcAJ#„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,
3b cJ#Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
wagJ"„Voi sînteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu sînt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.“
`3J"Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sînt cu ele, şi că ele sînt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
_J"Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.
^!J"Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mînca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai turbura nimeni.
~]uJ"Pomul de pe cîmp îşi va da roada, şi pămîntul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi rupe legăturile jugului lor, şi cînd le voi izbăvi din mîna celorce le asupresc.
-\SJ"Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvîntare; le voi trimete ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvîntată!
F[J"Voi încheia cu ele un legămînt de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.
zZmJ"Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!
YJ"Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.
lXQJ"voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
WJ"Pentrucă aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, pînă le-aţi izgonit,
wVgJ"Deaceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.
U+J"Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi turburat voi cu picioarele voastre!»
dTAJ"Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunei voastre? Că beţi o apă limpede, de mai turburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?
S J"„Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.
`R9J"„Voi căuta pe cea perdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.“
cQ?J"Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.“
NPJ"Le voi paşte pe o păşune bună, şi stîna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într’un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
_O7J" Le voi scoate dintre popoare, le voi strînge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dealungul rîurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.
lNQJ" Cum îşi cercetează un păstor turma cînd este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strînge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
|MqJ" Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!
L7J" Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mînile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!“
DKJ" de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
!J;J"„Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentrucă oile Mele au ajuns de jaf şi sînt prada tuturor fiarelor cîmpului, din lipsă de păstor, pentrucă păstorii Mei n’au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele“, –
DIJ"De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvîntul Domnului!
AH{J"Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sînt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!“
GJ"Astfel ele s’au risipit, pentrucă n’aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor cîmpului, şi s’au risipit.
^F5J"Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n’aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpîniţi cu asuprire şi cu asprime!
mESJ"Voi mîncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lîna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
DJ"„Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Prooroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel, cari se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?
3C cJ"Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
B!J!!Cînd se vor întîmpla însă aceste lucruri, – şi iată că se întîmplă! – vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.“
5AcJ! Iată că tu eşti pentru ei ca un cîntăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cîntare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
L@J!Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
a?;J!Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lîngă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: «Veniţi dar, şi ascultaţi care este cuvîntul ieşit dela Domnul!»
0>YJ!Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi preface ţara într-o pustietate şi într’un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe cari le-au săvîrşit.»
9=kJ!Voi preface ţara într’o pustietate şi într’un pustiu; mîndria tăriei ei se va sfîrşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.
<1J!De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pe viaţa Mea, că ceice locuiesc în aceste dărîmături vor cădea ucişi de sabie; pe ceice sînt pe cîmp îi voi da de mîncare fiarelor; iar ceice sînt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
&;EJ!Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvîrşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpîniţi ţara?»
C:J!De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi mîncaţi carne cu sînge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sînge. Şi voi să stăpîniţi ţara?
V9%J!„Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic: «Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi sîntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpînire!»
;8qJ!Atunci Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
T7!J!Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
76gJ!În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: „Cetatea a fost luată!“
5 J!Fiindcă ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă!» vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!“
4 J!Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!
3J!Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.
2wJ!Copiii poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Totuş, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
1{J!Toate păcatele pe cari le-a săvîrşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!»
80iJ!dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile cari dau viaţa, şi nu săvîrşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.
/ J!Dimpotrivă cînd zic celui rău: «Vei muri!» – dacă se întoarce dela păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,
z.mJ! Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreşit, – dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o.
h-IJ! Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: «Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mîntui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua cînd se va întoarce dela ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrşi o fărădelege.
,!J! Spune-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?» –
N+J! Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: «Voi cu drept cuvînt ziceţi: «Fărădelegile şi păcatele noastre sînt asupra noastră, şi din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?»
6*eJ! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.
V)%J!Cînd zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.
.(UJ!Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
'3J!Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trîmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna străjerului.»
"&=J!Fiindcă a auzit sunetul trîmbiţei, şi nu s’a ferit, de aceea sîngele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.
%)J!şi dacă cel ce va auzi sunetul trîmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sîngele lui să cadă asupra capului lui.
}$sJ!dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trîmbiţă, şi va da de ştire poporului,
Y#+J!„Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: «Cînd voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, –
3" cJ!Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
m!SJ „Căci l-am lăsat să răspîndească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu ceice au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.“
7 gJ Faraon îi va vedea, şi se va mîngîia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui cari au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.“
9kJ Tot acolo sînt voivozii dela miază-noapte, şi toţi Sidonienii, cari s’au pogorît la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lîngă cei pogorîţi în groapă.
wgJ Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voivozii lui, cari, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorîţi în groapă.
{J Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!
CJ Ei sînt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sînt pogorîţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse supt capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.
]3J Acolo sînt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor sînt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspîndeau groaza în ţara celor vii.
T!J L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sînt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspîndeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.
?wJ Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormîntului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s’au pogorît netăiaţi împrejur în adîncimile pămîntului, ei, cari răspîndeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.
PJ Mormintele lor sînt în adîncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormîntului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, cari răspîndeau groaza în ţara celor vii.
+J Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, – toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.
LJ Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: «S’au pogorît, s’au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!»
#J Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborîţi în mormînt Egiptul, şi toată mulţimea lui!
pYJ Pe cine întreci tu în frumuseţă? Pogoară-te, şi culcă-te lîngă cei netăiaţi împrejur!
<qJ „Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi aruncă-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adîncimile pămîntului, la cei pogorîţi în groapă!
taJ În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
I J Acesta este cîntecul de jale, pe care îl vor cînta. Fiicele neamurilor îl vor cînta: da, asupra Egiptului şi asupra întregei lui mulţimi îl vor cînta, zice Domnul, Dumnezeu.“
:mJ „Cînd voi preface ţara Egiptului într’o pustietate, şi ţara va fi jăfuită de tot ce are, cînd voi lovi pe toţi ceice o locuiesc, vor şti că Eu sînt Domnul.
}sJ Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă rîurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.“
3J Voi pierde şi toate vitele lui de lîngă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai turbura, nici copită de vite nu le va mai turbura.
? wJ Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mîndria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.
l QJ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.
 J Voi face să se îngrozează multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, cînd Îmi voi învîrti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.“
 J „Voi mîhni şi inima multor popoare, cînd voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările, pe cari nu le cunoşteai.
 'J Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspîndi întunerecul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.“
+J Cînd te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
ykJ Ţara în care înoţi, o voi uda cu sîngele tău, pînă la munţi, şi se vor umplea puvoaiele de tine.
c?J Îţi voi asvîrli carnea pe munţi, şi voi umplea văile cu sfărîmăturile tale.
,QJ Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe cîmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pămînt cu tine.
$AJ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.
+J „Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: «Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în rîurile tale, turburai apele cu picioarele tale, şi le întărîtai valurile.“
{ qJ În anul al doisprezecelea, în ziua întîi a lunii a douăsprezecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
dAJCu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuş vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adîncimile pămîntului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu ceice au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.“
,QJS’au pogorît şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei cari erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
>uJDe vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s’au mîngîiat în adîncimile pămîntului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.
)~KJAşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «În ziua cînd s’a pogorît în locuinţa morţilor, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, şi i-am oprit rîurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe cîmp s’au uscat.
l}QJca să nu se mai îngîmfe niciunul din copacii de lîngă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi sînt daţi pradă morţii, în adîncimile pămîntului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
%|CJ Pe sfărîmăturile lui au venit şi s’au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele cîmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,
{J Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s’au sfărîmat în toate puvoaiele ţării; şi toate popoarele pămîntului au plecat dela umbra lui, şi l-au părăsit.
rz]J l-am dat în mînile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
DyJ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Pentrucă avea o tulpină aşa de înaltă, pentrucă îşi înălţa vîrful pînă la nori şi inima i se mîndrea cu înălţimea lui,
x+J Îl făcusem atît de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pismuiau toţi copacii Edenului, cari se aflau în grădina lui Dumnezeu.
[w/JCedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţă.
vwJEra frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8uiJToate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele cîmpului fătau supt ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui.
MtJDe aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe cîmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
0sYJApele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pîraele la toţi copacii de pe cîmp.
*rMJIată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori.
qJ„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: «Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
rp _JÎn anul al unsprezecelea, în ziua întîi a lunii a treia, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel:
oJVoi împrăştia pe Egipteni printre neamuri, îi voi risipi în felurite ţări, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
~nuJDar voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi pune sabia Mea în mîna împăratului Babilonului, şi cînd o va întoarce împotriva ţării Egiptului.
RmJÎn schimb, voi întări braţele împăratului Babilonului, şi-i voi pune o sabie în mînă; iar braţele lui Faraon le voi frînge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniţi de moarte.
VO~~}|n{zz?yyTx*ww-uutsrr8q:pjpo`o)nmllkkuj&ihgffeAdcbb5a`}_^^]]]\[[uZZ YXWVVCUTTSR]QQPrOOKNMLLKzJJIHaGFwE;DCCKBAAN@??2>==4<<;::"9d88 7s66J5_44o332x21g00f// .U-,++ *=)(''#&6%$$n#Z"(!c! mIAGk^Y]0wS_ z Y 4 C  (]~VOJ+ Tu, însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor.
NJ+ Acum vor depărta de la Mine curviile lor şi trupurile moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui vecinic în mijlocul lor.
M'J+ca atunci cînd îşi puneau pragul lor lîngă pragul Meu, stîlpii lor lîngă stîlpii Mei, şi nu era de cît un zid între Mine şi ei. Aşa au pîngărit ei Numele Meu cel sfînt cu urîciunile pe cari le-au săvîrşit; de aceea i-am mistuit în mînia Mea.
bL=J+El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pîngări Numele Meu cel sfînt, prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor,
XK)J+Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, şi un om stătea lîngă mine.
vJeJ+Atunci, Duhul m’a răpit şi m’a dus în curtea dinlăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!
MIJ+Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.
\H1J+Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lîngă rîul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pămînt.
G9J+Şi iată că slava Domnezeului lui Israel venea dela răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pămîntul strălucea de slava Sa.
?F {J+M’a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
^E5J*A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul sfînt de cel nesfînt.
kDOJ*S’a întors apoi spre apus, şi a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat.
jCMJ*A măsurat partea de miazăzi cu prăjina de măsurat, şi a găsit cinci sute de prăjini.
BwJ*A măsurat partea de miazănoapte cu prăjina de măsurat, şi a găsit de jur împrejur cinci sute de prăjini.
|AqJ*A măsurat partea de răsărit cu prăjina de măsurat, şi de jur împrejur a găsit cinci sute de prăjini.
@9J*După ce a isprăvit de măsurat casa dinlăuntru, m’a scos pe poarta dinspre răsărit, şi a măsurat-o pe partea de afară de jur împrejur.
?1J*Cînd vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul sfînt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu cari fac slujba, căci hainele acestea sînt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.“
h>IJ* El mi-a zis: „Odăile dela miazănoapte şi odăile de la miazăzi, cari sînt în faţa locului gol, sînt odăile sfinte, unde vor mînca lucrurile prea sfinte preoţii, cari se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mîncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este sfînt.
5=cJ* Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.
9<kJ* În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miază noapte, de aceeaş lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.
;J* Mai erau nişte odăi de grosimea zidului curţii dinspre răsărit, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii.
e:CJ* Dedesubtul acestor odăi era intrarea dela răsărit, cum veneai din curtea de afară.
9J*căci lungimea odăilor din spre curtea de afară era de cincizeci de coţi. Dar faţa Templului avea o sută de coţi.
8!J*Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în faţa odăilor, avea o lungime de cincizeci de coţi;
47aJ*Erau trei caturi, dar n’aveau stîlpi ca stîlpii curţilor; de aceea, începînd de jos, odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos şi cele dela mijloc.
6-J*Odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos şi decît cele dela mijlocul clădirii, pentrucă le mai luau din loc şi pridvoarele.
5 J*Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coţi, şi un drum de un cot; uşile lor erau spre miază noapte.
74gJ*În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinlăuntru, şi în dreptul caldarîmului curţii de afară, se aflau pridvoare lîngă pridvoare în catul al treilea.
3J*Faţa unde se afla uşa de miază noapte, avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.
12 ]J*Apoi m’a scos şi m’a dus în curtea deafară din spre miază noapte, şi m’a dus în odăile din faţa locului gol şi din faţa clădirii la miază noapte.
<1qJ)Erau ferestre îngrădite, şi deoparte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale Casei şi pe grinzile de sus.
(0IJ)Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi de lemn îmbucate între ele.
/J)Fiecare uşă avea două canaturi, cari se întorceau amîndouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.
=.uJ)Templul şi Locul prea sfînt aveau două uşi.
]-3J)ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului!
p,YJ)Uşiorii Templului era în patru muchi. Şi în faţa Locului prea sfînt erau ceva care se vedea
r+]J)Dela pămînt pînă deasupra uşii, erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului.
)*KJ)o faţă de om întoarsă spre un finic deoparte, şi o faţă de leu întoarsă spre celalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.
y)kJ)şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe,
,(QJ)pînă deasupra uşii, partea dinlăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei din lăuntru şi din afară, totul era după măsură,
u'cJ)Templul şi casa dinlăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jurîmprejur. Dela pămînt pînă la ferestrele acoperite,
&-J)A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi.
e%CJ)Lăţimea feţei casei şi a locului gol, din spre răsărit, era de o sută de coţi.
%$CJ) A măsurat şi casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale, aveau de asemenea o lungime de o sută de coţi.
>#uJ) Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus,avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi.
2"]J) Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miază noapte, şi o uşă la miază zi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.
!'J) Locul gol dintre odăile lăturalnice ale casei şi odăile dimprejurul casei, avea o lăţime de două zeci de coţi, de jur împrejur.
V %J) Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi.
@yJ)De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghiu.
-SJ)Odăile, cu cît erau mai sus, cu atît erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel dela mijloc.
J)Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.
J)A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul casei, patru coţi.
/WJ)Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi-a zis: „Acesta este Locul prea sfînt!“
J)Apoi a intrat înlăuntru. A măsurat uşiorii uşii: doi coţi, uşa şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi.
hIJ)Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau laţi de cinci coţi deoparte, şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi.
/ YJ)M’a dus în Templu. A măsurat stîlpii; aveau o lăţime de şase coţi deoparte, şi o lăţime de şase coţi de alta – aceasta este lăţimea stîlpilor.
LJ(1Tinda avea o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de doisprezece coţi; te suiai la ea pe zece trepte. Lîngă stîlpi mai erau şi alţi stîlpi, unul de o parte şi altul de alta.
#J(0M’a dus în tinda casei. A măsurat stîlpii tinzii, şi a găsit cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă.
wgJ(/A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei.
GJ(.Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii cari îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc sînt aceia cari, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească.
ykJ(-El mi-a zis: „Odaia aceasta, dinspre miazăzi, este pentru preoţii cari îngrijesc de slujba Templului.
{J(,Afară din poarta dinlăuntru erau două odăi pentru cîntăreţi în curtea dinlăuntru: una era alături de poarta de miază noapte şi avea faţa spre miazăzi, celaltă era alături de poarta de miazăzi şi avea faţa spre miazănoapte.
J(+Pe din lăuntru casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mînă, cari slujeau ca mese pentru carnea jertfelor.
9kJ(*În faţa meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile de tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu cari se jungheau vitele pentru arderi de tot şi pentru celelalte jertfe.
0YJ()În cele două părţi ale porţii, se aflau astfel patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă, de toate opt mese, pe cari trebuiau înjunghiate jertfele.
7gJ((În una din părţile de afară, cum te sui la intrarea porţii de miază-noapte, erau două mese; şi în cealaltă parte, spre tinda porţii, erau iarăş două mese.
 /J('În tinda porţii erau de fiecare parte două mese, pe cari trebuia junghiată arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină.
j MJ(&Era o odaie, care se deschidea spre tinda porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot.
 J(%Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stîlpii ei, şi opt trepte pentru suit la poartă.
' GJ($Şi ea avea odăi de pază, stîlpi, tindă şi ferestre de jur împrejur; era lungă de cinci zeci de coţi şi lată de două zeci şi cinci de coţi.
a ;J(#M’a dus la poarta de miază-noapte. A măsurat-o, şi a găsit aceeaş măsură.
J("Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stîlpi, şi opt trepte pentru suit la poartă.
Y+J(!Odăile ei de pază, stîlpii ei şi tinda ei, aveau aceeaş măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau şi ele ferestre de jur împrejur, lungi de cinci zeci de coţi şi late de două zeci şi cinci.
J( M’am dus apoi în curtea dinlăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta, şi a găsit că avea aceeaş măsură.
|qJ(Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stîlpii ei erau finici, şi opt trepte pentru suit la poartă.
lQJ((De jur împrejur erau tinzi lungi de două zeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.)
fEJ(Odăile ei de pază, stîlpii şi tinda ei, aveau aceeaş măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
J(M’a dus în curtea din lăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi, şi a găsit că avea aceeaş măsură.
J(Curtea dinlăuntru avea o poartă înspre miazăzi; a măsurat dela o poartă pînă la cealaltă spre miazăzi o sută de coţi.
#J(La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea din lăuntru; pe stîlpi era cîte un finic de fiecare parte.
=sJ(Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.
~J(M’a dus în partea de miazăzi,unde se afla poarta dela miazăzi. I-a măsurat stîlpii şi tinda, cari aveau aceeaş măsură.
9}kJ(La curtea dinlăuntru era o poartă, în faţa porţii de miazănoapte şi în faţa porţii de răsărit; a măsurat o sută de coţi dela o poartă pînă la cealaltă.
,|QJ(Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeaş măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinlăuntru.
b{=J(Odăile ei de pază, în număr de trei de o parte şi trei de alta, stîlpii şi tinda ei, aveau aceeaş măsură ca poarta dintîi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.
]z3J(A măsurat lungimea şi lăţimea porţii de miazănoapte a curţii de afară.
&yEJ(A măsurat lăţimea dela poarta de jos pînă la partea de afară a curţii dinlăuntru, şi avea o sută doi coţi, la răsărit şi la miazănoapte.
jxMJ(Caldarîmul era lîngă porţi, şi era dealungul porţilor: acesta era caldarîmul de jos.
wJ(M’a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi şi un caldarîm de jur împrejur; pe caldarîmul acesta erau treizeci de odăi.
pvYJ(La odăile de pază şi la stîlpii lor dinlăuntrul porţii de jur împrejur erau nişte ferestre îngrădite; ferestre erau şi înlăuntru în tinzile porţii de jur împrejur; iar pe stîlpi erau săpate ramuri de finici.
muSJ(Locul dintre poarta dela intrare şi tinda porţii dinlăuntru era lung de cincizeci de coţi.
tJ(A măsurat tinda porţii curţii, şi a găsit douăzeci de coţi; tinda da într’o curte, de jur împrejurul porţii.
Ts!J( A măsurat poarta dela acoperişul unei odăi de pază, pînă la acoperişul celeilalte; între cele două deschizături cari erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi.
2r]J( Înaintea odăilor de pază era un loc gol de un cot de o parte şi de cealaltă; fiecare odaie de pază avea şase coţi de o parte, şi şase coţi de cealaltă.
qJ( A măsurat apoi lărgimea deschizăturii porţii, care era de zece coţi, şi lungimea porţii, care era de treisprezece coţi.
SpJ( Odăile de pază ale porţii de răsărit erau în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă; cîteşi trele aveau aceeaş măsură, şi stîlpii de fiecare parte aveau tot aceeaş măsură.
oJ( A măsurat apoi tinda porţii; era de opt coţi, şi stîlpii ei erau de doi coţi. Tinda porţii era spre partea dinlăuntru.
LnJ(A măsurat şi tinda porţii dinlăuntru; era de o prăjină.
mmSJ(Fiecare odaie de pază era lungă de o prăjină, şi largă tot de o prăjină. Între fiecare două odăi de pază era un loc gol de cinci coţi. Pragul porţii, de lîngă tinda porţii din lăuntru, era de o prăjină.
)lKJ(A mers la poarta de răsărit, şi i-a suit treptele. A măsurat pragul porţii, care era lat de o prăjină, şi celalt prag care era lat de o prăjină.
7kgJ(Un zid înconjura Templul pe din afară de jur împrejur. În mîna omului aceluia era o prăjină de măsurat lungă de şase coţi, fiecare cot avînd o palmă mai mult decît cotul obicinuit. A măsurat lăţimea zidului, care era de o prăjină, şi înălţimea, care era tot de o prăjină.
jJ(Omul acela mi-a zis: „Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe cari ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.“
\i1J(M’am dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă,
)hKJ(M’a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m’a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.
g J(În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărîmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mîna Domnului peste mine, şi m’a strămutat în ţara lui Israel.
}fsJ'şi nu le voi mai acunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
Ve%J'Şi vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strîng iarăş în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo
d1J'Cînd îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strînge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.
6ceJ'Atunci îşi vor uita ocara, şi toate fărădelegile pe cari le-au săvîrşit împotriva Mea, cînd locuiau liniştiţi în ţara lor, şi cînd nu-i turbura nimeni.
NbJ'„De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfînt.
paYJ'Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea.“
)`KJ'Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei, săvîrşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Faţa Mea, şi i-am dat în mînile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie.
z_mJ'Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.
$^AJ'„Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe cari le voi face, şi pedepsele cu cari îi va lovi mîna Mea.
!];J'Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.“
\3J'Mîncaţi grăsime pînă vă veţi sătura, şi beţi sînge pînă vă veţi îmbăta, din jertfele mele, pe cari le voi junghia pentru voi.
[5J'mîncaţi carnea vitejilor, şi beţi sîngele voivozilor pămîntului, sînge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan!
=ZsJ'Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor cîmpului: «Adunaţi-vă, şi veniţi! Strîngeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mîncaţi carne, şi beţi sînge,
qY[J'Tot acolo va mai fi şi o cetate numită Hamona {Sau Mulţime}. Aşa vor curăţi ţara.“
HX J'Cei ce vor străbate ţara, o vor cutreiera, şi cînd unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lîngă el, pînă îl vor îngropa groparii în «Valea mulţimii lui Gog.»
RWJ'Apoi vor alege nişte oameni cari vor cutreiera neîncetat ţara, şi cari vor îngropa trupurile rămase pe faţa pămîntului, ca să curaţe ţara; după şapte luni vor începe să cerceteze.
VJ' Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua cînd voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezu.“
QUJ' Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să curaţe ţara.
,TQJ' „În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormîntare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, şi mormîntul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi vor numi valea aceasta: «Valea mulţimii lui Gog.»
OSJ' Nu vor lua lemne de pe cîmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jăfui pe cei ce i-au jăfuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezu.“
aR;J' Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele.
QJ'„Iată că lucrurile acestea vin şi se întîmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.
ePCJ'Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfînt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pîngărească Numele Meu cel sfînt; ci vor şti neamurile că Eu sînt Domnul, Sfîntul lui Israel!“
zOmJ'„Voi pune foc Magogului, şi celorce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sînt Domnul.
ZN-J'Vei cădea pe faţa cîmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.“
NMJ'Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mîncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor cîmpului.
tLaJ'Îţi voi doborî arcul din mîna stîngă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mîna dreaptă.
xKiJ'Te voi tîrî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel.
>J wJ'„Fiul omului, prooroceşte acum împotriva lui Gog, şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
I+J&Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“
\H1J&Îl voi judeca prin ciumă şi sînge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, cari vor fi cu el.
G1J&Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său.
4FaJ&Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele cîmpului şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt, şi toţi oamenii cari sînt pe faţa pămîntului; munţii se vor răsturna, pereţii stîncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pămînt.
{EoJ&O spun, în gelozia şi în focul mîniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.
$DAJ&În ziua aceea, însă, în ziua cînd va porni Gog împotriva pămîntului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mînia aprinsă.
QCJ&Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei proorocii lui Israel, cari au proorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?
oBWJ&Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, cînd voi fi sfinţit în tine supt ochii lor, Gog!“
A!J&şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire!
>@uJ&De aceea prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, în ziua cînd poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta,
v?eJ& Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: «Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?»
u>cJ& Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pămîntului.»
y=kJ& Vei zice: «Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, cari stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavînd nici zăvoare, nici porţi! –
<J& Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, multe gînduri îţi vor veni în minte, şi vei urzi planuri rele.
;9J& Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.
J: J&După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strînşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel cari multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.
s9_J&Pregăteşte-te dar, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!
8J&Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miază-noaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
f7EJ&împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
6J&Te voi tîrî, şi-ţi voi pune un cîrlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi cari toţi mînuiesc sabia;
5J&Şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
$4AJ&„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi prooroceşte împotriva lui!
33 cJ&Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
29J%Şi neamurile vor şti că Eu sînt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, cînd Locaşul Meu cel sfînt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.“
a1;J%Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
K0J%Voi încheia cu ei un legămînt de pace, care va fi un legămînt vecinic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfînt în mijlocul lor pentru totdeauna.
y/kJ%Vor locui iarăş în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voivodul lor în veci.
".=J%Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.
q-[J%Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urîciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
O,J%Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.
b+=J%Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s’au dus, îi voi strînge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.
d*AJ%Toiegele de lemn, pe cari vei scrie, să le ţii astfel în mîna ta, supt ochii lor.
0)YJ%să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel cari-i sînt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mîna Mea.“
|(qJ%Şi cînd îţi vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?“
y'kJ%După aceea, împreună-le una cu alta, într’o singură bucată, aşa încît să fie una în mîna ta.
%&CJ%„Fiul omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: «Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, cari sînt tovarăşii lui.» Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.“
4%cJ%Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
.$UJ%Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.“
#J% Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
a";J% Deaceea, prooroceşte, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel.
2!]J% El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduţi!“
! ;J% Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
jMJ% El mi-a zis: „Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»
J%M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.
1[J%Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s’au apropiat unele de altele!
,QJ%Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“
~~}|A{{9z5yaxww/vvuttissrBqcpoknmllkNjEiihsgff?epdccgcbGa`__^^B]\a[ZZYnXwWVUSTSSFRQQOPOO MLL9KcJJ?ITHGFEE)DCCBBm@@?>n=<<;D:J9T87655r433A2100o//:.+-`,+**+))+(c'h&&%$R#"""+!!j! (8gexo Lo!d k T=3 y TDupă cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decît toţi tinerii cari mîncau din bucatele împăratului.
Qx TEl i-a ascultat în privinţa aceasta, şi i-a încercat zece zile.
0w [T să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri cari mănîncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!“
pv [T „Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mîncat zarzavaturi şi apă de băut;
u 7T Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
Gt  T Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului“.
zs oT Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
Rr TDaniel s’a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
=q uTCăpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.
[p 1TPrintre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
Qo TÎmpăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului.
n Tnişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
>m wTÎmpăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
pl [TDomnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
,k UTÎn al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat.
j J0#De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: «Domnul este aici!»
-iSJ0"În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, şi o poartă a lui Neftali.
5hcJ0!În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, şi o poartă a lui Zabulon.
8giJ0 În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan.
?fwJ0şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel – trei porţi la miază noapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, şi o poartă a lui Levi.
eJ0„Iată ieşirile cetăţii. În partea de miază noapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, –
(dIJ0Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel, şi acestea sînt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.“
McJ0Lîngă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge dela Tamar pînă la apele Meriba dela Cades, pînă la pîrîul Egiptului, şi pînă la marea cea mare.
Zb-J0Lîngă hotarul lui Zabulon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Gad.
]a3J0Lîngă hotarul lui Isahar, dela răsărit pînă la apus, partea lui Zabulon.
\`1J0Lîngă hotarul lui Simeon, dela răsărit pînă la apus, partea lui Isahar.
^_5J0Lîngă hotarul lui Beniamin, dela răsărit pînă la apus, partea lui Simeon.
b^=J0Iată celelalte seminţii. Dela răsărit pînă la apus va fi partea lui Beniamin.
P]J0Astfel moşia Leviţilor şi moşia cetăţii va fi în locul părţii cuvenite domnitorului, în mijloc; adică ce va fi între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului.
I\ J0Partea care va rămînea va fi a domnitorului, de amîndouă laturile părţii sfinte şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte lîngă hotarul de răsărit, şi la apus în dreptul celor două zeci şi cinci de mii de coţi lîngă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfîntă însă şi sfîntul Locaş al casei vor fi mijloc.
h[IJ0Toată partea sfîntă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat; şi va alcătui un patrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii.
TZ!J0Lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel.
WY'J0Rămăşiţa din lungime, de lîngă partea sfîntă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfîntă, va da veniturile rînduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.
IX J0Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coţi la miază noapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cinci zeci la răsărit, şi două sute cinci zeci la apus.
LWJ0Iată-i măsurile: în spre miază noapte patru mii cinci sute de coţi, în spre miazăzi patru mii cinci sute, în spre răsărit patru mii cinci sute, în spre apus patru mii cinci sute.
]V3J0Ceilalţi cinci mii de coţi însă, cari mai rămîn în lat înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obicinuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc.
%UCJ0Nu vor putea să vîndă nimic din ea nici să schimbe; şi această pîrgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului.
OTJ0 Leviţii vor avea, alăturea cu hotarul preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea şi zece mii în lăţime.
SJ0 Ea va fi a lor, ca parte prea sfîntă, luată din partea ţării, care va fi osebită Domnului, lîngă hotarul Leviţilor.
?RwJ0 Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, cari au făcut slujba sfîntului Meu Locaş, cari nu s’au rătăcit ca Leviţii, cînd se rătăceau copiii lui Israel.
QJ0 Această parte sfîntă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la miază noapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit, şi douăzeci şi cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi sfîntul Locaş al Domnului.
PJ0 Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul, va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii în lăţime.
OJ0Lîngă hotarul lui Iuda, dela răsărit pînă la apus, va fi partea sfîntă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lungă cît una din părţile dela răsărit pînă la apus; în mijlocul ei va fi sfîntul Locaş.
YN+J0Lîngă hotarul lui Ruben, dela răsărit pînă la apus, partea lui Iuda.
[M/J0Lîngă hotarul lui Efraim, dela răsărit pînă la apus, partea lui Ruben.
\L1J0Lîngă hotarul lui Manase, dela răsărit pînă la apus, partea lui Efraim.
]K3J0Lîngă hotarul lui Neftali, dela răsărit pînă la apus, partea lui Manase.
[J/J0Lîngă hotarul lui Aşer, dela răsărit pînă la apus partea lui Neftali.
XI)J0Lîngă hotarul lui Dan, dela răsărit pînă la apus, partea lui Aşer.
sH aJ0Iată numele seminţiilor. La marginea de miază noapte, dealungul drumului dela Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Harţar-Enon, la hotarul Damascului dela miază noapte spre Hamat, dela răsărit pînă spre apus: partea lui Dan.
pGYJ/Străinului îi veţi da moştenirea lui în seminţia în care va locui, zice Domul Dumnezeu.“
cF?J/O veţi împărţi însă ca moştenire prin sorţ între voi şi între străinii cari vor locui în mijlocul vostru, acei străini cari vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi privi ca pe nişte băştinaşi între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţ împreună cu voi între seminţiile lui Israel.
YE+J/Ţara aceasta o veţi împărţi între voi, după seminţiile lui Israel.
zDmJ/Hotarul de apus va fi marea cea mare, pînă la locul unde apucă spre Hamat: acesta va fi hotarul de apus.
NCJ/Hotarul de miază zi, în spre miază zi, va merge dela Tamar pînă la apele Meriba dela Cades, pînă la pîrîul Egiptului, şi pînă la Marea cea mare. Acesta va fi hotarul de miază zi.
vBeJ/În partea de răsărit, dintre Havran şi Damasc, între Galaad şi ţara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, dela hotarul de miază noapte pînă la marea de răsărit şi anume pînă la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit.
CAJ/Astfel hotarul va fi, dela mare pînă la Haţar-Enon, şi la miază noapte de el hotarul Damascului, Ţafonului, şi hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miază-noapte.
@yJ/Humat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului, Haţer-Haticon, spre hotarul Havranului.
w?gJ/Iată hotarele ţării: în spre miază noapte, dela marea cea mare, drumul Hetlonului pînă la Ţedad,
:>mJ/O veţi stăpîni unul ca şi altul, cum am jurat, cu mîna ridicată, că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.
==sJ/ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi.
N<J/ Dar lîngă rîul acesta, pe malurile lui de amîndouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfîrşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din sfîntul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.“
];3J/ Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.
F:J/ Pescarii vor sta pe malurile lui, dela En-Ghedi pînă la En-Eglaim, şi vor întinde mrejile; vor fi peşti de felurie soiuri, ca peştii mării celei mari, şi vor fi foarte mulţi.
9 J/ Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge rîul, şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge rîul acesta va fi viaţă.
68eJ/El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în cîmpie, şi se varsă în marea şi vărsîndu-se în mare, apele mării se vor vindeca.
v7eJ/Cînd m’a adus înapoi, iată că pe malul rîului erau o mulţime de copaci pe amîndouă părţile.
q6[J/El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Şi m’a luat şi m’a adus înapoi pe malul rîului.
C5J/A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un rîu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atît de adîncă încît trebuia să înot – un rîu, care nu se putea trece.
c4?J/A mai măsurat iarăş o mie de coţi, şi m’a pus să trec prin apă, şi apa îmi venea pînă la genunchi. A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi m’a trecut prin ea, şi apa îmi venea pînă la şolduri.
(3IJ/Cînd a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în mînă, a măsurat o mie de coţi, şi m-a trecut prin apă; apa îmi venea pînă la glesne.
-2SJ/M’a scos pe poarta de miază noapte, şi m’a făcut să ocolesc pe din afară pînă la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.
t1 cJ/M’a adus înapoi la uşa casei.
Şi iată că ieşea apă de supt pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de supt partea dreaptă a casei în spre partea de miază-zi a altarului.
0{J.El mi-a zis: «Acestea sînt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.
/J.Cîteşi patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.
H. J.Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patru zeci de coţi şi late de treizeci; cîteşi patru aveau aceeaş măsură, şi erau în colţuri.
0-YJ.M’a dus apoi în curtea de afară, şi m’a făcut să trec pe lîngă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.
,J.El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea dela jertfele pentru vină şi pentru ispăşire, şi unde vor coace darurile de mîncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.
<+qJ.M’a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoţilor, şi cari se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, în spre apus.
q*[J.Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!“
u)cJ.Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moştenirea lui.
N(J.„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.
'J.În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.“
%&CJ.Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr’o efă, şi a treia parte dintr’un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!
%J. În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.
V$%J. Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jerfă de mulţămire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţămire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăş poarta.
F#J. La sărbători şi la praznice, darul de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
c"?J. Domnitorul va intra cu ei cînd vor intra, şi vor ieşi împreună cînd vor ieşi.
m!SJ. Dar cînd va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, celce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar celce va intra pe poarta de miazăzi, va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaş poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.
m SJ.Cînd va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.
#?J.Şi darul lui de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
oWJ.În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbece, toţi fără cusur.
J.iar darul lui de mîncare va fi o efă de berbece, şi un dar de bună voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
'J.Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbece fără cusur;
 J.Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.
1[J.Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară, şi va sta lîngă uşiorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţămire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăş afară, şi poarta nu se va închide pînă seara.
g IJ.Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Poarta curţii dinlăuntru: dinspre răsărit, va rămînea închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.
[/J-În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaş dar de mîncare împreună cu untdelemnul.“
#J-Va adăuga şi darul de mîncare: cîte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbece, cu cîte un hin de untdelemn de efă.
fEJ-În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jerfă de ispăşire în fiecare zi.
yJ-Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.
-J-În ziua a patrusprezecea a lunii întîi, veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţinea şapte zile, în care timp se vor mînca azimi.
QJ-Tot aşa vei face şi în ziua întîi a lunii a şaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor cari păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţi casa.
>uJ-Preotul va lua din sîngele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinlăuntru.
%CJ-Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sfîntul Locaş.
ucJ-Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mîncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mîncare, de arderea de tot, şi de jerfa de mulţămire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.“
nUJ-Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mîncare pentru domnitorul lui Israel.
|qJ-O oaie dintr’o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mîncare, ardere de tot şi jertfă de mulţămire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, – zice Domnul Dumnezeu. –
7 gJ-Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr’un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.
9J- Iată darul de mîncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr’o efă la un omer de grîu, şi a şasea parte din efă la un omer de orz.
 J- Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!
8 iJ- Efa şi batul să aibă aceeaş măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr’un omer, şi efa a zecea parte dintr’un omer; măsura lor se va potrivi după omer.
L J- Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă, şi un bat drept.
kOJ- Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu sîlnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre dela poporul Meu, – zice Domnul Dumnezeu. –
H J-Acesta va fi pămîntul lui, moşia lui în Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.
PJ-Pentru domnitor veţi osebi un loc lîngă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, dealungul părţii sfinte şi dealungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cît una din părţi, dela hotarul de apus pînă la hotarul de răsărit.
^5J-Să daţi şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lîngă partea cea sfîntă luată pentru sfîntul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
gGJ-Leviţilor, cari slujesc în casă, să li se dea în stăpînire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în cari vor locui împreună cu douăzeci de odăi.
r]J-Aceasta este partea sfîntă din ţară: ea va fi a preoţilor cari fac slujba în sfîntul Locaş, cari se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc sfînt pentru Locaşul cel sfînt.
*MJ-Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru sfîntul Locaş, pentru Locul prea sfînt.
J J-Din bucata aceasta veţi lua pentru sfîntul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cinci zeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.
~ wJ-„Cînd veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar sfînt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfîntă în toată întinderea ei.
nUJ,Preoţii însă nu vor mînca din nicio pasăre sau vită moartă ori sfîşiată de fiară.“
%~CJ,Cele mai bune din cele dintîi roade de orice fel, şi partea ridicată din toate darurile de mîncare, pe cari le veţi aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preoţilor; veţi da preoţilor şi pîrga făinii voastre, pentru ca binecuvîntarea să rămînă peste casa voastră.
2}]J,Dar se vor hrăni cu darurile de mîncare, cu jertfele de ispăşire şi de vină; şi tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel va fi al lor.
|#J,„Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nici o moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!“
B{}J,În ziua cînd va intra în Locaşul Meu cel sfînt, în curtea dinlăuntru, ca să facă slujba în sfîntul Locaş, îşi va aduce jertfa de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu.“
=zuJ,După curăţire, i se vor număra şapte zile.
ry]J,Un preot nu se va duce la un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decît pentru un tată, pentru o mamă, pentru un fiu, pentru o fiică, pentru un frate şi pentru o soră, care nu era măritată.
=xsJ,Vor judeca în neînţelegeri, şi vor hotărî după legile Mele. Vor păzi deasemenea legile şi poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele, şi vor sfinţi Sabatele Mele.
%wCJ,Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfînt de ce nu este sfînt, şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.
GvJ,Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o femeie lăsată de bărbat, ci vor lua numai fecioare din sămînţa casei lui Israel; totuş vor putea să ia şi pe văduva unui preot.
PuJ,Niciun preot nu va bea vin cînd va intra în curtea dinlăuntru.
|tqJ,Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul.
xsiJ,iar cînd vor ieşi să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veşmintele cu cari fac slujba, şi le vor pune în odăile sfîntului Locaş; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.
rJ,Vor avea pe cap şi scufii de in, şi ismene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea;
Jq J,Cînd vor trece pe porţile curţii dinlăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lînă, cînd vor face slujba în porţile curţii dinlăuntru şi în casă.
pJ,„Ei vor intra în Locaşul Meu cel sfînt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească, şi vor fi în slujba Mea.
%oCJ,«Dar preoţii, Leviţii, fiii lui Ţadoc, cari au păzit slujba locaşului Meu celui sfînt cînd se rătăceau copiii lui Israel dela Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească, şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sînge, zice Domnul Dumnezeu.“
znmJ,Totuş le voi da paza casei, îi voi întrebuinţa la toată slujba ei şi la tot ce trebuie făcut în ea.
qm[J, Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele prea sfinte; ci vor purta pedepsa ruşinei lor şi urîciunilor pe cari le-au săvîrşit.
Wl'J, Pentrucă i-au slujit înaintea idolilor lui, şi au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, deaceea Îmi ridic mîna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-şi poarte pedeapsa nelegiuirii lor.
kJ, ei vor fi în Locaşul Meu cel sfînt ca slugi, vor păzi porţile casei şi vor face slujbă în casă; vor junghia pentru popor vitele rînduite pentru arderile de tot şi pentru celelalte jertfe, şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
3j_J, Mai mult, Leviţii cari s’au depărtat de Mine, cînd se rătăcea Israel şi se abătea dela Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor:
miSJ, Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel sfînt, niciunul din străinii cari vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.
,hQJ,N’aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel sfînt.
g1J,Aţi băgat în Locaşul Meu cel sfînt nişte străini cu inima netăiată împrejur, şi cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce casa; aţi adus pînea Mea, grăsimea şi sîngele înaintea tuturor urîciunilor voastre, şi aţi rupt astfel legămîntul Meu.
f1J,Şi spune celor îndărădnici, casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajungă-vă toate urîciunile voastre, casa lui Israel!
6eeJ,Domnul mi-a zis: „Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rînduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea casei şi toate ieşirile sfîntului Locaş!
8diJ,M’a dus apoi la poarta de miază noapte, înaintea casei Templului. M’am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pămînt.
Zc-J,În ce priveşte pe voivod, voivodul va putea să şadă supt ea, ca să mănînce pînea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.“
MbJ,Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rămînea închisă!
oa YJ,M’a adus înapoi la poarta de afară a sfîntului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă.
]`3J+După ce se vor împlini aceste zile, dela ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot, şi jerfele voastre de mulţămire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.“
m_SJ+Timp de şapte zile, vor face ispăşirea şi curăţirea altarului, şi-l vor sfinţi astfel.
2^]J+Timp de şapte zile, să jertfeşti în fiecare zi un ţap ca jerfă de ispăşire; să jertfească şi un viţel şi un berbece din turmă, amîndoi fără cusur.
z]mJ+Să-i aduci înaintea Domnului; preoţii să-i presare cu sare, şi să-i aducă Domnului ca ardere de tot.
\J+După ce vei isprăvi de făcut ispăşirea, să aduci un viţel fără cusur, şi un berbece din turmă fără cusur.
[J+În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispăţire un ţap fără cusur, ca să curăţe altarul, cum l-au curăţit cu viţelul.
Z}J+Să iei viţelul pentru ispăşite, şi să-l ardă într’un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaş.
_Y7J+Să iei din sîngele lui, şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului, şi marginea care-l înconjoară; să curăţeşti astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el.
BX}J+Să dai preoţilor, Leviţilor, cari sînt din sămînţa lui Ţadoc şi cari se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un viţel pentru jertfa de ispăşire.
OWJ+El mi-a zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată legile cu privire la altar, pentru ziua cînd îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot şi să stropească sîngele.
VwJ+Pervazul avea patrusprezece coţi lungime pe patrusprezece coţi lăţime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, şi treptele erau îndreptate spre răsărit.
U'J+Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coţi, o lăţime de doisprezece coţi, şi cu cele patru laturi ale lui făcea un patrat.
hTIJ+Altarul avea o vatră de patru coţi; şi din vatra altarului se înălţau patru coarne.
BS}J+Dela temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coţi, şi o lăţime de un cot; şi dela pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coţi, şi un cot lăţime.
RJ+ Iată măsurile altarului, în coţi; fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obicinuit. Temelia era înaltă de un cot, şi lată de un cot; şi pervazul dimprejur avea o lăţime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului.
)QKJ+ Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vîrful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea, este prea sfînt. Iată, aceasta este legea asupra Casei.
=PsJ+ Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirea ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o supt ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orînduirile ei, şi să facă întocmai după ele.
z~~=}o|u|"{zz=yxvwwEvu]tDsrrYqppyoo2nmmAlkjjich|gfeddKcc?baa(`c_^]])\U[7YY&XDW]VUTSlRQQOOJNMM.LK>JjHH%GFEDDYCCBA*@>=C;;y::H99#887s655!43221/0/.-6,{+z*)+('S&%%L$##6" ;FzdH,\d  H qc/Ov;z<qTDaniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăţia.
9kTa pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.
" ?TDariu a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspîndiţi în toată împărăţia;
pYTŞi a pus mîna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vîrstă de şasezeci şi doi de ani.
^5TDar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorît.
T!TÎndată, Belşatar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gît, şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.
taTÎmpărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!“
dATCîntărit, înseamnă că ai fost cîntărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!
 TŞi iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.
! ;TIată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cîntărit, şi împărţit! {Haldeieşte: mene mene techel upfarsin}“.
W 'TDe aceea a trimes El acest cap de mînă, care a scris scrierea aceasta.
. UTCi te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n’aud, şi nici nu pricep nimic, şi n’ai slăvit pe Dumnezeul în mîna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!
n UTDar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri.
`9Ta fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s’a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
3_TDar cînd i s’a îngîmfat inima şi i s’a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
Tşi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia.
 TÎmpărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;
:mTDaniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuş voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tîlcui.
/WTAm aflat că tu poţi să tîlcuieşti şi să deslegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gît, şi vei avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei!“
?wTAu adus înaintea mea pe înţelepţi şi pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuiască; dar n’au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.
+TAm aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.
q[T Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvîntul, şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul?
7gT şi anume, pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!“
_~7T În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
}T Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa!
|7T Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s’a spăimîntat foarte tare, faţa i s’a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.
{#TToţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n’au putut nici să citească scrisoarea şi nici s’o tîlcuiască împăratului.
}zsTÎmpăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis înţelepţilor Babilonului:„Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît, şi va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.“
3y_TAtunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s’au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s’au izbit unul de altul.
\x1TÎn clipa aceea, s’au arătat degetele unei mîni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris.
ywkTAu băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.
GvTAu adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
puYTŞi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
|t sTÎmpăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.
dsAT%Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“
r T$În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s’au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m’au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.
dqAT#Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?“
Bp}T"După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.
o7T!Chiar în clipa aceea, s’a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.“
,nQT Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremi, pînă vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!“ –
9mkTNu se sfîrşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s’a pogorît din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s’a luat împărăţia!
`l9Tîmpăratul a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“
okWTDupă douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
Xj)TToate aceste lucruri s’au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.
bi=TDeaceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!
?hwTPorunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămînea ţie îndată ce vei recunoaşte stăpînirea Celui ce este în ceruri.
;goTTe vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cîmpului, şi îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tine, pînă vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.
fTIată tîlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărîrea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul.
wegTÎmpăratul a văzut pe un străjer sfînt pogorîndu-se şi zicînd: „Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pămînt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele cîmpului, pînă vor trece şapte vremuri peste el“.
NdTeşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s’a înălţat pînă la ceruri, şi a cărui stăpînire se întinde pînă la marginile pămîntului.
|cqTcopacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atît de multe şi în care era hrană pentru toţi, supt care se adăposteau fiarele cîmpului, şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,
6beTCopacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă la ceruri şi se vedea dela toate capetele pămîntului;
]a3TAtunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Beltşaţare, să nu te turbure visul şi tîlcuirea!“. Şi Beltşaţar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tîlcuirea lui pentru protivnicii tăi!
`yTIată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte-l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi.“
_)THotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!“
q^[TInima lui de om i se va preface într’o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.
k]OTDar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsaţi-l în pămînt, şi legaţi-l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pămîntului.
N\TEl a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de supt el, şi păsările din ramurile lui!
[T În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s’a pogorît din ceruri un străjer sfînt.
zZmT Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele cîmpului se adăposteau supt umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.
Y-T Copacul acesta s’a făcut mare şi puternic, vîrful lui se înălţa pînă la ceruri, şi se vedea dela marginile întregului pămînt.
X3T Iată vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Mă uitam, şi iată că în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt.
ZW-T – „Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi, şi că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tîlcuieşte-mi vedeniile, pe cari le-am avut în vis.
LVTLa urmă de tot, s’a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul, şi am zis:
U TÎndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tîlcui.
|TqTAm poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul.
S1TAm visat un vis, care m’a înspăimîntat; gîndurile de cari eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
^R5TEu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea, şi fericit în palatul meu.
>QuTCît de mari sînt semnele Lui şi cît de puternice sînt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Lui dăinuieşte din neam în neam!
PTAm găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le-a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă de mine.
"O ?T„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace!
NwTDupă aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.
BM}TIată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într’un morman de murdării, pentrucă nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.“
|LqTNebucadneţar a luat cuvîntul, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi cari s’au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor de cît să slujească şi să se închine altui dumnezeu de cît Dumnezeului lor!
J9TApoi Nebucadneţar s’a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luînd cuvîntul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“ Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.
YI+TEl a luat iarăş cuvîntul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!“
HTAtunci împăratul Nebucadneţar s’a înspăimîntat, şi s’a sculat repede. A luat cuvîntul, şi a zis sfetnicilor săi: „N’am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?“ Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!“
xGiTDar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
@FyTFiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, cari aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
E5TOamenii aceştia au fost legaţi cu ismenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
"D=TApoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul aprins.
4CaTLa auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s’a umplut de mînie, şi şi-a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.
/BWTŞi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!“
ATIată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate.
@TŞadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n’avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
(?ITAcum fiţi gata, şi în clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mîna mea?“
O>TNebucadneţar a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat?
A={T Atunci Nebucadneţar, mîniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.
%<CT Dar, sînt nişte Iudei, cărora le-ai dat în grijă trebile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni cari nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!“
;T şi după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pămînt, şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
:T Ai dat o poruncă, după care toţi cei ce vor auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pămînt, şi să se închine chipului de aur;
q9[T Ei au luat cuvîntul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti vecinic împărate!
r8]TCu prilejul acesta, şi în aceeaş vreme, cîţiva Haldei s’au apropiat şi au pîrît pe Iudei.
Z7-TDe aceea, în clipa cînd au auzit toate popoarele sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s’au aruncat cu faţa la pămînt şi s’au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
65TOricine nu se va arunca cu faţa la pămînt şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“ –
"5=TÎn clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
4wTIar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
E3TAtunci dregătorii, îngrijitorii şi cîrmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, şi toate căpeteniile ţinuturilor, s’au strîns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S’au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
72gTÎmpăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cîrmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului, pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
,1 STÎmpăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şase zeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
50cT1Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mîna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
b/=T0Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpînire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.
].3T/Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!“
6-eT.Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pămînt şi s’a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mîncare şi miresme.
Q,T-Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.“
++T,Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic.
O*T+Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul.
*)MT*Şi după cum degetele dela picioare erau parte de fer şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpîndă.
(T)Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fer, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămînea în ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul.
1'[T(Va fi o a patra împărăţie, tare ca ferul; după cum ferul sfărîmă şi rupe totul, şi ea va sfărîma şi va rupe totul, ca ferul care face totul bucăţi.
=&sT'După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă, şi care va stăpîni peste tot pămîntul.
@%yT&El ţi-a dat în mîni, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cîmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpîn peste toate acestea: tu eşti capul de aur!
$T%Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.
V#%T$Iată visul. Acum îi vom spune şi tîlcuirea înaintea împăratului.
""=T#Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s’au sfărîmat împreună şi s’au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, şi nici urmă nu s’a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s’a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul.
+!OT"Tu te uitai la el, şi s’a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîni, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.
X )T!fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut.
T Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pîntecele şi coapsele îi erau de aramă;
eCTTu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.
wgTÎnsă dacă mi s’a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decît a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tîlcuirea ei, şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.
DTÎn patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Celce descopere tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întîmpla.
kOTDar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe cari le-ai avut în patul tău.
b=TDaniel a răspuns înaintea împăratului, şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sînt în stare s’o descopere împăratului.
.UTÎmpăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tîlcuirea lui?“
=sTArioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tîlcuirea!“
#TDupă aceea, Daniel s’a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s’a dus, şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tîlcuirea!“
STPe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!“.
s_TEl descopere ce este adînc şi ascuns; El ştie ce este în întunerec şi la El locuieşte lumina.
'GTEl schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
$ATDaniel a luat cuvîntul şi a zis: „Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie în vecinicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
'TDupă aceea i s’a descoperit lui Daniel taina într’o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor.
;oTrugîndu-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
}TApoi Daniel s’a dus în casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria,
taTŞi Daniel s’a dus la împărat, şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tîlcuirea.
7gTA luat cuvîntul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentruce a dat împăratul o poruncă atît de aspră?“ Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
' GTAtunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului.
 #T Hotărîrea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorîţi, şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui, ca să-i piardă.
 5T La auzul acestor cuvinte, împăratul s’a mîniat, şi s’a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului.
) KT Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!“
 !T Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pămînt, care să poată spune ce cere împăratul; deaceea niciodată niciun împărat, oricît de mare şi puternic ar fi fost, n’a cerut aşa ceva dela niciun vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu!
0YT Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaş soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, pînă se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sînteţi în stare să mi-l şi tîlcuiţi!“
.UTÎmpăratul a luat iarăş cuvîntul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să cîştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.
s_TEi au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!“
5cTDar dacă-mi veţi spune visul şi tîlcuirea lui, veţi primi dela mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. Deaceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!“
TÎmpăratul a luat iarăş cuvîntul şi a zis Haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi veţi face cunoscut visul şi tîlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într’un morman de murdării.
,QTHaldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tîlcuirea lui!“
ykTÎmpăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este turburat, şi aş vrea să ştiu visul acela.“
PTÎmpăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descîntători şi pe Haldei, ca să-i spună visurile. Ei au venit, şi s’au înfăţişat înaintea împăratului.
 TÎn al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era turburat, şi i-a perit somnul.
O TAşa a dus-o Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cir.
u~ eTÎn toate lucrurile cari cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre cari îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, cari erau în toată împărăţia lui.
I}  TÎmpăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s’a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
| {TLa vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
Q{ TDumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
dz CTÎngrijitorul lua bucatele şi vinul cari le erau rînduite, şi le dădea zazavaturi.
~~}P{zzyyw[v]utssrpqpponmlkk jii2hgg#f]ecba``a_^j]];\\C[PZ2YY X0WUVKUTSSXRQPOO:NM7LKKcJIIH`GFF0EEDCCFBA{@??n>{==/7T Ceice vor mînca bucate dela masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un rîu, şi morţii vor cădea în mare număr.
-.ST Apoi, va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mînia lui, împotriva împăratului dela miazăzi. Şi împăratul dela miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui.
#-?T Va intra, pe neaşteptate, în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţinea o vreme.
r,]T După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni, şi va birui cu puţină lume.
+T „Oştile se vor revărsa ca un rîu înaintea lui dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legămîntului.
3*_T În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, şi va pune mîna pe împărăţie prin uneltire.
;)oT Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în cîteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mînie, nici prin război.
w(gT Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea, şi nu-l vor mai găsi.
G'T Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave, şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va întoarce asupra lui.
&yT Îşi va pune de gînd să ia în stăpînire toată împărăţia lui, şi, făcîndu-se că are gînduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă, cu gînd să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va întîmpla, şi nu-i va izbîndi.
?%wT Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvîrşire tot ce-i va cădea în mînă.
$T Împăratul dela miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, şi va pune mîna pe cetăţile întărite. Oştile dela miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.
G#T În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului dela miază-zi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.
`"9T Căci împăratul dela miază-noapte se va întoarce şi va strînge o oştire mai mare de cît cea dintîi; şi după cîtăva vreme, după cîţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate.
d!AT Atunci inima împăratului se va îngîmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.
k OT Împăratul dela miază-zi, mîniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul dela miază-noapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului dela miază-noapte vor fi date în mînile lui şi nimicite.
fET Totuş, fiii săi vor începe iarăş războiul, şi vor strînge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un rîu, care iese din matcă, şi-l vor împinge iarăş înapoi pînă la cetăţuie.
yT Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului dela miază zi, dar se va întoarce iarăş în ţara sa.
}T Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa cîţiva ani în pace pe împăratul dela miază noapte.
}sT În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaş rădăcină cu ea, şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului dela miază noapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.
{T După cîţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului dela miază zi va veni ca nevastă la împăratul dela miază noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine pept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s’a legat cu ea.
9T Împăratul dela miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decît el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.
8iT Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărîma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era supt el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.
oWT Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpîni cu o mare putere, şi va face ce va voi.
+OT Acum, îţi voi face cunoscut adevărul:
Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strînge mai multă bogăţie decît toţi ceilalţi; şi cînd se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
j OT În anul dintîi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.
7T Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail.
9kT El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi cînd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
]3T Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!“ Şi pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m’ai întărit.“
c?T Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m’a atins din nou, şi m’a întărit.
 T Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m’au părăsit, şi nu mai am nici suflare!“
T Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s’a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m’a umplut de groază, şi am pierdut orice putere!
iKT Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, şi am tăcut.
0YT Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.“
v eT Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lîngă împăraţii Persiei.
 T El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
 !T Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sînt trimes la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd.
n UT Şi iată că o mînă m’a atins, şi m’a aşezat tremurînd pe genunchii şi mînile mele.
 }T Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.
1[T Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m’au lăsat, coloarea mi s’a schimbat, faţa mi s’a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.
9kT Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n’au văzut-o; totuş au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
|qT Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
7T Am ridicat ochii, m’am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz.
T În a douăzeci şi patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel {Sau Tigru}.
.UT N’am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m’am uns deloc, pînă s’au împlinit cele trei săptămîni.
ST „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale.
 T În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s’a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, şi a priceput vedenia.
(IT El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.“
CT După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr’un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.
K~T Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul {Sau Mesia}, la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare.
l}QT Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.
B|}T Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit cuvîntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvîntul acesta, şi înţelege vedenia!
}{sT El m’a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.
Yz+T pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într’o vedenie, şi m’a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară.
dyAT Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu;
PxT Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“
w%T Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.
?vwT Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfîntul Tău locaş pustiit!
2u]T Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mînia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, dela muntele Tău cel sfînt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.
gtGT Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mîna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire.
RsT De aceea şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe cari le-a făcut, dar noi n’am ascultat glasul Lui.
orWT După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n’am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n’am luat aminte la adevărul Tău.
;qoT El a împlinit astfel cuvintele pe cari le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre, cari ne-au cîrmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum nici odată şi nicăieri supt cer nu s’a mai întîmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
pT ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s’a abătut astfel ca să n’asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentrucă am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
o%T N’am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii;
ynkT La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
FmT Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentrucă am păcătuit împotriva Ta!
PlT Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în cari i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de cari s’au făcut vinovaţi faţă de Tine!
=ksT N’am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
jT Noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orînduirile Tale.
liQT M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legămîntul şi dai îndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
h}T Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
ngUT în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre cari vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
f T În anul dintîi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor,
:emTEu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m’am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.
8diTIar vedenia cu serile şi dimineţile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.“
cTDin pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omeneşti.
a3TLa sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
4`aTCele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărăţii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.
z_mTŢapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.
n^UTBerbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
]-TApoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfîrşitului.
%\CTPe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m’a atins, şi m’a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.
o[WTEl a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m’am înspăimîntat, şi am căzut cu faţa la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfîrşitului!“
ZTŞi am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tîlcuieşte-i vedenia aceasta.“
Y7TPe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
XTŞi el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfîntul Locaş va fi curăţit!“
W)T Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?“
1V[T Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început.
UT S’a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfînt.
T7T S’a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
S)T Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
IR TŢapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s’a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.
0QYTL-am văzut cum s’a apropiat de berbece, s’a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.
P)TA venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stînd în rîu, şi s’a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
YO+TPe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap dela apus, şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
N{TAm văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
lMQTAm ridicat ochii, m’am uitat, şi iată că într’un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
'LGTCînd am avut vedenia aceasta, mi s’a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
K #TÎn anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
HJ TAici s’au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m’au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s’a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.
I TDar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!
{HoTApoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
GTEl va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.
VF%TCele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
XE)TEl mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
:DmTpînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.
bC=TAm văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit,
B+Tşi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.
nAUTÎn urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;
@TDar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.
c??T„Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt.
?>wTM’am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tîlcuit astfel:
g=GTEu, Daniel m’am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m’au înspăimîntat.
<7TI S’a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
N;T M’am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
:)T Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s’a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.
[9/T Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m’am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
O8T Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S’a ţinut judecata şi s’au deschis cărţile.
87iT Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s’au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.
6TM’am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură care vorbea cu trufie.
R5TDupă aceea m’am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
A4{TDupă aceea m’am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s’a dat stăpînire.
C3TŞi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într’o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s’a zis: „Scoală-te, şi mănîncă multă carne!“
p2YTCea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M’am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s’au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s’a dat o inimă de om.
N1TŞi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
0'TDaniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
Z/ /TÎn anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
[./TDaniel a dus-o bine supt domnia lui Dariu şi supt domnia lui Cir, Persanul.
-TEl izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!“
',GTPoruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit.
a+;TDupă aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!
*TÎmpăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia cari pîrîseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, pînă să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărîmiţat oasele.
f)ETAtunci împăratul s’a bucurat foarte mult, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s’a găsit nicio rană pe el, pentrucă avusese încredere în Dumnezeul său.
e(CTDumnezeul meu a trimes pe îngerul Său şi a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n’am făcut nimic rău!“
U'#TŞi Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăieşti, împărate!
&TŞi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“
s%_TÎn revărsatul zorilor, însă, împăratul s’a sculat şi s’a dus în grabă la groapa cu lei.
&$ETÎmpăratul s’a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s’a adus nicio ţiitoare, şi n’a putut să doarmă.
6#eTAu adus o piatră, şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
]"3TAtunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!“
]!3TDar oamenii aceia au stăruit de împărat, şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea Mezilor şi Perşilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba!“
> uTÎmpăratul s’a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s’a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel; şi pînă la asfinţitul soarelui s’a trudit să-l scape.
ykT Ei au luat din nou cuvîntul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!“
7gT Apoi s’au înfăţişat înaintea împăratului, şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N’ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălţa, timp de trei zeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? „Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor şi Perşilor, care nu se poate schimba!
T Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă, şi au găsit pe Daniel rugîndu-se şi chemînd pe Dumnezeul lui.
{oT Cînd a aflat Daniel că s’a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
X)T În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.
LTAcum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.“
~uTToate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cîrmuitorii sînt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
,QTApoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s’au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti vecinic, împărate Dariu!“
7gTAtunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!“
>uTAtunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n’au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentrucă el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi niciun lucru rău.
0A~}||{{{z@y:xowvuttssrNq pionnKmlkkjfiiNhggfeepdccgbaa"`__ ^]]~\[[(ZZ#YTXX+WSVVwUoTTTS}RQQrPPO9NdMM/LL#KAJJNII#HH/GTF?E~DDD CBBpAAK@@??>> ==2998p77m666 554G33F221000/[../-,,++**D)) (y''g&&B%%T$s#"""%! ]!tk!pQE # H  KR^4W03u_^ Şi Efraim zice: „Cu adevărat, m’am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.“
ktO^ Efraim este un negustor care are în mînă o cumpănă mincinoasă. Îi place să înşele.
s^ Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău.
Hr ^ Domnul este Dumnezeul oştirilor; Numele Lui este Domnul.
q1^ S’a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plîns şi s’a rugat de el. Iacov l-a întîlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu.
p^ Încă din pîntecele mamei, a apucat Iacov pe frate-său de călcîi, şi în puterea lui, s’a luptat cu Dumnezeu.
o^ Domnul este în ceartă şi cu Iuda, şi va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui.
9n m^ Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legămînt cu Asiria, şi duc untdelemn în Egipt.
(mI^ Efraim mă înconjoară cu minciuni, şi casa lui Israel cu înşelătorii. Iuda este tot hoinar faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sfînt şi credincios.
$lA^ Vor alerga tremurînd din Egipt, ca o pasăre, şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă. Şi-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.“
k ^ Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuş va răcni, şi copiii vor alerga tremurînd dela apus.
Ai{^ „Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se sbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!
h7^ Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sînt chemaţi înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.
g^ Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mînca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe cari le-au făcut.
f^ Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentrucă n’au voit să se întoarcă la Mine.
6ee^ I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lîngă gură. M’am plecat spre ei şi le-am dat de mîncare.
d^ Şi totuş Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n’au văzut că Eu îi vindecam.
c^ Dar cu cît proorocii îi chemau, cu atît ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, şi tămîie chipurilor idoleşti.
Xb +^ Cînd era tînăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
&aE^ Iată ce vă va aduce Betel, din pricina răutăţii voastre peste măsură de mare. În revărsatul zorilor, se va isprăvi cu împăratul lui Israel!
U`#^ Deaceea se va stîrni o zarvă împotriva poporului tău, şi toate cetăţuile tale vor fi nimicite, cum a nimicit în luptă Şalman-Bet-Arbel, cînd mama a fost zdrobită împreună cu copiii ei.
1_[^ Aţi arat răul, aţi secerat nelegiuirea, şi aţi mîncat rodul minciunii. Căci te-ai încrezut în carăle tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji.
L^^ Sămănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mîntuire.
O]^ Efraim este o mînzată învăţată la jug, căreia îi place să treiere grîul, şi i-am cruţat gîtul său cel frumos; dar acum voi înjuga pe Efraim, Iuda va ara şi Iacov îi va grăpa.
\^ Îi voi pedepsi cînd voi vrea, şi se vor strînge popoare împotriva lor, cînd îi voi pedepsi pentru îndoita lor nelegiuire!
[^ Din zilele Ghibei ai păcătuit, Israele! Acolo au stătut ei, ca războiul făcut împotriva celor răi să nu-i apuce la Ghibea.
^Z5^ Înălţimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: „Acoperiţi-ne!“ Şi dealurilor: „Cădeţi peste noi!“
UY#^ S’a dus Samaria şi împăratul ei, ca o ţăpligă pe faţa apelor.
#X?^ Da, el însuş va fi dus în Asiria, ca dar împăratului Iareb. Ruşinea va cuprinde pe Efraim, şi lui Israel îi va fi ruşine de planurile sale.
1V[^ Ei rostesc vorbe deşerte, jurăminte mincinoase, cînd încheie un legămînt: de aceea, pedeapsa va încolţi ca o buruiană otrăvitoare din brazdele cîmpiei!
,UQ^ Şi curînd vor zice: „N’avem un adevărat împărat, căci nu ne-am temut de Domnul; şi împăratul, pe care-l avem, ce ar putea face el pentru noi?“
T^ Inima lor este împărţită: de aceea vor fi pedepsiţi. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stîlpii idoleşti.
SS !^ Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cît roadele sale erau mai multe, cu atît mai multe altare a zidit; cu cît îi propăşea ţara, cu atît înfrumuseţa stîlpii idoleşti.
tRa^ Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat: de aceea vor rătăci printre neamuri. –
Q ^ Efraim este lovit, rădăcina i s’a uscat; nu mai dau rod; şi chiar dacă au copii, le voi omorî rodul iubit de ei. –
[P/^ Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M’am scîrbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sînt nişte îndărătnici.
~Ou^ Dă-le, Doamne!… Ce să le dai?… Dă-le un pîntece, care să nască înainte de vreme şi ţîţe seci!…
N}^ Efraim, după cum văd, îşi dă copiii la pradă; şi Efraim îşi va duce singur copiii la celce-i va ucide! –
(MI^ Chiar dacă îşi vor creşte copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni mari; şi vai de ei, cînd Îmi voi întoarce privirile dela ei!
}Ls^ Slava lui Efraim va sbura ca o pasăre: nu mai este nicio naştere, nicio însărcinare, şi nicio zămislire!
"K=^ Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintîi roade ale unui smochin, în primăvară; dar ei s’au dus la Baal-Peor, s’au pus în slujba idolului scîrbos, şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.
J^ S’au afundat în stricăciune, ca în zilele Ghibei; Domnul Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi păcatele.
0IY^ Efraim stă la pîndă împotriva Dumnezeului meu, proorocului i se întind laţuri de păsări pe toate căile lui, îl vrăjmăşesc în Casa Dumnezeului său.
\H1^ Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă proorocul este nebun, sau dacă omul însuflat aiurează. Şi aceasta din pricina mărimii nelegiurilor şi răzvrătirilor tale.
SG^ Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, şi vor creşte spinii în corturile lor.
OF^ Ce veţi face în zilele de praznic, la sărbătorilor Domnului?
E}^ Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură: căci nu-I vor fi plăcute. Pînea lor le va fi ca o pîne de jale; toţi ceice vor mînca din ea, se vor face necuraţi; căci pînea lor va fi numai pentru ei, nu va intra în Casa Domnului!
D^ Nu vor rămînea în ţara Domnului; ci Efraim se va întoarce în Egipt, şi vor mînca în Asiria mîncări necurate.
HC ^ Aria şi teascul nu-i vor hrăni, şi mustul le va lipsi.
,B S^ Nu te bucura Israele, nu te veseli, ca popoarele, pentrucă ai curvit, părăsind pe Domnul, pentru că ai iubit o plată necurată în toate ariile cu grîu!
AA{^Căci Israel a uitat pe Cel ce l-a făcut, şi-a zidit palate, şi Iuda a înmulţit cetăţile întărite; deaceea voi trimete foc în cetăţile lor, şi le va mistui palatele.
\@1^ Ei junghie vitele pe cari Mi le aduc, şi carnea le-o mînîncă; deaceea Domnul nu le primeşte! Acum Domnul Îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, şi le va pedepsi păcatele: se vor întoarce în Egipt!
h?I^ Chiar dacă-i scriu toate poruncile Legii Mele, totuş ele sînt privite ca ceva străin.
~>u^ Căci Efraim a zidit multe altare ca să păcătuiască, şi altarele acestea l-au făcut să cadă în păcat.
=)^ Chiar dacă ei dau daruri neamurilor, tot îi voi apăsa, ca să înceteze pentru puţină vreme să mai ungă vreun împărat şi domni.
<^ Căci s’au dus în Asiria, ca un măgar sălbatic care umblă răsleţ. Efraim a dat daruri ca să aibă prieteni!
\;1^Israel este nimicit! Acum ei au ajuns printre neamuri ca un vas fără preţ.
-:S^Fiindcă au sămănat vînt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grîu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mînca-o străinii.
9^Idolul acesta vine din Israel, un lucrător l-a făcut, şi nu este Dumnezeu. Deaceea, viţelul Samariei va fi făcut bucăţi!
8^Viţelul tău este o scîrbă, Samario! Mînia Mea s’a aprins împotriva lor! Pînă cînd nu vor voi ei să se ţină curaţi?
75^Au pus împăraţi fără porunca Mea, şi căpetenii fără ştirea Mea; au făcut idoli din argintul şi aurul lor: deaceea vor fi nimiciţi.
Y6+^Israel a lepădat binele cu scîrbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări.
c5?^Atunci vor striga către Mine: „Dumnezeule, noi Te cunoaştem, noi, Israel!“ –
'4 I^Pune trîmbiţa în gură! Vrăjmaşul vine ca un vultur peste Casa Domnului! Căci au călcat legămîntul Meu, şi au păcătuit împotriva Legii Mele.
Q3^Se întorc, dar nu la Cel Prea Înalt; sînt ca un arc înşelător. Mai marii lor vor cădea ucişi de sabie, din pricina vorbirii lor îndrăzneţe, care-i va face de rîs în ţara Egiptului.
[2/^I-am pedepsit, I-am întărit braţele, dar ei gîndesc rău împotriva Mea.
1'^Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grîu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.
%0C^ Vai de ei, pentrucă fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentrucă nu-Mi sînt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!
*/M^ Dar ori de cîteori se duc, Îmi voi întinde laţul peste ei, îi voi doborî ca pe păsările cerului; şi-i voi pedepsi cum le-am spus în adunarea lor.
y.k^ Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul, şi aleargă în Asiria.
&-E^ Măcar că mîndria lui Israel mărturiseşte împotriva lui, tot nu se întorc la Domnul, Dumnezeul lor, şi tot nu-L caută, cu toate aceste pedepse!
,{^ Nişte străini îi mănîncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrîneţa, şi el nu-şi dă seama.
e+C^Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n’a fost întoarsă.
*^Toţi ard ca un cuptor, şi îşi mănîncă judecătorii; toţi împăraţii lor cad; niciunul din ei nu Mă cheamă.
~)u^Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mînia, iar dimineaţa arde ca un foc aprins.
(^În ziua împăratului nostru, căpeteniile se îmbolnăvesc de prea mult vin, împăratul dă mîna cu batjocoritorii.
5'c^Toţi sînt preacurvari, ca un cuptor încălzit de brutar: şi brutarul încetează să mai aţîţe focul, de cînd a frămîntat plămădeala pînă s’a ridicat.
^&5^Ei veselesc pe împărat cu răutatea lor, şi pe căpetenii cu minciunile lor.
%-^Şi nu se gîndesc în inima lor că Eu îmi aduc aminte de toată răutatea lor; faptele lor îi şi înconjoară, şi stau înaintea Mea!
S$ !^Cînd vreau să vindec pe Israel, atunci se descopere nelegiuirea lui Efraim şi răutatea Samariei, căci lucrează cu vicleşug. Înlăuntru vine hoţul, şi ceata de tîlhari jăfuieşte afară.
~#u^ Şi ţie, Iudo, îţi este pregătit un seceriş, cînd voi aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu!
h"I^ În casa lui Israel am văzut lucruri grozave: acolo Efraim curveşte, Israel se spurcă.
!'^ Ceata preoţilor este ca o ceată de tîlhari, care stă la pîndă, săvîrşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii.
O ^Galaadul este o cetate de nelegiuiţi, plină de urme de sînge!
mS^Dar ei au călcat legămîntul, ca oricare om de rînd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.
nU^Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decît arderi de tot!
^Deaceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina!
^Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care trece curînd.
F^Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pămîntul!“ –
nU^El ne va da iarăş viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.
 )^„Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfîşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
4a^Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, pînă cînd vor mărturisi că sînt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. Cînd vor fi în necaz, vor alerga la Mine.
0Y^Voi fi ca un leu pentru Efraim, şi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfîşia, şi apoi voi pleca, voi lua, şi nimeni nu-Mi va răpi prada.
eC^ Cînd îşi vede Efraim boala, şi Iuda rănile, Efraim aleargă în Asiria, şi trimete la împăratul Iareb, măcar că împăratul acesta nu poate nici să vă facă sănătoşi, nici să vă lecuiască rănile.
eC^ Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinţilor) pentru casa lui Iuda.
jM^ Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile cari-i plăceau.
ve^ Căpeteniile lui Iuda sînt ca cei ce mută semnul dela hotare; ca apa Îmi voi vărsa mînia peste ei!
{o^ Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei: ce vestesc Eu împotriva seminţiilor lui Israel, va veni negreşit!
 ^Sunaţi din trîmbiţă la Ghibea, sunaţi din trîmbiţă la Rama! Strigaţi la Bet-Aven! Iacă-i pe urma ta, Beniamine!
 ^Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.
 ^Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum: căci S’a depărtat din mijlocul lor.
3^Dar mîndria lui Israel va fi martoră împotriva lui, şi Israel şi Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor, şi Iuda va cădea şi el cu ei.
 #^Faptele lor nu le îngăduiesc să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor, şi nu cunosc pe Domnul!
 ^Cunosc Eu doar pe Efraim, şi Israel nu-Mi este ascuns; ştiu că tu, Efraime, ai curvit, şi că Israel s’a spurcat.
_ 7^Necredincioşii se afundă în nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toţi!
a  =^Ascultaţi lucrul acesta, preoţi! Ia aminte, casa lui Israel! Şi pleacă urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă ameninţă judecata, pentrucă aţi fost o cursă la Miţpa, şi un laţ întins pe Tabor!
c ?^Vîntul îi va strînge cu aripile lui, şi vor fi daţi de ruşine cu altarele lor!
w^Abea au încetat să bea, şi se dedau la curvie; cîrmuitorii lor sînt lacomi, da, sînt lacomi după ruşine!
<s^Efraim s’a lipit de idoli: lasă-l în pace!
%^Pentrucă Israel dă din picioare ca o mînzată neîmblînzită; şi să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel în imaşuri întinse!
<q^Dacă tu curveşti, Israele, măcar Iuda să nu se facă vinovat. Nu vă duceţi măcar la Ghilgal, nu vă suiţi la Bet-Aven, şi nu juraţi zicînd: „Viu este Domnul!“
^Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentrucă sînt curve, nici pe nurorile voastre pentru că sînt preacurve, căci ei înşişi se duc la oparte cu nişte curve, şi jertfesc împreună cu desfrînatele din temple. Poporul fără minte aleargă spre pieire.
V%^ Aduc jertfe pe vîrful munţilor, ard tămîie pe dealuri, supt stejari, plopi şi terebinţi, a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc, şi nurorile voastre sînt prea curve.
0Y^ Poporul Meu îşi întreabă lemnul lui, şi toiagul lui îi prooroceşte; căci duhul curviei îi duce în rătăcire, şi sînt necredincioşi Dumnezeului lor.
;q^ Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.
^ Vor mînca şi tot nu se vor sătura, vor curvi şi tot nu se vor înmulţi, pentrucă au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.
^ Dar şi preotului i se va întîmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui, şi-i voi răsplăti după faptele lui.
p~Y^Ei se hrănesc din jertfele pentru păcatele poporului Meu, şi sînt lacomi de nelegiuirile lui.
{}o^Cu cît s’au înmulţit, cu atît au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară.
]|3^Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
{{o^Te vei poticni ziua, proorocul se va poticni şi el împreună cu tine noaptea, şi pe mama ta o voi nimici.
z ^Dar nimeni să nu certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca ceice se ceartă cu preoţii.
*yM^De aceea, ţara se va jăli, toţi ceice o locuiesc vor tînji, împreună cu fiarele cîmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.
x{^Fiecare jură strîmb şi minte, ucide, fură, şi prea curveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.
Pw ^Ascultaţi Cuvîntul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.
^v5^După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.
-uS^Căci copiii lui Israel vor rămînea multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod, şi fără terafimi.
t7^Şi i-am zis: „Rămîi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a nici unui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!“
fsE^Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz şi un letec de orz.
qr ]^Domnul mi-a zis: „Du-te iarăş, şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic, şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, cari se îndreaptă spre alţi dumnezei şi cari iubesc turtele de stafide!“
&qE^Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: «Tu eşti poporul Meu!» Şi el va răspunde: «Dumnezeul meu!“
p#^pămîntul va asculta grîul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel {Adică: Pe care o sădeşte Dumnezeu}.
noU^În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pămîntul;
Un#^te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!
m ^Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;
l^În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legămînt cu fiarele cîmpului, cu păsările cerului şi cu tîrîtoarele pămîntului, voi sfărîma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război, şi-i voi face să locuiască în linişte.
[k/^Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume.
yjk^În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: «Bărbatul meu!» şi nu-Mi vei mai zice: «Stăpînul meu!»
Si^Acolo, îi voi da iarăş viile, şi valea Acor i-o voi preface într’o uşă de nădejde, şi acolo, va cînta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua cînd s’a suit din ţara Egiptului.
nhU^„Deaceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
2g]^ O voi pedepsi pentru zilele cînd tămîia Baalilor, cînd se gătea cu veriga de nas, cu salba ei, şi alerga după ibovnicii ei, uitînd de Mine, zice Domnul.“
Jf ^ Îi voi pustii şi viile şi smochinii, despre cari zicea: «Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!» Le voi preface într’o pădure, şi le vor mînca fiarele cîmpului.
e^ Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicile ei.
xdi^ Şi acum îi voi descoperi ruşinea înaintea ibovnicilor ei, şi niciunul n’o va scoate din mîna Mea.
Ic ^ Deaceea Îmi voi lua iarăş înapoi grîul la vremea lui, şi mustul la vremea lui, şi îmi voi ridica iarăş dela ea lîna şi inul pe cari i le dădusem ca să-i acopere goliciunea.
#b?^N’a cunoscut că Eu îi dădeam grîul, mustul şi untdelemnul, şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam.
[a/^Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: «Hai să mă întorc iarăş la bărbatul meu cel dintîi, căci eram mai fericită atunci decît acum!»
z`m^Deaceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările.
O_^Mama lor a curvit; cea care i-a născut s’a necinstit; căci a zis: «Voi alerga după ibovnicii mei, cari îmi dau pînea şi apa mea, lîna şi inul meu, untdelemnul şi băuturile mele!»
L^^Nu voi avea milă de copiii ei, căci sînt copii din curvie.
]+^Altfel, o desbrac în pielea goală, cum era în ziua naşterii ei, o fac ca o pustie, ca un pămînt uscat, şi o las să moară de sete!
Q\^„Plîngeţi-vă, plîngeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sînt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei, şi preacurviile dela ţîţele ei!
[ ^Ziceţi fraţilor voştri: „Ami“ {Sau Poporul meu}, şi surorilor voastre Ruhama {Sau Cea îndurată}!“
7Z i^ Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strînge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară; căci mare va fi ziua lui Izreel.
cY A^ „Totuş numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: «Nu sînteţi poporul Meu,» li se va zice: «Copiii Dumnezeului Celui viu!“
X 3^ Şi Domnul a zis: „Pune-i numele Lo-Ami {Nu-i poporul meu}; căci voi nu sînteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru.“
VW '^Ea a înţercat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zămislit şi a născut un fiu.
OV ^Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi.“
VU '^Ea a zămislit din nou, şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama {Cea fără îndurare}; căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n’o voi mai ierta!
QT ^În ziua aceea, voi sfărîma arcul lui Israel în valea Izreel.“
KS ^Şi Domnul i-a zis: „Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sîngele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel.
kR Q^El s’a dus, şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
UQ %^Întîia dată cînd a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te, şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvîrşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!“
CP ^Cuvîntul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.
#O?T Iar tu, du-te, pînă va veni sfîrşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăş odată în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor“.
nNUT Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!
!M;T Dela vremea cînd va înceta jertfa necurmată, şi de cînd se va aşeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.
)LKT Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.
KT El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă la vremea sfîrşitului.
wJgT Eu am auzit, dar n’am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfîrşitul acestor lucruri?“
|IqT Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el şi-a ridicat spre ceruri mîna dreaptă şi mîna stîngă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte vecinic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfîrşi cînd puterea poporului sfînt va fi zdrobită de tot.“
,HQT Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului: „Cît va mai fi pînă la sfîrşitul acestor minuni?“
G3T Şi eu, Daniel, m’am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de rîu, şi altul dincolo de malul rîului.
5FcT Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.“
=EsT Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
D1T Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică.
?C yT În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n’a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
1B[T -Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfînt. Apoi îşi va ajunge sfîrşitul, şi nimeni nu-i va fi într’ajutor.
TA!T ,Dar nişte zvonuri, venite dela răsărit şi dela miazănoapte, îl vor înspăimînta, şi atunci va porni cu o mare mînie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvîrşire pe mulţi.
+@OT +Ci se va face stăpîn pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el.
d?AT *Îşi va întinde mîna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.
>7T )Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mîna lui.
=7T (La vremea sfîrşitului, împăratul dela miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul dela miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un rîu şi le va îneca.
`<9T 'Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.
H; T &În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
F:T %Nu va ţinea seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvînt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi.
9{T $Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemai auzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi pînă va trece mînia, căci ce este hotărît se va împlini.
K8T #Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, pînă la vremea sfîrşitului, căci sfîrşitul nu va fi decît la vremea hotărîtă.
g7GT "Cînd vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.
6)T !Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.
x5iT Dar aceia din popor, cari vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămînea tari, şi vor face mari isprăvi.
h4IT Nişte oşti trimese de el, vor veni şi vor spurca sfîntul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe ceice rup legămîntul.
3+T Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, desnădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mînios împotriva legămîntului sfînt, nu va sta cu mînile în sîn; ci, la întoarcere, se va înţelege cu ceice vor părăsi legămîntul sfînt.
23T La o vreme hotărîtă, va porni din nou împotriva împăratului de miază-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte
:1mT Cînd se va întorce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legămîntului sfînt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.
H~~}y||U{{zsyylxxxwwMvvEuuqtsrrOqoppoo4nnm*ll$kljj'iihh-ggfheVdd&ccbbaz`__^^,]]7\\D[ZZKYXXXWRV8UUSS/RQQGPOONYMMLL%KJJ IHHGFF]EEIDCCxC BZA@???;>.=<)((('q&&G%$$G#""9!| Q 3\[GS^pd?o=  L T"!~?':rDe aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.
z9mrBeau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!
g8GrAiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.
77rEi se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.
g6GrCredeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.
5/rTreceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?…
@4 {rVai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!…
v3erşi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oştirilor!“
25rVeţi ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru, pe care vi l-aţi făcut,
1yrMi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mîncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?…
x0irCi dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată!
e/CrDepărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
D.rCînd Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mîncare, n’am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei.
t-arEu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!
|,qrNu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?
2+]rVeţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întîlneşte un urs, şi care, cînd ajunge acasă, îşi reazimă mîna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!
*r„Vai de cei ce doresc «ziua Domnului!» Ce aşteptaţi voi dela ziua Domnului? Ea va fi întunerec şi nu lumină.
\)1rÎn toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul.
x(irDe aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: „În toate pieţele se vor boci, şi pe toate uliţile vor zice: «Vai! Vai!» Vor chema pe plugar la jale, şi la bocire pe ceice fac jălanii pentru morţi.
='srUrîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.
&rCăutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!
j%Mr De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sînt vremuri rele.
[$/r Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.
r#]r Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!
v"er Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii, şi le este scîrbă de cel ce vorbeşte din inimă.
o!Wr El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.“
K rEl a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui.
[/rvoi cari prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!
A{rCăutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s’o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă,
5rNu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit.
eCrCăci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: „Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!
iKrCăci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: cetatea care scotea la luptă o mie de oameni, nu va rămînea decît cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni, nu va mai rămînea decît cu zece, din casa lui Israel.“
~ur„A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel; stă trîntită la pămînt, şi nimeni n’o ridică.
o YrAscultaţi cuvîntul acesta, cîntecul acesta de jale, pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel!
oWr Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.
9r „De aceea îţi voi face astfel, Israele, – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!
Er „V’am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul…
|qr Am trimes în voi ciuma, ca în Egipt; v’am ucis tinerii cu sabia, şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberii voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
kOr V’am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“
/WrDouă, trei cetăţi s’au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
|qr„N’am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n’am dat ploaie peste o altă cetate; într’un ogor a plouat, şi altul, în care n’a plouat, s’a uscat.
RrŞi Eu, de partea Mea, v’am trimes foametea în toate cetăţile voastre, şi lipsa de pîne în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ –
QrFaceţi să fumege jertfe de mulţămire făcute cu aluat! Trîmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
H rDuceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi zeciuielile la fiecare trei zile!
wgr«veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.“
8 irDomnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui, şi a zis: „Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor prinde cu cîrligele, şi rămăşiţa voastră cu undiţi de pescari;
P  r„Ascultaţi cuvîntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi cari asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: «Daţi-ne să bem!“
 !rVoi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.“
8 ir„În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, şi vor cădea la pămînt.
r ]r Ascultaţi, şi spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor:
s_r Aşa vorbeşte Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vîrf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel cari stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!
/r De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vrăjmaşul va împresura ţara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jăfuite!“
3r Nu sînt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi grămădesc în palate comori cîştigate prin sîlnicie şi răpire.“
mSr Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului, şi spuneţi: „Strîngeţi-vă pe munţii Samariei, şi vedeţi ce neorînduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sînt în ea!
hIrLeul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va prooroci?“
nUrNu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.
3_rSau sună cineva cu trîmbiţa într’o cetate, fără să se spăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într’o cetate, fără s’o fi făcut Domnul?
7rCade pasărea în laţul de pe pămînt, dacă nu i s’a întins o cursă? Se ridică laţul dela pămînt, fără să se fi prins ceva în el?
 rRăcneşte leul în pădure, dacă n’are pradă? Sbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n’a prins nimic?
I rMerg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?
~r„Eu v’am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului: de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
3} arAscultaţi cuvîntul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregei familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!
o|Wriar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul.“
{rCel ce mînuieşte arcul nu va putea să ţină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, şi călăreţul nu-şi va scăpa viaţa;
zraşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa.
]y3r Iată, vă voi stropşi cum stropşeşte pămîntul carul încărcat cu snopi,
mxSr Iar voi aţi dat Nazireilor să bea vin, şi proorocilor le-aţi poruncit: «Nu proorociţi!»
wr Am ridicat prooroci dintre fiii voştri, şi Nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? zice Domnul…
v/r Şi Eu v’am scos din ţara Egiptului, şi v’am povăţuit patruzeci de ani în pustie, ca să vă dau în stăpînire ţara Amoriţilor.
2u]r Şi totuş Eu am nimicit dinaintea lor pe Amoriţi, cari erau cît cedrii de înalţi, şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vîrf pînă în rădăcini.
t rSe întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei.
[s/rEi doresc să vadă ţărîna pămîntului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaş fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt.
\r1rAşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au vîndut pe cel neprihănit pe bani, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte.
[q/rde aceea, voi trimete foc în Iuda, şi va mistui palatele Ierusalimului.“
'pGrAşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au nesocotit Legea Domnului şi n’au păzit poruncile Lui, ci s’au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după cari au umblat şi părinţii lor;
o#rVoi nimici cu desăvîrşire pe judecător din mijlocul lui, şi voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.“
Em rAşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea: pentrucă a ars, a ars pînă le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,
pl [rŞi împăratul lor va merge în robie, el, şi căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.“
:k orde aceea, voi aprinde focul în zidurile Rabei, şi-i va mistui palatele, în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei, şi în mijlocul vijeliei în ziua furtunii.
ij Mr Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au spintecat pîntecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca să-şi mărească ţinutul:
Wi )r De aceea, voi trimete foc peste Teman, şi va mistui palatele Boţrei.“
xh kr Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă a urmărit pe fraţii săi cu sabia, înăduşindu-şi mila, a dat drumul mîniei, şi îşi ţinea într’una urgia.
Zg /r De aceea, voi trimete foc în zidurile Tirului, şi-i va mistui palatele.“
uf er Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Tirului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au luat pe toţi oamenii prinşi de război, şi i-au dat Edomului, şi nu s’au gîndit la legămîntul frăţesc.
re _rVoi nimici cu desăvîrşire pe locuitorii din Asdod, şi pe cel ce ţine toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mîna împotriva Ecronului, şi ce va mai rămînea din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.“
Ud %rde aceea, voi trimete foc în zidurile Gazei, şi-i va mistui palatele.
Bc rAşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război şi i-au dat Edomului:
ib MrVoi sfărîma zăvoarele Damascului, şi voi nimici cu desăvîrşire pe locuitorii din Bicat-Aven, împreună cu cel ce ţine toiagul de cîrmuire în Bet-Eden; şi poporul Siriei va fi dus rob la Chir, zice Domnul.“
ba ?rDe aceea voi trimete foc în casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad.
3` arAşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fer.
_ 3rEl a zis: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunele păstorilor jălesc, şi vîrful Carmelului este uscat.
^ rCuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe cari le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt.
g]GhLe voi răzbuna sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.
P\hDar Iuda va fi vecinic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.
@[yhEgiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina sîlniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
RZhÎn vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi deasemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.
?YwhŞi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii prin el.
AX{hDomnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
TW!hSoarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.
tVahVin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
AU{h Puneţi mîna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sînt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!
Th Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.
Sh Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strîngeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!
Rh Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sînt tare!“
Q1h Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!
PhVoi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.
|OqhIată că îi scol în locul în care i-aţi vîndut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.
zNmhAţi vîndut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
xMihMi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
xLihCe vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
KwhAu tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vîndut fata pe vin, şi l-au băut.
tJahvoi strînge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
I +hCăci iată că în zilele acelea şi în vremile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
PHh Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit. Căci mîntuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe cari-i va chema Domnul.
Ghsoarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
gFGhVoi face să se vadă semne în ceruri şi pe pămînt: sînge, foc, şi stîlpi de fum;
\E1hChiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
7DghDupă aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
?CwhŞi veţi şti că Eu sînt în mijlocul lui Israel, că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.
7BghVeţi mînca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
-AShvă voi răsplăti astfel anii, pe cari i-au mîncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimes-o împotriva voastră.
k@OhAriile se vor umplea de grîu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn,
G?hŞi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.
(>IhNu vă temeţi, fiare de pe cîmp, căci islazurile pustiei iarăş vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor.
h=IhNu te teme, pămîntule, ci bucură-te şi veseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!
h<IhVoi depărta dela voi pe vrăjmaşul dela miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s’a crezut grozav.
E;hDomnul a răspuns, şi a zis poporului Său: „Iată, vă trimet grîu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
b:=hDomnul a fost plin de rîvnă pentru ţara Lui, şi S’a îndurat de poporul Său.
9#hPreoţii, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă şi altar, şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n’o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?“
H8 hStrîngeţi poporul, ţineţi o adunare sfîntă! Aduceţi pe bătrîni, strîngeţi copiii, şi chiar pruncii dela ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!
g7GhSunaţi cu trîmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!“
I6 hCine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
n5Uh Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.
y4kh „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet!
g3Gh Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi celce împlineşte cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
2h Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.
r1]h Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
y0khNu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers.
//hAleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui.
Q.hTremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.
--hVin uruind ca nişte cară pe munţi, şi pîrăe ca o flacără de foc, cînd mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
K,hParcă sînt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi.
3+_hArde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
i*KhO zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n’a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
5) ehSunaţi din trîmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! –
( hChiar şi fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, şi a mîncat focul islazurile pustiei.
'  hCătre Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pîrlit toţi copacii de pe cîmp!
w& ihCum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi sufăr!
%  hS’au uscat seminţele supt bulgări; grînarele stau goale, hambarele sînt stricate, căci s’a stricat sămănătura!
|$ shNu s’a prăpădit hrana supt ochii noştri? Şi n’a perit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?
i# Mh„Vai! ce zi!“ Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire dela Cel Atotputernic.
>" whVestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strîngeţi pe bătrîni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
! h Încingeţi-vă, preoţi, şi plîngeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
-  Uh Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe cîmp, s’au uscat… Şi s’a dus bucuria dela copiii oamenilor!
  h Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grîului şi orzului, căci bucatele de pe cîmp sînt pierdute.
 {h Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
 h Au încetat darurile de mîncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jălesc.
Y -hBoceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţei ei!
 hMi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trîntit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!
} uhCăci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.
 hTreziţi-vă, beţivilor, şi plîngeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul dela gură!
9 mhCe a lăsat nemîncat lăcusta Gazam, a mîncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mîncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mîncat lăcusta Hasil.
3 ahPovestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
2 _hAscultaţi lucrul acesta, bătrîni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S’a întîmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri?
K hCuvîntul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
R^ Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înţeleagă! Căci căile Domnului sînt drepte; şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele.
7^Ce mai are Efraim a face cu idolii? Îl voi asculta şi-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde: dela Mine îţi vei primi rodul. –
 ^Iarăş vor locui la umbra lui, iarăş vor da viaţă grîului, vor înflori ca via, şi vor avea faima vinului din Liban.
ve^Ramurile lui se vor întinde; măreţia lui va fi ca a măslinului, şi miresmele lui ca ale Libanului.
gG^Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul, şi va da rădăcini ca Libanul.
 ^Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mînia Mea s’a abătut dela ei!
D^Asirianul nu ne va scăpa, nu vrem să mai încălecăm pe cai, şi nu vrem să mai zicem lucrării mînilor noastre: «Dumnezeul nostru!» Căci la Tine găseşte milă orfanul.“
[ /^Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.
d  C^Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta.
P ^ Samaria este pedepsită, pentrucă s’a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi, şi vor spinteca pîntecele femeilor lor însărcinate.
 w^ Oricît de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraţilor săi, tot va veni vîntul de răsărit, se va stîrni din pustie un vînt al Domnului, îi va usca izvoarele, şi-i va seca fîntînile: va jăfui vistieria de toate vasele ei de preţ.
\ 1^ Îi voi răscumpăra din mîna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi dela moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!
{o^ Îl vor apuca durerile naşterii; este un copil neînţelept, căci nu poate să nască la vremea sorocită!
Q^ Nelegiuirea lui Efraim este strînsă, păcatul lui este păstrat.
S^ Ţi-am dat un împărat în mînia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea!
,Q^ Unde este împăratul tău, ca să te scape în toate cetăţile tale? Unde sînt judecătorii tăi, despre cari ziceai: „Dă-mi un împărat şi domni?“
hI^ Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta.
:m^ Mă năpustesc asupra lor, ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfîşii învelişul inimii; îi înghit pe dată ca un leu, şi fiarele cîmpului îi vor face bucăţi.
Y+^ Eu M’am făcut ca un leu pentru ei, şi-i pîndesc ca un pardos pe drum.
^ Dar cînd au dat de păşune, s’au săturat, şi cînd s’au săturat, inima li s’a umflat de mîndrie; de aceea M’au uitat.
M^ Eu te-am cunoscut în pustie, într’un pămînt fără apă.
1[^ Dar Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului încoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt Mîntuitor afară de Mine.
~'^ De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vînt din arie, ca fumul, care iese din horn.
U}#^ Şi acum ei păcătuiesc într’una, îşi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociţi de ei, lucrare făcută de meşteri. Acestora le vorbesc ei, şi jertfind oameni, sărută viţei!
h| K^ Cînd vorbea Efraim, răspîndea groaza în Israel. Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit.
#{?^ Efraim a mîniat rău pe Domnul: dar Domnul său va arunca asupra lui sîngele pe care l-a vărsat, şi-i va răsplăti ocara, pe care I-a făcut-o.
xzi^ Dar, printr’un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt, şi printr’un prooroc a fost păzit Israel.
y^ Iacov a fugit odinioară în cîmpia lui Aram, Israel a slujit pentru o femeie, şi pentru o femeie a păzit turmele.
Vx%^ Dacă Galaadul s’a dedat la slujba idolilor, Galaadiţii vor fi nimiciţi negreşit. Ei jertfesc boi în Ghilgal: de aceea, altarele lor vor ajunge nişte mormane de pietre, pe brazdele cîmpiilor.
gwG^ Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.
3v_^ Şi totuş, Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului, şi pînă acum; Eu te voi face să locuieşti iarăş în corturi, ca în zilele de sărbătoare!
~}}|u{{+zyyy=xx wvv6uttsrr`qqZp&oo n[mmlakk$jirhggfeddcgbaa`K__ ^P]\[[`ZSYYXhW]W V0UU*TSRQPP]OwNNMILYKKJII;HUGFFEDD@CBB+AAH@@d?? >>=U<<^;;c;:99[8776E5443S22110t/y.-,,O++*))( ''&&%%@$|##""O! 2> dQwB|(KiP  n  h i0?DqJq Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine dela Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni, şi nu atîrnă de copiii oamenilor.
NpEi vor pustii ţara Asiriei cu sabia, şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de Asirian, cînd va veni în ţara nostră, şi va pătrunde în ţinutul nostru.
FoEl va fi pacea noastră! Cînd va veni Asirianul în ţara noastră, şi va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale poporului.
QnEl se va înfăţişa, şi va cîrmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului.
%mCDe aceea îi va lăsa, pînă la vremea cînd va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel.
lŞi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.
k 1Acum, strînge-ţi rîndurile în cetate, ceata Sionului, căci sîntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!
ljQ Scoală-te, fiica Sionului, şi treeră! Căci îţi fac un corn de fer şi o copită de aramă, ca să sfărîmi multe popoare, şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pămînt averile lor!
i Dar ei nu cunosc gîndurile Domnului, nu-I înţeleg planurile, nu ştiu că i-a strîns ca pe nişte snopi în arie.
+hO Căci acum multe neamuri s’au strîns împotriva ta, şi zic: „Să fie pîngărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorinţa faţă de Sion!“
zgm Sufere, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căc acum vei ieşi din cetate şi vei locui în cîmp, şi te vei duce pînă la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mîna vrăjmaşilor tăi.
f! „Pentruce strigi tu însă acum aşa de tare? N’ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?
&eEIar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, şi la tine va ajunge vechea stăpînire, împărăţia fiicei Ierusalimului!“
=dsDin cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi pînă’n veac!
c!„În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniţi, şi pe aceia pe cari-i chinuisem.
-bSPe cînd toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci!“
aci fiecare va locui supt viţa lui şi supt smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai turbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.
`!El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război;
_7Neamurile se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvîntul Domnului.
9^ mÎn vremile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el.
2]] De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.
!\; Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!“
P[ Voi cari zidiţi Sionul cu sînge, şi Ierusalimul cu nelegiuire!
AZ{ „Ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, şi cari suciţi tot ce este drept;
HY Dar eu sînt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sînt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.“
X Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.
VW%„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nici o vedenie! Şi întunerecul… fără nici o proorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti prooroci, şi ziua se va întuneca peste ei!
UV#„Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari rătăcesc pe poporul meu, cari, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt:
Uapoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.
CTDupă ce au mîncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărîmă oasele; îl fac bucăţi; ca ceeace se fierbe într’o oală, ca şi carnea dintr’un cazan,
iSKŞi totuş voi urîţi binele şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase!
R %Am zis: „Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?
KQ Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi Domnul va fi în fruntea lor.“
XP) „Te voi strînge în întregime, Iacove! Voi strînge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr’un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.
7Og Da, dacă ar veni un om cu vînt şi minciuni, şi ar zice: „Îţi voi prooroci despre vin, şi despre băuturi tari!“ acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!
N Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.
M{ Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea dela copiii lor.
&LEDe multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n’au gust de război.
5Kc„Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?“ „Da, cuvintele Mele sînt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
J „Nu proorociţi!“ zic ei. „Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!“
IDeaceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.“
HÎn ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: „S-a isprăvit! Sîntem pustiiţi cu desăvîrşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului…!“
mGSDeaceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumazii, şi nu veţi mai umbla cu capul atît de sus, căci vremile vor fi rele.
FDacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
E -Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
D 3Rade-ţi, taie-ţi părul, din pricina copiilor tăi iubiţi; lărgeşte-ţi pleşuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine!
kC QÎţi voi aduce un nou stăpîn, locuitoare din Mareşa; slava lui Israel va merge la Adulam.
{B qDeaceea te vei despărţi de Moreşet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împăraţii lui Israel.
?A y Înhamă-ţi caii cei iuţi la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintîi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s’au găsit nelegiuirile lui Israel.
(@ K Căci locuitoarea din Marot tremură pentru perderea fericirii ei, fiindcă s’a pogorît nenorocirea din partea Domnului pînă la poarta Ierusalimului.
7? i Treci, locuitoare din Şafir, cu ruşinea descoperită; locuitoarea din Ţaanan nu îndrăzneşte să iasă, jalea Bet-Haeţelului, vă ia gustul să vă opriţi în el.
y> m Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, şi nu plîngeţi în Aco; tăvăliţi-vă în ţărînă la Bet-Leafra.
=   Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim.
i< MDeaceea plîng, mă bocesc, umblu desculţ şi gol, strig ca şacalul, şi gem ca struţul.
b; ?Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărîmate, toate plăţile ei de curvă vor fi arse în foc, şi-i voi pustii toţi idolii: căci din plăţi de curvă i-a adunat, şi în plăţi de curvă se vor preface…
1: ]De aceea, voi preface Samaria într’un morman de pietre pe cîmp, într’un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, şi-i voi desgoli temeliile.
d9 CŞi toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Şi care este păcatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul?…
q8 ]Supt El se topesc munţii, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin rîpi.
s7 aCăci iată că Domnul iese din locuinţa Lui, Se pogoară, şi umblă pe înălţimile pămîntului!
86 kAscultaţi, voi popoare toate! Ia aminte, pămîntule, şi ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfînt!
'5 KCuvîntului Domnului, spus lui Mica, din Moreşet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, proorocie asupra Samariei şi Ierusalimului.
a4; Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu ştiu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulţime de vite!“
f3E Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într’o noapte s’a născut şi într’o noapte a pierit.
(2I Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?“ El a răspuns: „Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!“
v1eCînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: „Mai bine să mor decît să trăiesc!“
0Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s’a uscat.
]/3Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s’a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mînia. Iona s’a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
@.yŞi Iona a ieşit din cetate, şi s’a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stătut supt el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.
A-}Domnul a răspuns: „Bine faci Tu de te mînii?“
_,7Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!“
K+S’a rugat Domnului, şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
L* Lucrul acesta n’a plăcut deloc lui Iona, şi s’a mîniat.
:)m Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S’a căit de răul pe care se hotărîse să li-l facă, şi nu l-a făcut.
( Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mînia Lui aprinsă, ca să nu pierim!“
M'Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă dela calea lor cea rea şi dela faptele de asuprire, de cari le sînt pline mînile!
b&=Şi a trimes să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc!
>%uLucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s’a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă.
$#Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s’au îmbrăcat cu saci, dela cei mai mari pînă la cei mai mici.
#+Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigînd şi zicînd: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!“
"5Şi Iona s’a sculat, şi s’a dus la Ninive, după Cuvîntul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cît o călătorie de trei zile.
w!g„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!“
H  Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel:
U# Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pămînt.
3 Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţămire, voi împlini juruinţele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.“
U#Ceice se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea dela ei.
+Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt.
'GM’am pogorît pînă la temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m’ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
Apele m’au acoperit pînă aproape să-mi ia viaţa, adîncul m’a învăluit, papura s’a împletit în jurul capului meu.
r]Ziceam: „Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăş voi vedea Templul Tău cel sfînt“.
.UŞi totuş mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
"=şi a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m’a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
T #Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peştelui,
  Domnul a trimes un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pîntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
} uPe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
^ 7Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s’a potolit.
B Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
  Oamenii aceştia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentrucă marea se întărîta tot mai mult împotriva lor.
9 m El le-a răspuns: „Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!“
  Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?“ Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
9 m Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: „Pentruce ai făcut lucrul acesta?“ Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentrucă le spusese el.
  y El le-a răspuns: „Sînt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!“
6  gAtunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care îţi este ţara, şi din ce popor eşti?“
B  Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
<  sCîrmaciul s’a apropiat de el, şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, şi nu vom pieri!“
a  =Corăbierii s’au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s’o facă mai uşoară. Iona s’a pogorît în fundul corăbiei, s’a culcat şi a adormit dus.
 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, şi a stîrnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărîme.
# AŞi Iona s’a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S’a pogorît la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s’a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s’a suit pînă la Mine!“
K Cuvîntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
 }|Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.“
k Q|Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni ţara Cananiţilor pînă la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, cari sînt la Sefarad, vor stăpîni cetăţile de miază-zi.
B |Cei dela miazăzi vor stăpîni muntele lui Esau, şi cei din cîmpie ţara Filistenilor; vor stăpîni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpîni Galaadul.
a =|Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămînea niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!
} u|„Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfînt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.
a =|Căci, după cum aţi băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfînt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi cînd n’ar fi fost niciodată.“
~ 5|Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
>} w|Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
u| e| Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mîna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
h{ K| Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării!
Yz -| Căci în ziua cînd stăteai în faţa lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
y 7| Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvîrşire pentru totdeauna.
vx g| Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentruca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
w  |„Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi princeperea din muntele lui Esau?
Xv +|Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
Lu |Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s’au descoperit comorile!
t |Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tîlhari de noapte, – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n’ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
's I|Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul“.
br ?|Căci mîndria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pămînt?“
Tq #|„Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
p |Proorocia lu Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: – „Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimes cu ea printre neamuri, zicînd: „Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!“ –
or Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!“
[n/r Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăş cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mînca roadele.
\m1r „Iată, vin zile, zice Domnul, cînd plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămînţa, cînd mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile.
!l;r ca să stăpînească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste cari a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.
6ker „În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, şi-l voi zidi iarăş cum era odinioară,
j r Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: «Nu ne va ajunge nenorocirea, şi nu va veni peste noi.“
,iQr „Căci iată, voi porunci, şi voi vîntura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vîntură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pămînt!
Khr „Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s’o nimicesc de pe faţa pămîntului; totuş nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul.“
Zg-r „Nu sînteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N’am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe Filisteni din Caftor şi pe Sirieni din Chir?“
2f]r El Şi-a zidit cămara în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pămîntului; cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului. Domnul este Numele Lui!
1e[r Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pămîntul, şi se topeşte, şi toţi locuitorii lui jălesc. Se înalţă ca rîul Nil, şi se pogoară ca rîul Egiptului.
-dSr De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci săbiei să-i peardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.
Pcr De s’ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s’ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte.
(bIr De ar pătrunde chiar pînă în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mîna Mea; de s’ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî.
Ka r Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Şi a zis: „Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşiorii, şi sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, şi niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa.
.`UrEi, cari jură acum pe păcatul Samariei, şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» Şi: «Pe drumul Beer-Şebei!» Vor cădea, şi nu se vor mai scula.“
P_r În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
;^or Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvîntul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
;]or „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
\!r Vă voi preface sărbătorile în jale, şi toate cîntările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într’o jale ca pentru un singur fiu, şi sfîrşitul ei va fi ca o zi amară.“
[!r În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.
PZrNu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?
dYArDomnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
X/rApoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.“ –
WW'rVoi, cari ziceţi: „Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm?
zVmrAscultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!
)UKrÎn ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.“
2T]rEl a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „Un coş cu poame coapte.“ Şi Domnul mi-a zis: „A venit sfîrşitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
bS ?rDomnul Dumnezeu mi-a trimes următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.
/RWrDin pricina aceasta, iată ce zice Domnul: «Nevastă-ta va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frînghia de măsurat; tu însă vei muri într’un pămînt necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!“
Q rAscultă acum Cuvîntul Domnului, tu care zici: «Nu prooroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!»
sP_rDar Domnul m’a luat dela oi, şi Domnul mi-a zis: «Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!»
O%rAmos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, şi strîngător de smochine de Egipt.
Nr Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfînt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!“
M%r Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănîncă-ţi pînea acolo, şi acolo prooroceşte.
L}r Căci iată ce zice Amos: «Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!».“
ZK-r Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimes să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui!
-JSr ci înălţimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărîmate, şi Mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.“
@IyrDomnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?“ Eu am răspuns: „O cumpănă.“ Şi Domnul a zis: „Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-l voi mai ierta;
HrEl mi-a trimes vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, şi avea o cumpănă în mînă.
GrAtunci Domnul S’a căit şi de lucrul acesta. „Nici una ca aceasta nu se va întîmpla, a zis Domnul Dumnezeu.“
FwrEu am zis: „Doamne Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este aşa de slab!“
(EIrDomnul Dumnezeu mi-a trimes vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; şi focul mînca Adîncul cel mare şi apucase şi cîmpia.
rD]rAtunci Domnul S’a căit de lucrul acesta: „Nu se va întîmpla una ca aceasta, a zis Domnul.“
AC{rŞi după ce au mîncat ele cu desăvîrşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!“
-B UrDomnul Dumnezeu mi-a trimes vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa cînd începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.
FArDe aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.“
{@or Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am cîştigat noi putere?“
"?=r Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?
z>mr Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.
!=;r Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicîndu-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?“ Acela va răspunde: „Nimeni“… Iar celalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!“
P<r Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri.
g;GrDomnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: „Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.
~~~}}'||{{(zizyxwwvQuuettbssGrqppoBnpmm4llk3jiihgg>feedpcc}baaj``#__^]]u\\T[OZiYYX4WVVVU`TT2SRQQaPPObNNRMMLKK3JIINHGGFjEEqDD,CBBA@@F??!>.=H<s0_ În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin cari ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngîmfa pe muntele Meu cel sfînt!
}/s Dincolo de rîurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mîncare închinătorii mei, obştea Mea cea risipită.
.{ „Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într’un gînd.
,-Q„De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, pînă în ziua cînd Mă voi scula la pradă: căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.“
~,uZiceam: «Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n’ar veni peste tine toate pedepsele cu cari te-am ameninţat.» Dar ei s’au grăbit să-şi strice toate faptele.
W+'Am nimicit neamuri, le-am dărîmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sînt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele!
g*GDomnul este fără prihană în mijlocul ei. El nu face nici o nelegiuire; în fiecare dimineaţă El Îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!
w)gProorocii ei sînt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pîngăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.
*(MCăpeteniile ei în mijlocul ei sînt nişte lei cari răcnesc; judecătorii ei sînt nişte lupi de seară cari nu mai lasă nici un os pînă dimineaţa.
'Ea n’ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.
a& =„Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!
%Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere, şi zicea în inima ei: «Eu şi niciuna afară de mine!» Vai! Cum s’a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare! Toţi cei ce trec pe lîngă ea fluieră şi arată cu mîna!“
$În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămînea noaptea pe coperişurile stîlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşala de cedru va fi scoasă.
)#K El Îşi va întinde mîna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria, şi va preface Ninive într’o pustietate, într’un pămînt fără apă ca pustia.
Q" „Chiar şi voi, Etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.
?!w Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pămîntului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.“
  Lucrul acesta li se va întîmpla pentru mîndria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.
+O De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu vecinic; rămăşiţa poporului Meu îi va jăfui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpîni.
"=„Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, cînd defăimau pe poporul Meu, şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor.
gGMalurile acestea vor fi pentru rămăsiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.»
mSMalurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori, şi tîrle de oi.
DVai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor! Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara Filistenilor: «Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori!
#?„Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua namiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.
FCăutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mîniei Domnului.“
8ipînă nu se împlineşte hotărîrea – ca pleava trece vremea – pînă nu vine peste voi mînia aprinsă a Domnului, pînă nu vine peste voi ziua mîniei Domnului!
L Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine,
T #Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mîniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.
H  Atunci voi pune pe oameni la strîmtoare, şi vor bîjbăi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sîngele ca praful, şi carnea ca gunoiul!
 o zi în care va răsuna trîmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.
+ QZiua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime,
' IZiua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.
 - Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.“
K  În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: «Domnul nu va face nici bine nici rău!»
% E Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sînt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sînt nimiciţi cu desăvîrşire.
' I În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd pe dealuri.
  ' În ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpînului lor.
  În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.
  „Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.
s  ape cei ce s’au abătut dela Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.“
)  Mpe ceice se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurînd pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,
o Y„Îmi voi întinde mîna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvîrşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,
a =„Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvîrşire pe oameni de pe faţa pămîntului, zice Domnul.“
K „Voi nimici totul de pe faţa pămîntului, zice Domnul.“
= wCuvîntul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.
RDomnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde.
^5eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
PCăci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
#?Cînd am auzit… lucrul acesta, mi s’a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?
?yCu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
b=Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş.
<~q Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf. – (Oprire.) –
X}) Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta.
| Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
{' La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.
z3 Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgeţile Cuvîntului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.
Uy#S’a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
jxMVăd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
PwSe opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
Jv Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
xuiStrălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
"t=Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul.
\s1Cînd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m’am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mînia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!
Zr /Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).
eqCDomnul însă este în Templul Lui cel sfînt. Tot pămîntul să tacă înaintea Lui!
npUVai de celce zice lemnului: „Scoală-te“, şi unei pietre mute: „Trezeşte-te“! Poate ea să dea învăţătură? Iată că este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s’o însufleţească.
o+La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe cînd el făureşte numai nişte idoli muţi?
n}Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, şi pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, şi sîlniciile făcute în ţară, împotriva cetăţii şi împoriva tuturor locuitorilor ei.
EmTe vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.
l!Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!
ukcCăci pămîntul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
j Iată, cînd Domnul oştirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, şi neamurile se trudesc degeaba.
ci? Vai de cel ce zideşte o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!
fhE Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.
zgm Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit.
'fG Vai de cel ce strînge cîştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într’un loc înalt, şi să scape din mîna nenorocirii!
keOFiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.“
}dsNu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?
2c]Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii?
rb]Ca şi cel beat şi semeţ, cel mîndru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, şi toate popoarele le trage la el.
aIată, i s’a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.
@`yCăci este o proorocie, a cărei vreme este hotărîtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.
v_eDomnul mi-a răspuns, şi a zis: „Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor!
$^ CM’am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plîngerea mea.
l] SPentru aceasta îşi va goli el într’una mreaja, şi va înjunghia fără milă pe neamuri?
\ -De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!
[ El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. Deaceea se bucură şi se veseleşte.
]Z 5Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca tîrîtoarei, care n’are stăpîn?
aY = Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?
nX W Doamne, nu eşti Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stînca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
W { Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
V 1 Îşi bate joc de împăraţi, şi voivozii sînt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pămînt, şi le ia.
U  Tot poporul acesta vine numai ca să jăfuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strînge prinşi de război ca nisipul.
IT  Caii lui sînt mai iuţi decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.
fS GEl este grozav şi înfricoşat; numai din el însuş îi iese dreptul şi mărirea lui.
"R ?Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mîna pe locuinţe cari nu sînt ale lui.
GQ  Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n’aţi crede-o dacă v’ar povesti-o cineva!
P ;Deaceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. –
2O _Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.
N  Pînă cînd voi striga către Tine, Doamne, fără s’asculţi? Pînă cînd mă voi tîngui Ţie, fără să dai ajutor?
7M mProorocia descoperită proorocului Habacuc.
9LkRana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
'KGÎn timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strînge.
UJ#Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
I-Negustorii tăi sînt mai mulţi de cît stelele cerului, s’au îngrămădit ca puii de lăcustă cari îşi întind aripile şi sboară.
:HmAcolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
G-Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!
$FA Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
E) Toate cetăţuile tale sînt nişte smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănînce.
uDc Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!
zCm Şi totuş a trebuit să plece şi ea în surghiun, s’a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi toţi mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
gBG Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.
A1Eşti tu mai bună decît No-Amon, cetatea care şedea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
@%Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ţi caut mîngîietori?
_?7Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.
(>IIată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.
1=[Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. –
[</Se aruncă năvalnici călăreţii, scînteiază sabia, fulgeră suliţa … O mulţime de răniţi! … Grămezi de trupuri moarte! … Morţi fără număr! … Cei vii se împiedică de cei morţi! …
e;CAuziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!
: !Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de sîlnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire! …
f9E „Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.
89 Leul sfîşia cît îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.
$7A Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i turbure nimeni?
'6G Este jăfuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.
~5u Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo sînt comori nesfîrşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!
"4=Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă … Dar iată-i că fug! … „Staţi! Staţi! Opriţi-vă! … Dar nici unul nu se întoarce …“
3S’a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept.
U2#Porţile dela rîuri sînt deschise, şi palatul se prăbuşeşte! …
#1?El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare …
01Duruiesc carăle pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sînt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele …
M/Scuturile vitejilor săi sînt roşi, războinicii sînt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carăle de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învîrtesc.
=.sCăci Domnul aşează iarăş slava lui Iacov şi o face iarăş ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jăfuit jăfuitorii şi le-au stricat butucii de vie …
- 3Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea! …
a, =Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrşire …
+ {Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmaşi cari să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormîntul, căci te-ai aflat prea uşor.“
]* 5 Ci îi voi sfărîma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile …“
;) q Aşa vorbeşte Domnul: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista …
s( a Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, celce făcea planuri răutăcioase.
+' Q Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încîlciţi, şi tocmai cînd vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.
u& e Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.
% Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui pînă în întunerec.
x$ kDomnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
-# UCine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stîncile înaintea Lui.
" Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.
! El mustră marea şi o usucă, face să sece toate rîurile; Basanul şi Carmelul tînjesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.
>  wDomnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vîrtej, şi norii sînt praful picioarelor Lui.
7 iDomnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mînie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, şi ţine mînie pe vrăjmaşii Lui.
M Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş.
3Vei da cu credincioşie lui Iacov, şi vei ţinea cu îndurare faţă de Avraam, ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.“
El va avea iarăş milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
;oCare Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vedera păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mînia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
Y+Vor linge pulberea, ca şarpele; vor ieşi tremurînd ca tîrîtoarele pămîntului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi se vor teme de Tine.
!Neamurile vor vedea lucrul acesta, şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mîna la gură, şi îşi vor astupa urechile.
}s„Îţi voi arăta lucruri minunate, – zice Domnul, ca în ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.“ –
\1Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altă dată.“ –
mS Dar mai întîi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.
+ În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria pînă în Egipt, din Egipt pînă la rîul, dela o mare la alta, şi dela un munte la altul.
jM În ziua, cînd îţi vor zidi iarăş zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele.
 Cînd va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“ Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă.
I  Voi suferi mînia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, – pînă ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.
%CNu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăş, chiar dacă stau în întunerec, totuş Domnul este Lumina mea!
Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mîntuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
$ACăci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sînt cei din casa lui! –
Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!
M Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decît un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
L Mînile lor sînt îndreptate să facă rău: cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mînă’n mînă.
7 gS’a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pîndă ca să verse sînge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
]  5Vai de mine! Căci parcă sînt la strîngerea poamelor, şi la strîngerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu!
| qCăci ei păzesc toate orînduirile lui Omri, şi lucrează tocmai cum a lucrat casa lui Ahab, şi umblă după sfaturile lor, de aceea te voi face de pomină, îţi voi face locuitorii de batjocură, şi veţi purta ocara poporului Meu.
Veţi sămăna, dar nu vei secera, vei stoarce măsline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin!
3_Vei mînca şi tot nu te vei sătura, ci foamea va rămînea în tine; ce vei lua dinaintea vrăjmaşului nu vei scăpa, căci ce vei scăpa, voi da pradă săbiei.
_7 de aceea, şi Eu te voi lovi cu suferinţa, te voi pustii pentru păcatele tale.
 Pentrucă bogaţii lui sînt plini de sîlnicie, locuitorii lui spun minciuni, şi limba lor este numai înşelătorie în gura lor,
gG Pot socoti Eu curat pe celce are o cumpănă nedreaptă şi greutăţi strîmbe în sac?
Z- Mai sînt în casa celui rău comori nelegiuite, şi blestemata efă mică?
  Glasul Domnului strigă cetăţii, şi omul înţelept se teme de Numele Tău. Ascultaţi pedeapsa şi pe Celce o trimete!
2]„Ţi s’a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul dela tine, decît să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumezeul tău?“
Z-Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rîuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?“ –
2]„Cu ce voi întîmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întîmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
]~3Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac împăratul Moabului, şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, şi ce s’a întîmplat din Sitim pînă la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!“
} Căci te-am scos din ţara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei, şi am trimes înaintea ta pe Moise, Aaron şi Maria!
V|%„Poporul Meu, ce ţi-am făcut şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi!
:{mAscultaţi, munţi, pricina Domnului, şi luaţi aminte, temelii tari ale pămîntului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său, şi vrea să Se judece cu Israel. –
z Ascultaţi dar ce zice Domnul; „Scoală-te, judecă-te înaintea munţilor, şi dealurile să-ţi audă glasul!…
dyAÎmi voi răzbuna cu mînie, cu urgie, pe neamurile, cari n’au vrut s’asculte.“
kxOvoi nimici cu desăvîrşire din mijlocul tău Astarteele tale, şi-ţi voi dărîma idolii.
w1 voi nimici cu desăvîrşire idolii tăi şi stîlpii tăi idoleşti din mijlocul tău, şi nu te vei mai închina la lucrarea mînilor tale;
lvQ Voi nimici cu desăvîrşire descîntecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori;
iuK voi nimici cu desăvîrşire cetăţile din ţara ta, şi-ţi voi surpa toate cetăţuile.
t  „În ziua aceea, zice Domnul, îţi voi nimici cu desăvîrşire caii din mijlocul tău, şi-ţi voi sfărîma carăle;
jsM Ţi se va ridica mîna peste protivnicii tăi, şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi!
|rqRămăşiţa lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi: care, cînd trece, calcă în picioare şi sfîşie, şi nimeni nu poate scăpa pe altul.
~w}}1|b{zyxxww!vuuTtssjrqxqoosnnJmllkajjkii hggfeZdcbbaa,`_/^^F]\l\ZYYDXWW?V]UU:TSSRQQPiOOUNNMLLKK?JIIgHH=GGF#EaEDC=<'j I Cereţi dela Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerile, şi vă trimete o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe cîmp.
uic O! Cît sînt de înfloritori! Cît sînt de frumoşi! Grîul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.
1h[ Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sînt pietrele cununii împărăteşti, cari vor străluci în ţara Sa!
Wg' Domnul oştirilor îi va ocroti, şi vor mînca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului.
,fQ Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trîmbiţă, şi va înainta vijelia dela miază-zi.
d  Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!
.cU Însă, cît pentru tine, Sioane, din pricina legămîntului tău pecetluit cu sînge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă.
qb[ Voi nimici carăle de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti nemurilor pacea, şi va stăpîni dela o mare la cealaltă, şi dela rîu pînă la marginile pămîntului.
paY Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.
I`  Voi tăbărî în jurul Casei Mele, ca s’o apăr împotriva unei oştiri, împotriva celor ce se duc şi vin, şi nu va mai trece asupritorul peste ei, căci acum Mă uit cu ochii Mei.
V_% Îi voi scoate sîngele din gură, şi urîciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru, şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul ca Iebusiţii.
W^' Străinul se va aşeza în Asdod, şi voi frînge mîndria Filistenilor.
y]k Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul deasemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.
w\g Iată că Domnul va pune mîna pe el, îi va năpusti puterea în mare, şi el însuş va fi ars cu foc.
v[e Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea, şi aur ca noroiul de pe uliţe.
Z El se opreşte şi peste Hamat, care se mărgineşte cu Damascul, peste Tir şi Sidon, cu toată înţelepciunea lor!
=Y u Iată proorocia, Cuvîntul Domnului despre ţara Hadrac; şi va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor şi peste toate seminţiile lui Israel.
lXQAşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“
WŞi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.“
/VWLocuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!»
U}Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăş popoare şi locuitori dintr’un mare număr de cetăţi.
)TK„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!“»
?SyCuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
CRniciunul să nu gîndească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurămîntul strîmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.“
Q7Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;
Ptot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!
COCăci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După cum am căutat să vă fac rău cînd Mă mîniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M’am căit de lucrul acesta,
JN  După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mîntui, şi veţi fi o binecuvîntare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mînile!“
hMI „Ci sămănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pămîntul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimete roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpînirea rămăşiţei poporului acestuia.
kLO Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.
qK[ Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n’aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu desbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.
J{ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mînile, ceice auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor, cari au vorbit în ziua cînd s’a pus temelia Casei Domnului oştirilor, cînd s’a început să se zidească Templul!
I/Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.
H)Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara dela asfinţitul soarelui.
ZG-Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“
cF?Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.“
JE Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrîni şi femei în vîrstă, fiecare cu toiagul în mînă, din pricina marelui lor număr de zile.
yDkAşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăş în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: «Cetatea cea credincioasă,» şi muntele Domnului oştirilor se va chema: «Muntele cel sfînt.»“
C'„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Am o mare rîvnă pentru Sion, şi sînt stăpînit de o rîvnă plină de mînie pentru el.“»
;B sCuvîntul Domnului oştirilor a vorbit astfel:
qA[„Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!“
@# Cînd chema El, ei n’au vrut s’asculte: „De aceea nici Eu n’am vrut s’ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.“
?w Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S’a aprins de o mare mînie.
u>c Dar ei n’au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n’audă.
&=E Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său.“»
<# „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: «Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
=;uCuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
:Nu cunoaşteţi cuvintele, pe cari le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi cînd şi partea de miază-zi şi cîmpia erau locuite?“»
Y9+Şi cînd mîncaţi şi beţi, nu sînteţi voi ceice mîncaţi şi beţi?
D8„Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: «Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
G7Atunci Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
<6qşi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: „Trebuie să plîng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?“
r5]Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,
4 ;În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.
k3OCeice sînt departe vor veni şi vor lucra la Templul Domnului; şi veţi şti astfel că Domnul oştirilor m’a trimes la voi. Lucrul acesta se va întîmpla, dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.“
2 Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.
j1M Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpîni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvîrşită unire va domni între ei amîndoi.“
-0S Şi să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui, şi va zidi Templul Domnului.
/ Să iei dela ei argint şi aur, şi să faci din el o cunună, şi s’o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot.
r.] „Să primeşti daruri dela prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia, şi Iedaia, – şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s’au dus ei cînd au venit din Babilon.
4-c Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
3,_El m’a chemat, şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în ţara dela miază-noapte.“
;+oCei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pămîntul!“ Şi au cutreierat pămîntul.
G*Caii cei negri, înhămaţi la unul din cară, s’au îndreptat spre ţara dela miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s’au îndreptat spre ţara de miază-zi.
,)QÎngerul mi-a răspuns: „Aceştia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“
w(gAm luat cuvîntul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?“
['/la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi.
R&La carul dintîi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri,
% Am ridicat din nou ochii şi m’am uitat, şi iată că patru cară ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă.
$ El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.“
\#1 Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?“
I"  Am ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că s’au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.
!El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!“ Şi i-a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
b =Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.
)Eu am răspuns: „Ce este aceasta?“ Şi el a zis: „Iese efa.“ Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.“
}sÎngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.“
b=Îl trimet – zice Domnul oştirilor, – ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s’o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.“
H Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.
)KEl m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi“.
h KAm ridicat din nou ochii, şi m’am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.
eC„Aceştia sînt cei doi unşi, cari stau înaintea Domnului întregului pămînt.“
mS El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“ Şi el a zis:
?w Am luat a doua oară cuvîntul, şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, cari sînt lîngă cele două ţevi de aur, prin cari curge uleiul auriu din el?“
  Eu am luat cuvîntul, şi i-am zis: „Ce însemnează aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stînga lui?“
R Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mîna lui Zorobabel. Aceşti şapte sînt ochii Domnului, cari cutreieră tot pămîntul.“
#? „Mînile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mînile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m’a trimes la voi.
4cCuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
c?Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într’un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!“
{oAtunci el a luat din nou cuvîntul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: «Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! –
 Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“
 Şi, luînd iarăş cuvîntul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?“
dAŞi lîngă el sînt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul la stînga lui.
 El m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „M’am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deaspura lui un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele cari sînt în vîrful sfeşnicului.
|  sÎngerul, care vorbea cu mine, s’a întors şi m’a trezit ca pe un om, pe care-l trezeşti din somnul lui.
y În ziua aceea, – zice Domnul oştirilor, – vă veţi pofti unii pe alţii supt viţă şi supt smochin.“»
  Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, sînt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într’o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.
V %Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, cari stau înaintea ta – căci aceştia sînt nişte oameni cari vor sluji ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.
ta„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu ceice sînt aici.
MÎngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:
=sEu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!“
Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.
veIar Îngerul, luînd cuvîntul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!“ Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez dela tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!“
oWDar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuş stătea în picioare înaintea Îngerului.
'GDomnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“
+ QEl (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stînd în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stînd la dreapta lui, ca să-l pîrască.
ve Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S’a şi sculat din locaşul Lui cel sfînt!“
  Domnul va lua în stăpînire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pămîntul sfînt, şi va alege iarăş Ierusalimul.
8i „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor m’a trimes la tine.
~ Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.“
+}O Iată, Îmi ridic mîna împotriva lor, – zice Domnul – şi ele vor fi prada celorce le erau supuşi, ca să ştiţi că Domnul oştirilor m’a trimes.
6|eCăci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m’a trimes El la neamurile cari v’au jăfuit; căci celce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
G{Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!
z3«Fugiţi, fugiţi din ţara dela miază noapte! zice Domnul. Căci v’am împrăştiat în cele patru vînturi ale cerurilor, zice Domnul.»
yEu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!»
Hx El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tînărului acestuia, şi spune-i: «Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor cari vor fi în mijlocul lui;
ewCŞi îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte.
v'L’am întrebat: „Unde te duci?“ Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.“
tu cAm ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mînă o funie de măsurat.
Qt Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?“ Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n’a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.“
/s [Domnul mi-a arătat patru fierari.
Br Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?“ Şi el mi-a zis: „Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.“
Qq Am ridicat ochii şi m’am uitat, şi iată că erau patru coarne!
Jp Strigă din nou, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăş belşug de bunătăţi, Domnul va mîngîia iarăş Sionul, va alege iarăş Ierusalimul.“
>o wDeaceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăş în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»
n %şi sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
3m aŞi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
gl I Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
]k 5 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, şi a zis: „Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?“
5j e Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: „Am cutreierat pămîntul, şi iată că tot pămîntul este în pace şi liniştit!“
i + Omul care stătea între mirţi a luat cuvîntul şi a zis: „Aceştia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“
)h M Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?“ Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!“
4g cM’am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roş, şi stătea între mirţi într’un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.
Tf #În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
,e STotuş cuvintele Mele şi poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n’au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s’au întors, şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile şi faptele noastre!“
ad =„Unde sînt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască vecinic?
c ;Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, dela faptele voastre cele rele!» Dar n’au ascultat şi n’au luat aminte la Mine, zice Domnul.“
0b [Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.»
Ha  „Domnul S’a mîniat foarte tare pe părinţii voştri.
` -În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
]_3În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Şealtiel, robul Meu, – zice Domnul, – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.“
^%voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carăle de război şi pe ceice se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trîntiţi la pămînt, şi unul va peri ucis de sabia altuia.
s]_„Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: «Voi clătina cerurile şi pămîntul;
p\YCuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
9[kMai era sămînţă în grînare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, şi nici măslinul, n’au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvîntarea Mea.
vZe„Uitaţi-vă cu băgare de seamă, la cele ce s’au petrecut pînă în ziua de azi, pînă în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua cînd a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele.
@YyV’am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mînilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“
@XyAtunci, cînd veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci!
'WGUitaţi-vă dar, cu băgare de seamă, la celece s’au întîmplat pînă în ziua de azi, pînă să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
uVcAtunci Hagai, luînd iarăş cuvîntul, a zis: «Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aşa sînt toate lucrările mînilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă, este spurcat!
AU{ Şi Hagai a zis: «Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?» Preoţii au răspuns: «Vor fi spurcate.»
gTG «Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită, şi atinge cu haina lui pîne, bucate ferte, vin, untdelemn, sau o mîncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?» Preoţii au răspuns: «Nu!»
jSM „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
R% În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Dariu, cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:
+QO „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decît a celei dintîi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.“
YP+„Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.“
O!voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umplea de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.“
N/Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Încă puţină vreme, şi voi clătina încă odată cerurile şi pămîntul, marea şi uscatul;
$MAEu rămîn credincios legămîntului pe care l-am făcut cu voi, cînd aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!
aL;Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sînt cu voi, zice Domnul oştirilor.
5Kc«Cine a mai rămas între voi din ceice au văzut Casa aceasta în slava ei dintîi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
+JO„Vorbeşte lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşiţei poporului, şi spune-le:
uI eÎn a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea, Cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:
iH Mîn ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Dariu.
G 1Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregei rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit, şi s’au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
tF c Hagai, trimesul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sînt cu voi, zice Domnul.“
E + Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi cuvintele proorocului Hagai, fiindcă Domnul, Dumnezeul lor, îl trimesese. Şi poporul s’a temut de Domnul.
PD  Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grîu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pămîntul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mînilor voastre.“
XC + De aceea cerurile nu v’au dat roua, şi pămîntul nu şi-a dat roadele.
uB e „Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentruce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
A Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul.“
e@ EAşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
p? [Sămănaţi mult, şi strîngeţi puţin, mîncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine cîştigă o simbrie, o pune într’o pungă spartă!
k> QAşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
=  „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, cînd Casa aceasta este dărîmată?“
R< De aceea Cuvîntul Domnului le-a vorbit prin proorocul Hagai astfel:
; „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Poporul acesta zice: «N’a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!»
: În anul al doilea al împăratului Dariu, în ziua întîi a lunii a şasea, Cuvîntul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
9În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strînge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pămîntului, cînd voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.“
8Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strînge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sînt de ocară acum.
77„Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara.
J6 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.
x5iÎn ziua aceea, se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mînile!
E4Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!
3-Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!
e2C Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvîrşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura.
.~}||${zzVyy'xxww7vrutt sLrrq~ppLpnn m[lkkjgiYhggefeddvdcba``X_^^V]1\[[3YXX`WW)VU;TSS?RRQ2PvONN=M!LL9KJJ HGFF+EFD6CBAA0@?x>>+=l<<;9:k987654322"1_0/~/--L,+**}))M('&&Y%o$##k""E!!! <i Hu LsqsGD h"1 '  g\wM- 5"c Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Avem ca tată pe Avraam!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
@!{Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
A {Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
W'şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.
wLocuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el;
)Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
H Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice:
„Iată glasul celui ce strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.“
Y+El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
] 5În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii.
%CA venit acolo, şi a locuit într’o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.
U#Dar cînd a auzit că în Iudea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s’a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
dAIosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, şi a venit în ţara lui Israel.
5şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit ceice căutau să ia viaţa Pruncului.“
c?După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
-S„Un ţipăt s’a auzit în Rama, plîngere, şi bocet mult:
Rahela îşi jălea copiii,
şi nu voia să fie mîngîiată, pentrucă nu mai erau.“
Y+Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:
-SAtunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s’a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi.
,QAcolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.“
c?Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
 După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.“
 În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s’au întors în ţara lor pe un alt drum.
X ) Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.
F  Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.
Y + După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
T !Apoi i-a trimes la Betleem, şi le-a zis: „duceţi-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi cînd Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.“
y kAtunci Irod a chemat în ascuns pe magi, şi a aflat întocmai dela ei vremea în care se arătase steaua.
O«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.“
nU„În Betleemul din Iudea“, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul:
5A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s’a turburat mult; şi tot Ierusalimul s’a turburat împreună cu el.
+Oşi au întrebat: „Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.“
 3După ce S’a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim,
^ 7Dar n’a cunoscut-o, pînă ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.
 yCînd s’a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.
$ C„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil“, care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.
z oToate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:
|~ sEa va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.“
}} uDar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s’a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.
| 9Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s’o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s’o lase pe ascuns.
E{ Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s’a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt.
sz aDeci, dela Avraam pînă la David, sînt patrusprezece neamuri de toate; dela David pînă la strămutarea în Babilon sînt patrusprezece neamuri; şi dela strămutarea în Babilon pînă la Hristos, sînt patrusprezece neamuri.
oy YIacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S’a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
_x 9Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
Zw /Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
dv C Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
mu U După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
^t 7 Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.
]s 5 Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
\r 3 Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;
\q 3Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
[p 1Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
po [Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;
kn QSalmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
cm AAram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
ml UIuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
kk QAvraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
Oj Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
i7El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!
~huIată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
g Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rînduieli şi porunci, pentru tot Israelul!
.fUŞi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.
=esDar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.
ed E„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.
c9Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.“
Jb „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
}asAtunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.
z`mAcum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!“ –
#_?„Aţi zis: «Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am cîştigat dacă am păzit poruncile Lui, şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?
^ «Cuvintele voastre sînt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: «Ce-am spus noi împotriva Ta?“
s]_ „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.
B\} Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănîncă, (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pămîntului, şi viţa nu va fi neroditoare în cîmpiile voastre, zice Domnul oştirilor.
[/ Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare.
mZS Sînteţi blestemaţi, cîtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!
-YSSe cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?“ Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?“ Cu zeciuielile şi darurile de mîncare.
X{Din vremea părinţilor voştri voi v’aţi abătut dela poruncile Mele, şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: «În ce trebuie să ne întoarcem?»
vWe„Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n’aţi fost nimiciţi.
QVMă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descîntătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, cari asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.
UAtunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.
>TuEl va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.
8SiCine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.
nR WIată, voi trimete pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legămîntului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor. –
Q}Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi: „Cu ce L-am obosit?“ – „Prin faptul că ziceţi: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!» Sau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“
P«Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, – şi pe cel ce îşi acopere haina cu sîlnicie, – zice Domnul oştirilor. – De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!“
xOiNu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămînţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţa lui!
kNOŞi dacă întrebaţi: «Pentruce?»… Pentrucă Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţa ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legămînt!
TM! Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, şi nu mai poate primi nimic din mînile voastre.
TL! Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oştirilor.
cK? Iuda s’a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s’a săvîrşit o urîciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s’a unit cu fiica unui dumnezeu străin.
IJ  N’avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pîngărind astfel legămîntul părinţilor noştri?
QI De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentrucă n’aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, cînd tîlmăciţi Legea.
*HMDar voi v’aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi, şi aţi călcat legămîntul lui Levi, zice Domnul oştirilor.
)GKCăci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.
:FmLegea adevărului era în gura lui, şi nu s’a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i-a abătut dela rău.
*EMLegămîntul Meu cu el era un legămînt de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s’a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.
D+Veţi şti atunci că Eu v’am dat porunca aceasta, pentruca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oştirilor.
"C=Iată, vă voi nimici sămînţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe cari le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.
BDacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul, şi voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am şi blestemat, pentrucă n’aveţi pe inimă porunca Mea.
MA „Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!
@ /„Nu! blestemat să fie înşelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească, şi totuş juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă! Căci Eu sînt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri.
x? k Voi ziceţi: «Ce mai osteneală!» şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau beteag: «Iată darurile de mîncare pe cari le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mînile voastre? zice Domnul.
> # «Dar voi îl pîngăriţi, prin faptul că ziceţi: «Masa Domnului este spurcată, şi ce aduce ea este o mîncare de dispreţuit!»
=  Căci dela răsăritul soarelui pînă la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri, şi pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mîncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.
`< ; „Cine din voi va închide porţile, ca să n’aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N’am nici o plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sînt plăcute!
8; k Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă, cînd mînile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oştirilor.
: Cînd aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceţi una şchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţinea el seama de ea? zice Domnul oştirilor.
G9  – „Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!“ Şi dacă ziceţi: „Cu ce Te-am spurcat?“ – „Prin faptul că aţi zis: «Masa Domnului este de dispreţuit!“
?8 yUn fiu cinsteşte pe tatăl său, şi o slugă pe stăpînul său. Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine? zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, cari nesocotiţi Numele Meu, şi cari ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?“
7 {Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta, şi veţi zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!“
6 1Iar dacă ar zice Edomul: „Sîntem nimiciţi, dar vom ridica iarăş dărîmăturile!“ aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: «Ţara răutăţii», şi «Poporul pe care S’a mîniat Domnul pentru totdeauna!“
5 şi am urît pe Esau, i-am prefăcut munţii într’o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.
4 +„V’am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: «Cu ce ne-ai iubit?“ Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuş am iubit pe Iacov,
G3 Proorocia, Cuvîntul Domnului către Israel, prin Maleahi:
2'Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi ceice vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi {Sau: negustori} în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.
31_În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor: «Sfinţi Domnului!» Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.
0Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
h/IDacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaş urgie cu care va lovi Domnul neamurile cari nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
7.gDacă unele din familiile pămîntului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.
g-GToţi ceice vor mai rămînea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
,wAceeaş urgie va lovi şi caii, catîrii, cămilele, măgarii, şi toate vitele cari vor fi în taberile acelea.
++Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strînge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.
*# În ziua aceea, Domnul va trimete o mare învălmăşală în ei; unul va apuca mîna altuia, şi vor ridica mîna unii asupra altora.
q)[ Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, cari vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stînd încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.
h(I Ei vor locui în el, şi nu va mai fi niciun blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.
U'# Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, dela Gheba pînă la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămînea liniştit la locul lui, dela poarta lui Beniamin pînă la locul porţii dintîi, pînă la poarta unghiurilor, şi dela turnul lui Hananeel pînă la teascurile împăratului.
& Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.
/%WÎn ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.
$wVa fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.
[#/În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.
$"AVeţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde pînă la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pămînt pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!
F!Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.
u cCi Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S’a luptat în ziua bătăliei.
Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jăfuite, şi femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvîrşire din cetate.
i MIată, vine ziua Domnului, cînd toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.
9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnzeul meu!»
yk În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămînea.
X) «Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mîna spre cei mici.
#? Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde vin aceste răni pe cari le ai la mîni?» el va răspunde: «În casa celor ce mă iubeau le-am primit.»
~u Ci fiecare din ei va zice: «Eu nu sînt prooroc, ci sînt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţa mea!»
2] În ziua aceea, proorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, cînd vor prooroci, şi nu se vor mai îmbrăca într’o manta de păr ca să mintă pe oameni.
# Şi dacă va mai prooroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: «Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului»; şi tatăl său şi mama sa, cei cari l-au născut, îl vor străpunge, cînd va prooroci.
_7 În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – voi stîrpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.
  În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.
Z- toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit.
~u familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit;
1[ Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit;
mS În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului.
A{ Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.
nU În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile cari vor veni împotriva Ierusalimului.
U# În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.
# ? Domnul va mîntui mai întîi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda.
  În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc supt lemn, ca o făclie aprinsă supt snopi; voi mistui în dreapta şi în stînga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăş la locul lui cel vechi.
 # Căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sînt tăria noastră, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor.
V % În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii, şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda, şi voi orbi toţi caii popoarelor.
L  În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pămîntului se vor strînge împotriva lui.
)K «Iată, voi preface Ierusalimul într’un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur, şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului.
+ Q Proorocia, Cuvîntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul, şi a întocmit duhul omului din el:
E Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!
)K Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decît copitele!
E Domnul mi-a zis: «Ia şi uneltele unui păstor nebun!
jM Apoi Mi-am rupt la doilea toiag «Legămînt,» ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
?w Dar Domnul Mi-a zis: «Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M’au preţuit!» Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.
+ Eu le-am zis: «Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!» Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.
9 Şi cînd s’a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.
 Mi-am luat toiagul «Îndurare,» şi l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
9~k Şi am zis: «Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!»
}- Am nimicit cu desăvîrşire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, şi se scîrbise şi sufletul lor de Mine.
^|5 Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Şi am păscut oile.
a{; Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora şi în mînile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n’o vor izbăvi din mînile lor.
@zy Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!» Şi păstorii lor nu le cruţă.
Ny Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
x Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s’a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
2w] Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sînt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
Qv  Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănînce focul cedrii!
Vu% Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul!
Pt Israel va trece prin strîmtorile mării, va lovi valurile mării şi toate adîncimile rîului Nil se vor usca; mîndria Asiriei va fi frîntă, şi toiagul de cîrmuire al Egiptului va pieri.
"s= Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului, şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.
"r= Îi voi risipi printre popoare, şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor, şi se vor întoarce.
|qq Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.
"p= Efraim va fi ca un viteaz; inima lor se va bucura ca de vin; fiii lor vor vedea lucrul acesta şi se vor veseli, inima lor se va bucura în Domnul.
noU Voi întări casa lui Iuda, şi voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei, şi vor fi ca şi cînd niciodată nu i-aş fi lepădat; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, şi-i voi asculta.
?nw Ei vor fi ca nişte viteji cari calcă în picioare noroiul de pe uliţe; în luptă, se vor lupta, pentrucă Domnul va fi cu ei; iar călăreţii vor fi acoperiţi de ruşine.
'mG Din el va ieşi Piatra din capul unghiului, din el va ieşi ţăruşul, din el va ieşi arcul de război; din el vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.
Ml Mînia Mea s’a aprins împotriva păstorilor, şi voi pedepsi pe ţapi. Căci Domnul oştirilor Îşi cercetează turma, casa lui Iuda, şi o va face ca pe calul Său de slavă în luptă.
a~w}}S||/{Vzznz yoxxtwuwvwuuSttsss%rmqqpppoo-nemmllEkkkWjjjNiihhg!ff'esdd3c bPa``-_^^>]]_\t[["ZHYY-XX:WWbVVbVUUTPS~S RyR Q>P^PONMM)LLKK\JJIIH6GGAFF+EE[DCBAAD@@/?^>>X==>=<< ;q::99@8877;66&5544_433+2\11'0w//<..].-x,,>++o+&*))(c''E&&H%$$$#t""y"!!! p^LY'0s13!f%|}C : W E V ZIPCT! Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre,
9 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
dA Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!“
S ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
T! Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:
Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;
S~ Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus.
n}U Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
#|? Iată numele celor doisprezece apostoli:
Cel dintîi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
G{  Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
^z5 &Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“
dyA %Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!
x $Cînd a văzut gloatele, I s’a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n’au păstor.
^w5 #Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.
Yv+ "Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!“
u) !După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s’a văzut aşa ceva în Israel!“
[t/ Pe cînd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
dsA Dar ei, cum au ieşit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ţinutul acela.
r} Şi li s’au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi, să nu ştie nimeni.“
fqE Atunci S’a atins de ochii lor, şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!“
#p? După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?“ „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
o  Cînd a plecat de acolo, s’au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“
Rn Şi s’a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
m  Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiţă de mînă, şi fetiţa s-a sculat.
vle le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n’a murit, ci doarme!“ Ei îşi băteau joc de El.
k Cînd a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi cînd a văzut pe ceice cîntau din fluier, şi gloata bocind,
+jO Isus S’a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.“ Şi s’a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
hiI Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“
h Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei Lui.
Sg Isus S’a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
^f5 Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s’a închinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mînile peste ea, şi va învia.“
Xe) Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amîndouă.“
d Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentrucă şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
"c= Isus le-a răspuns: „Se pot jăli nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti.
b# Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?“
6ae Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“
l`Q Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.
_3 Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentruce mănîncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“
$^A Pe cînd şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
:]m De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine“. Omul acela s’a sculat, şi a mers după El.
\ Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s’au spăimîntat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
>[w Slăbănogul s’a sculat, şi s’a dus acasă.
8Zi Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, – „Scoală-te“, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
}Ys Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sînt păcatele“, sau a zice: „Scoală-te şi umblă?“
rX] Isus, care le cunoştea gîndurile, a zis: „Pentruce aveţi gînduri rele în inimile voastre?“
fWE Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!“
CV Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într’un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sînt iertate!“
\U 3 Isus S’a suit într’o corabie, a trecut marea, şi a venit în cetatea Sa.
T"Şi iată că toată cetatea a ieşit în întîmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.
S!Porcarii au fugit, şi s’au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întîmplate cu îndrăciţii.
*RM „Duceţi-vă“, le-a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s’a repezit de pe rîpă în mare, şi a pierit în ape.
QDracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.“
HP Departe de ei era o turmă mare de porci, cari păşteau.
0OYŞi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?“
RNCînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi, cari ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
M{Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă şi vînturile şi marea?“
$LAEl le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?“ Apoi S’a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s’a făcut o linişte mare.
sK_Ucenicii s’au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigînd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!“
JŞi deodată s’a stîrnit pe mare o furtună atît de straşnică, încît corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.
TI!Isus S’a suit într’o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
kHO„Vino după Mine“, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.“
GUn altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.“
FIsus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.“
EAtunci s’a apropiat de El un cărturar, şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.“
kDOIsus a văzut multe noroade împrejurul Său, şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
&CEca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.“
B-Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,
yAkS’a atins de mîna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s’a sculat, şi a început să-I slujească.
|@qIsus S’a dus apoi în casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.
? Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.“ Şi robul lui s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
> Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“
=- Dar vă spun că vor veni mulţi dela răsărit şi dela apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.
3<_ Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n’am găsit o credinţă aşa de mare.
B;} Căci şi eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.
:9„Doamne“, a răspuns sutaşul, „nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, şi robul meu va fi tămăduit.
E9Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.“
j8Mşi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.“
]73Pe cînd intra Isus în Capernaum, s’a apropiat de El un sutaş, care-L ruga
'6GApoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
5 Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!“ Îndată a fost curăţită lepra lui.
4 Şi un lepros s’a apropiat de El, I s’a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
T3 #Cînd S’a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
f2Ecăci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
q1[După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
01A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s’a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.“
/#Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
+.OA dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s’a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.
-1De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă.
,Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.“
J+ Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“
*'Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
=)uAşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
S(Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.
\'1Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
W&'Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
t%aÎi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?
$Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori.
u#cDar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află.
"' Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea.
!  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
@ y Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
?y Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
jM Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîne, să-i dea o piatră?
kOCăci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
c?Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
CSă nu daţi cînilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.
Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
'Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău“, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într’al tău? …
|qDe ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
taCăci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
5 gNu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
"Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mîne; căci ziua de mîne se va îngrijora de ea însăş. Ajunge zilei necazul ei.
 !Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
w Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
wNu vă îngrijoraţi dar, zicînd: „Ce vom mînca?“ Sau: „Ce vom bea?“ Sau:„Cu ce ne vom îmbrăca?“
LAşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
pYtotuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei.
1Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
veŞi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
j MUitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?
 Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?
G Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
F dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta!
t aOchiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
T!Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
 ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;
9ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
LCi tu, cînd posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa,
SCînd postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
ucDar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
ucDacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
E şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri {Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.}
e~C Pînea noastră cea de toate zilele {Sau: pentru mîne} dă-ne-o nouă astăzi;
V}% vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
~|u Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău;
{Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
z7Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
=ysCi tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
oxWCînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
~wupentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Uv#Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta,
[u/Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Jt Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este în ceruri.
hsI0Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.
r/Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
qq[.Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
Mp-ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Go,Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,
tna+Aţi auzit că s’a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.“
lmQ*Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.
Zl-)Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
`k9(Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
j''Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt.
Xi)&Aţi auzit că s’a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.“
xhi%Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.
`g9$Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
f #nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
yek"Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
d+!Aţi mai auzit iarăş că s’a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.“
Uc# Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
jbMS’a zis iarăş: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.“
_a7Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
f`EDacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
_yDar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
V^%Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.“
k]OAdevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.“
o\WCaută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
[lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
ZyAşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
YDar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule», va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
XAţi auzit că s’a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.»
7WgCăci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
"V=Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
CUCăci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile.
tTaSă nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
/SWTot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
RŞi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
kQOVoi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.
uPc Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
)OK Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi.
2N] Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
lMQ Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
ZL- Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
NKFerice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
IJ Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
fIEFerice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
GHFerice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
DGFerice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!
WF'Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
HE Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
D yCînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El.
{CoDupă El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
MBI s’a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
CAIsus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
Z@-Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.
`?9Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într’o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cîrpeau mrejile. El i-a chemat.
B>Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.
Y=+El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“
9<kPe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
;'De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.“
3:_Norodul acesta, care zăcea în întunerec,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii,
a răsărit lumina.“
w9g„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galilea Neamurilor,
X8)ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
7y A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
P6 Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
z5m Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.
41 „Pleacă, Satano“, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.“
3w „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.“
2 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:
k1O„De asemenea este scris“, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“
z0mşi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris:
«El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta;
şi ei Te vor lua pe mîni,
ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“
Z/-Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe straşina Templului,
.)Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
-%Ispititorul s’a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“
`,9Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.
Y+ -Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
*Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“
T)!De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s’au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
(#Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.“ Atunci Ioan L-a lăsat.
'Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu“, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“
\&1 Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
?%w Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.“
e$C Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine după mine, este mai puternic decît mine, şi eu nu sînt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
#- Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.
ep~~}}C||{zz;yyIxx wvv==v=<7\76H554X322v2 1p00s/r.-,,[++**6))C(('&&J%%Z$$J##a""5!o u^z8uw0tu;O  :  r z2)j;eQhŞi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“
cg?Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
jfMIată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“
eCăci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
PdDar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
vceNu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna?
EbIsus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sînteţi?
Xa)Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.“
` Lăsaţi-i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.“
_ Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
^5 Atunci ucenicii Lui s’au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?“
b]= Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“
\\1 Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi:
d[A De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.“
|Zq«Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
OYFăţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis:
X9nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
WDar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,»
7VgCăci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;» şi: «Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.»
xUiDrept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
vTe„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mînile cînd mănîncă.“
gS IAtunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:
R$Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s’au atins, s’au vindecat.
Q/#Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
NP"După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
O#!Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“
AN} Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
{MoÎndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“
LDar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“
K}„Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
mJS„Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.“
UI#Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!“
HCînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, şi au zis: „Este o nălucă!“ Şi de frică au ţipat.
GwCînd se îngîna ziua cu noaptea {Greceşte: în a patra strajă}, Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
xFiÎn timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
EDupă ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
,DQÎndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
bC=Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
BToţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
iAKApoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
=@uŞi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.“
V?%Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.“
c>?„N’au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.“
[=/Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.“
<Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
r;] Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.
{:o Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.
]93 Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
A8} Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
!7; Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
s6_Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“
P5Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
4Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
v3eIrod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
[2/pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.“
1Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
0 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.“
R/ În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;
[./ :Şi n’a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.
3-_ 9Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.
Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.“
m,S 8Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“
+ 7Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
A*{ 6A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
L) 5După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
W(' 4Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.“
y'k 3„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?“ i-a întrebat Isus. – „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
h&I 2şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.“
%} 1Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
$ 0Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
x#i /Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
p"Y .Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
k!O -Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
R  ,Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
 +Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
dA *şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
<q )Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,
gG (Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.
 'Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.
oW &Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.
W' %El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.
2] $Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.“
/ #ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.“
lQ "Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,
a; !Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.“
wg Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.“
@y Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat în ţarina sa.
|q Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s’o ardem, iar grîul strîngeţi-l în grînarul meu.»
pY «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
 El le-a răspuns: «Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.» Şi robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s’o smulgem?»
) Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: «Doamne, n’ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?»
eC Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
w g Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
+ O Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
2 ] Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“
A { Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
' G dar n’are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
zm Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi-l primeşte îndată cu bucurie;
F Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
E Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămănătorului.
]3 Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
U# Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
nU Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.»
D Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice:
«Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
 De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
zm Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.
 Isus le-a răspuns: „Pentrucă vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
`~9 Ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?“
5}e Cine are urechi de auzit, să audă.“
|  O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
X{) O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat-o.
mzS Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.
y+ O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.
}xs Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat-o.
ywk El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: „Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
v- O mulţime de noroade s’au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într’o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
Ou  În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
tta 2Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.“
hsI 1Apoi Şi-a întins mîna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
|rq 0Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi cari sînt fraţii Mei?“
{qo /Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.“
p .Pe cînd vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
xoi -Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.“
n- ,Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
m +Duhul necurat, cînd a ieşit dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n’o găseşte.
l *Împărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
ak; )Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.
0jY (Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.
i' 'Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona.
h' &Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!“
lgQ %Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.“
f $Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
e #Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
d "Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
c !Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
4ba Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
a De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu le va fi iertată.
c`? Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strînge cu Mine, risipeşte.
2_] Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-i jăfuiască gospodăria, dacă n’a legat mai întîi pe cel tare? Numai atunci îi va jăfui casa.
z^m Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
] Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
n\U Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?
W[' Isus, care le cunoştea gîndurile, le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei însăş, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată împotriva ei însăş, nu poate dăinui.
Z Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!“
ZY- Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?“
tXa Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
=Wu Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.“
Vw Nu va frînge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, pînă va face să biruie judecata.
gUG El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
7Tg „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.
XS) ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
JR  şi le-a poruncit cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut;
Q Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii,
UP# Fariseii au ieşit afară, şi s’au sfătuit cum să omoare pe Isus.
O Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna s’a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Nw Cu cît mai de preţ este deci un om decît o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.“
7Mg El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într’o groapă, în ziua Sabatului, să n’o apuce şi s’o scoată afară?
9Lk Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mînă uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?“
AK} Isus a plecat de acolo, şi a intrat în sinagogă.
>Jw Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.“
I{ Dacă aţi fi ştiut ce însemnează: «Milă voiesc, iar nu jertfe,» n’aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi.
JH  Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decît Templul.
G Sau n’aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuş sînt nevinovaţi?
QF Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu-i era îngăduit să le mănînce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
E  Dar Isus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el şi ceice erau împreună cu el?
D% Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.“
;C q În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grîu, într’o zi de Sabat. Ucenicii Lui, cari erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu şi să le mănînce.
JB  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“
)AK Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
`@9 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
q?[ Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
J>  Da, Tată, Te laud, pentrucă aşa ai găsit Tu cu cale!“
b== În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
{<o De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine.“
; Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, cari au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi.
s:_ De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
[9/ „Vai de tine, Horazine!“ a zis El. „Vai de tine, Betsaido!“ Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.
8! Atunci Isus a început să mustre cetăţile în cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră.
i7K A venit Fiul omului mîncînd şi bînd, şi ei zic: «Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!» Totuş, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.“
X6) Căci a venit Ioan, nici mîncînd, nici bînd, şi ei zic: «Are drac!»
s5_ «V’am cîntat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cîntat de jale, şi nu v’aţi tînguit.»
4 Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, cari şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor:
23_ Cine are urechi de auzit, să audă.
Y2+ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.
K1 Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.
0 Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi ceice dau năvală, pun mîna pe ea.
L/ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s’a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decît el.
.9 căci el este acela despre care s’a scris:
«Iată, trimet înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.»
k-O Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc;
,5 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi sînt în casele împăraţilor.
&+E Pe cînd se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
R* Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.“
,)Q Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
l(Q Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
' şi a trimes să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“
H&  Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,
;% q Dupăce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni, şi să propovăduiască în cetăţile lor.
.$U *Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“
T#! )Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
"  (Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
w!g 'Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cîştiga.
Z - &Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
?w %Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.
H  $Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
s_ #Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.
nU "Să nu credeţi că am venit s’aduc pacea pe pămînt; n’am venit să aduc pacea, ci sabia.
 !dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
 Deaceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
X) Deci să nu vă temeţi; voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
U# Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.
} Nu se vînd oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pămînt fără voia Tatălui vostru.
0Y Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.
5 Ce vă spun Eu la întunerec, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
 Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
H  Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpînul casei L-au numit Beelzebul, cu cît mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?
iK Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul său, nici robul mai pe sus de domnul său.
:m Cînd vă vor prigoni într’o cetate, să fugiţi într’alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel pînă va veni Fiul omului.
zm Veţi fi urîţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.
V% fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
6 e Dar, cînd vă vor da în mîna lor, să nu vă îngrijoraţi, gîndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
) K Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.
u c Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.
  Iată, Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.
  Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea.
6e Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“
1 şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
?y La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;
  În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămîneţi la el pînă veţi pleca.
 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
`~~~}||m{{yyyxx ww#vv'utt$ss_rrhqqYpp4oonn_mll kj{ihhYgg.feeuddcbbdaa``h__/^^a]]w\\Q[ZZmYYXWWiVOUUsTT5SRR-QP)OmON`MM5LKKEJIIgHHEGG:FEEDDCC BrBAA @}@'?>>N==A<;;<:99887776q55p44J33*211l00/a..T---,, +c**]))((S''s&&W%%$#"!!f X asT7ljv~'e 6b0  L + 9 BFTjM@y-După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei,
?},Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“
>+Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
e=C*Isus le-a zis: „N’aţi citit nici odată în Scripturi că: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?»
<%)Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor.“
S;(Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora?
Q:'Şi au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît.
"9=&Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să punem stăpînire pe moştenirea lui.»
c8?%La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicînd: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!»
e7C$A mai trimes alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi; şi vierii i-au primit la fel.
6}#Vierii au pus mîna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
k5O"Cînd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
Y4+!Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară.
c3? Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v’aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
]23Care din amîndoi a făcut voia tatălui său?“ „Cel dintîi,“ au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
1S’a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: «Mă duc, doamne!» Şi nu s’a dus.
X0)«Nu vreau,» i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s’a dus.
/Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s’a dus la cel dintîi, şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!»
.-Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!“ Şi El, la rîndul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
~-uŞi dacă vom răspunde: «Dela oameni,» ne temem de norod, pentrucă toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.“
E,Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?“ Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: «Din cer,» ne va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»
,+QDrept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
n*UIsus S’a dus în Templu; şi, pe cînd învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului, şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?“
M)Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.
(9Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,» se va face.
'Ucenicii, cînd au văzut acest lucru, s’au mirat, şi au zis: „Cum de s’a uscat smochinul acesta într’o clipă?“
V&%A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!“ Şi pe dată smochinul s’a uscat.
L%Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
s$_Şi, lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo.
O#Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?“ „Da,“ le-a răspuns Isus. „Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“
O"Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: „Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie.
W!'Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
  şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
I  Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
Y+ „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.
~u Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?“
P Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“
Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
kOAu adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
H Ucenicii s’au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
#?„Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.“
~uDar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
|qDacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.“
Fşi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
 Cînd s’au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,
"Lui Isus I s’a făcut milă de ei, S’a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
J !„Doamne“, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!“
W' Isus S’a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“
r]Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“
)Şi doi orbi şedeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“
MCînd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
 /Pentru că nici Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
S şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să vă fie rob.
q [Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
 !Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
J  Cei zece, cînd au auzit, s’au mîniat pe cei doi fraţi.
.UŞi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru cari a fost pregătită de Tatăl Meu.“
Z-Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ „Putem“, I-au zis ei.
8iEl a întrebat-o: „Ce vrei?“ „Porunceşte“, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stînga Ta.“
Atunci mama fiilor lui Zebedei s’a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, şi I s’a închinat, vrînd să-I facă o cerere.
şi-L vor da în mînile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.“
'G„Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
ucPe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:
5Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentrucă mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“
jMNu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?»
nUIa-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
~  Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
)}K şi ziceau: «Aceştia de pe urmă n’au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei.»
I|  Dupăce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului,
}{s Cînd au venit cei dintîi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot cîte un leu de fiecare.
Zz- Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare cîte un leu.
#y?Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă, pînă la cei dintîi.
!x;Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi veţi primi ce va fi cu dreptul.»
w9Cînd a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stînd în piaţă, şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?»
^v5A ieşit iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.
xui«Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi vă voi da ce va fi cu dreptul.» Şi s’au dus.
gtGA ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stînd în piaţă fără lucru.
Ys+S’a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i-a trimes la vie.
r #Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
pqYDar mulţi din cei dintîi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintîi.
Jp Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.
7ogIsus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
nAtunci Petru a luat cuvîntul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?“
#m?Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.“
lUcenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mîntuit?“
k7Vă mai spun iarăş că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.“
xjiIsus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
oiWCînd a auzit tînărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuţii.
.hU„Dacă vrei să fii desăvîrşit“, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.“
{goTînărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţa mea; ce-mi mai lipseşte?“
~fusă cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
e+„Cari?“ I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
d+El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.“
cAtunci s’a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa vecinică?“
FbDupă ce Şi-a pus mînile peste ei, a plecat de acolo.
aŞi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.“
`  Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mînile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
!_; Fiindcă sînt fameni, cari s’au născut aşa din pîntecele maicii lor; sînt fameni, cari au fost făcuţi fameni de oameni; şi sînt fameni, cari singuri s’au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.“
l^Q El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvîntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
] Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.“
Q\ Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.“
![;Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n’a fost aşa.
Z„Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s’o lase?“
vYeAşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
X#şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?»
W#Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
V9Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?“
RUDupă El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
T După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
S#Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“
oRW"Şi stăpînul s’a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
iQK!Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?»
P! Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: «Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m’ai rugat.
!O;Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.
gNGDar el n’a vrut, ci s’a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.
~MuTovarăşul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: «Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.»
bL=Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: «Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.»
nKUStăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.
J Robul s’a aruncat la pămînt, i s’a închinat, şi a zis: «Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.»
0IYFiindcă el n’avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
HA început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni {Greceşte: Talanţi}
|GqDeaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
pFYIsus i-a zis: „Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
)EKAtunci Petru s’a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?“
DCăci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în {Greceşte: Pentru Numele Meu} Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.“
&CEVă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
B%Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.
(AIDacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.
@/Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
?5Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
r>]Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
0=Y Şi, dacă i se întîmplă s’o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.
8<i Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?
L; Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.
7:g Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
l9Q Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.
8Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic.
>7uVai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
\61Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.
`59Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
n4UDeaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
G3şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
I2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor,
1 În clipa aceea, ucenicii s’au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?“
0#Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă {Greceşte: Un statir} pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.“
j/MPetru I-a răspuns: „Dela străini.“ Şi Isus i-a zis: „Aşa dar fiii sînt scutiţi.
^.5„Ba da“, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?“
J- Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu {Greceşte: Cele două drahme} au venit la Petru, şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?“
f,EEi Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ Ucenicii s’au întristat foarte mult.
v+ePe cînd stăteau în Galilea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mînile oamenilor.
Y*+Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.“
) „Din pricina puţinei voastre credinţe“, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», şi s’ar muta; nimic nu v’ar fi cu neputinţă.
t(aAtunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n’am putut să-l scoatem?“
w'gIsus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
&&E„O, neam necredincios şi pornit la rău!“ a răspuns Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.“
M%L-am adus la ucenicii Tăi, şi n’au putut să-l vindece.“
$!„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă.
r#]Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis:
T"! Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
$!A Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.“
 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.
}s Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?“
+O Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.“
W'Ei au ridicat ochii, şi n’au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur.
lQDar Isus S’a apropiat, S’a atins de ei, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!“
q[Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s’au înspăimîntat foarte tare.
lQPe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“
@yPetru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“
U#Şi iată că li s’a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El.
 El S’a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s’au făcut albe ca lumina.
 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
'Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.“
Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
%Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.
5Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
Z-Dar Isus S’a întors, şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.“
/Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!“
*MDe atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.
^ 5Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
5 cÎţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.“
G Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru {Greceşte: Petros}, şi pe această piatră {Greceşte: petra} voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
H  Isus a luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
j MSimon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“
H „Dar voi“, le-a zis El, „cine ziceţi că sînt?“
yEi au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.“
 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?“
 Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pînii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.
 Cum nu înţelegeţi că nu v’am spus de pîni? Ci v’am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?“
jM Nici de cele şapte pîni pentru cei patru mii de oameni, şi cîte coşniţe aţi ridicat?
1 Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pîni pentru cei cinci mii de oameni, şi cîte coşuri aţi ridicat?
Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentruce vă gîndiţi că n’aţi luat pîni?
gGUcenicii se gîndeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentrucă n’am luat pîni!“
kOIsus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.“
R~Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, şi uitaseră să ia pîni.
})Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.“
Apoi i-a lăsat şi a plecat.
Q|Şi dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roş-posomorît.» Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s’o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
{Drept răspuns, Isus le-a zis: „Cînd se înserează, voi ziceţi: «Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roş.»
z }Fariseii şi Saducheii s’au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
ry]'În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S’a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.
\x1&Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
w{%Au mîncat toţi şi s’au săturat; şi s’au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.
(vI$A luat cele şapte pîni şi peştişorii, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.
Gu#Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămînt.
ztm"„Cîte pîni aveţi?“ i-a întrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori“
{so!Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîni ca să săturăm atîta gloată?“
ry Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n’au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.“
4qaaşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
,pQAtunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;
o}Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lîngă marea Galileii. S’a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.
n3Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.“ Şi fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
m{„Da, Doamne“, a zis ea, „dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.“
sl_Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei!“
Vk%Dar ea a venit şi I s’a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!“
ojWDrept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“
i/El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s’au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“
9~~_}}||"{{7zzyxxrxwvv=uuxtt~ssSrrar"qq&pp1oo3nnVnmkm!llblkk1jj_iii8hggSffeekedd\cba``x___.^^j]3\\[~ZYYPXXGXWVUUTT~SSYRQQSPPO_O NNMM]MLfKKgKJJBIIPHHFG|GFFF9EEDQCCBBAA9@@??%>>e==[<Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
z.m7În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine.
c-?6Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?“
,5Crezi că n’aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
t+a4Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
*3Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
)#2Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!“ Atunci oamenii aceia s’au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.
y(k1Îndată, Iuda s’a apropiat de Isus, şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat.
z'm0Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!“
L&/Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.“
U%#.Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.“
.$U-Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
m#S,I-a lăsat din nou, S’a depărtat, şi S’a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
v"e+S’a întors iarăş la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
7!g*S’a depărtat a doua oară, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
 %)Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.“
(Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n’aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
b='Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.“
!&Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.“
%A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.
%C$Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“
+#Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
&E"„Adevărat îţi spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
3_!Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.“
U# Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
;oAtunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.»
PDupă ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.
$AVă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.“
 căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
ykApoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beţi toţi din el;
4aPe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.“
+Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu eşti!“
>uNegreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“
kODrept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
 wEi s’au întristat foarte mult, şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?“
b =Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“
P Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
S Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
> uEl le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.“
-În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?“
b=Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.
r]Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s’a dus la preoţii cei mai de seamă,
+O Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
y Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
eC Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
{o Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
c? Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“
taUcenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?
~'s’a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
G}Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
c|?Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.“
f{Eşi s’au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
z!Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s’au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
sy_„Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!“
Zx /Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
vwe.Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.“
Ov-Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.»
"t=+am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.»
usc*Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
(rI)Apoi va zice celor dela stînga Lui: «Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Hq (Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.»
Zp-'Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?»
_o7&Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
5nc%Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
m)$am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.»
l#Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit;
Gj!şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
i  Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
h„Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
gIar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
xfiPentrucă celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua şi ce are!
MeLuaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
d#prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
c5Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n’am sămănat, şi că strîng de unde n’am vînturat;
tbami-a fost teamă, şi m’am dus de ţi-am ascuns talantul în pămînt; iată-ţi ce este al tău!»
Ba}Cel ce nu primise decît un talant, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, şi strîngi de unde n’ai vînturat:
8`iStăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!»
*_MCel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi doi talanţi.»
8^iStăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.»
F]Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.»
e\CDupă multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors şi le-a cerut socoteala.
[Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său.
^Z5Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei.
YÎndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s’a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.
uXcUnuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
3W_Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa.
^V5 Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
[U/ Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!»
jTM Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»
S3 Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s’a încuiat uşa.
3R_ Cele înţelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vînd untdelemn şi cumpăraţi-vă.»
{QoCele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.»
[P/Atunci toate fecioarele acelea s’au sculat şi şi-au pregătit candelele.
iOKLa miezul nopţii, s’a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întîmpinare!»
JN Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
dMAdar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
[L/Cele nechibzuite, cînd şi-au luat candelele, n’au luat cu ele untdelemn;
EKCinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
J !Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari şi-au luat candelele, şi au ieşit în întîmpinarea mirelui.
I3îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
{Ho2stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,
sG_1Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii,
mFS0Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpînul meu zăboveşte să vină!»
KE/Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
jDM.Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
$CA-Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă?
kBO,Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
A%+Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n’ar lăsa să-i spargă casa.
T@!*Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
d?A)Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
f>E(Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
= 'şi n’au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
&<E&În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
n;U%Cum s’a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.
:y$Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
O9#Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
o8W"Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri.
7!Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
6 Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
05YEl va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.
A4{Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
63eÎndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.»
c2?Oriunde va fi stîrvul {Sau: hoit, mortăciune}, acolo se vor aduna vulturii.
x1iCăci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
0Deci, dacă vă vor zice:«Iată-L în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse», să nu credeţi.
2/_Iată, că v’am spus mai dinainte.
E.Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
n-UAtunci dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul este aici, sau acolo», să nu-l credeţi.
,Şi dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n’ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
+Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.
Y*+Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într’o zi de Sabat.
j)MVai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
N(şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
a';cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
D&atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
2%]De aceea, cînd veţi vedea «urîciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfînt» – cine citeşte să înţeleagă! –
($IEvanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.
F# Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
c"? Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
S! Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
e C Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
NDar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
0YUn neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
=sVeţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.
ykFiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi.
_7Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
s_El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?“
&EDar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
 La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s’au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
)'căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea pînă cînd veţi zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“
0[&Iată că vi se lasă casa pustie;
X)%Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n’aţi vrut!
R$Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
jM#ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, dela sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorît între Templu şi altar.
\1"De aceea, iată, vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
N!Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
<s Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
r]Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sînteţi fiii celor ce au omorît pe prooroci.
 şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor.
 'Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
 3Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sînteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
k OVai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sînt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Fariseu orb! Curăţă întîi partea din lăuntru a paharului şi a blidului, pentruca şi partea de afară să fie curată.
B}Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sînt pline de răpire şi de necumpătare.
Y+Povăţuitori orbi, cari strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
2]Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
lQşi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Celce şade pe el.»
Pcine jură pe Templu, jură pe el şi pe Celce locuieşte în el;
V%Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
_7Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinţeşte darul?
 «Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic», «dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui.»
^5Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
1[Vai de voi, povăţuitori orbi, cari ziceţi: «Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui.»
"~=Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sînteţi voi înşivă.
H} Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi mîncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
S| Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.
`{9 Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.
@z{ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
cy? Să nu vă numiţi «Dascăli»; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
x  Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
wVoi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sînteţi fraţi.
gvGle place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: «Rabi! Rabi!»
au;umblă după locurile dintîi la ospeţe, şi după scaunele dintîi în sinagogi;
$tAToate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi;
sEi leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
%rCDeci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Lqa zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise.
Kp Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi,
o.Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n’a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Ln-Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“
~mu,«Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
olW+Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:
hkI*Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei.
Nj)Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
Ri(În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“
ehC'Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»
Fg&„Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
f%Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“
Pe$„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“
pdY#Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
ecC"Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s’au strîns la un loc.
Ub#!Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
a9 «Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.“
p`YCît priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice:
}_sCăci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
^ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
j]MLa înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.
;\qLa urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
N[Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
Z/Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
%YC„Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.»
}XsÎn aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
NWMiraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.“
#V?„Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“
]U3El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“
`T9Arătaţi-Mi banul birului.“ Şi ei I-au adus un ban {Greceşte: dinar}.
jSMIsus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
SRSpune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“
Q Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
_P7Atunci Fariseii s’au dus şi s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
HO Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“
HN  Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mînile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
uMc «Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuţit.
L Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
$KA Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s’a umplut de oaspeţi.
zJm Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari-i veţi găsi.»
iIKAtunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiţi n’au fost vrednici de ea.
H}Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.
YG+Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.
uFcDar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
[E/A trimes iarăş alţi robi, şi le-a zis: «Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.»
hDIA trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n’au vrut să vină.
jCM„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
RB Isus a luat cuvîntul, şi le-a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:
mAS.şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.
~~J}}J||{KzzTyyy xx&wvv^uttss5rr-qq6pkpobnnn7mmfllykk)jjihhg{gfeehdd7cckb`b,aaQa `I__^^]\\[[[BZZ8YXXTWWmW VVUUTvS]RRQQPPXOOVN~MMSLLKK+JJ IIDHH/GG@FFIEE(DsCC\BBaAAA@??T>>==o<=uDacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
ucCăci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.
%El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
QAlţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“
9dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-l fac astfel neroditor.
{oAlţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;
$Adar n’au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
&ETot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;
I Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.
0[Sămănătorul samănă Cuvîntul.
xi El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?“
T! pentruca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.“
Q „Vouă,“ le-a zis El, „v’a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;
xi Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
A } Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.“
# ?O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.“
j MO altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, şi n’a dat roadă.
n Udar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcină, s’a uscat.
 'O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n’avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n’a dat de un pămînt adînc;
vePe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat-o.
EAscultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
~uApoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
Z /Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S’a suit şi a şezut într’o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.
_7#Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.“
"Apoi, aruncîndu-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată,“ a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!
H !El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?“
 Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sînt afară şi Te caută.“
_7Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stînd afară, au trimes să-L cheme.
FAceasta, pentrucă ei ziceau: „Are un duh necurat.“
~dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.“
v}eAdevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;
7|gNimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jăfuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jăfui casa.
{Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuş, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s’a isprăvit cu el.
ezCŞi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăş, casa aceea nu poate dăinui.
ry]Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăş, împărăţia aceea nu poate dăinui.
pxYIsus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
w1Şi cărturarii, cari se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.“
vRudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.“
uucAu venit în casă, şi s’a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească.
;tqşi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vîndut.
esCAndrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,
r1Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tîlmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului;“
`q9Iată cei doisprezece, pe cari i-a rînduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
NpLe-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.
ro]A rînduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască.
inK În urmă, Isus S’a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
Tm! Dar El le poruncea îndată cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut.
l Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.“
kw Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
wjg Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
idin Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El.
h)Isus S’a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,
fgEFariseii au ieşit afară, şi s’au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.
GfAtunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s’a făcut sănătoasă.
e9Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s’o pierzi?“ Dar ei tăceau.
ddAŞi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!“
mcSEi pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
Xb +Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.
Ha aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“
[`/Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
_wCum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu este îngăduit să le mănînce decît preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
-^SIsus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el?
n]UFariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?“
'\GS’a întîmplat că într’o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grîu.
I[ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.“
Z9Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.
cY?Vor veni zile, cînd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.
XIsus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
CWUcenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“
PVIsus, cînd a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“
?UwCărturarii şi Fariseii, cînd L-au văzut mîncînd cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănîncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?“
FTPe cînd şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.
&SECînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Levi s’a sculat, şi a mers după El.
fRE Isus a ieşit iarăş la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.
eQC Şi îndată, slăbănogul s’a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n’am văzut aşa ceva!“
~Pu „Ţie îţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, – „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
^O5 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele,
N- Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“
#M?Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gînduri în inimile voastre?
vLe„Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“
UK#Unii din cărturari, cari erau de faţă, se gîndeau în inimile lor:
rJ]Cînd le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sînt iertate!“
SIFiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
aH;Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
Gşi s’au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvîntul.
cF ADupă cîteva zile, Isus S’a întors în Capernaum. S’a auzit că este în casă,
E -Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.
-D U,şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.“
SC !+Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numai decît,
A )Lui Isus I s’a făcut milă de el, a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“
@ -(A venit la El un lepros, care s’a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
f? G'Şi s’a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.
,> S&El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin tîrgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.“
E= %şi cînd L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.“
I<  $Simon şi ceilalţi cari erau cu El s’au dus să-L caute;
; 9#A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întunerec de tot, Isus S’a sculat, a ieşit, şi S’a dus într’un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.
': I"El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă-L cunoşteau.
69 i!Şi toată cetatea era adunată la uşă.
c8 A Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
7 El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
m6 USoacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
y5 mDupăce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei.
P4 Şi îndată I s’a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
U3 %Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpîn chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!“
i2 MŞi duhul necurat a ieşit din el, scuturîndu-l cu putere, şi scoţînd un strigăt mare.
Y1 -Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“
0 „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfîntul lui Dumnezeu!“
]/ 5În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige:
.  Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.
- S’au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod.
,  Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.
++ QA mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei,şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într’o corabie, şi îşi dregeau mrejile.
G*  Îndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El.
Z) /Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“
#( APe cînd trecea Isus pe lîngă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncînd o mreajă în mare, căci erau pescari.
' El zicea: „S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“
o& YDupă ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.
%  unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii.
8$ m Îndată Duhul a mînat pe Isus în pustie,
#  Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.“
"   Şi îndată, cînd ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorîndu-Se peste El ca un porumbel.
k! Q În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
V  'Eu, da, v’am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfînt.“
8 kIoan propovăduia, şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sînt vrednic să mă plec să-I desleg curelele încălţămintelor.
0 [Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
* OTot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.
n Wa venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
k QGlasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,“
 Dupăcum este scris în proorocul Isaia: „Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea …
H Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
5Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.
 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
}Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.
QCînd L-au văzut ei, I s’au închinat, dar unii s’au îndoit.
mSCei unsprezece ucenici s’au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
'Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s’a răspîndit zvonul acesta printre Iudei pînă în ziua de astăzi.
yŞi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.“
xi şi le-au zis: „Spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, şi L-au furat.»
nU Aceştia s’au adunat împreună cu bătrînii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,
"= Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întîmplate.
 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.“
 7 Dar iată că le-a întîmpinat Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!“ Ele s’au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat.
 }Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
S şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v’am spus lucrul acesta.“
f ENu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
 Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
SStrăjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
^5Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
FŞi iatăcă s’a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s’a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
6 gLa sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul.
c?BEi au plecat, şi au întărit mormîntul, pecetluind piatra şi punînd strajă.“
[/APilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.“
!@Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: «A înviat din morţi!» Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi.“
/?şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe cînd era încă în viaţă, a zis: «După trei zile voi învia.»
>A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s’au dus împreună la Pilat,
b==Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormîntului.
'~G<şi l-a pus într’un mormînt nou al lui însuş, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului, şi a plecat.
U}#;Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într’o pînză curată de in,
`|9:El s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
n{U9Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.
qz[8Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
{yo7Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.
dxA6Sutaşul, şi ceice păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt şi cele întîmplate, s’au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“
xwi5Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s’au arătat multora.
evC4mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat.
u13Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat,
Ht 2Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.
bs=1Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască.“
r0Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi i-a dat să bea.
iqK/Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!“
1p[.Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“
ooW-Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată ţara.
nnU,Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
m+S’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: «Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“
&lE*„Pe alţii i-a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
ky)Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:
;jo(şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“
Di'Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,
qh[&Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui.
bg=%Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“
0f[$Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.
e#Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“
bd="I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l-a gustat, n’a vrut să bea.
bc=!Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţînii“,
b Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
a1Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
N`Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.
e_CAu împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“
X^)L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
w]gOstaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.
\%Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit.
r[]Şi tot norodul a răspuns: „Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“
qZ[Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mînile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“
YwDregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!“
X Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toţii.
WDregătorul a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Pe care din amîndoi voiţi să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei.
V{Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
EUPe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n’ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.“
MTCăci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui.
S'Cînd erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?“
DRPe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
QLa fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.
`P9Isus nu i-a răspuns la niciun cuvînt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.
WO' Atunci Pilat I-a zis: „N’auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?“
hNI Dar n’a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor.
,MQ Isus S’a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu «Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“
TL! şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.“
FK Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;
hJIIată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: „Ţarina sîngelui.“
IŞi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor.
)HKPreoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.“
VG%Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus de s’a spînzurat.
Fşi a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“
JE Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor,
aD;După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont.
C 'Cînd s’a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
CBKŞi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
AJAtunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ În clipa aceea a cîntat cocoşul.
B@}IPeste puţin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.“
f?EHEl s’a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“
>GCînd a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.“
e=CFDar el s’a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.“
<}EPetru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!“
M;Dzicînd: „Hristoase, prooroceşte-ne – cine Te-a lovit?“
X:)CAtunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
^95BCe credeţi?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“
8AAtunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
G7@„Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“
$6A?Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“
5>Marele preot s’a sculat în picioare, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“
}4s=şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăş în trei zile.“
{3o2%;Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
11:Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.
v0e9Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.
  ~~-}}E|{{ezzyy`xx8wwAvvbuu)ttcssYrrorqppXoo,nnammHll-kekjjii:hh ggKff%esddqccPbaao``_o^^]]\[[[YYY+X`WWlVVMUU%TqSS@RQQcPPZOO]NN1MLL%KJJ*II{HuH>GGxFFNEEDDCC,BBqA@@@$?>==5<<;::#99:88A8766M65543372211200///L..i--A,,2++*))K((|('u&&V%%b%$N##/"}"?!!. QuRllTWA<mx 3[  o  (*nP @{ (Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
)K '„Nu-l opriţi“, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
- &Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.“
L %„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
pY $Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
F~ #Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“
n}U "Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
| !Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?“
\{1 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
2z] Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.“
gyG Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
kxO „Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.“
w  Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“
`v9 Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare.
u Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!“
Zt- Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.“
msS Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“
vre Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“
&qE „Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“
p Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
*oM L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
n „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“
Sm Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.“
l Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
Gk El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?“
kjO De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
wig Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
vhe Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“
Jg  El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
{fo Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“
e{ Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
d' Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
vce Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, şi n’au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
&bE A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“
Na Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
;`o Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“
T_! Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
^ Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da.
3]_ După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la faţă înaintea lor.
.\ W El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“
a[;&Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“
AZ}%Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
aY;$Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
%XC#Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.
JW "Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
WV'!Dar Isus S’a întors şi S’a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“
tUa Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.
cT?Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.
[S/Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
~Ru„Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt Eu?“ „Tu eşti Hristosul!“ I-a răspuns Petru.
bQ=Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.“
P-Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
zOmAtunci Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.“
$NAIsus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cînd s’a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
lMQEl s’a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.“
'LGIsus a luat pe orb de mînă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mînile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?“
aK;Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
:JoŞi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?“
-IS„Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Şapte“, I-au răspuns ei.
*HMCînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?“ „Douăsprezece“, I-au răspuns ei.
lGQAveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
3F_Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentruce vă gîndiţi că n’aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
XE)Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n’avem pîni.“
DIsus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!“
[C/Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n’aveau decît o pîne.
dBA Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
2A] Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.“
@# Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
i?K Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.
O> Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.
x=iAu mîncat şi s’au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.
<{Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.
g;GAtunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a frînt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.
\:1„Cîte pîni aveţi?“ i-a întrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei.
9Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într’un loc pustiu?“
8Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.“
u7c„Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n’au ce mînca.
6 În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n’avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:
%5C%Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.“
z4m$Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
j3M#Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
q2["Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“
s1_!El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
h0I I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.
/Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.
v.eŞi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
f-EAtunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.“
~,u„Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“
+Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei.“
}*sFemeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
-)SCăci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s’a aruncat la picioarele Lui.
F(Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns.
O'Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.“
&furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
n%UCăci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
G$El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
#%Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
"!El le-a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
{!oDupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
= uDacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
{oAfară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
veÎn urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
  Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“
V% şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
4a Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine;
2] Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;“ şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“
q[ El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
7gVoi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.“
mSDegeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.»
=sIsus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?“
mSŞi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s’au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. –
Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.
kOEi au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. –
] 5Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s’au adunat la Isus.
c?8Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.
7au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
Q6Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
b =5După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.
_ 74căci nu înţeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.
n U3Apoi S’a suit la ei în corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
 72pentrucă toţi L-au văzut, şi s’au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!“
i K1Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s’a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
O0A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într’a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei.
dA/Cînd s’a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
^5.Dupăce Şi-a luat rămas bun dela norod, S’a dus în munte, ca să Se roage.
C-Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
G,Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.
wg+şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti.
3a*Au mîncat toţi şi s’au săturat;
{)El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.
R(Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci.
U#'Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
,~Q&Şi El i-a întrebat: „Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.“ S’au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: „Cinci, şi doi peşti.“
7}g%„Daţi-le voi să mănînce“, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?“
| $Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n’au ce mînca.“
{##Fiindcă ziua era pe sfîrşite, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfîrşite.
Ez"Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s’a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n’aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
#y?!Oamenii i-au văzut plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
[x/ Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într’un loc pustiu, la o parte.
Hw Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într’un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.“ Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n’aveau vreme nici să mănînce.
tvaApostolii s’au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
uyUcenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într’un mormînt.
Rtl-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
.sUA trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s’a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
rÎmpăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n’a vrut să zică nu.
5qcEa s’a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într’o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
pFata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“
~ouApoi a adăugat cu jurămînt: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.“
*nMFata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“
/mWTotuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
Olcăci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
PkIrodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
gjGŞi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“
/iWCăci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.
hwDar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.“
mgSAlţii ziceau: „Este Ilie.“ Iar alţii ziceau: „Este un prooroc ca unul din prooroci.“
FfImpăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.“
_e7 Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.
Ad} Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.
Cc Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.“
wbg Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.
Ra să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.
`Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n’aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;
_!Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.
q^[Şi se mira de necredinţa lor.
$Isus străbătea satele de primprejur şi învăţa pe norod.
}]sN’a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i-a vindecat.
\{Dar Isus le-a zis: „Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.“
R[Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?“ Şi găseau o pricină de poticnire în El.
Z/Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?
bY ?Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
vXe+Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.
W{*Îndată fetiţa s’a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
V )A apucat-o de mînă, şi i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“
GU(Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
T'A intrat înlăuntru, şi le-a zis: „Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n’a murit, ci doarme.“
S&Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
uRc%Şi n’a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
Q$Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“
-PS#Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?“
|Oq"Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.“
!N;!Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.
WM' El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
vLeUcenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s’a atins de Mine?“
K'Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s’a atins de hainele Mele?“
zJmŞi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală.
nIUCăci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“
oHWA auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s’a atins de haina Lui.
G Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
SFŞi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
^E5Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
CDşi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“
CAtunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s’a aruncat la picioarele Lui,
BDupă ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
tAaEl a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
@1Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.“
t?aPe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămînă cu El.
O>Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
w=gCei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
,<QAu venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s’au spăimîntat.
;Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s’a întîmplat.
?:w Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s’a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s’au înecat în mare.
k9O Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.“
P8 Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
T7! Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimeată afară din ţinutul acela.
6 „Care-ţi este numele?“ l-a întrebat Isus. „Numele meu este «Legiune,» a răspuns el, „pentrucă sîntem mulţi.“
U5#Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!“
,4Qşi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!“
O3Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat,
o2WTotdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
.1UCăci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
0{Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
/Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
O. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
-)I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?“
c,?(Apoi le-a zis: „Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n’aveţi credinţă?“
+'El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!“ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare.
*&Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?“
})s%S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
(7$Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
['/#În aceeaş zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.“
}&s"Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
v%e!Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
A${ dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.“
#/Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;
u"cEl a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?
k!Oşi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.“
n UPămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;
}sfie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
ykEl a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;
_7Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n’are, se va lua şi ce are.“
,M~v}}`||:{W{zyyxx=wwSvv~vuuqtttsXrreqqpQonnmmlwkk6jii&hgff*ee^ddcJbb6aa``_=^^G]]e\\B[ZZ YYXXSWWBVUUTT#S;RR-QdQPP ONNGMMLkKKIJJrIIKHfHGG=FFEE/DD(CC1BA@@]??H>n>==#<<;::9O887x665M44322`11;00/x.._--J,,c+*))a(j''[&&%%S%$C##?""G!!i! i?x{UgI4&Ck/iE !  V A?Af, _,Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi supt pază.“
s^_+Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.
U]#*Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!“
=\s)În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: „Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.
[(Apoi S’a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
MZ'S’a dus iarăş, şi S’a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.
Y&Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.“
X'%Şi a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi?
BW}$El zicea: „Ava, adică: Tată, – Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.“
V%#Apoi a mers puţin mai înainte, S’a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
xUi"El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!“
T{!A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.
S! S’au dus apoi într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.“
=RsDar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.
5QcŞi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
ePCPetru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.“
UO#Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
%NCIsus le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.»
[M/Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
!L;Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“
zKmŞi le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
sJ_Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
(IIPe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi le-a dat, zicînd: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.“
AH{Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
{Go„Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
lFQEi au început să se întristeze, şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?“
EPe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“
5DeSeara, Isus a venit cu cei doisprezece.
xCiUcenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
pBYŞi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.“
+AOUnde va intra el, spuneţi stăpînului casei: „Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?»
/@W El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.
:?m În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănînci Paştele?“
>- Cînd au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.
=y Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
.<U Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
W;'Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
:căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
9yDar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
48aMirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei {Greceşte: dinari}, şi să se dea săracilor.“ Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
a7;Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
i6KPe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
k5OCăci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.“
24 _După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
:3o %Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“
X2) $Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
!1; #Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
M0 "Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într’altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.
d/A !Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.
.w Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
O- Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
p,Y Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.
+ Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
*+ Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
)3 Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
Z(- Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
`'9 stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.
v&e Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
D% Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.
+$O Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
z#m Dacă vă va zice cineva atunci: «Iată, Hristosul este aici» sau: «Iată-L, acolo», să nu-l credeţi.
"{ Şi dacă n’ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n’ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.
K  Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întîmple iarna.
jM Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Y+ Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
yk Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.
;o Cînd veţi vedea «urîciunea pustiirii» stînd acolo unde nu se cade să fie, – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.
s_ Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.
r] Cînd vă vor duce să vă dea în mînile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt.
[/ Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
{ Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mîna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.
[/ Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.
8i Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.
yk Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi.
fE Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
 „Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?“
 Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:
  Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
  Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!“
9 ,căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
5 c +Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi cei ce au aruncat în vistierie;
` 9 *A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan.
 - )Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult.
 { (casele văduvelor le mănîncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.“
d A 'Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
A{ &În învăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
w %Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
7g $Însuş David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
|q #Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
6e "Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.“ Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
X) !şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot şi decît „toate jertfele.“
 Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,
% Iar a doua este următoarea: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Nu este altă poruncă mai mare decît acestea.“
/W şi: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta»; iată porunca dintîi.
 Isus i-a răspuns: „Cea dintîi este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;»
F~ Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintîi dintre toate poruncile?“
j}M Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!“
}|s În ce priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre «Rug», ce i-a spus Dumnezeu, cînd a zis: «Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?»
{ Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
z+ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
lyQ La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.“
dxA Şi nici unul din cei şapte n’a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
uwc Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
fvE Erau dar şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit fără să lase urmaş.
Uu# „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»
ntU Saducheii, cari zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
s5 Atunci Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Şi se mirau foarte mult de El.
r1 I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“ „Ale Cezarului“, I-au răspuns ei.
@qy Să plătim sau să nu plătim?“ Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban {Greceşte: dinar} ca să-l văd.“
pw Aceştia au venit, şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?
foE Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-L prindă cu vorba.
n1 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.
Rm Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?“
l Oare n’aţi citit locul acesta din Scriptură: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
lkQ Acum, ce va face stăpînul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.
\j1 Şi au pus mîna pe el, l-au omorît, şi i-au aruncat trupul afară din vie.
i Dar vierii aceia au zis între ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm, şi moştenirea va fi a noastră.»
h Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l-a trimes şi pe el la ei. «Vor primi cu cinste pe fiul meu!» zicea el.
g% A mai trimes un altul, pe care l-au omorît; apoi a trimes mulţi alţii, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorît.
]f3 A trimes iarăş la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.
`e9 Vierii au pus mîna pe el, l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
`d9 La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei.
`c ; Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
b !Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.“ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“
a Şi dacă vom răspunde: «Dela oameni …» se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.
}`s Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Dar de ce nu l-aţi crezut?»
R_ Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!“
^7 Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
z]m şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?“
!\; S’au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii,
q[[ Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
Y De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
YX+ Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
VW% Isus a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
V5 Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.“
gUG Dimineaţa, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
HT  Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
DS Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
>Ru Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
GQ Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
cP? Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
O/ Atunci a luat cuvîntul, şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!“ Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
UN# A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
MM A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămînzit.
BL} Isus a intrat în Ierusalim, şi S’a dus în Templu. Dupăce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
K  Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“
J Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!
}Is Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp.
hHI Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
OG Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
qF[ Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: „Ce faceţi? De ce deslegaţi măgăruşul acesta?“
E{ Ucenicii s’au dus, au găsit măgăruşul legat afară lîngă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au deslegat.
/DW Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce faceţi lucrul acesta?» să răspundeţi: «Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimete înapoi aici.“
WC' şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat încă nici un om; deslegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
B ; Cînd s’au apropiat de Ierusalim, şi au fost lîngă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
A 4Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mîntuit.“ Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.
@  3Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?“ „Rabuni,“ I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.“
H?  2Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.
> 1Isus S’a oprit, şi a zis: „Chemaţi-l!“ Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.“
o=W 0Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
<w /El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
T;! .Au ajuns la Ierihon. Şi pe cînd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lîngă drum, şi cerea de milă.
: -Căci Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!“
Y9+ ,şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.
u8c +Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27] *Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
f6E )Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov şi pe Ioan.
%5C (dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.“
?4w '„Putem,“ au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;
:3m &Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“
2 %„Dă-ne,“ I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.“
71i $El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“
0 #Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.“
/  "cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.“
Y.+ !„Iată“, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi-L vor da în mînile Neamurilor,
- Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăş la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.
s,_ Mulţi din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.“
H+  şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.
X*) Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
b)= Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“
=(s Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.“
{'o Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mîntuit?“
&  Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!“
Y%+ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
$1 Isus S’a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!“
k#O Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
]"3 Isus S’a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.“
w!g El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.“
@ y Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“
q[ „Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
U# Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
^5 Apoi i-a luat în braţe, şi i-a binecuvîntat, punîndu-Şi mînile peste ei.
 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
=s Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mîniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
pY I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau.
hI şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.“
s_ El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
R În casă, ucenicii L-au întrebat iarăş asupra celor de mai sus.
H  Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
gG Şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
c? De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.
jM Dar dela începutul lumii, «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
kO Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta.
wg „Moise“, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s’o lase.“
J  Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?“
  Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
< s Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s’au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăş să-i înveţe.
M  2Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.“
b = 1Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
@ { 0unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
^ 5 /Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
A } .unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
\1 -Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
A} ,unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
L +Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
R *Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
.U )Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
}0~~'}c}||K{{/zz yxxwwAvvEuu5ttHssr)qpoohonnTmmClljlk}jjj*iihh1gg(ff ee7ddd>cc2bbaU``_^^^>]\\Z[["ZZ@YVYXYWWqVVhUUTjSSJRRuR Q7PP[OO/NNMLL*KKJJIIFHHeHGVFF7EDD(CwBBQAAM@@8??E>>==2<<1;::T:99 88777d66d655B44|433!22L11100'//`.._--4,,Y++{+**>))[((W''D&&J%%$$e$#S""!! ?7wIe7I .p. \  g(8QFiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
PNişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.“
mOS El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v’a fost poruncit să luaţi.“
~Nu Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?“
M/ Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.“
VL% Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?“
K Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.“
dJAFaceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
I)Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
GHŞi orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.“
5GcOrice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite.
/FWdupă cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
EŞi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
D şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, – Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
yC mÎn anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei,
B 4Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
A3Apoi S’a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
2@_2Dar ei n’au înţeles spusele Lui.
t?a1El le-a zis: „Dece M’aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?“
M>0Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.“
[=//Toţi cari-L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
<.După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări.
O;-Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să-L caute.
:,Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
59c+Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n’au băgat de seamă lucrul acesta.
h8I*Cînd a fost El de doisprezece ani, s’au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
a7;)Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
v6e(Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
5 'După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s’au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
)4K&A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.
13[%Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
A2{$Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
n1U#Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“
R0"Simeon i-a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
S/!Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.
V.% lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.“
L-pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
6,gCăci au văzut ochii mei mîntuirea Ta,
\+1„Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
R*Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis:
*)MEl a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
j(MDuhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
K'Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.
&şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
%după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului“,
>$uŞi, cînd s’au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, –
>#uCînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.
*"MŞi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.
X!)Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
T !Toţi ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
PDupă ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
eCS’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
eCDupă ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“
ve„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.“
{ Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
 Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.“
hI astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
*M Şi iată că un înger al Domnului s’a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s’au înfricoşat foarte tare.
În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
,QŞi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.
]3Pe cînd erau ei acolo, s’a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
[/să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
GIosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, –
H Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
jMÎnscrierea aceasta s’a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.
c AÎn vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
 PIar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
  Oca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“
  Ndatorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
l  SMşi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –
  LŞi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
f  GKtrăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
u eJcă, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
T #Ipotrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
 HAstfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,
X +Gmîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
[ 1Fcum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; –
{ qEŞi ne-a ridicat o mîntuire puternică {Greceşte: un corn de mîntuire} în casa robului Său David,
{ qD„Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
X +CZaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:
 5BToţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el.
 APe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
x~ k@În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.
} {?Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s’au minunat.
i| M>Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
V{ '=Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“
[z 1y ;În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
x y:Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
Sw !9Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
^v 78Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă.
hu K7cum făgăduise părinţilor noştri, – faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.“
et E6A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –
qs ]5Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.
kr Q4A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
sq a3El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.
Yp -2şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
eo E1pentrucă Cel A tot puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,
n 0pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
Em /şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,
Cl .Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,
k y-Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.“
yj m,Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.
Ii  +Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
h }*Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.
g {)Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.
Kf (A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.
{e q'Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într’o cetate a lui Iuda.
xd k&Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Şi îngerul a plecat dela ea.
Jc %Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
b 7$Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
Ga  #Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
j` O"Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“
k_ Q!Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“
^  El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
r] _Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
j\ OÎngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
}[ uTurburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
)Z MÎngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!“
rY _la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
yX mÎn luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,
wW i„iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“
V %Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s’a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci“, zicea ea,
VU 'După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă.
%T ECînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într’una, şi a rămas mut.
[S 1Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
BR Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n’ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.“
,Q SDrept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
P 5Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.“
O Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“
UN %El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
&M GCăci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.
pL [El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
5K e Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
QJ  Zaharia s’a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica.
I   Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.
PH  În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
iG M după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.
XF +Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,
lE SN’aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.
D Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.
%C EÎn zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.
mB Uca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.
LA am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
@ după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,
? Fiindcă mulţi s’au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s’au petrecut printre noi,
>9Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoţeau. Amin.)
s=_Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S’a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
&<Evor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“
};sIată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
d:ACine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
p9YApoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
N8În sfîrşit, S’a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
g7G Aceştia s’au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
r6] După aceea, S’a arătat, într’alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.
[5/ Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n’au crezut-o.
u4c Ea s’a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.
"3= (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S’a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.
-2SEle au ieşit afară din mormînt, şi au luat-o la fugă,pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n’au spus nimănui nimic, căci se temeau.
13Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v’a spus.“
%0CEl le-a zis: „Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
/Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într’un veşmînt alb, şi s’au spăimîntat.
o.WŞi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
i-KFemeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?“
w,gÎn ziua dintîi a săptămînii, s’au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.
$+ CDupă ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
P*/Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.
e)C.Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pînza de in, şi L-a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului.
a(;-După ce s’a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.
y'k,Pilat s’a mirat că murise aşa de curînd; a chemat pe sutaş, şi l-a întrebat dacă a murit de mult.
C&+a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.
l%Q*Cînd s’a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. –
$')cari,pe cînd era El în Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, cari se suiseră împreună cu El în Ierusalim.
#9(Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
"5'Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“
V!%&Perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două de sus pînă jos.
E %Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul.
H $Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi I-a dat să bea, zicînd: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“
fE#Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!“
E"Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M’ai părăsit?“
oW!La ceasul al şaselea, s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
9k Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea îşi băteau joc de El.
FTot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui!
Pmîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!“
%Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile,
mSAstfel s’a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.“
eCÎmpreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui.
MDeasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul Iudeilor.“
;qCînd L-au răstignit, era ceasul al treilea.
yDupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.
MI-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
ucŞi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: „Locul căpăţînii.“
3Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
9Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.
`9Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
d AApoi au început să-I ureze, şi să zică: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“
t aL-au îmbrăcat într’o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap.
k OOstaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.
% CPilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.
y„Dar ce rău a făcut?“ le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!“
;q Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!“
  Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?“
w Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.
fE Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui.
[/ Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“
veNorodul s’a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna.
!;În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvîrşiseră într’o răscoală.
gGLa fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei.
PIsus n’a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.
nUPilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!“
J~ Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.
l}QPilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da, sînt“, i-a răspuns Isus.
?| yDimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat.
{ HÎndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.
zzmGAtunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!“
pyYFŞi el s’a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.“
xECînd l-a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.“
wDEl s’a lepădat, şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.
vCCînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s’a uitat ţintă la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!“
^u5BPe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
%tCAŞi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: „Prooroceşte!“ Iar aprozii L-au primit în palme.
bs=@Aţi auzit hula. Ce vi se pare?“ Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
cr??Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
q>„Da, sînt,“ i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“
p-=Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăş, şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?“
@oyQn;Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
7mg:„Noi L-am auzit zicînd: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.“
flE9Unii s’au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
wkg8Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
j7Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
i6Petru L-a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.
h{5Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s’au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.
Pg4dar el şi-a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.
|fq3După El mergea un tînăr, care n’avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;
@e{2Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
?dw1În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M’aţi prins. Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.“
c0Isus a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
ybk/Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
Ia .Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.
`w-Cînd a venit Iuda, s’a apropiat îndată de Isus, şi I-a zis: „Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat mult.
~~5}},||F{kzzvzyyKxxx%wwavvv,uucutssrr|qqpp4oolonnmm'lkkZjj%izhhg6ffeedd?ccxbb aCa`i__!^P]n\\\[ZZLYY&XUWW'VpVU>TSSVSRQPPBOwNN~MMLKKKJJ IIHH2GKFFPEE*DD C?BBCA@@a??T>>9==d=;;; :Z998S77B66655*44o33w211H0//[..X-:,,7+y+&*)((*''&&Z%t$$#:""E!! _w{(rFmLI-Lqee] %  j t+S2-]Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
,Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.
R+ Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
:*m Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
`)9 Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
i(K El le-a răspuns: „Vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.“
J'  Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
>&uO altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.“
q%[O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
s$_O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
M#„Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat-o păsările cerului.
|"qCînd s’a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
r!]Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.
 7şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
7 iCurînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
W'2Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.“
1Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?“
F0Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sînt păcatele!“
%/De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.“
T!.Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
oW-Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.
,Apoi S’a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
~u+Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.“ Isus i-a zis: „Drept ai judecat.“
zm*Fiindcă n’aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?“
uc)„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
(Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.“ – „Spune, Învăţătorule“, I-a răspuns el. –
V%'Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.“
\1&şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
/%Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
xi$Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
U##Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.“
%C"A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: «Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.»
w g!În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: «Are drac.»
? w Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: «V’am cîntat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cîntat de jale, şi n’aţi plîns.»
_ 7Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
{ odar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
y kŞi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
=sVă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
#El este acela despre care este scris: «Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.»
kOAtunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
8iAtunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.
1[Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
OFerice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“
wgŞi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
QAceştia, cînd s’au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimes la Tine să Te întrebăm: «Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“
&EIoan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimes la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?“
d~AUcenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
k}OVestea aceasta despre Isus s’a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
,|QToţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s’a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“
q{[Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
zApoi S’a apropiat, şi S’a atins de raclă. Ceice o duceau, s’au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!“
cy? Domnul, cînd a văzut-o, I s’a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plînge!“
?xw Cînd S’a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
w În ziua următoare, Isus Se ducea într’o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
fvE Cînd s’au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Xu) Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaş, S’a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credinţă atît de mare.“
PtCăci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.“
sDe aceea nici nu m’am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
ar;Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
Kqcăci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.“
rp]Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face să-i faci acest bine;
#o?Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
_n7Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
m Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
glG1Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s’a năpustit şivoiul asupra ei, ea s’a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“
k0Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s’a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n’a putut s’o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
qj[/Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
Oi.De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu?
9hk-Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
g ,Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
rf]+Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
e+*Sau cum poţi să zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi» şi, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
|dq)De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
cw(Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.
b 'Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?
Ua#&Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“
`y%Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
H_ $Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
^#Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
J] "Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
o\W!Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
[y Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
PZCe voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
cY?Oricui îţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
X+Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
jWMbinecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
|VqDar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
UVai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
-TSVai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi!
Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!
[S/Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v’aţi primit aici mîngîerea!
*RMBucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
+QOFerice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
#P?Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi!
Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!
-OSAtunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
vNeŞi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
@M{Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
1L[S’a pogorît împreună cu ei, şi S’a oprit într’un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
`K9pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s’a făcut vînzător.
TJ!pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
yIkPe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
H Cînd s’a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, şi anume:
G În zilele acela, Isus S’a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
WF' Ei turbau de mînie, şi s’au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
-ES Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s’a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
D' Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?“
*CMDar El le ştia gîndurile; şi a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stăi în mijloc.“ El s’a sculat, şi a stătut în picioare.
BCărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
#A?În altă zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.
P@Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“
\?1Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?“
>Isus le-a răspuns: „Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
z=mUnii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?“
*< OÎntr’o zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.
s;_'Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: «Este mai bun cel vechi“
Y:+&ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.
9+%Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
b8=$Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr’o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat dela ea, nu se potriveşte la cea veche.
a7;#Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile.“
t6a"El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei?
5!Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau.“
b4= N’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.“
r3]Isus a luat cuvîntul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.
2'Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
1Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
J0 Vameşul a lăsat totul, s’a sculat, şi a mers după El.
/După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“
.Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“
-!Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
L,Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ţie îţi poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acas㻄
t+aCe este mai lesne: a zice: «Păcatele îţi sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, şi umblă?»
}*sIsus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le-a zis: „Pentruce cîrtiţi în inimile voastre?
F)Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“
c(?Cînd le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sînt iertate!“
V'%Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
&#Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
r%]Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
=$uIar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.
#/Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
="sApoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
!{ Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“ Îndată, l-a lăsat lepra.
V % Isus era într’una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s’a aruncat cu faţa la pămînt, L-a rugat, şi I-a zis: „Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
S Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.
2] Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.“
}s Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.
(ICînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.“
LAu făcut semn tovarăşilor lor, cari erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amîndouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
wgDupăce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.
&EDrept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n’am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!“
Cînd a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.“
=sS’a suit într’una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s’o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.
s_Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.
v gPe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu,
7i,Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
7+Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimes.“
]3*Cînd s’a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns pînă la El: voiau să-L oprească să nu plece dela ei.
L)Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“ Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentrucă ştiau că El este Hristosul.
,Q(La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mînile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
'El S’a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s’a sculat îndată, şi a început să le slujească.
&Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
> w%Şi I s’a dus vestea în toate împrejurimile.
E $Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!“
O #Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“ Şi dracul, dupăce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
 "„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu.“
n U!În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
Q Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentrucă vorbea cu putere.
r]S’a pogorît în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
J Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.
1[Şi s’au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
_7Toţi cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s’au umplut de mînie.
!;Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n’a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.“
pYşi totuş Ilie n’a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
`9Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
uc„Dar“, a adăugat El „adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui.
a;Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine însuţi»; şi Îmi veţi zice: «Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.“
&~EŞi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“
}Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.“
$|AÎn urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
?{yşi să vestesc anul de îndurare al Domnului.“
z!„Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
mySşi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
x-A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
SwEl învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
~vuIsus, plin de puterea Duhului, S’a întors în Galilea, şi I s’a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur.
euC După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, pînă la o vreme.
`t9 Isus i-a răspuns: „S’a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“
jsM şi: „Ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“
Vr% căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;“
/qW Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe straşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;“
p7Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.“
NoDacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.“
n+şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpînirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
vmeDiavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într’o clipă, toate împărăţiile pămîntului,
l Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
vkeDiavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pîne.“
#j?unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N’a mîncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit.
hi KIsus, plin de Duhul Sfînt, S’a întors dela Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,
Mh&fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
dgA%fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
]f3$fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
\e1#fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
^d5"fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
ocW!fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
^b5 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
^a5fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
a`;fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
^_5fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
[^/fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
d]Afiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
^\5fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
][3fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
]Z3fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
YIsus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
VX%şi Duhul Sfînt S’a pogorît peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s’a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!“
wWgDupă ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe cînd Se ruga, s’a deschis cerul,
gVGa mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
U)Dar cîrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe cari le făcuse,
hTIAstfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.
9SkAcela are lopata în mînă; Îşi va curăţi aria cu desăvîrşire, şi Îşi va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.“
R Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
rN~~"}}I||{nzyyLxowvv uut~ts&rqqtppkoo*n}mmlkk:jj i_hhhgg&ffee ducc+bbai`_^^]\\[[/ZZWYXXVWWVUUjUTSRR> =~=<1;::x99*88@76544o3321110*//..--6,,)++ *]))r(''o&&!%$$%##9""K! XhkRyFx=z%Kw\F   c P kv b.r~ Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta.
{}o dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
|# Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
{ Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
zzm Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
-yS Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
~xu Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
&wE De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
evC Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
pu [ În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
wtg 6I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
s9 5După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au început să-L pună la strîmtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
@ry 4Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mîna pe cheia cunoştinţei: nici voi n’aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi împedecat să intre.“
q 3dela sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta!
zpm 2ca să se ceară dela acest neam sîngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela întemeierea lumii:
o9 1De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimete prooroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,
n) 0Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.
nmU /Vai de voi! Pentrucă voi zidiţi mormintele proorocilor, pe cari i-au ucis părinţii voştri.
`l9 .„Vai şi de voi, învăţători ai Legii“, a răspuns Isus. „Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
k' -Unul din învăţătorii Legii a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Învăţătorule, spunînd aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.“
)jK ,Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele, cari nu se văd, şi peste cari oamenii umblă fără să ştie.“
i1 +Vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi umblaţi după scaunele dintîi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
h *Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
ggG )Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.
ifK (Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n’a făcut şi pe cea dinlăuntru?
)eK 'Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.
Vd% &Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prînz.
vce %Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El în intrat şi a şezut la masă.
Ub# $Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.“
Qa #Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec.
>`u "Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.
._U !Nimeni n’aprinde o lumină, ca s’o pună într’un loc ascuns sau supt baniţă; ci o pune într’un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
a^; Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi-l vor osîndi, pentrucă ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.
]% Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
\} Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
I[  Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.
tZa Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!“
6Ye Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pîntecele care Te-a purtat, şi de ţîţele pe cari le-ai supt!“
TX! Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decît el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi.“
GW Şi cînd vine, o găseşte măturată şi împodobită.
IV  Duhul necurat, cînd iese afară dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n’o găseşte, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.»
`U9 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.
0TY Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.
iSK Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sînt la adăpost.
sR_ Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi.
Q Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.
P/ Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuş, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?
?Ow Isus le-a cunoscut gîndurile, şi le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă desbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.
IN  Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn, din cer.
UM# Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.“
L  Isus a scos dintr’un bolnav un drac, care era mut. Dupăce a ieşit, dracul, mutul a grăit, şi noroadele s’au mirat.
:Km Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!“
9Jm Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
,IQ Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pîne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
hHI Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
|Gq Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
?Fw vă spun: chiar dacă nu s’ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.
LE şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni», –
cD? căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n’am ce-i pune înainte;»
"C= Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pîni,
"B= şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.“
QA Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
R@ El le-a zis: „Cînd vă rugaţi, să ziceţi:
Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.
R?  Într’o zi, Isus Se ruga într’un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.“
j>M *dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.“
y=k )Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu,
><u (Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m’a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.“
w;g 'Ea avea o soră numită Maria, care s’a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
:  &Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într’un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
9 %„Celce şi-a făcut milă cu el“, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel“, i-a zis Isus.
~8u $Care dintr’aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?“
77g #A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.“
&6E "S’a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el.
5 !Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l-a văzut, i s’a făcut milă de el.
l4Q Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
3 Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
p2Y Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
o1W Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?“
c0? „Bine ai răspuns“, i-a zis Isus; „fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.“
N/ El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
O. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?“
!-; Un învăţător al Legii s’a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
%,C Căci vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n’au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n’au auzit.“
+  Apoi S’a întors spre ucenici, şi le-a spus de o parte: „Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeţi voi!
U*# Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
")= În ceasul acela, Isus S’a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.“
(! Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.“
$'A Iată că v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
V&% Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer.“
% Cei şaptezeci s’au întors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău.“
M$ Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
x#i Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă în Locuinţa morţilor.
f"E De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
W!' Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit stînd în sac şi cenuşă.
o W Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
K „Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s’a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
yk Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:
  să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
ve În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mîncaţi ce vi se va pune înainte;
/W Să rămîneţi în casa aceea, şi să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
} Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
hI În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: „Pacea să fie peste casa aceasta!“
 Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
U# Duceţi-vă; iată, vă trimet ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
"= Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
B  După aceea Domnul a mai rînduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
 >Isus i-a răspuns: „Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.“
~u =Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“
  ;Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.“
 :Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.“
a; 9Pe cînd erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.“
  8Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.“ Şi au plecat într’alt sat.
v e 7Isus S’a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi!
5 c 6Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“
] 3 5Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
 ' 4A trimes înainte nişte soli, cari s’au dus şi au intrat într’un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
  3Cînd s’a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.
wg 2„Nu-l opriţi“, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.“
.U 1Ioan a luat cuvîntul, şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.“
}s 0şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.“
Y+ /Isus le-a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lîngă El,
U# .Apoi le-a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
*M -Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
b= ,„Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!“
! +Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
$Pe cînd toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
>u *Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său.
+ )„O neam necredincios şi pornit la rău“, a răspuns Isus; „pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“
I~  (Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n’au putut.
I}  'Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropşit de tot.
|) &Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
c{? %A doua zi, cînd s’au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.
!z; $Cînd s’a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
xyi #Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.“
x- "Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s’au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.
rw] !În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“ Nu ştia ce spune.
9vk Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s’au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El.
zum cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
Xt) Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
s Pe cînd Se ruga, I s’a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s’a făcut albă strălucitoare.
r Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S’a suit pe munte să Se roage.
q Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
5pc Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
{oo Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuş?
n Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui.
m3 Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
Nl Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.
Qk Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
jw „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.
i9 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.“
'hG Într’o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
{go Au mîncat toţi, şi s’au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase.
;fo Isus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvîntat. Apoi le-a frînt, şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
De Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
d Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de cîte cincizeci.“
cc? Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănînce!“ Dar ei au răspuns: „N’avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.“
b+ Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s’au apropiat, şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într’un loc pustiu.“
Ca Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
+`O Apostolii, cînd s’au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S’a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.
_ Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.
w^g alţii ziceau că s’a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
C] Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
~\u Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.
&[E Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.“
fZE În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela.
Y „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,“ le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.
vXe Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
W  Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.
lVQ8Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.
}Us7Şi duhul ei s’a întors în ea, iar fata s’a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce.
T6Dar El, dupăce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mînă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!“
BS5Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
tRa4Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeţi; fetiţa n’a murit, ci doarme.“
&QE3Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n’a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
P 2Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.“
O11Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.“
fNE0Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mîntuit, du-te în pace.“
_M7/Femeia, cînd s’a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s’a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
vLe.Dar Isus a răspuns: „S’a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.“
qK[-Şi Isus a zis: „Cine s’a atins de Mine?“ Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: «Cine s’a atins de Mine?“
Jy,Ea s’a apropiat pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s’a oprit.
(II+Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s’o fi putut vindeca vreunul.
H *pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
-GS)Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s’a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină pînă la el acasă;
dFA(La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
E1'„Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.“ El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
D&Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis:
4Ca%Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S’a suit într’o corabie, şi S’a întors.
kBO$Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
\A1#Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
s@_"Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
?!Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe rîpă în lac, şi s’a înecat.
>- Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
b==Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
<Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?“ „Legiune,“ a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
u;cCăci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
W:'Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.“
X9)Cînd a ieşit Isus la ţărm, L-a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într’o casă, ci în morminte.
_87Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
\71Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?“ Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi-L ascultă?“
Y6+Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.“ Isus S’a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s’au potolit: şi s’a făcut linişte.
5/Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s’a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
&4EÎntr’una din zile, Isus S’a suit într’o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.“ Şi au plecat.
3Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.“
b2=Cineva I-a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.“
o1WMama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
0'Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n’are, i se va lua şi ce i se pare că are.“
/Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
-.SNimeni, dupăce a aprins o lumină, n’o acopere cu un vas, nici n’o pune supt pat, ci o pune într’un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
=.~~7}}&||R{{zWyxxww8vvuFttessrrqr+qvppoonmm}m.lgk|jiii hhgRff=eeldlccUbbRaa/`__K^^]]]#\[UZYYvXXBWWAVVAU?TTSSRR!QPPMOqNN,MMOLLCKK{JJHH}GTFFVEESDDCC.B*AA @@g??(>n==s<<;;*::<9988u7665]4443M22?11G00S/..A--R,,++H*X))Y((5''&%%h$##O"!! 3Rrjap }47s4> _ i  H * ,X(]_v.=|[qEl le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
mZ UIsus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
Y%Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?“ Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.“
XX)$Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“
]W3#două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
yVk"Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
hUI!Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.
5Te Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
@SyÎn ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
JR Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.
yQkdar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
PCe s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
O-mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
mNSCe s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
_M7Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
LCăci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
iKKVi se va zice: «Iată-L aici, iată-L acolo!» Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
JŞi a zis ucenicilor: „Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n’o veţi vedea.
INu se va zice: «Uite-o aici», sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.“
BH}Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
VG%Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mîntuit.“
lFQNu s’a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“
E{Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare n’au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?
mDSS’a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.
jCMUnul din ei, cînd s’a văzut vindecat, s’a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
BCînd i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
aA; şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!“
e@C Pe cînd intra într’un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,
T?! Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.
$>A Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s’a poruncit, să ziceţi: „Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.“
x=i Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
6<eNu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?“
;+Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: „Vino îndată, şi şezi la masă?“
?:wŞi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: «Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare», şi v’ar asculta.
G9Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“
-8SŞi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Îmi pare rău!» – să-l ierţi.
7 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
56cAr fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
5 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
4Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“
r3]«Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.»
U2#Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.»
}1scăci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.»
l0QBogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
3/_Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.»
K.«Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.
Y-+şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.»
,5Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
+Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
*Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi-i lingeau bubele.
I) La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
()„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
'3Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
y&kEste mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.
<%qLegea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
\$1Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
z#mFariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
V"% Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.“
h!I Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
 / Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile {Greceşte: Mamona} nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
2] Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
#? Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.
DStăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.
#?Apoi a zis altuia: «Dar tu, cît eşti dator?» «O sută de măsuri de grîu», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.»
 «O sută de măsuri de untdelemn», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.»
A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: «Cît eşti dator stăpînului meu?»
yŞtiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.»
 Ispravnicul şi-a zis: «Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
1El l-a chemat, şi i-a zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.»
 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că-i risipeşte averea.
' Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.“
iK«Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.»
kODar el, drept răspuns, a zis tatălui său: «Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
El s’a întărîtat de mînie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.
.URobul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentrucă l-a găsit iarăş sănătos şi bine.»
PA chemat pe unul din robi, şi a început să-l întrebe ce este.
taFiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s’a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
 căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.» Şi au început să se veselească.
b =Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mîncăm şi să ne veselim;
. UDar tatăl a zis robilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
  Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.»
M Şi s’a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
gGşi nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
wŞi-a venit în fire, şi a zis: «Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîne, iar eu mor de foame aici!
q[Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Atunci s’a dus şi s’a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
ucDupă ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
2] Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, şi a plecat într’o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducînd o viaţă destrăbălată.
 Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.» Şi tatăl le-a împărţit averea.
2_ El a mai zis: „Un om avea doi fii.
 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.“
%~C După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.»
W}'Sau care femeie, dacă are zece lei {Greceşte: drahme} de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte?
T|!Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n’au nevoie de pocăinţă.
4{aşi, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»
>zwDupă ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
Hy „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte?
-xUDar El le-a spus pilda aceasta:
w}Şi Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănîncă cu ei.“
Sv !Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
u#Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.“
ztm"Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
jsM!Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
jrM Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
jqMSau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
ap;şi să zică: «Omul acesta a început să zidească, şi n’a putut isprăvi.»
oPentruca nu cumva, dupăce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrşi, şi toţi ceice-l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
5ncCăci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?
cm?Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
Sl„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Xk)Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S’a întors, şi le-a zis:
Yj+Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.“
i+Şi stăpînul a zis robului: «Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
hhILa urmă, robul a zis: «Stăpîne, s’a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.»
gwCînd s’a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s’a mîniat, şi a zis robului său: «Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.»
Yf+Un altul a zis: «Tocmai acum m’am însurat, şi de aceea nu pot veni.»
teaUn altul a zis: «Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.»
FdDar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i-a zis: «Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.»
cyLa ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: «Veniţi, căci iată că toate sînt gata.»
Zb-Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
a9Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!“
`+Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n’au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.“
\_1 Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
$^A A zis şi celui ce-L poftise: „Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
d]A Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.“
\5 Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: «Prietene, mută-te mai sus.» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
2[] şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: «Dă locul tău omului acestuia.» Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
7Zg„Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
yYkApoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
GXŞi n’au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
W/Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fîntînă, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?“
hVIEi tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.
U'Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?“
=TuŞi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
S !Într’o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
(RI #Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, pînă veţi zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“
WQ' "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n’aţi vrut!
P !Dar trebuie să umblu astăzi, mîne şi poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.
8Oi „Duceţi-vă“, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, şi săvîrşesc vindecări astăzi şi mîne, iar a treia zi voi isprăvi.
N  În aceeaş zi, au venit cîţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.“
M# Şi iată că sînt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintîi, şi sînt unii din cei dintîi, cari vor fi cei de pe urmă.“
L Vor veni dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela miază-zi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
>Ku Va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor, cînd veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
J Şi El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sînteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.»
I Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mîncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.»
}Hs Odată ce Stăpînul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sînteţi.»
G „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
rF] Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?“ El le-a răspuns:
nEU Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.
D  Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, pînă s’a dospit toată.“
RC El a zis iarăş: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
YB+ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s’a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.“
iAK El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?
@5 Pe cînd vorbea El astfel, toţi protivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El.
J?  Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?“
+>O „Făţarnicilor“, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, şi-l duce de-l adapă?
=+ Dar fruntaşul sinagogii, mîniat că Isus săvîrşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, şi a zis norodului: „Sînt şase zile în cari trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!“
b<= Şi-a întins mînile peste ea: îndată s’a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.
o;W Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti deslegată de neputinţa ta.“
:9 Şi acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
N9 Isus învăţa pe norod într’o sinagogă în ziua Sabatului.
T8! Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“
7! «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
:6m Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?»
5 El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n’a găsit.
X4) Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.“
B3} Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?
T2! Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
&1E „Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?
!0 = În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
m/S ;Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, pînă nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.“
{.o :Cînd te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.
G- 9Şi pentruce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
,{ 8Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s’o deosebiţi: vremea aceasta cum de n’o deosebiţi?
z+m 7Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi: «Are să fie zăduf.» Şi aşa se întîmplă.
* 6El a mai zis noroadelor: „Cînd vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: «Vine ploaia.» Şi aşa se întîmplă.
B)} 5Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.“
( 4Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într’o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
k'O 3Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.
k&O 2Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cît de mult doresc să se îndeplinească!
g%G 1Eu am venit să arunc un foc pe pămînt. Şi ce vreau decît să fie aprins chiar acum!
X$) 0Dar cine n’a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
#9 /Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s’a pregătit deloc, şi n’a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
f"E .stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
B!} -Dar dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpînul meu zăboveşte să vină»; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,
K  ,Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.
eC +Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
C *Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
a; )„Doamne“, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?“
iK (Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.“
 'Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n’ar lăsa să-i spargă casa.
 &Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
N %Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.
0Y $Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.
B #Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
O "Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
>u !Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
c? Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
s_ Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
wg Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
b= Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.
<q Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
9k Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei.
oW Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
s _ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
X ) Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!
` 9 Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.
d A Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
z m Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“
%C Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?»
/ şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!»
,Q «Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
{o Şi el se gîndea în sine, şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.»
Q Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
# Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“
s_ „Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“
 Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.“
gG căci Duhul Sfînt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.“
M Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
r~~H}}n||O{{zyyxww>vv=uu,tdtshrrrqppvooTnn]mmm~m+ll4kkqjjxj0ii>hhCCaBB'AAfA0@@U??$>Q==n=!<tLaC„Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
5KcBCînd s’a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s’au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
>JwAŞi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
zIm@L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicînd: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?“
LH?Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
8Gk>Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar.
QF=Domnul S’a întors, şi S’a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.“
E"D=;Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.“
C):Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sînt dintre ei.“
NB9Dar Petru s’a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“
A 8O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.“
n@U7Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s’a aşezat şi el printre ei.
?w6Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
>!5În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.“
]=34Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?
<3Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Lăsaţi-i! Pînă aici!“ Şi S’a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
_;72Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
u:c1Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“
T9!0Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“
?8w/Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s’a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
s7_.şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“
o6W-După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare,
;5o,A ajuns într’un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.
P4+Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
3}*zicînd: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“
x2i)Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
i1K(Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“
y0k'După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
g/G&„Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Şi El le-a zis: „Destul!“
V.%%Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“
H- $Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; şi cine n’are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
4,a#Apoi le-a mai zis: „Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei.
+"Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.“
t*a!„Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.“
!); Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“
](3Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.
:'mca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“
`&9De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
_%7Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
6$eCăci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.
#Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte.
"Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.
x!iÎntre apostoli s’a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
s _Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
{oNegreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“
V%„Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
8iTot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“
RApoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“
 pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“
Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;
căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.“
iKEl le-a zis: „Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
X)Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
]3 Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
mS Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.“
9 şi spuneţi stăpînului casei: «Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?»
.U El le-a răspuns: „Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
D „Unde voieşti să pregătim?“ L-au întrebat ei.
Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.“
W'Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
-După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului.
MEi s’au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
 +Iuda s’a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor.
l QDar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
} sPreoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
<  uPraznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.
[ /&Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
%Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
L$Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.“
kO#Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămîntului.
gG"Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
O!Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
s_ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.
Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
hICînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
NŞi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
)KCînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.“
Z~-Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
#}?oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
=|sVor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
C{Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
Az{Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.
hyICăci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
x3Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
uwcCînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
NvPrin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.
:uoDar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
@t{Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.
sVeţi fi daţi în mînile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
rcăci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri.
Yq+Ţineţi bine minte, să nu vă gîndiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
Jp  Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie.
wog Dar înainte de toate acestea, vor pune mînile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
n Pe alocurea vor fi mari cutremure de pămînt, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, şi semne mari în cer.
m  „Apoi“, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
8li Cînd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimîntaţi; pentrucă întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrşitul nu va fi îndată.
Uk#Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: «Eu sînt Hristosul», şi «Vremea se apropie.» Să nu mergeţi după ei.
+jO„Învăţătorule“, L-au întrebat ei, „cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul cînd se vor întîmpla aceste lucruri?“
oiW„Vor veni zile cînd, nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“
qh[Pe cînd vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
gcăci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.“
zfmŞi a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi;
QeA văzut şi pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuţi.
qd ]Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari îşi aruncau darurile în vistierie.
c/şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.“
cb?.„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
Ia -Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
L`,Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“
J_ +pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
p^Y*Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
O])Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
I\ (Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.
f[E'Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.“
uZc&Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.“
NY%Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», cînd numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»
Xy$Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
'WG#dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
ZV-"Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
yUk!Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.“
2T_ La urma tuturor, a murit şi femeia.
fSEA luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
SRPe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
_Q7Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit fără copii.
RP„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»
jOMUnii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s’au apropiat şi au întrebat pe Isus:
kNONu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
|MqAtunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“
L'Arătaţi-Mi un ban {Greceşte: dinar}. Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei.
ZK-Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
NIIscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
bH=Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
DGPreoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
FOricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?“
NEDar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
DVa veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.“ Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!“
cC?Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
(BIDar vierii, cînd l-au văzut, s’au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.“
Ay Stăpînul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.“
a@; A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
?w A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
#>? La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
5=c Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într’o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
d<AŞi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“
N;Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
:Şi dacă răspundem: «Dela oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.“
|9qDar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Atunci dece nu l-aţi crezut?»
@8{Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?“
_77Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
u6cşi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?“
A5 }Într’una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
`490dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
35/Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să-L omoare;
2 .Şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
v1e-În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el.
G0,te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“
//+Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:
&.E*şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.
V-%)Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,
_,7(Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“
f+E'Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“
*&Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!“
h)I%Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
N($Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
}'s#Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
A&}"Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.“
p%Y!Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?“
[$/ Ceice fuseseră trimeşi, s’au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
# Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce-l deslegaţi?» să-i spuneţi aşa: «Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.“
R"şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.
!Cînd S’a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
] 3După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
Cît despre vrăjmaşii mei, cari n’au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.“
~uIar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.
@{„Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“
lQApoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.“
watunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“
'GStăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus şi secer ce n’am sămănat;
|qcăci m’am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n’ai pus, şi seceri ce n’ai sămănat.“
}sA venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ştergar;
V%El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.“
^5A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“
El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.“
_7Cel dintîi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“
B}Cînd s’a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.
'Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.“
1 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli {Greceşte: mine}, şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce.“
 Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
:m Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
^5 Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“
p Y Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
N Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“
| qCînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“
J  Zacheu s’a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
/ WIsus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.“
|qA alergat înainte, şi s’a suit într’un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.
nUcăuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
DŞi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
? {Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
1[+Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
X)*Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mîntuit.“
c?)„Ce vrei să-ţi fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“
pY(Isus S’a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s’a apropiat, l-a întrebat:
w'Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“
O&Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“
6~g%I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“
B}$Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
[|/#Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
{"Ei n’au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
_z7!şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
hyI Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
1x[Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
ywkşi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.“
Av{Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
Xu)Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“
ftEIsus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“
NsCei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“
rFiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.“
qIsus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
`p9Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.
CoCînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“
]n3„Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.“
+mOŞtii poruncile: «Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“
vle„Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
k}Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“
jAdevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“
.iUIsus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
h'I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.
Ig Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.“
/fW Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
deA Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»
[d/ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
dcA „Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
b A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
a}Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“
` Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
H_ Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
^totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»
]+Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
\ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.»
m"~~c}}|{{zz+yyqxx*wvv.uuxttt4ss(rrGqpp5onnhnmll\kk$jj8ii huhgg ff"eddjdcqc"bpb,aa`U`__=^^4]]^\\>[ZZdZYYiXX!W@VVUTTkSSzRR{QQQPPWOOQNNlNMLLL"KKJJIIcI(HH!GG\FFF_EEEPEDD>CCxC8BB=Aw@@j@?t>>t==O<<<;y::d99[88G7766u65I44 322d21i00d//E.---?,,{,+++#**)O((*'']&&%%$$##"z"%!!G bj ]68,KDBX<ZP d  {r5g)mrE]Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“
>DuDar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
CwVoi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.
B+„Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
A/Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
G@„Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc.
?wPentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“
j>MFemeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat.
\=1„Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici“.
<„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.“
Y;+Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.“
X:) Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.
(9I Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?“
8+ „Doamne“, I-a zis femeia, „n’ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
V7% – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“
)6K Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ – Iudeii, în adevăr, n’au legături cu Samaritenii.
X5)Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.
b4=A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus.
3Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.
2a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
81kFiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
G0Atunci a părăsit Iudea, şi S’a întors în Galilea.
@/{Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui.
k. QDomnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.
-%$Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“
P,#Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.
+ "Căci Acela, pe care L-a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
c*?!Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
g)G El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.
7(gCelce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.
D'Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
E&Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
x%iVoi înşivă îmi sînteţi martori că am zis: „Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.
a$;Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decît ce-i este dat din cer.
E#Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.“
s"_Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s’a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.
@!{Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.
 Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
s_După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.“
taCăci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
/WŞi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
5Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
)KFiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Z-pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
zmŞi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
|q Nimeni nu s’a suit în cer, afară de Cel ce S’a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
 Dacă v’am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
 Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.
hI Isus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?
A} Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?“
$AVîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.“
ONu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.
\1Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
-SIsus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
 )Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?“
$ ADrept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.“
` 9Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.“
R  Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
 Şi n’avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om.
QDar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi.
Pe cînd era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe cari le făcea.
:mTocmai de aceea, cînd a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus.
<sDar El le vorbea despre Templul trupului Său.
Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?“
oWDrept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.“
~uIudeii au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?“
r]Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“
Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.“
2]A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele.
u~cÎn Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezînd jos.
P} Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S’a suit la Ierusalim.
|  După aceea, S’a pogorît la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n’au rămas multe zile.
{ Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
Cz şi i-a zis: „Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum.“
'yG Nunul, dupăce a gustat apa făcută vin, – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, cari scoseseră apa, ştiau), – a chemat pe mire,
\x1„Scoateţi acum“, le-a zis El, şi „aduceţi nunului.“ Şi i-au adus:
aw;Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă“. Şi le-au umplut pînă sus.
v5Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau cîte două sau trei vedre.
LuMama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice“.
etCIsus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.“
Ws'Cînd s’a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.“
DrŞi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
]q 5A treia zi s’a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.
;p q3Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, deacum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul omului.“
o +2Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentrucă ţi-am spus că te-am văzut supt smochin, crezi? Lucruri mai mari decît acestea vei vedea.“
mn U1Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“
)m M0„De unde mă cunoşti?“ I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te chieme Filip, cînd erai supt smochin.“
l /Isus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.“
pk [.Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?“ „Vino şi vezi!“ i-a răspuns Filip.
)j M-Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
Ii  ,Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
xh k+A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galilea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.“
%g E*Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tîlmăcit, însemnează Petru).
f )El, cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia“ (care, tîlmăcit însemnează Hristos).
e }(Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
d 7'„Veniţi de vedeţi“, le-a zis El. S’au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pela ceasul al zecelea.
Mc &Isus S’a întors; şi, cînd i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: „Rabi (care, tîlmăcit, însemnează: „Învăţătorule), unde locuieşti?“
Vb '%Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
\a 3$Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“
F` #A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui.
b_ ?"Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.“
=^ u!Eu nu-L cunoşteam; dar Celce m’a trimes să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se şi oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.»
]  Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.
\ Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.“
~[ wEl este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.
Z A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
uY eAceste lucruri s’au petrecut în Betabara {Sau: Betania}, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
X )El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea; eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor Lui.“
W Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.
V Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?“
2U aTrimeşii erau din partea Fariseilor.
T  „Eu“, a zis el, „sînt glasul celuice strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului», cum a zis proorocul Isaia.“
S Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celorce ne-au trimes. Ce zici tu despre tine însuţi?“
R +Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Şi el a zis: „Nu sînt!“ „Eşti proorocul?“ Şi el a răspuns: „Nu!“
\Q 3El a mărturisit şi n’a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
P 1Iată mărturisirea făcută de Ioan, cînd Iudeii au trimes din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?“
O  Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.“
fN Gcăci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
MM Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;
7L iIoan a mărturisit despre El, cînd a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: «Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine». –
AK }Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –
jJ O născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
I   Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
\G 3 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
bF ? Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
TE #Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
nD WEl a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el.
DC A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
PB Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n’a biruit-o.
@A }În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
s@ aToate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El.
,? UEl era la început cu Dumnezeu.
b> ALa început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
c=?5Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.
]<34Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
`;93Pe cînd îi binecuvînta, S’a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
c:?2El i-a dus afară pînă spre Betania. Şi-a ridicat mînile, şi i-a binecuvîntat.
9/1Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“
78i0Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
7/Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
6 .Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
K5-Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
C4,Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.“
83k+El le-a luat, şi a mîncat înaintea lor.
H2 *I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
y1k)Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mîncare?“
[0/((Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi picioarele Sale.)
/7'Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.“
x.i&Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
J- %Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
s,_$Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“
j+M#Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.
]*3"şi zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S’a arătat lui Simon.“
)9!S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
( Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?“
m'SAtunci li s’au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor.
&{Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
%7Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.“ Şi a intrat să rămînă cu ei.
p$YCînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe.
#Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
]"3Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?“
!Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“
nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
wgBa încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineaţă la mormînt,
5cNoi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri.
yCum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?“
\1„Ce?“ le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: „Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
2]Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s’a întîmplat în el zilele acestea?“ –
El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?“ Şi ei s’au oprit, uitîndu-se trişti.
?yDar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
nUPe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S’a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
Bşi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
 În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
hI Dar Petru s’a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S’a plecat, şi s’a uitat înlăuntru, dar n’a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.
T! Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
/ Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.
|q La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
?yŞi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.“
mSNu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea,
 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s’au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
M au intrat înlăuntru, şi n’au găsit trupul Domnului Isus.
; qAu găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
8  kÎn ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.
yk8s’au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege.
)7Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
@{6Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
-S5L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într’o pînză de in, şi L-a pus într’un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
K4Omul acesta s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
#?3care nu luase parte la sfatul şi hotărîrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
M2Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
1Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
0Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.
/Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“
~.Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
d}A-Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.
~|u,Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
^{5+Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“
mzS*Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!“
y)Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“
zxm(Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?
(wI'Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!“
{vo&Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.“
iuK%şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!“
\t1$Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
Ss#Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“
r "Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.
q9!Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.
qp[ Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus.
_o7Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?“
qn[Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» Şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»
'mGCăci iată vor veni zile, cînd se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut, şi de ţîţele cari n’au alăptat!»
'lGIsus S’a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
kÎn urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.
=jsPe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.
9ikLe-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.
@h{Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.
g)Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
:fmPilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.“
Ie Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!“
KdPilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.
xciBaraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
ubcEi au strigat cu toţii într’un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!“
ba=La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
L`Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.“
_Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte.
^şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pîrîţi.
X]) Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
\{ În ziua aceea, Irod şi Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
<[q Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat.
iZK Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înferbîntare.
IY  I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
>XuIrod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.
WŞi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
[V/Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
+UODar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.“
zTmPilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.“
rS]Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“
WR'Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.“
JQ S’au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
mPSGAtunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.“
~OuFToţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sînt.“
XN)EDeacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“
_~c~}}P||s{{zzyyxxxwvvv-uwttssOrr>qqpp9oo0nPnmsll^kk]jjwii>L=k<<;;*::9O88R77J6655"44Q33a22g21000Q//7..w.--0,,R++I**#))k('''&v%%$$R##""1!V [X)ijY%hle`_l+T q G 0 UwQ f=8s*Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M’aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n’am venit dela Mine însumi, ci El M’a trimes.
7')Voi faceţi faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: „Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“
!6;(Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v’am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n’a făcut.
5/'„Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, „este Avraam“. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
g4G&Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.“
3 %Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.
P2$Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
U1##Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.
0"„Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
/#!Ei I-au răspuns: „Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n’am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!“
O. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“
-Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;
D,Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
~+uCel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“
J* Isus deci le-a zis: „Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M’a învăţat Tatăl Meu.
>)wEi n’au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
(/Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“
s'_„Cine eşti Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace dela început vă spun că sînt.“
&#De aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.“
%„Voi sînteţi de jos“, le-a zis El; „Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
$Atunci Iudeii au zis: „Doar n’o avea de gînd să se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!“
#-Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.“
7"gIsus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n’a pus mîna pe el, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.
R!Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“
z mdeci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M’a trimes.“
Y+În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.
I Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
q[Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.
 La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“
"= Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.“
 „Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“)
5c Atunci S’a ridicat în sus; şi, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?“
|q Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s’au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
KApoi S’a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.
1[Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S’a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.“
#Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S’a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.
iKMoise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?“
zmşi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.
zmAtunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
{Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
3 cIsus S’a dus la muntele Măslinilor.
0[5(Şi s’a întors fiecare acasă.
 14Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s’a ridicat niciun prooroc.“
l Q3„Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?“
\ 12Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
J  1Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!“
M 0A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
^5/Fariseii le-au răspuns: „Doar n’aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
Z-.Aprozii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit vreun om ca omul acesta.“
-Aprozii s’au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?“
Q,Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n’a pus mîna pe El.
E+S’a făcut deci desbinare în norod din pricina Lui.
y*Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?“
zm)Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.“ Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?
oW(Unii din norod, cînd au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.“
@y'Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
fE&Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.“
3~_%În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.
}1$Ce însemnează cuvintele acestea, pe cari le-a spus: «Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?“
V|%#Iudeii au zis între ei: „Unde are de gînd să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n’o avea de gînd să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
h{I"Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“
gzG!Isus a zis: „Mai sînt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M’a trimes.
/yW Fariseii au auzit pe norod spunînd în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimes nişte aprozi să-L prindă.
xMulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Cînd va veni Hristosul, va face mai multe semne decît a făcut omul acesta?“
pwYEi căutau deci să-L prindă; şi nimeni n’a pus mîna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
Hv Eu Îl cunosc, căci vin dela El, şi El M’a trimes.“
au;Şi Isus, pe cînd învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sînt! Eu n’am venit dela Mine însumi, ci Cel ce M’a trimes, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
ztmDar noi ştim de unde este omul acesta; însă, cînd va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.“
s/Şi totuş, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
jrMNişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care caută ei să-L omoare?
QqNu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.“
Wp'Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mînie împotriva Mea, pentrucă am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului?
1o[Moise v’a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine dela Moise, ci dela patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
bn=Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
NmNorodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?“
ylkOare nu v’a dat Moise Legea? Totuş nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorîţi?“
$kACine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.
j%Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.
jiMIsus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice M’a trimes pe Mine.
yhkIudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n’a învăţat niciodată?“
]g3Pela jumătatea praznicului, Isus S’a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
Kf Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
e+ Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.“
Vd% Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?“
rc] După ce s’au suit fraţii Lui la praznic, S’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
Fb Dupăce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.
aSuiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s’a împlinit încă vremea.“
`Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentrucă mărturisesc despre ea că lucrările ei sînt rele.
o_WIsus le-a zis: „Vremea Mea n’a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
7^iCăci nici fraţii Lui nu credeau în El.
]{Nimeni nu face ceva în ascuns, cînd caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.“
\ Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe cari le faci.
P[Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
wZ iDupă aceea, Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentrucă Iudeii căutau să-L omoare.
{YoGVorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.
xXiFIsus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.“
pWYEŞi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“
qV[D„Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.
XU)CAtunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?“
hTIBDin clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s’au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
SAŞi a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“
R#@Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vîndă.
Q?Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.
WP'>Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? …
(OI=Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
NaM;;Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.
?Lw:Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinţii voştri, şi totuş au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“
$KA9După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
jJM8Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, rămîne în Mine, şi Eu rămîn în el.
kIO7Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
~Hu6Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
4Ga5Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n’aveţi viaţa în voi înşivă.
F4La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“
\E13Eu sînt Pînea vie, care s’a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; şi pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.“
uDc2Pînea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea, şi să nu moară.
LC1Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.
&BG0Eu sînt Pînea vieţii.
]A3/Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică.
w@g.Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
(?I-În prooroci este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.
>{,Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
==u+Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiţi între voi.
&<E*Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: «Eu M’am pogorît din cer?“
s;_)Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s’a pogorît din cer.“
:'(Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.“
9y'Şi voia Celuice M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
c8?&căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes.
k7O%Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
L6$Dar v’am spus că M’aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
51#Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
P4"„Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“
f3E!căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa“.
2' Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
1wPărinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“
s0_„Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
/Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.“
Z.-Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?“
f-ELucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“
G,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v’aţi săturat.
i+KCînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, cînd ai venit aici?“
3*_Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s’au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s’au dus la Capernaum să caute pe Isus.
)#A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulţămise lui Dumnezeu.
](3Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
h'IVoiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
@&{Dar Isus le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeţi!“
'%GDupă ce au vîslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s’au înfricoşat.
D$Sufla un vînt puternic şi marea era întărîtată.
#S’au suit într’o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
U"#Cînd s’a înserat, ucenicii Lui s’au coborît la marginea mării.
!#Isus, fiindcă ştia că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăş la munte, numai El singur.
 )Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.“
#? Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toţi.
 Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeţi fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“
B} Isus a luat pînile, a mulţămit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cît au voit.
5 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
zm „Este aici un băieţel, care are cinci pîni de orz şi doi peşti; dar ce sînt acestea la atîţia?“
PUnul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
6eFilip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei {Greceşte: dinari}, n’ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.“
a;Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă ştia ce are de gînd să facă.
6eIsus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceştia?“
9mPaştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
KIsus S’a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
hIO mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
^ 7După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
Z-/Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?“
nU.Căci, dacă aţi crede pe Moise, M’aţi crede şi pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine.
-Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v’aţi pus nădejdea.
-,Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v’o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?
+Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuş, pe acela îl veţi primi.
E *Dar ştiu că n’aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
< s)Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.
G (Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
 'Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
m S&şi Cuvîntul Lui nu rămîne în voi, pentrucă nu credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.
)%Şi Tatăl, care M’a trimes, a mărturisit El însuş despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
b=$Dar Eu am o mărturie mai mare decît a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le-a dat Tatăl să le săvîrşesc, tocmai lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M’a trimes.
#Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi cîtăva vreme la lumina lui.
}"Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mîntuiţi.
L!Voi aţi trimes la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
 Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.
\1Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
5cEu nu pot face nimic dela Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M’a trimes.
'şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată.
wgNu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
L~Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.
o}WCăci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
/|WAdevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.
D{Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
z!pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimes.
SyTatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
{xoÎn adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
wCăci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunaţi.
evCIsus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
Wu'Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
itKDar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.“
s3Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
frEOmul acela s’a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
:qmDupă aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău.“
xpi Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
ooW Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ţi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă?.“
onW El le-a răspuns: „Celce m’a făcut sănătos, mi-a zis: «Ridică-ţi patul, şi umblă.“
m Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul“.
ulc Îndată omul acela s’a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
Rk„Scoală-te“, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.“
:jm„Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n’am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se turbură apa; şi, pînă să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.
iIsus, cînd l-a văzut zăcînd, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“
EhAcolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
[g/Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
}fsÎn pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei.
eÎn Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
Wd )După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S’a suit la Ierusalim.
pcY6Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S’a întors din Iudea în Galilea.
b5Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut el şi toată casa lui.
a54El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“
p`Y3Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
_)2„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
a^;1Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.“
a];0Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!“
0\Y/Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s’a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
$[A.Isus S’a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin.
În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
1Z[-Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
VY%,Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.
\X1+După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
GW*Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.“
KV)Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
rU](Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
T'Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
S&Eu v’am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.“
mRS%Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră».
,QQ$Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp.
5Pc#Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.
xOi"Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui.
qN[!Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“
bM= Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoaşteţi.“
sL_În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănîncă!“
:KoEi au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
oJW„Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“
^I5Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, şi a zis oamenilor:
&HEAtunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?“ sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?“
MGIsus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“
F1„Ştiu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“
O~r~(}}'||M{{}zzyOxx!ww@vvBuu t~tAsrrlqqpp]poon,mmllkkNj|jivihggzgfeee3dd,ccqc(bb ae``` __#^^d]]s\\|[[r[ZYYXXtXWW7VVFUU=TTwSSS~RR'QQPwP*OUNNpMMM8LL,KmK#JJWII HHDGGwG.FF9EEEDDBCCC>BBWAA0@@w?>>Y====i. MSă nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.
--S &Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, îţi spun, că nu va cînta cocoşul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori.
w,g %„Doamne“, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.“
++O $„Doamne“, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?“ Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.“
|*q #Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.“
)  "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
)(K !Copilaşilor, mai sînt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
'} Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată.
&w Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
W%' Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
-$S Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;“ sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
h#I Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n’a înţeles pentruce îi zisese aceste vorbe.
u"c Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.“
3!_ Isus a răspuns: „Acela, căruia îi voi întinge bucăţica, şi i-o voi da.“ Şi a întins o bucăţică, şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
k O Şi ucenicul acela s’a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, cine este?“
`9 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
hI Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sînul lui Isus.
[/ Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
/W Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S’a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.“
B} Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimet Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Celce M’a trimes pe Mine.“
 Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu sînt.
M Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: «Celce mănîncă pîne cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea.»
M Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
 Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decît domnul său, nici apostolul mai mare decît cel ce l-a trimes.
Z- Pentru că Eu v’am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
7 Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v’am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
]3 Voi Mă numiţi «Învăţătorul şi Domnul», şi bine ziceţi, căci sînt.
- Dupăce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S’a aşezat iarăş la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v’am făcut Eu?
jM Căci ştia pe cel ce avea să-l vîndă; de aceea a zis: „Nu sînteţi toţi curaţi.“
+O Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n’are trebuinţă să-şi spele decît picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sînteţi curaţi, dar nu toţi.“
gG „Doamne,“ I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mînile şi capul!“
/ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“
nU Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“
l Q A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“
 1 Apoi a turnat apă într’un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
s _ S-a sculat dela masă, S’a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S’a încins cu el.
   Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
 } În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să-L vîndă,
P  Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit pînă la capăt.
 2Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“
9 1Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
&E 0Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
# /Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
|q .Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
N -Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
q[ ,Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
Q +Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
&E *Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
\~1 )Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
-}S („Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“
D| 'De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
A{{ &ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“
Uz# %Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
1y[ $Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S’a ascuns de ei.
Px #Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.
Gv !Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
iuK Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ –
mtS Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
[s/ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
r Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“
q Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“
,pQ Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
!o; Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
n Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.
*mM Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
_l7 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
]k3 Filip s’a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
j  s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“
Pi Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
yhk Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!“
dgA Şi norodul I-a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
f Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
Ze- Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
udc „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.“
Yc+ Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
+bO a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“
jaM A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
V`% căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.
P_ Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,
2^] O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
^]5 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“
h\I Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
[3 Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
hZI „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“
jYM Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
6Xe Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s’a umplut casa de mirosul mirului.
pWY Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.
V  Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
U 9Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
zTm 8Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N’are să vină la praznic?“
S- 7Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
HR  6De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
8Qk 5Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare.
P{ 4Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
O! 3Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
N 2oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?“
jMM 1Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
L 0Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“
K /Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
UJ# .Dar unii din ei s’au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
nIU -Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
EH ,Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Deslegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.“
^G5 +Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“
F *Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“
E3 )Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M’ai ascultat.
eDC (Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“
C '„Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“
B+ &Isus S’a înfiorat din nou în Sine, şi S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
Aw %Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
H@  $Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“
?3 #Isus plîngea.
e>C "Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino şi vezi.“
= !Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat.
2<] Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“
O; Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“
g:G Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
J9  Maria, cum a auzit, s’a sculat iute, şi s’a dus la El.
8- Dupăce a spus aceste vorbe, s’a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.“
7 „Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“
i6K Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“
v5e Isus i-a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
b4= „Ştiu“, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“
93m Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“
]23 Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.“
c1? Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu!
b0= Cînd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
n/U Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
[./ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
U-# Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
t,a Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“
y+k „Şi mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.“
E* Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“
q)[ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
T(! Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“
x'i După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“
\&1 dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n’are lumina în el.“
%/ Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
$ „Învăţătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?“
X#) şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.“
l"Q Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
F! Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
: m Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“
ve Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“
 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
b ? Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –
:o *Şi mulţi au crezut în El în locul acela.
 )Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n’a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.“
ve (Isus S’a dus iarăş dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
gG 'La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să-L prindă; dar El a scăpat din mînile lor.
P &Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sînt în Tatăl.“
I  %Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
"= $cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M’a sfinţit şi M’a trimes în lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: «Sînt Fiul lui Dumnezeu!»
% #Dacă Legea a numit «dumnezei», pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfinţată, –
jM "Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sînteţi dumnezei?»
.U !Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“
7 Isus le-a zis: „V’am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?“
D Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să-L ucidă.
+Q Eu şi Tatăl una sîntem.“
~u Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
kO Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
S  Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
a ; Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteţi din oile Mele.
 7 „V’am spus“, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
 / Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Pînă cînd ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.“
M  Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
Y+ În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
y Alţii ziceau; „Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“
W' Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?“
X) Din pricina acestor cuvinte, iarăş s’a făcut desbinare între Iudei.
4a Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“
T! Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau.
)K Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
{o aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
`9 Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
N Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu-i pasă de oi.
3~_ Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
X}) Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
|% Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s’o aibă din belşug.
z{m Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
ozW Toţi ceice au venit înainte de Mine, sînt hoţi şi tîlhari; dar oile n’au ascultat de ei.
\y1 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sînt uşa oilor.
[x/ Isus le-a spus această pildă, dar ei n’au înţeles despre ce le vorbea.
gwG Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.“
xvi După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul.
}us Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
=tu Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.
s # „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar.
r9 )„Dacă aţi fi orbi“, le-a răspuns Isus, „n’aţi avea păcat; dar acum ziceţi: «Vedem.» Tocmai de aceea, păcatul vostru rămîne.“
qy (Unii din Fariseii cari erau lîngă el, cînd au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n’om fi şi noi orbi!“
p! 'Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca ceice nu văd, să vadă, şi ceice văd, să ajungă orbi.“
Eo &„Cred, Doamne“, I-a zis el; şi I s’a închinat.
enC %„L-ai şi văzut“, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.“
Nm $El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“
vle #Isus a auzit că l-au dat afară; şi, cînd l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
k  "„Tu eşti născut cu totul în păcat“, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?“ Şi l-au dat afară.
Wj' !Dacă omul acesta n’ar veni dela Dumnezeu, n’ar putea face nimic.“
eiC De cînd este lumea, nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
h Ştim că Dumnezeu n’ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
g  „Aici este mirarea“, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuş, El mi-a deschis ochii.
Zf- Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.“
heI Ei l-au ocărît, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi sîntem ucenicii lui Moise.
Vc% Iarăş l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“
qb[ El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.“
!a; Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.“
\`1 De aceea au zis părinţii lui: „Este în vîrstă, întrebaţi-l pe el.“
M_ Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentrucă se temeau de Iudei; căci Iudeii hotărîseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
^7 Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vîrstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.“
v]e Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s’a născut orb.
\% Şi cînd i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s’a născut orb? Cum dar vede acum?“
|[q Iudeii n’au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, pînă n’au chemat pe părinţii lui.
Z9 Iarăş au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?“ „Este un prooroc“, le-a răspuns el.
iYK Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentrucă nu ţine Sabatul.“ Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?“ Şi era desbinare între ei.
X1 Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m’am spălat, şi văd.“
VW% Şi era o zi de Sabat cînd făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
DV Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
[U/ „Unde este omul acela“, l-au întrebat ei. El a răspus: „Nu ştiu.“
eTC El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: «Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.» M’am dus, m’am spălat, şi mi-am căpătat vederea.“
@S{ Deci i-au zis: „Cum ţi s’au deschis ochii?“
~Ru Unii ziceau: „El este.“ Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.“ Şi el însuş zicea: „Eu sînt.“
Q{ Vecinii şi ceice-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta celce şedea şi cerşea?“
:Pm şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului“ (care, tîlmăcit, însemnează: Trimes). El s’a dus, s’a spălat, şi s’a întors văzînd bine.
O După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
9Nm Cît sînt în lume, sînt Lumina lumii.“
M  Cît este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celuice M’a trimes; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze.
!L; Isus a răspuns: „N’a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s’a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
K Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s’a născut orb?“
@J } Cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
5Ic;La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S’a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
wHg:Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“
bG=9„N’ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!“
uFc8Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s’a bucurat.“
0EY7şi totuş nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.
,DQ6Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
(CI5Doar n’ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?“
KB4„Acum“, I-au zis Iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: «Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.»
zAm3Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“
N@2Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
o?W1„N’am drac“ le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
c>?0Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?“
=/Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“
l<Q.Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
F;-Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.
!:;,Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
d9A+Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.
`~~(}}+|p{{"zSyyycxwww0vuutt6ss6rqqHpp+oo&nmm+ltkkqjjXiivihhgffhedd@ccebbaqa``_^^f^]W\\\)[[tZZ9YY.X!WVUUTiSS8RR4QQNPPKPORNNM{LLyKKZKJ\II_HGG"FFRFEEQDD~CCWBAA/@??W>>(==4<\ 1Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.
p YCelorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.“
Y +După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfînt!
w gIsus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M’a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.“
Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi coasta Sa. Ucenicii s’au bucurat, cînd au văzut pe Domnul.
fEÎn seara aceleiaş zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“
zmMaria Magdalina s’a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.
]3„Nu mă ţinea“, i-a zis Isus; „căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.“
Isus i-a zis: „Marie!“ Ea s’a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!“ adică: „Învăţătorule!“
R„Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plîngi? Pe cine cauţi?“ Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.“
Dupăce a zis aceste vorbe, s’a întors, şi a văzut pe Isus stînd acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
% „Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plîngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.“
  Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
w Dar Maria şedea afară lîngă mormînt, şi plîngea. Pe cînd plîngea s’a plecat să se uite în mormînt.
2~_ Apoi ucenicii s’au întors acasă.
b}= Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
x|iAtunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.
{Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu făşiile de pînză, ci făcut sul şi pus într’un alt loc singur.
~zuSimon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormînt, şi a văzut făşiile de pînză jos.
mySS’a plecat şi s’a uitat înlăuntru, a văzut făşiile de pînză jos, dar n’a intrat.
xAu început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.
NwPetru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt.
#v?A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.“
=u uÎn ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.
vte*Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus.
s)În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
r!(Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în făşii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.
$qA'Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
sp_&După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.
]o3%Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“
n$Aceste lucruri s’au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.“
!m;#Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
tla"ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sînge şi apă.
gkG!Cînd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;
j- Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
iDe frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.
uhcCînd a luat Isus oţetul, a zis: „S’a isprăvit!“ Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.
g Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.
fDupă aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.“
qe[Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.
dCînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“
{coLîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.
'bGŞi au zis între ei: „Să n’o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.“ Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.
awOstaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n’avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pînă jos.
<`s„Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.
)_KPreoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sînt Împăratul Iudeilor.“
6^eMulţi din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
] Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“
\Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
[Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii“, care în evreieşte se cheamă „Golgota.“
~ZuAtunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.
]Y3Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n’avem alt împărat decît pe Cezarul!“
X{Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“
6We Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“
NV De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“
9Uk „N’ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“
T Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“
S  A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
PRCînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
Q3Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S’a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“
lPQCînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“
{OoIsus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.
N#Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“
uMcApoi, s’au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.
xLiOstaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
@K }Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.
hJI(Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Şi Baraba era un tîlhar.
I 'Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“
.HU&Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?“
$Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăş afară la Iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El.
G{%„Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“
~Fu$„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.“
E #Pilat a răspuns: „Eu sînt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?“
tDa"Isus i-a răspuns: „Dela tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!“
Cy!Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“
}Bs Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
1A[Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.“ „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni“, I-au zis Iudeii.
@{Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n’ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mînile tale.“
s?_Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?“
/>WAu adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n’au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele.
G=Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cîntat cocoşul.
<Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“
*;MSimon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?“ El s’a lepădat, şi a zis: „Nu sînt.“
::oAna L-a trimes legat la marele preot Caiafa.
9wIsus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă baţi?“
8'La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?“
7 Pentruce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M’au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.“
@6yIsus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n’am spus nimic în ascuns.
b5=Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
#4?Robii şi aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
3/Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sînt“, a răspuns el.
22]Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înlăuntru.
/1WSimon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
}0sŞi Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“
k/O L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
m.S Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, şi L-au legat.
-y Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“
,# Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
+ A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“
*Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.“
i)KEl i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?“ „Pe Isus din Nazaret“, I-au zis ei.
i(KCînd le-a zis Isus: „Eu sînt“, ei s’au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt.
'}Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sînt!“. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei.
w&gIsus, care ştia tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“
/%WIuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
z$mIuda, vînzătorul, ştia şi el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
&# GDupă ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
*"MEu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M’ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.“
!}Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimes.
` 9Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
7gEu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
pYEu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, –
.UMă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes.
jMŞi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.
a;Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
]3Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.
PSfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.
H Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume.
LNu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
|qLe-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.
 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
T! Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
I  Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi.
ve tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sînt proslăvit în ei.
w Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –
-SCăci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M’ai trimes.
H Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
+Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău.
} sŞi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
e CEu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac.
 !Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
7  iDupă ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
!V’am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.“
:m „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, cînd veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sînt singur, căci Tatăl este cu Mine.
6g„Acum credeţi?“ le-a răspuns Isus.
Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n’ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit dela Dumnezeu.“
gGUcenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nicio pildă.
fEAm ieşit dela Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.“
xiCăci Tatăl însuş vă iubeşte, pentrucă M’aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit dela Dumnezeu.
kOÎn ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
V’am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
 Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.
~7În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
'}GTot aşa şi voi: acum sînteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
Z|-Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume.
={sAdevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plînge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
nzUIsus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce însemnează cuvintele: «Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;» şi: «Apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea?»
tyaEi ziceau deci: „Ce însemnează aceasta: «Peste puţină vreme?» Nu ştim ce vrea să spună.“
x La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce însemnează cuvintele acestea: «Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;» şi:«Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?» Şi: «Pentrucă Mă duc la Tatăl?“
wPeste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentrucă Mă duc la Tatăl.“
rv]Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
^u5El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
Tt! Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
Os Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
^r5 în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat.
fqE în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
Gp În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
uocŞi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
,nQTotuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.
Zm-Dar, pentrucă v’am spus aceste lucruri, întristarea v’a umplut inima.
klOAcum Mă duc la Cel ce M’a trimes; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»
KkV’am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cînd le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela început, pentrucă eram cu voi.
fjEŞi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n’au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
i'Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
`h ;V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
^g5Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început.
!f;Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
eDar lucrul acesta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: «M’au urît fără temei.»
>duDacă n’aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le-a făcut, n’ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M’au urît şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
EcCine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
bDacă n’aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n’ar avea păcat; dar acum n’au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor.
uacDar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes.
n`UAduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decît stăpînul său.» Dacă m’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
7_gDacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
\^1Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urît înaintea voastră.
O]Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
g\GNu voi M’aţi ales pe Mine; ci Eu v’am ales pe voi; şi v’am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
4[aNu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v’am numit prieteni, pentrucă v’am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.
NZVoi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
`Y9 Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
]X3 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v’am iubit Eu.
}Ws V’am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
"V= Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămînea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui.
nUU Cum M’a iubit pe Mine Tatăl, aşa v’am iubit şi Eu pe voi. Rămîneţi în dragostea Mea.
|TqDacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
SwDacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
2R]Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.
3Q_Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
aP;Rămîneţi în Mine, şi Eu voi rămînea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămîne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămîneţi în Mine.
YO+Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.
7NgPe orice mlădiţă, care este în Mine şi n’aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
EM Eu sînt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
#L?dar vine, pentruca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!
qK[Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine;
J Şi v’am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întîmple, pentruca atunci cînd se vor întîmpla, să credeţi.
MIAţi auzit că v’am spus: «Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.» Dacă M’aţi iubi, v’aţi fi bucurat că v’am zis: «Mă duc la Tatăl;» căci Tatăl este mai mare decît Mine.
H Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte.
8GiDar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.
?FyV’am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi.
E%Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.
2D]Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
oCWIuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?“
*BMCine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“
A{În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi.
@Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
@?{Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
8>işi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.
$=AŞi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor {Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor}, care să rămînă cu voi în veac;
<<sDacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
=;uDacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
k:O şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
J9  Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl:
}8s Credeţi-Mă că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
H7  Nu crezi că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
66e Isus i-a zis: „De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M’ai cunoscut, Filipe? Cine M’a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl?»
\51„Doamne“, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.“
4)Dacă m’aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.“
p3YIsus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
p2Y„Doamne“, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?“
L1Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.“
0/Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.
,~q~}}"|s|{kzzEyy.xJww3vvuuutsrqpp;oion}mllkjj i`hh=gffMedd;cYbbaUa`P_^^f]]L\\7[[iZZaYY]XXBWWtVVV UTTRT S%RR%QQBP2OfNNIMMFLLKZJJFIIHH3GFEEpDDICCCBrAA\@@"??a>>H==[<<:99c88776m6514i33c211@00k//_..K--4,'++ *`))(( 't&&l%%7$##"!!e Hp,s,R-*DcN.W & 7  -m WjNb#`?Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
g_ IÎn zilele acelea, cînd s’a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau greceşte, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.
^*Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
])Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.
,\Q(Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.
['dar dacă este dela Dumnezeu, n’o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.“
.ZU&Şi acum, eu vă spun: «Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;
0YY%După el s’a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.
]X3$Căci nu de mult s’a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s’au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.
{Wo#Apoi le-a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.
;Vo"Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s’a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
bU=!Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.
Ty Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.“
#S?Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
sR_Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
QPetru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
sP_„Nu v’am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.“
gOGDupă ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:
N!Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
MCineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.“
RLCînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.
/KW„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n’am găsit pe nimeni înlăuntru.“
hJIAprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S’au întors şi au spus astfel:
/IWCînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.
mHS„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.“
lGQDar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:
SFau pus mînile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.
EÎnsă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s’au sculat plini de pizmă,
+DOMulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
LCpînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
aB;Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
qA[ şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
@  Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
c?? O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
9>k Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lîngă bărbatul ei.
U=# Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.“
x<iPetru i-a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atîta.“
e;CCam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întîmplase.
^:5Flăcăii s’au sculat, l’au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.
91Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.
d8ADacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s’a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N’ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“
7-Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
6şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.
U5 %Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,
f4E%a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.
}3s$Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
l2Q#şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
11"Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute,
w0g!Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
/! Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte.
..UDupă ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
-şi întinde-ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.“
,Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,
T+!ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.
C*În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s’au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
) Împăraţii pămîntului s’au răsculat, şi domnitorii s’au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.»
2(]Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?
K'Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!
&+După ce li s’a dat drumul, ei s’au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrînii.
m%SCăci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
?$wI-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
T#!căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.“
+"ODrept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
!Şi dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
A {Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.“
<qşi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s’a făcut o minune vădită, pe care n’o putem tăgădui.
Y+Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s’au sfătuit între ei,
mSDar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
;o Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s’au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
 În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.“
mS El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.»
  s’o ştiţi toţi, şi s’o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
1 Fiindcă sîntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sîntem întrebaţi cum a fost vindecat,
r]Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!
%Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?“
uccu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
pYA doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s’au adunat împreună la Ierusalim,
Însă mulţi din ceice auziseră cuvîntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s’a ridicat aproape la cinci mii.
iKAu pus mînile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase.
dAfoarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
 Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,
4aDumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimes mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.“
[/Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta.“
 Deasemenea toţi proorocii, dela Samuel şi ceilalţi, cari au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
w gŞi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvîrşire din mijlocul norodului.“
C În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
O pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.
d Aşi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
1Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,
Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
jMŞi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
U#Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
s_Aţi omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi sîntem martori ai Lui.
taVoi v’aţi lepădat de Cel Sfînt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
|q Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v’aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
-S Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, şi a zis norodului:
„Bărbaţi Israeliţi, pentruce vă miraţi de lucrul acesta? Dece vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
y Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
C Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, şi s’au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.
I~  Tot norodul l-a văzut umblînd şi lăudînd pe Dumnezeu.
}/dintr’o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, şi lăudînd pe Dumnezeu.
x|iL-a apucat de mîna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile şi glesnele;
{)Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n’am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“
Zz-Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva dela ei.
_y7Petru, ca şi Ioan, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: „Uită-te la noi!“
vxeOmul acesta, cînd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
;woAcolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau în Templu.
jv OPetru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
#u?/Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.
t).Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
usc-Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
Zr-,Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
_q7+Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
p}*Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.
o/)Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete.
n (Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“
Cm'Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“
@ly&„Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
#k?%După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?“
j$Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“
Li#pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»
}hs"Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,
&gE!Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Vf% Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui.
5ecdespre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
!d;Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
PcCît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
mbSMi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“
a}căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
x`iDe aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
_#Căci David zice despre El:
„Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
^wDar Dumnezeu L-a înviat, deslegîndu-I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
G]pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.
\Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
J[ Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“
Zsoarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
uYcVoi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;
X}Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
cW?„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
AV}Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
vUeOamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
dTAAtunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
SS Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: „Sînt plini de must!“
|Rq Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?“
oQW Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“
qP[ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
_O7 Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
gNGCum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
}MsToţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni?
L#Cînd s’a auzit sunetul acela, mulţimea s’a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
qK[Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer.
J Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
I}Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
}HsDeodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
KG În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.
{F qAu tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
tE cca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.»
D +Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,
]C 5Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
4B ccu începere dela botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S’a înălţat El dela noi, să fie rînduit, unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
wA iTrebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
,@ SÎn adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuinţa lui să rămînă pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!» Şi: «Slujba lui s’o ia altul!»
9? mLucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sîngelui.» –
,> SOmul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s’au vărsat toate măruntaiele.
P= El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
:< o„Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
"; ?În zilele acelea, Petru s’a sculat în mijlocul fraţilor, – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, – şi a zis:
: -Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
]9 5 Cînd au ajuns acasă, s’au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.
8 3 Atunci ei s’au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lîngă Ierusalim, departe cît un drum în ziua Sabatului.
T7 # şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S’a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer.“
6 ! Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s’au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
5   După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
E4 Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.“
3 %El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.
*2 ODeci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?“
p1 [Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.“
;0 qPe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care,“ le-a zis El, „aţi auzit-o dela Mine.
O/ După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
!. =dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.
- }Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
Y,+Mai sînt multe alte lucruri, pe cari le-a făcut Isus, cari, dacă s’ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n’ar fi putut încăpea cărţile cari s’ar fi scris. Amin.
+ Ucenicul acesta este celce adevereşte aceste lucruri, şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
n*UDin pricina aceasta, a ieşit svonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?“
)}Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!“
a(;Petru s’a uitat la el, şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?“
M'Petru s’a întors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: „Doamne, cine este celce Te vinde?“
"&=A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.“
w%gAdevărat, adevărat, îţi spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni, îţi vei întinde mînile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.“
$A treia oară i-a zis Isus:„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s’a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
8#iI-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ „Da Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele“.
s"_După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?“ „Da, Doamne“, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.“ Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.“
l!QAceasta era a treia oară cînd Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.
c ? Isus S’a apropiat, a luat pînea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
5 „Veniţi de prînziţi,“ le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?“ căci ştiau că este Domnul.
>u Simon Petru s’a suit în corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau atîţia, nu s’a rupt mreaja.
T! Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii, pe cari i-aţi prins acum.“
s_ Cînd s’au pogorît pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pîne.
/Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgînd mreaja cu peşti, pentrucă nu erau departe de ţărm decît ca la două sute de coţi.
_7Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Cînd a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s’a încins, căci era desbrăcat, şi s’a aruncat în mare.
*MEl le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.“ Au aruncat-o deci, şi n’o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
dA„Copii“, le-a zis Isus,„aveţi ceva de mîncare?“ Ei i-au răspuns: „Nu“.
X)Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
ESimon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.“ „Mergem şi noi cu tine,“ i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat într’o corabie; şi n’au prins nimic în noaptea aceea.
Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.
n WDupă aceea Isus S’a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S’a arătat:
*MDar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.
taIsus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.
w„Tomo“ i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.“
PDrept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“
6eApoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“
ODupă opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!“
O~~}||{{[zz%yqxxBxw7vuu"tssrqq?ppFooknnmml{lkkjjiIhhYggQfeewdccUbaad``'_*^c]\\5[[ZZxYXXXWrVVeUU_TSSdRRfRQPPPOyONTMMLL*KKUJJ)IIHHGTFEEUEDCC BpAAw@@Q??4>>&=b<^GX\ +z N J B n $0J."== Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“
<  Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.»
s;_ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.
[:/ care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.»
"9= El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu-i: «Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
8- Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m’au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
{7o Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
c6? Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.
n5U Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.»
~4u Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.»
b3= Şi am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.»
2 Cînd m’am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.
s1_ „Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într’o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.
S0 Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
q/[ şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.“
[./ Şi cînd s’a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
v- g Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
,  0Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.
p+Y /„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?“
^*5 .Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
+)O -Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat şi peste Neamuri.
z(m ,Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.
'} +Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“
&9 *Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
,%Q )nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
R$ (Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
# 'Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
O" &cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
y!k %Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
 $El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
gG #ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
xi "Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
>u !Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.“
+O Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.“
}s şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
E Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
~u Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?“
kO „Ştiţi“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
V% Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
S Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sînt om!“
 Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, şi i s’a închinat.
_7 A doua zi, s’a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope.
În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari-i chemase.
B Petru deci i-a chemat înlăuntru, şi i-a găzduit.
 Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“
  Petru deci s’a pogorît, şi a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?“
c? scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.“
q[ Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
\1 şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
D  Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
t a Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.
o W Şi glasul i-a zis iarăş a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.“
y k „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
Q  Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.“
~u În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.
!; A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.
 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
! A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
E şi, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.
#? Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;
 El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.“
W' Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
nU Corneliu s’a uitat ţintă la el, s’a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
9 Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!“
*~M Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
k} Q În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana“.
O| +Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.
j{M *Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
z )El i-a dat mîna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
hyI (Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s’a rugat; apoi, s’a întors spre trup, şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.
pxY 'Petru s’a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.
,wQ &Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.
yvk %În vremea aceea, s’a îmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o într’o odaie de sus.
u# $În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
ct? #Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s’au întors la Domnul.
s  "„Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.“ Şi Enea s’a sculat îndată.
Ur# !Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
fqE Pe cînd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s’a pogorît şi la ceice locuiau în Lida.
8pi Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.
eoC Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars.
n9 şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
Km De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
Tl! Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
k7 Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
vje Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coşniţă.
xii şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
Fh După cîtva timp, Iudeii s’au sfătuit să-l omoare;
g/ Totuş Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
~fu Toţi ceice-l ascultau, rămîneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n’a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?“
ieK Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
|dq După ce a mîncat, a prins iarăş putere.
Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.
c7 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăş vederea. Apoi s’a sculat, şi a fost botezat.
~bu Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S’a arătat pe drumul pe care veneai, m’a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.“
Qa şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.“
=`s Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
_w ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.
^/ „Doamne,“ a răspuns Anania, „am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
]) şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, şi punîndu-şi mînile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.“
9\k Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă «Dreaptă,» şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
[ În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într’o vedenie: „Anania!“ „Iată-mă Doamne,“ a răspuns el.
QZ Trei zile n’a văzut, şi n’a mîncat, nici n’a băut nimic.
Y# Saul s’a sculat dela pămînt; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, şi l-au dus în Damasc.
vXe Oamenii cari-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
:Wm Tremurînd şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Scoală-te,“ i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“
=Vs „Cine eşti Tu, Doamne?“ a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într’un ţepuş.“
xUi El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?“
nTU Pe drum, cînd s’a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
?Sw şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
xR k Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S’a dus la marele preot,
Q(Filip se afla la Azot, de unde s’a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
*PM'Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
jOM&A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
N%Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“
M$Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“
nLU#Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.
K}"Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“
J%!în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămînt.“
2H]Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
GwFilip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?“
KFDuhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!“
]E3se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
^D5Filip s’a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
6CeUn înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.“
EBDupă ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s’au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
~AuSimon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.“
^@5căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.“
?1Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
>{Tu n’ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
=)Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani!
< şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“
n;UCînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,
_:7Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.
y9kCăci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
k8OAceştia au venit la Samariteni, şi s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
7!Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.
69 Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.
85i Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
d4A Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
31 Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».
2 În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
<1sŞi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
0Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
/{Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.
[./Filip s’a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.
`-9Ceice se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.
,#Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
n+UNişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tînguire.
e* ESaul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
)-r(];Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“
':L-au tîrît afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Marturii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul.
&9Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s’au năpustit toţi într’un gînd asupra lui.
~%u8şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“
%$C7Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
n#U6Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.
["/5voi, cari aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n’aţi păzit-o!…“
=!s4Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît.
D 3… „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
@{2N’a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…“
?w1«Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
oW0Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mîni omeneşti, cum zice proorocul:
>w/Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
~u.David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
y-Şi părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David.
"=,Părinţii noştri aveau în pustie cortul întîlnirii, aşa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
B}+Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»
xi*Atunci Dumnezeu S’a întors dela ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: «Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
w)Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s’au bucurat de lucrul mînilor lor.
5c(şi au zis lui Aaron: «Fă-ne nişte dumnezei,cari să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.»
y'Părinţii noştri n’au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s’au întors spre Egipt,
A{&El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
!;%Acest Moise a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.“
{$El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
gG#Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător?» Dumnezeu l-a trimes ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
+O"Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M’am pogorît să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.»
~u!Domnul i-a zis: «Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt.
@ y care i-a zis: «Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.» Şi Moise, tremurînd, n’a îndrăznit să se uite.
 Moise, cînd l-a văzut, s’a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
v ePeste patruzeci de ani, i s’a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
 La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s’a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii.
P Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?»
'Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, şi i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi?
EA doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», a zis el, «voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?»
wgCredea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n’au priceput.
A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorît pe Egiptean.
wEl avea patruzeci de ani, cînd i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
q[Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
fEŞi cînd a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.
Pe vremea aceasta s’a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
*MÎmpăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
W'pînă cînd s’a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
+~OSe apropia vremea cînd trebuia să se împlinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s’a înmulţit în Egipt,
}/Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem.
V|%Iacov s’a pogorît în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
}{sApoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
zy Şi cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
pyY Iacov a auzit că în Egipt era grîu, şi a trimes pe părinţii noştri întîiaş dată acolo.
zxm A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
Gw şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
yvk Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
huIApoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
t+«Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.»
sDumnezeu i-a spus că sămînţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.
PrDin ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpînire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n’avea niciun copil.
Aq{El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s’a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
vpeŞi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi-o voi arăta.“
GoŞtefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S’a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
;n sMarele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?“
mToţi cei ce şedeau în Sobor, s’au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s’a arătat ca o faţă de înger.
l9În adevăr, l-am auzit zicînd că acest Isus din Nazaret va dărîma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe cari ni le-a dat Moise.“
/kW Au scos nişte martori mincinoşi, cari au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfînt şi împotriva Legii.
j Au întărîtat norodul, pe bătrîni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mîna pe el, şi l-au dus în Sobor.
i9 Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.“
_h7 dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
?gw Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
af;Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod.
-eSCuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
gdGI-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mînile peste ei.
ac;Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
ab;Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.“
,aQDeaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.
VM~|}}O||*{{Vziz yQxxAwwvvCutss%rqppoontn m*lkjjiiChhAgvff[eeWddc^bb"a-`__V^^]4\\<[[BZrYYXXW>=p<<;t;/::599P8766 5A433W22=1100/..v. --,]+F*s)((C''K&}%%%$$W#"""$!r l  m@o=e3d{q  %  |7MV Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
k O cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.
Z -Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“
H  Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici,
 Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
&EUnii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
9kdovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, „este Hristosul.“
s_Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
 yPavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
(Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.
y'Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.
&Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.
%Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“
%C$Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.“
1[#Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele {Greceşte: lictori}, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“
y~k"După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
}!!Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
a|; Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.
m{SPavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.“
ezCi-a scos afară, şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“
y1Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
nxUDar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.“
(wITemnicerul s’a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
EvDeodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia.
uPe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
tTemnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.
sDupă ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
r-Norodul s’a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
xqicari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.“
xpiI-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei,
1o[Cînd au văzut stăpînii roabei că s’a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.
SnAşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
4maRoaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“
Tl!Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire {Greceşte: Un duh al lui Piton}. Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.
GkDupă ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.“ Şi ne-a silit să intrăm.
OjUna din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
Li În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
+hO De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
ygk Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
$fA După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
%eC Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!“
Hd Au trecut atunci prin Misia, şi s’au pogorît la Troa.
ocWAjunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
b Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
\a1Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.
` Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.
6_ePavel a vrut să-l ia cu el; şi, dupăce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.
@^{Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.
)] MÎn urmă, Pavel s’a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.
I\ )El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.
y[k(Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, dupăce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
-ZS'Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.
Y&dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
AX}%Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;
FW$După cîteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, şi să mergem pela fraţii din toate cetăţile, în cari am vestit Cuvîntul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“
V #Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvîntul Domnului.
?Uy"Totuş Sila a găsit cu cale să rămînă acolo.
xTi!După cîtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de cari fuseseră trimeşi.
uSc Iuda şi Sila, cari şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte.
cR?După ce au citit-o, fraţii s’au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea.
Q}Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s’au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
IP adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.“
O Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie,
eNCAm trimes dar pe Iuda şi pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
kMOoamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
IL noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
nKUFiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v’au turburat prin vorbirile lor, şi v’au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
NJŞi au scris astfel prin ei:
„Apostolii, presbiterii {Sau: bătrîni} şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
IAtunci apostolii şi presbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
#H?Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.“
Gci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge.
{FoDe aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu;
fEEzice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.»
}Dspentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu,
)CK«După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi-l voi înălţa din nou:
]B3Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
A7Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.
o@W Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvîntul, şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
;?o Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
\>1 Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.“
=7 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
r<] N’a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit inimile prin credinţă.
u;cŞi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfînt ca şi nouă.
:După ce s’a făcut multă vorbă, s’a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă.
a9;Apostolii şi presbiterii s’au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
D8Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s’au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
7/Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
_67După ce au fost petrecuţi de Biserică pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
5 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba, şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
/4 YCîţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi.“
F3Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.
2%După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.
%1CDe acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săvîrşiseră.
L0au vestit Cuvîntul în Perga, şi s’au pogorît la Atalia.
A/}Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
!.;Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s’au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.
2-]întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
,-După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s’au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
+Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s’a sculat şi a intrat în cetate.
A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
^*5Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, cari au aţîţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit.
c)?Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
a(;măcar că, drept vorbind, nu s’a lăsat fără mărturie, întrucît v’a făcut bine, v’a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v’a dat hrană din belşug, şi v’a umplut inimile de bucurie.“
^'5El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
&#„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele.
%Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:
5$c Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
_#7 Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
("I La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s’au pogorît la noi în chip omenesc.“
! a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.“ Şi el s’a sculat dintr’o săritură, şi a început să umble.
9 El şedea jos şi asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s’a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
kOÎn Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
3aŞi au propovăduit Evanghelia acolo.
#Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta, şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul de primprejur.
Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s’au pus în mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
]3Mulţimea din cetate s’a desbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.
Z-Totuş au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mînile lor.
{oDar Iudeii cari n’au crezut, au întărîtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
 3În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.
N 4în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfînt.
mS 3Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, şi s’au dus în Iconia,
A{ 2Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.
A} 1Cuvîntul Domnului se răspîndea în toată ţara.
-S 0Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut.
# /Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.“
}s .Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
 -Iudeii, cînd au văzut noroadele, s’au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.
kO ,În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s’a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu.
b= +Şi după ce s’a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
~ u *Cînd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
C  )„Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n’o veţi crede nicidecum, dacă v’ar istorisi-o cineva.“
U # (Astfel, luaţi seama să nu vi se întîmple ce se spune în prooroci:
 { 'şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n’aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
Z - &Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
P %Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n’a văzut putrezirea.
(I $Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lîngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
q[ #De aceea mai zice şi în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.“
V% "Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.“
+O !Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
gG Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
!; El S’a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi cari acum sînt martorii Lui înaintea norodului.
2_ Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
w Şi, dupăce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, şi L-au pus într’un mormînt.
oW Măcarcă n’au găsit în El nicio vină de moarte, totuş ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
A~{ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n’au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat.
} Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi ceice vă temeţi de Dumnezeu, vouă v’a fost trimes Cuvîntul acestei mîntuiri.
j|M Şi Ioan, cînd era la sfîrşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sînt eu? Nu sînt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg încălţămintea picioarelor.“
i{K Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
~zu Din sămînţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus.
Ky apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.“
x1 Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;
Uw# După aceste lucruri le-a dat judecători, pînă la proroocul Samuel.
v3 Şi, dupăce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pămîntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
Ru Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.
Vt% Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l’a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
s Pavel s’a sculat, a făcut semn cu mîna, şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi cari vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
.rU După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimes să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvînt de îndemn pentru norod, vorbiţi“.
q7 Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia.
În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
,pQ Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s’au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s’a despărţit de ei, şi s’a întors la Ierusalim.
~ou Atunci dregătorul, cînd a văzut ce se întîmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
pnY Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme.“ Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bîjbîind nişte oameni, cari să-l ducă de mînă.
Am{ şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?
rl] Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s’a uitat ţintă la el,
k9 Dar Elima, vrăjitorul, – căci aşa se tîlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător dela credinţă.
7jg care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvîntul lui Dumnezeu.
i Dupăce au străbătut toată insula pînă la Pafos, au întîlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,
xhi Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
g Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfînt, s’au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
sf_ Atunci, după ce au postit şi s’au rugat, şi-au pus mînile peste ei, şi i-au lăsat să plece.
e7 Pe cînd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.“
Fd  În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Saul.
c Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s’au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
lbQ Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.
a{ Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.
B` Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“
_ Într’o zi anumită, Irod s’a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.
+^O Irod era foarte mîniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într’un gînd la el; şi după ce au cîştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentrucă ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
V]% Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă s’a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo.
v\e Cînd s’a făcut ziuă, ostaşii au fost într’o mare fierbere, ca să ştie ce s’a făcut Petru.
][3 Petru le-a făcut semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.“ Apoi a ieşit, şi s’a dus într’alt loc.
dZA Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut.
Y  „Eşti nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.“
X/ A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
qW[ A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
6Ve După ce şi-a dat bine seama de cele întîmplate, s’a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.
GU Cînd şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m’a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.“
iTK După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s’a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într’o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.
S Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
;Ro Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.“ Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.“
Q Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni.
OP În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
~Ou Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
3N_ După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.
M Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimilor. –
=Lu şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
uK e Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;
J ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri {Sau: bătrîni} prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.
{Io Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,
4Ha Unul din ei, numit Agab, s’a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
[G/ În vremea aceea, s’au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.
hFI şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s’a dat numele de creştini în Antiohia.
DE Barnaba s’a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
D Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s’a adaos la Domnul.
#C? Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s’a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.
yBk Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.
mAS Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s’au întors la Domnul.
7@g Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
L? Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
.>U Dupăce au auzit aceste lucruri, s’au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.“
*~~}||k{zz yxxRw,vuu-tt s;rqqpp0oo nn&mll kEjj4ii&hggff8e6ddKclbb"a``_4^^]k\\U[[j[0ZIY?XXdWVVGUUTeSSIRRQQ)POO&N MLLzKKbJJI>HHGKFF%EEGDD$C]CBiAAH@u??P>>+=<<;;:n99:88A7S66[6 5#443t22H100c//[..\--,K++5**U)((d''&&%%f$$0#O""|!` BuWkR>S,;>l'  J  *}`)ZKAtunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!“
gYGMarele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.
2X _Pavel s’a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta …“
lWQA doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentruce este pîrît de Iudei, l-a deslegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.
>VuNumaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s’a temut, pentrucă-l legase.
U7Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetăţenia aceasta.“ „Şi eu“, a zis Pavel, „sînt chiar născut Roman.“
uTcŞi cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?“ „Da“, i-a răspuns el.
(SILa auzul acestor cuvinte, sutaşul s’a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.“
"R=Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osîndit?“
+QOCăpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
ePCŞi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi asvîrleau cu ţărînă în văduh.
5OcEi l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
ZN-Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
DMşi că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, marturul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlaţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.“
{LoŞi am zis: «Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine:
K!şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“
J/Şi mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească;
IŞi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“
rH]căci Îi vei fi martur, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut şi auzit.
G3El mi-a zis: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;
F El mi-a zis: «Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!» Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m’am uitat le el.
)EK Şi a venit la mine un om, numit Anania,bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, cari locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
'DG „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m’au luat de mînă, şi aşa am ajuns în Damasc.
!C; Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.“
|Bq Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s’au înfricoşat; dar n’au auzit glasul Celui ce vorbea.
~Au«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi El mi-a zis: «Eu sînt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.“
w@gAm căzut la pămînt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?»
? Cînd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
h>IMarele preot şi tot soborul bătrînilor îmi sînt martori. Am luat chiar şi scrisori dela ei către fraţii din Damasc, unde m’am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
q=[Am prigonit pînă la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:
"<=„Eu sînt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atît de plin de rîvnă pentru Dumnezeu, cum sînteţi şi voi toţi azi.
{;oCînd au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
h: K„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvîntul meu de apărare faţă de voi!“
K9(După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
08Y'„Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“
7 &Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“
16[%Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
_57$căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!“
4w#Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
C3"Dar unii strigau într’un fel, alţii într’alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
21!Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
17 Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
v0ePe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.
H/ Toată cetatea s’a pus în mişcare, şi s’a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
.În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
;-oşi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vîrît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfînt.“
,3Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el,
Q+Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
I* Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.“
)'Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea.
f(EDeci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă.
e'CCe este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
\&1Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
%%CCînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: «Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege.
$Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
b#=A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s’au adunat acolo.
L"Cînd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
!1Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
\ 1După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
veDacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n’am mai stăruit, şi am zis: «Facă-se voia Domnului!»
H  Atunci Pavel a răspuns: «Ce faceţi de plîngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sînt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“
{o Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi cît şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
~u şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mînile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: «Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mînile Neamurilor.»
kO Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s’a pogorît din Iudea,
:o El avea patru fete fecioare cari prooroceau.
3A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
#După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
xiApoi ne-am luat ziua bună unii dela alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s’au întors acasă.
MDar cînd s’au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
 Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
,QAm trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stînga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
hIAm găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi deacolo la Patara.
#&Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.
jM%Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
`9$După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s’a rugat împreună cu ei toţi.
#În toate privinţele v’am dat o pildă, şi v’am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis: «Este mai ferice să dai decît să primeşti.“
t a"Singuri ştiţi că mînile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
U #!N’am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
N  Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui Dumnezeu şi a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
 7De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n’am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.
şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
ucŞtiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;
b=Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi {Sau: priveghetori}, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.
MCăci nu m’am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
V%De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor.
+Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
iKDar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
wgNumai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
zmŞi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.
{şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
)KŞtiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
~!Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
)}KCînd au venit la el, le-a zis:
„Ştiţi cum m’am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.
_|7Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.
]{3Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
@zyDe aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
hyICînd s’a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
;xo Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.
aw; Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
v După ce s’a suit iarăş, a frînt pînea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.
u) Dar Pavel s’a pogorît, s’a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.“
Nt Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
GsÎn odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
QrÎn ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.
#q?Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
Hp Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
Bo}Avea ca tovarăşi pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.
(nIunde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s’a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.
rm]A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
l /Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună dela ei, şi a plecat în Macedonia.
;kq)După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Aj{(Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n’avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.“
\i1'Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într’o adunare legiuită.
7hg&Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
g'%Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
f%$Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
Re#Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis: „Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
d+"Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într’un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!“
*cM!Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.
b Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.
awChiar şi unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
U`#Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
<_qToată cetatea s’a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
u^cCuvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“
]!Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.“
G\şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.
"[=I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
ZUn argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.
[Y/Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
XA trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
]W3Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.“
SVCu atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.
.UUŞi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
eTCMulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
,SQLucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
1R[Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
wQgDuhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?“
sP_Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
fOE Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!“
6Ne pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
OM Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
L Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
K Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
bJ=În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
6IgErau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
H Cînd şi-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
ZG-Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
F/Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.“
rE]Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?“ le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“
D9şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?“ Ei i-au răspuns:„Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.“
C 9Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
|Bqcăci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.
ZA-Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Cînd a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe ceice crezuseră;
3@_A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.
D?El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.
> La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
.=UDupă ce a petrecut cîtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
<S’a dat jos din corabie în Cezarea, s’a suit la Ierusalim, şi, dupăce a urat de bine Bisericii, s’a pogorît în Antiohia.
Z;-ci şi-a luat rămas bun dela ei, şi a zis: „Trebuie numaidecît ca sărbătoarea care vine, s’o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăş la voi.“ Şi a plecat din Efes.
Z:-cari l-au rugat să rămînă la ei mai multă vreme. El însă n’a voit,
9 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,
}8sPavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună dela fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.
7-Atunci au pus toţi mîna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
86kŞi i-a alungat dela scaunul de judecată.
>5uDar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.“
>4uPavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis Iudeilor:
„Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v’aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!
3  şi au zis: „Omul acesta aţîţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într’un fel care este împotriva Legii.“
2/ Pe cînd era Galion cîrmuitor al Ahaiei, Iudeii s’au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată,
j1M Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu.
01 căci Eu sînt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.“
l/Q Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într’o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
A.{Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.
-Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
_,7Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.“
+/Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s’a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.
h*IPavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.
u)cŞi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
O(Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
M' După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s’a dus la Corint.
#&?"Totuş unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.
6%g!Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
$/ Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.“
p#Ypentrucă a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi …“
"Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
J! Astfel dar, fiindcă sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: «Sîntem din neamul lui …»
ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
;oEl a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
+El nu este slujit de mîni omeneşti, ca şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
1Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni.
!;Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: «Unui Dumnezeu necunoscut!» Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
3Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis:
„Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
!;Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.
kOFiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.“
%Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?
 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alţii, cînd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.“
3_În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe cari-i întîlnea.
xiPe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
8iCei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus pînă la Atena. Apoi s’au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cît mai curînd la el.
jMAtunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.
)K Dar Iudeii din Tesalonic, cînd au aflat că Pavel vestea Cuvîntul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele.
fE Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.
Q Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
=~}}d|{zzyy/xxwgvvkuu)tzsrr qpq'ppoonmmllkjiitihYggxfffeddWdcTbbIaaR``S_^^8]\\([z[ Z}YY_XWW:VUTSS:RRQrPOOcNMM=LKJJI@HHCGGFcEE?DjDCBAAi@??N>q>=<;;k:e998|77W66554332v211)0P/..-,++w**u))(('&g%%4$$s#""q!!% i{"3P8EY&M)Q" X  "I2#=X! +între cari sînteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
  prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile,
# Aiar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
c AEa priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul,
\ 3pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
| uPavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
*Mpropovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
Pavel a rămas doi ani întregi într’o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să-l vadă,
Z-Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
wgSă ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“
oWCăci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“
.Ucînd a zis: «Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
DFiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,
H Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.
+OI-au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.
wDar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.“
B}Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
De aceea, v’am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.“
5Dar Iudeii s’au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.
Dupăce m’au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
* MDupă trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cînd s’au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mînile Romanilor.
S Cînd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s’a îngăduit să rămînă într’un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
h IDin Roma ne-au ieşit înainte, pînă în „Forul lui Apiu“, şi pînă la „Cele trei Cîrciumi“, fraţii, cari auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţămit lui Dumnezeu, şi s’a îmbărbătat.
yunde am dat peste nişte fraţi, cari ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
- S De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
B Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.
 După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
zm Ni s’a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“
`9 Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
)KTatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, şi l-a vindecat.
5În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
gGOamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
QPavel a scuturat năpîrca în foc, şi n’a simţit niciun rău.
s_Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“
!;Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s’a lipit de mîna lui.
;~oBarbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.
T} #Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
|/,iar ceilalţi să se aşeze unii pe scînduri, iar alţii pe frînturi de corabie, şi aşa s’a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.
J{ +Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit dela gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă, şi să iasă cei dintîi la pămînt;
pzY*Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.
cy?)Dar au dat peste o limbă de pămînt, unde s’a înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s’a împlîntat şi stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
Px(Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaş timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, şi s’au îndreptat spre mal.
Rw'Cînd s’a făcut ziuă, n’au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărît să împingă corabia într’acolo, dacă va fi cu putinţă.
Wv'&După ce s’au săturat, au uşurat corabia, aruncînd grîul în mare.
Uu#%În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.
St$Toţi s’au îmbărbătat atunci, şi au luat şi ei de au mîncat.
s#După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulţămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, şi a început să mănînce.
r"Deaceea vă rog să mîncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un păr din cap.“
Eq!Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănînce, şi a zis: „Astăzi sînt patrusprezece zile, decînd staţi mereu de veghe, şi n’aţi luat nimic de mîncare în gură.
Xp) Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii, şi au lăsat-o să cadă jos.
o Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămînea în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.“
9nkDar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, şi slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt că ar vrea să arunce ancorele în spre partea dinainte a corăbiei,
m De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.
+lOAu măsurat adîncimea apei, şi au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou, şi au găsit cincisprezece stînjeni.
?kwÎn noaptea a patrusprezecea, pe cînd eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pela miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pămînt.
6jgDar trebuie să dăm peste un ostrov.“
i}De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întîmpla aşa cum mi s’a spus.
7hgşi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.“
sg_Un înger al Dumnezeului, al căruia sînt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s’a arătat azi noapte,
f!Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentrucă nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decît a corăbiei.
eOamenii nu mîncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s’a sculat în mijlocul lor, şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
d5Soarele şi stelele nu s’au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
Wc'şi a treia zi, noi, cu mînile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.
bFiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
aa;După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s’au lăsat mînaţi de vînt.
|`qAm trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mîna pe luntre.
~_uCorabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vîntului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
p^YDar nu după multă vreme, s’a deslănţuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Eurachilon.
3]_ Începuse să sufle un vînt uşor de miazăzi; şi, ca unii cari se credeau stăpîni pe ţintă, au ridicat ancorele, şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
~\u Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
q[[ Sutaşul a ascultat mai mult de cîrmaci şi de stăpînul corăbiei de cît de vorbele lui Pavel.
TZ! şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.
?Yw Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentrucă trecuse chiar şi vremea „postului“. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi,
XDe abia am mers cu corabia pe marginea insulei, şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, de care era aproape cetatea Lasea.
TW!Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vîntul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.
nVUAcolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.
fUEDupă ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
mTSDupă ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentrucă vînturile erau potrivnice.
"S=A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie îngrijit de ei.
$RANe-am suit într’o corabie dela Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.
?Q yDupă ce s’a hotărît să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi cîţiva întemniţaţi i-au dat pe mîna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.
P Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n’ar fi cerut să fie judecat de Cezar.“
O Şi cînd au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.“
lNQÎmpăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s’au sculat.
HM „Fie curînd, fie tîrziu“, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sînt eu, afară de lanţurile acestea.“
mLSŞi Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!“
PKCrezi tu în Prooroci, împărate Agripa? … Ştiu că crezi.“
LJÎmpăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s’au petrecut într’un colţ!
I„Nu sînt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
)HKPe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.“
,GQşi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.“
F{Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple;
aE;Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.
WD'Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
_C7De aceea, împărate Agripa, n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
pBYca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.“
iAKTe-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,
X@)Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M’am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut,cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.
p?Y«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi Domnul a zis: «Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti.
c>?Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: «Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.“
:=m Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
l<Q În acest scop, m’am dus la Damasc, cu putere şi învoire dela preoţii cei mai de seamă.
P; I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine.
q:[ şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
u9c Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
I8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?
P7şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei!
6Şi acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,
5%Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.
(4IViaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
3căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
21„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sînt pîrît de Iudei;
1 {Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!“
Pavel a întins mîna, şi a început să se apere astfel:
t0aCăci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pîrît.“
X/)Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
.7Fiindcă am înţeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.
{-oAtunci Festus a zis: „Împărate Agripa, şi voi toţi cari sînteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim şi aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.
j,MA doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
+ Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“
2*]Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, şi am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“
9)kFiindcă nu ştiam ce hotărîre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
,(QAveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.
'Pîrîşii, cînd s’au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.
&1Ei au venit deci aici; şi, fără întîrziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.
]%3Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus faţă cu pîrîşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de cari este pîrît.
$7împotriva căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s’au plîns preoţii cei mai de seamă şi bătrînii Iudeilor, şi i-au cerut osîndirea.
##?Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om,
x"i După cîteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.
!3 Atunci Festus, după ce s’a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.“
 + Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de cari mă pîrăsc ei, nimeni n’are dreptul să mă dea în mînile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“
A{ Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
@y Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?“
0YPavel a început să se apere, şi a zis: „N’am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.“
0YCînd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.
=sFestus n’a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s’a coborît la Cezarea.
A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.
)K„Deci“, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.“
wgFestus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuş are să plece în curînd acolo.
5şi i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,
m UFestus, cînd a venit în ţinutul său, după trei zile s’a suit dela Cezarea în Ierusalim.
)KDoi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.
Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimetea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
MDar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.“
"=După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
3_Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
(IFelix, care ştia destul de bine despre „Calea“ aceasta, i-a amînat zicînd: „Am să cercetez pricina voastră cînd ca veni căpitanul Lisias.“
1[afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: «Pentru învierea morţilor sînt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.“
ykSau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m’au găsit vinovat, cînd am stat înaintea Soborului,
~ uEi înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea.
u cTocmai atunci nişte Iudei din Asia m’au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
z mDupă o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.
r ]De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
*MÎţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,
P Aşa că n’ar putea dovedi lucrurile de cari mă pîrăsc acum.
 Nu m’au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva, sau făcînd răscoală de norod.
+ Nu sînt mai mult de douăsprezece zile, – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de cînd m’am suit să mă închin la Ierusalim.
U# După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns:
„Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
^5 Iudeii s’au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.
+Oşi a poruncit pîrîşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de cari îl pîrîm noi.“
Z-dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mînile noastre cu mare silă,
wşi a cercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mînă pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
)KAm găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
i~KDar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, cîteva cuvinte.
h}ILucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţămita, în toată vremea şi în tot locul.
j|MPavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pîrască astfel:
„Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3{ aDupă cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrîni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel.
z #„te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîşii tăi.“ Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.
y{"Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,
xw!Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mîna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.
}ws A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetăţuie.
{voOstaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.
bu=Mi s’a dat însă de ştire că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.“
,tQAm găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrşise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.
dsAAm vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.
/rWAcest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; şi eu m’am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.
Rq„Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
EpLui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
o'Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.
gnGÎn urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pînă la Cezarea.“
m}Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
vleTu să nu-i asculţi, pentrucă mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pîndesc, şi s’au legat cu blestem să nu mănînce şi să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n’aşteaptă decît făgăduiala ta.“
*kMEl a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.
njUCăpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“
KiSutaşul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel întemniţat m’a chemat şi m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.“
hPavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“
ogWFiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.
fAcum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“
2e]Ei s’au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrîni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.
Sd Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.
c  La ziuă, Iudeii au uneltit şi s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.
^b5 În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.“
[a/ Fiindcă gîlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.
` S’a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ …
_yCăci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.
^Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s’a desbinat.
u]cPavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sînt dat în judecată.“
$\AŞi Pavel a zis: „N’am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.“
k[OCei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?“
>~~}}+|{{Yzz#yUxx wvAuuRttsDrqipponmmRlkk9jjyiiohhh ghfeeMddgccSbb?aa_``!_s^^ ]]!\[ZZYYGXXQWWRVVVNVUUTTASRRQPP?OORNNMMNLLVKK5JJ)IIHqG%F'EPDDZCBAh@???G>>6== 877?6f5432100/t..V--,,+3**))L((@')&&C%T$$""M!! y 7TAdq`> P;qDB j   Z kbLOVb OnPe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
m9Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?
+lOŞi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
ikKDar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.
j}că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
iCăci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,
lhQDe asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
&gEEu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
cf?Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
feEÎnsuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.
)dKŞi voi n’aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“
dcACăci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.
b  Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
wag Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
j`M Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
#_? Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
<^q Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
O]Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
<\qFiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
[Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
SZÎn adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, umblă după lucrurile firii pămînteşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Y)pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
`X9Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească {Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pămîntească“} o făcea fără putere – Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într’o fire asemănătoare cu a păcatului,
xWiÎn adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m’a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
,V SAcum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
EUMulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.
WT'O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? …
5Scdar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
ORFiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;
hQIGăsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
P}Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
sO_Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac!
=NsŞtiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n’am puterea să-l fac.
kMOŞi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
[L/Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
HK Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
sJ_Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului.
I Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr’un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaş poruncă.
gHG Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.
G Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m’a amăgit, şi prin însăş, porunca aceasta m’a lovit cu moartea.
WF' Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
~Eu Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
D+Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
aC;Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?
Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n’aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“
FBDar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într’un duh nou, iar nu după vechea slovă.
?AwCăci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
^@5Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
d?ADacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
3>_Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el;
dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.
= 3Nu ştiţi, fraţilor, – căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea – că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el?
<#Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.
);KDar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v’aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.
:Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.
d9ACăci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
^85Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v’aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
x7iŞi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v’aţi făcut robi ai neprihănirii. –
;6oDar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o.
j5MNu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
m4SCe urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
q3[Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.
2 Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
x1i Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
0 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
*/M Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
.{ întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.
e-CAcum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
E,căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
H+ Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
&*EÎn adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr’o înviere asemănătoare cu a Lui.
P)Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
q([Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
]'3Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
T& #Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
A%{pentruca, după cum păcatul a stăpînit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpînească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
"$=Ba încă şi Legea a venit pentruca să se înmulţească greşala; dar unde s’a înmulţit păcatul, acolo harul s’a înmulţit şi mai mult;
>#uCăci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
u"cAstfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr’o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa.
t!aDacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
` 9Şi darul fără plată nu vine ca printr’acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărîre de iertare.
@yDar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într’un singur om, adică în Isus Hristos, s’au dat din belşug celor mulţi.
`9Totuş moartea a domnit, dela Adam pînă la Moise, chiar peste ceice nu păcătuiseră printr’o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celuice avea să vină.
{ (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă cîtă vreme nu este o lege.
T! De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
  Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
O Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui.
) Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s’ar găsi cineva să moară.
zmCăci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
!;Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat.
`9răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
q[Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
&ELui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
 5Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem {Sau: Să avem} pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
*Mci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
^5Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire“;
S De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.“
Z -deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.
 El nu s’a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
Q Şi, fiindcă n’a fost slab în credinţă, el nu s’a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
( INădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămînţa ta.“
ucdupăcum este scris: „Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.“ El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca şi cum ar fi.
FDeaceea moştenitori sînt ceice se fac prin credinţă, pentruca să fie prin har, şi pentruca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămînţa lui Avraam: nu numai pentru sămînţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămînţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
jMpentrucă Legea aduce mînie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
Căci, dacă moştenitori sînt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;
R În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n’a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.
yk şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.
G Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;
+ Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur.
A{ Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.“
PFerice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!“
~}„Ferice“, zice el, „de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite!
}yTot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
(|Ipe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.
p{YÎnsă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
wzgCăci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s’a socotit ca neprihănire.“
yykDacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
[x 1Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
iwKDeci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
6vedeoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
yukSau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
ltQPentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
yskUnde este dar pricina de laudă? S’a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
9rkpentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
}qsPe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
pŞi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
SoCăci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
0nYşi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
)mKDar acum s’a arătat o neprihănire {Greceşte: dreptate}, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii –
l'Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
?kwŞtim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Aj}frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.“
%iEnu cunosc calea păcii;
;hqprăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor;
6ggau picioarele grabnice să verse sînge;
Af}gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
ey Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă;
}ds Toţi s’au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
zcm Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Xb) după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.
a# Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,
&`EŞi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.
_5Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?
J^ Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
K]Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îşi deslănţuieşte mînia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
r\]Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.“
s[_Şi ce are a face dacă unii n’au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
Z}Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
^Y 7Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
JX Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.
W#Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
)VKCel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
UDacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
"T=Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
tSaCăci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri“, după cum este scris.
dRATu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
QTu care zici: „Să nu preacurveşti,“ preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele?
Ptu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi,“ furi?
"O=povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
iNKtu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec,
xMicare cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege;
fLETu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
K-Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
^J5şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele.
I!Cînd Neamurile, măcar că n’au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n’au o lege, îşi sînt singuri lege;
H3 Pentrucă nu cei ce aud Legea, sînt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.
G! Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit avînd lege, vor fi judecaţi după lege.
NF Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
vEe Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
Dw Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
C}şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
zBmŞi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
>Awcare va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
:@mDar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
2?]Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
>5Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
=Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrşesc astfel de lucruri,este potrivită cu adevărul.
[< 1Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
B;  Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
q: ]fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
9 bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
Z8 /Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori,
.7 WFiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
#6 Atot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
>5 wDin pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii;
34 acăci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
3 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
!2 =şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
E1 S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
K0 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.
u/ eÎn adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
}. uFiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
D- Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.
I,  deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“
6+ gCăci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;
w* iAstfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.
j) OEu sînt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.
H(   Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multeori am avut de gînd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar am fost împedicat pînă acum.
'  sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu.
j& O Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,
i% M şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfîrşit fericirea să vin la voi.
$ / Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele,
# #Mai întîi mulţămesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
=" uDeci, vouă tuturor, cari sînteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
&F~}}%|M{{zzySxxSwvvgvuutmssrrqpp0oo}nnfmm\ll,kdjiiihggqffee dwccbb?aa `__V^^r]]w\\[['Z}YXXWWVV>:=c<Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.
@+Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa, şi tuturor sfinţilor cari sînt împreună cu ei. –
?Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma, şi fraţilor cari sînt împreună cu ei. –
t>a Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales în Domnul, şi mamei lui, care s’a arătat şi mama mea. –
2=] Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, cari se ostenesc pentru Domnul. – Spuneţi sănătate Persidei prea iubite, care s’a ostenit mult pentru Domnul. –
<  Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, cari sînt ai Domnului. –
; Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. –
|:q Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos, şi lui Stache, prea iubitul meu. –
P9Spuneţi sănătate lui Ampliat, prea iubitul meu în Domnul. –
H8 Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, cari sînt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar. –
R7Spuneţi sănătate Mariei, care s’a ostenit mult pentru voi. –
86iSpuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor. – Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintîi rod al Asiei pentru Hristos.
5%cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri. –
g4GSpuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,
E3s’o primiţi în Domnul, într’un chip vrednic de sfinţi, şi s’o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.
2 }Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă {Sau: slujitoare} a Bisericii din Chencrea;
=1u!Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.
~0u şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.
/#ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;
F.Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
^-5Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare dela Hristos.
,+După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.
i+KNegreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.
!*;Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.
L)Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
M(nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
''Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
E&Iată ce m’a împedecat de multe ori să vin la voi.
%3după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n’auziseră de El, Îl vor cunoaşte.“
$Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
Y#+fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
M"Căci n’aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele,
Q!Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
Z -ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfînt.
+OTotuş, ici colea v’am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,
b=În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
*M Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!
$A Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.“
eC Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.“
Y+ Este zis iarăş: „Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.“
4a şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.“
6eHristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;
s_Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v’a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
1Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
A{Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
1Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.“
c?Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
 Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
5Dar cine se îndoieşte şi mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.
9Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.
;oBine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
Y +Să nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuş, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
X )Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.
l QCine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
A }Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
;oDar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
3_Eu ştiu şi sînt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
=s Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
`9 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu.
'G Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“
8i Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
} Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpînire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
1Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.
s_În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
4aCine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.
~+Unul socoteşte o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
X})Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpînului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
$|ACine mănîncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănîncă; şi cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
|{qUnul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mănîncă decît verdeţuri.
tz cPrimiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
y ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele.
x1 Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
w# Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
_v7 Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn; căci acum mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.
Xu) Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
ty De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
s  Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.
Mr Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
q9 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.
lpQ Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
_o7 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
.nU Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.
m5 Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda.
=l u Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.
Ik  Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Ij  Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănînce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.“
ghG Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
ogW Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
2f] Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
Ne Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
[d/ Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
Xc) Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
bb= Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
iaK În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
v`e Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
n_U Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
R^ Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.
] Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
\1 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
[ tot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.
vZe Căci, dupăcum într’un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n’au toate aceeaş slujbă,
Y Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
OX Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
XW + Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
hVI $Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
LU #Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?“
cT? "Şi în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
*SM !O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!
mRS Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
yQk tot aşa, ei acum n’au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
P Dupăcum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
VO% Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
,NQ În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
fME Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.“
L5 Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov.
eKC Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.
zJm Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr’un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într’un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti, în măslinul lor?
I} Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.
`H9 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
bG= Căci dacă n’a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
F Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
RE Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
D nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
QC Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
B) Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte.
~Au Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
@ şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
q?[ V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
#>? dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
2=] Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
j<M Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gîrbovită.“
;- Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
:7 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“
9% Deci, ce urmează? Că Israel n’a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cînd ceilalţi au fost împietriţi,
H8  Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n’ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n’ar mai fi faptă.
i7K Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
6 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“
5  „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“
`49 Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice:
"3 ? Întreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci şi eu sînt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2  Pe cînd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.»
(1I Şi Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M’am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.»
f0E Dar întreb iarăş: «N’a ştiut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: «Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi aţîţa mînia printr-un neam fără pricepere.»
%/C Dar eu întreb: «N’au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.»
d.A Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
{-o Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?»
5,c Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»
*+M Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
M* Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.»
%)C În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
[(/ după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.»
'y Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
&' Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
-%S Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.» Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
a$; Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morţi).
5#c Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
x"i În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
v!e Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
] 3 pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
W' Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
} u Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.
$A !după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.“
} Pentruce? Pentru că Israel n’a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s’au lovit de piatra de poticnire,
r] pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n’a ajuns la Legea aceasta.
#? Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
'G Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“
W' Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.
/W Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
|q Şi acolo unde li se zicea: «Voi nu sînteţi poporul Meu», vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.“
- după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, şi «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită.
S Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
$A şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
@y Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;
C Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
7g Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?“
pY Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?“
P Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
1 [ Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.“
m S Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
! ; Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.“
T ! Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
W ' după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.“
M s’a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic“,
 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, –
ta Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
y Căci cuvîntul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.“
 Aceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.
.U şi, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.“
' Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
% patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
zm Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
R~ că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
j} O Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
J| 'nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură {Sau: zidire}, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
*{M&Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
qz[%Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
y$După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.“
6xe#Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
w"Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
}vs!Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
u3 El, care n’a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
tDeci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
SsŞi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Ir Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.
6qeDe altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
pŞi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
5ocŞi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
U~}}=||Q{{Qzyy>xwwvvzvuutss><*uRKMS_.   pF] Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M’am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.
T! cu ceice sînt fără Lege, m’am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege.
dA Cu Iudeii, m’am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m’am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe ceice sînt supt Lege;
~u Căci, măcar că sînt slobod faţă de toţi, m’am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi.
#? Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
% Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
 3 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
] 3 Dar eu nu m’am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
n U Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.
$ A Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sînt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar?
b = Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
 Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
\1 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grîul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
) În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grîul!“ Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
V% Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
(I Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănîncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănîncă din laptele turmei?
H  Ori numai eu şi Barnaba n’avem dreptul să nu lucrăm?
# N’avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?
8k N’avem dreptul să mîncăm şi să bem?
T! Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
 Dacă nu sînt apostol pentru alţii, sînt măcar pentru voi; căci voi sînteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
~  Nu sînt eu slobod? Nu sînt eu apostol? N’am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sînteţi voi lucrul meu în Domnul?
"}= De aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
| Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
{  Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!
[z/ Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într’un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănînce din lucrurile jertfite idolilor?
y} Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
x%Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu cîştigăm nimic dacă mîncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mîncăm.
FwDar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obicinuiţi pînă acum cu idolul, mănîncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
`v9totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.
*uMCăci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei“, fie în cer, fie pe pămînt (cum şi sînt în adevăr mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“),
%tCDeci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.
PsDar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
br=Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n’a cunoscut cum trebuie să cunoască.
q 3În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă.
Dar cunoştinţa îngîmfă pe cînd dragostea zideşte.
p(Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
8oi'O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
cn?&Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n’o mărită, mai bine face.
0lY$Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
0kY#Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
j"Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
ci?!Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
h3 Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
ygkcei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
f%cei ce plîng, ca şi cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n’ar stăpîni;
e7Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n’ar avea;
Bd}Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
wcgEşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
bIată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.
*aMCît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
i`KFiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.
X_)Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.
^Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
] Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
U\#Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.
}[sTăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
>ZuDacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
:YmÎncolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.
X Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta?
6WeDacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
YV+Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi.
U Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
)TK Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
S% (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
mRS Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
Q Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.
hPICelor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.
OEu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într’un fel, altul într’altul.
TN!Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.
M-Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.
LNevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.
K Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
JTotuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
{I qCu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
HCăci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.
/GWNu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?
1F[Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
HE Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.
DNu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup“.
.CUNu ştiţi că trupurile voastre sînt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!
]B3Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.
bA= Mîncările sînt pentru pîntece, şi pîntecele este pentru mîncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
/@W Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine.
C? Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
> nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
d=A Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
i<KDar voi singuri sînteţi aceia cari nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!
:;mChiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentruce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? Dece nu răbdaţi mai bine paguba?
f:EDar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
29]Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?
81Deci, cînd aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe cari Biserica nu-i bagă în seamă?
e7CNu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult lucrurile vieţii acesteia?
.6UNu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sînteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
5 'Cum! Cînd vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?
t4a Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.
z3m În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
2+ Ci v’am scris să n’aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate“, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi.
J1  Însă n’am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
]03 V’am scris în epistola mea să n’aveţi nicio legătură cu curvarii. –
/#Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
".=Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.
`-9Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
,1am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus.
y+kÎn Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
A*{Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.
&)EŞi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
T( #Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
]'3Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blîndeţei?
Q&Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.
%Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curînd la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celorce s’au îngîmfat.
[$/Unii s’au îngîmfat, şi şi-au închipuit că n’am să mai vin la voi.
x#iPentru aceasta v’am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
;"qDeaceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.
9!kCăci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuş n’aveţi mai mulţi părinţi; pentrucă eu v’am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
 Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii prea iubiţi ai mei.
 cînd sîntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.
 ne ostenim şi lucrăm cu mînile noastre; cînd sîntem ocărîţi, binecuvîntăm; cînd sîntem prigoniţi, răbdăm;
ve Pînă în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, sîntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,
 Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!
<q Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osîndiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.
EO, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!
)Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
'Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris“: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.
q[De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.
Căci n’am nimic împotriva mea; totuş nu pentru aceasta sînt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
-SCît despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sînt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
{oÎncolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
 Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
Rşi voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
%fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,
b=Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:
kOŞi iarăş: „Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.“
%CCăci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“
! ;Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
 3Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.
p YNu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
z mDacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.
r ]Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.
,Q lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
pY Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
s_ Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
I  După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
~u Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
wgCel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
taaşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
NEu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
1Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!“ Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo“: nu sînteţi voi oameni de lume?
B~}Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
}{V’am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
0| [Cît despre mine, fraţilor, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
{Căci „cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos.
sz_Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni.
;yoDar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.
Vx% Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
#w? Şi noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
Gv În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
u# Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.
`t9 Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s’au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“
s-şi pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
*rMNoi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
;qoTotuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.
|pqpentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
+oOŞi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere,
inKEu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
sm_Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
l 9Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
\k 3pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.“
j 9Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
Ei pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
"h ?Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
;g qDar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
:f oDe pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
e Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.
kd Qdar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
c dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
Tb #Iudeii, într’adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
Xa +Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n’a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
` 5Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N’a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
_ Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.“
1^ ]Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
7] iDe fapt, Hristos m’a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
i\ MDa, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
Y[ -pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
hZ KMulţămesc lui Dumnezeu că n’am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
Y y Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
5X e Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sînt al lui Pavel!“ – „Şi eu, al lui Apolo!“ – „Şi eu, al lui Chifa!“ – „Şi eu, al lui Hristos!“
`W ; Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
lV S Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire.
rU _ Credincios este Dumnezeu, care v’a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
T El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
wS iaşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
dR CÎn felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
wQ iCăci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
P  Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v’a fost dat în Isus Hristos.
VO 'Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
nN Wcătre Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
kM SPavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
vLea lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.
EKdar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, –
JJ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
PIHarul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
'HGGaiu, gazda mea şi a întregei Biserici, vă trimete sănătate. – Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimete sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.
`G9Vă trimet sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. –
FTimotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimete sănătate; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele. –
EDumnezeul păcii va zdrobi în curînd pe Satana supt picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.
BD}Cît despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul.
6CeCăci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
&BEVă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
3~ }}||e|{{/zzynxxx#wgw uuu9tqssdrrTqqlpppoonmmllkjkjiiphh)gg3ffifee ddccb{ba`__d^]]-\\[[ZZZYYNXXjWWaW"VVlUU\TTES|RRaQQ]PPPGOO_NNMiLL=KJJXIIHHGKFF=EEEDDtCBBwBA`@@j?b>z==W<3I Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.
9mHarul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.
}sDacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata“ (Domnul nostru vine!).
P~Urările de sănătate sînt scrise cu însăş mîna mea: Pavel.
p}YToţi fraţii vă trimet sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă.
|1Bisericile din Asia vă trimet sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimet multă sănătate în Domnul.
p{Ycăci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi dar să preţuiţi pe astfel de oameni.
{zoMă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,
qy[Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.
,xQÎncă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintîi rod al Ahaiei, şi că s’a pus cu totul în slujba sfinţilor.
9wmTot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!
Sv Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!
(uI Cît pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n’a voit nicidecum să vină acum; va veni însă cînd va avea înlesnire.
t Nimeni dar să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentrucă îl aştept cu fraţii.
s Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.
`r9 căci mi s’a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sînt mulţi protivnici.
GqVoi mai rămînea totuş în Efes pînă la Cincizecime,
p#De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămîn cu voi cîtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.
oPoate mă voi opri pe la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.
cn?La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
BmDacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.
lŞi cînd voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.
2k]În ziua dintîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se strîngă ajutoarele cînd voi veni eu.
~j wCît priveşte strîngerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rînduit Bisericilor Galatiei.
8ii:De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.
mhS9Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
Og8Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
Tf!7Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“
leQ6Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
d+5Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
4ca4într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
Zb-3Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
-aS2Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
l`Q1Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
|_q0Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.
X^)/Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
n]U.Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
\-De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
[,Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
}Zs+este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.
uYc*Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
(XI)Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
W7(Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.
V1'Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
oUW&Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
T%Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.
VS%$Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
`R9#Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?“
Q9"Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
VP%!Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“.
DO Dacă, vorbind în felul oamenilor, m’am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri“.
JN În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
DMŞi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
L+Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
-KSŞi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.
)JKDumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
LIVrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
rH]Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.
5GcÎn urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
F{dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
XE)Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
`D9Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
NCDar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
B Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
RAşi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.
@yŞi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,
M?Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.
g>GBa încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
=Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
P< Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.
; Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
[:/ Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
M9 Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n’a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
8/ Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
M7După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat şi mie.
K6În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
5-După aceea S’a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.
G4şi că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
N3că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
2V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
1şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
0 }Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
M/(Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.
t.a'Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
B-&Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
,%Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
`+9$Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
1*[#Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
)"Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
v(e!căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
<'s Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
&+Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
a%;Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
[$/Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
# Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
"9Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
!Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
A {Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
-Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
EDeci, dacă s’ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n’ar zice ei că sînteţi nebuni?
J Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
7În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.“
r]Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
)KDar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
`9Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
s_Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
2]Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin“ la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
mSFiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
pY De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s’o tălmăcească.
%C Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
) Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
mS Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
# Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
Z-Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
@yChiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
c ?În adevăr, fraţilor, de ce folos v’aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
 }Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
k OCine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
" =În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
l SUrmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
|q Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
U# Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
5 Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
]3 dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte“ se va sfîrşi.
B Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
} Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
O acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
D nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
jM nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
~/ Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
7}g Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n’aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
b|= Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n’aş avea dragoste, nu sînt nimic.
{ / Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n’aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
ezC Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
^y5 Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
}xs Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni?
w} Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.
Yv+ Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
'uG Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
|tq pentru ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
.sU pe cînd cele frumoase n’au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
Sr Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,
gqG Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sînt de neapărată trebuinţă.
p! Ochiul nu poate zice mînii: „N’am trebuinţă de tine“; nici capul nu poate zice picioarelor: „N’am trebuinţă de voi.“
Ko Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup.
Gn Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
[m/ Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
hlI Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
~ku Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sînt ochi, nu sînt din trup“ – nu este pentru aceasta din trup?
~ju Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sînt mînă, nu sînt din trup“, – nu este pentru aceasta din trup?
Gi Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
Kh Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr’un singur Duh.
Dg Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos.
rf] Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
e1 altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor.
bd= altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh;
%cC De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;
Mb Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
aa; sînt felurite lucrări,dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
;`q sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;
:_o Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh;
F^ De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!“ Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul“, decît prin Duhul Sfînt.
r]] Cînd eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
j\ O În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
[5 "Dacă-i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentruca să nu vă adunaţi spre osîndă.
Celelate lucruri le voi rîndui cînd voi veni.
eZC !Astfel, fraţii mei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
sY_ Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.
>Xw Dacă ne-am judeca singuri, n’am fi judecaţi.
jWM Din pricina aceasta sînt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
V{ Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
U Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.
T% De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului.
S Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.
OR Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: „Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.“
IQ  Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi a zis: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“
P Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.
rO] Ce? N’aveţi case pentruca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n’au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
.NU Fiindcă atunci cînd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămînd, iar altul este beat.
hMI Cînd vă adunaţi dar în acelaş loc, nu este cu putinţă să mîncaţi cina Domnului.
gLG căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
Ky Mai întîi de toate, aud că atunci cînd veniţi la adunare, între voi sînt desbinări. Şi în parte o cred,
J5 Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentrucă vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
xIi Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
H pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?
Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.
jGM Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
hFI Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
vEe Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.
_D7 Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
lCQ De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.
VB% şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
WA' În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
@% Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
?1 Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.
!>; Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.
o=W Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
<) Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
; Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
U: % Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.
9+ !După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi.
|8q Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
|7q Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
{6o Dacă mănînc, aducînd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?
5 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci dece să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
m4S Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor“, să nu mîncaţi, din pricina celui ce v’a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“
83i Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
N2 Căci „al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.“
n1U Să mîncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
X0) Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
/ Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos. Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate zidesc.
_.7 Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?
-y Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
$,A Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.
c+? Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?
z*m Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănîncă jertfele, nu sînt ei în împărtăşire cu altarul?
)  Avînd în vedere că este o pîne, noi, cari sîntem mulţi, sîntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaş pîne.
C( Paharul binecuvîntat, pe care-l binecuvîntăm, nu este el împărtăşirea cu sîngele lui Hristos? Pînea, pe care o frîngem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
V'% Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.
L& De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
$%A Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.
W$' Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.
7#g Aceste lucruri li s’au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor.
c"? Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.
b!= Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.
z m Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
+O Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănînce şi să bea; şi s’au sculat să joace.“
+ Şi aceste lucruri s’au întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentruca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
oW Totuş cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.
9 şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos.
?y toţi au mîncat aceeaş mîncare duhovnicească,
J  toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
z o Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare,
# Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
  Eu,deci, alerg, dar nu ca şi cum n’aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vînt.
s_ Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.
+O Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
I  Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
u3~~>}r|{{Dz@yyxMwCvv'uutEsrr/qqqppAoopnumlllkk3jjihhgbfeegdcccbpaRa `v__l_ ^T]]\\_[[$ZYXXdWVVvV"UTTSSFRQQcPOO\NNMMLL1KJJIH}GGGFEE;DyCC$BAAb@@N??(>==<cS5{<{ U < Al$U<u`F9 Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
%EC Sau, am făcut un păcat, cînd m’am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v’am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
4Da Chiar dacă sînt un necioplit în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.
rC] Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!“
B În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
EA Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
?@w Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v’am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
c? A O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
d>A Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
D= Ci, „oricine se laudă, să se laude în Domnul.“
P< Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile cari sînt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute deagata.
v;e Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
:1 Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n’am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
19[ Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.
s8_ Negreşit, n’avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rîndul unora din aceia cari se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sînt fără pricepere.
E7 Cine judecă aşa, să fie încredinţat că, aşa cum sîntem în vorbă, în epistolele noastre, cînd nu sîntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, cînd vom fi de faţă!
=6s „De fapt“, zic ei, „epistolele lui sînt cu greutate şi pline de putere; dar cînd este de faţă el însuş, este moale, şi cuvîntul lui n’are nici o greutate.“
`59 Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
<4q Şi chiar dacă m’aş lăuda ceva mai mult cu stăpînirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
53c La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos“, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa sîntem şi noi.
2y Îndată ce se va săvîrşi ascultarea aceasta din partea voastră, sîntem gata să pedepsim orice neascultare.
51c Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.
09 Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
u/c Măcar că trăim în firea pămîntească, totuş nu ne luptăm călăuziţi de firea pămîntească.
. – vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci cînd voi fi de faţă, să alerg cu hotărîre la îndrăzneala aceea, pe care am de gînd s’o întrebuinţez împotriva unora, cari îşi închipuiesc că noi sîntem mînaţi de firea pămîntească.
V- ' Eu, Pavel, vă rog, prin blîndeţa şi bunătatea lui Hristos, – eu, cel „smerit cînd sînt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sînt departe“,
R, Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!
+ şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.
* Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;
)3 Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu.
'(G În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.
N' „Cel ce dă sămînţă sămănătorului şi pîne pentru hrană“, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.
r&] după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.“
%7 Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
#$? Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.“
k#O Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.
`"9 De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.
3!_ Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n’aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.
  Am trimes totuş pe fraţi, pentruca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.
\1 Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi rîvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.
d C Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strîngerea de ajutoare pentru sfinţi.
daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.
\1Astfel, fie avînd în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru; fie avînd în vedere pe fraţii noştri, cari sînt trimeşii Bisericilor şi fala lui Hristos:
^5Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui rîvnă am încercat-o de atîtea ori în multe împrejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă rîvnă, din pricina marei lui încrederi în voi.
jMCăci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
~uÎn chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim.
J Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvîrşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.
veAm trimes cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile.
}Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpînit de o rîvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.
kOMulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaş rîvnă pentru voi.
după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, şi cel ce strînsese puţin, nu ducea lipsă.“
U#ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
U# Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi;
zm Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are.
  Isprăviţi dar acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
:m În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
8i Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.
 Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rîvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.
T !După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvînt, în cunoştinţă, în orice rîvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.
o WNoi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.
 3Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
 }Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi.
jMVă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.
9kÎn mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
x kFraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
LMă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.
8iEl are o şi mai mare dragoste pentru voi, cînd îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.
[/Şi dacă m’am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n’am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v’am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s’a adeverit.
9k De aceea am fost mîngîiaţi. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.
fE Aşa că, dacă v’am scris nu v’am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
.U Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.
R În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.
t~a totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v’a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n’aveţi nicio pagubă din partea noastră.
M}Măcar că v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v’a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) –
|Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.
b{=Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne-a mîngîiat prin venirea lui Tit.
3z_Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n’a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.
&yEAm o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
xNu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
}wsÎnţelegeţi-ne bine! N’am nedreptăţit pe nimeni, n’am vătămat pe nimeni, n’am înşelat pe nimeni.
Qv Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.
iuKEu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.“
t'Deaceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
jsMCum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.“
|rqCe înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
@qyNu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul?
epC Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!
doA Voi nu sînteţi la strîmtoare în noi; dar inima voastră s’a strîns pentru noi.
Wn' Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s’a lărgit inima.
5mc ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile.
*lM ca nişte necunoscuţi, măcar că sîntem bine cunoscuţi; ca unii cari murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă nu sîntem omorîţi;
k3în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Sîntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
j prin cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea;
iprin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfînt, printr-o dragoste neprefăcută,
`h9în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;
+gOCi, în toate privinţele, arătăm că sîntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări,
qf[Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentruca slujba noastră să nu fie defăimată.
8eiCăci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii.“
d Ca unii cari lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu.
c Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Bb}Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
=ască adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
`)Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;
%_CCăci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură {Sau: zidire} nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.
@^yAşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.
"]=Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
\ Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.
[ În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă sîntem întregi la minte, pentru voi sîntem.
oZW Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăş înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora cari se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă.
OY Ca unii cari cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.
^X5 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup.
sW_ Deaceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămînem acasă fie că sîntem departe de casă.
VDa, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
EUpentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –
T%Aşa dar, noi întotdeauna sîntem plini de încredere; căci ştim că, dacă sîntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, –
bS=Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
iRKChiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă.
fQEnegreşit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el.
tPaŞi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
IO Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică.
M{Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.
L9De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.
3K_Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.
!J;Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
(II Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“ şi noi credem, şi de aceea vorbim.
IH  Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
G5 Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
F! Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
PE prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi.
|DqSîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi;
CComoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.
TB!Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
AwCăci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus.
6@ea căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
v?eŞi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării,
>Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
y= mDeaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
9<kNoi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
\;1Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
V:%Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.
c9?Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.
O8Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.
37_ şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.
\61 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
5y În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!
4y Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
3 Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
B2cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
1+Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
07care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
/+Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,
H. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
k-OVoi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.
u,cVoi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
+ !Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?
3*_Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea
lui Dumnezeu, în Hristos.
&)Epentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?
1([În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării:
?'wMulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.
'&G n’am avut linişte în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi, şi am plecat în Macedonia.
z%m Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,
$} ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîştig dela noi; căci nu sîntem în neştiinţă despre planurile lui.
!#; Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
"} căci v’am scris şi cu gîndul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sînteţi ascultători în totul.
S!De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el;
 aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.
^5Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;
!;Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
OV’am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi.
veŞi v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’am
întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sînt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
wgCăci, dacă vă întristez, dela cine să mă aştept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine?
R Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
& GNu doar că am avea stăpînire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă.
 {Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n’am mai venit pînă acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.
L El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.
j OŞi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.
? yÎn adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El sînt „da“; de aceea şi „Amin“, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.
X +Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n’a fost „da“ şi „nu“, ci în El nu este decît „da“.
q ]Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n’a fost şi „Da“, şi „Nu“.
Q În luarea hotărîrii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărîrile mele sînt nişte hotărîri, pe cari le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da“ şi „Nu, nu“?
 'Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, şi să fiu petrecut de voi în Iudea.
m UÎn această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.
 cum aţi şi cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
  Nu vă scriem altceva decît ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că pînă la sfîrşit veţi cunoaşte,
   Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
I    Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentruca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţămiri lui Dumnezeu pentru noi.
}  u El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr’o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.
  9 Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii.
  yÎn adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
 /Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
q ]Aşa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiaţi, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
 #Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.
G  care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!
 Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri,
\ 3Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
H Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia:
 ~~4}w||{{UzzpzyVxx!w2vvttJssssrrqq%p\oo\nmm lkk jVihgg*ff%eLdhc?b&a`` _#^R]]*\\E[RZZDZ Y}XXX.WWWVVHUTTSS"RWQPPzOOWNNNQMMIMLKKBJII=H]GFFbEE*DCC6AA @@K?+>>=<<<;;D:Y998a77-65443p2v21=00//-..n--*,,.++7**B))W(N(''[&&%`%$m### ""@!! } ('$4p%OfP2PaC| t   N}oFyu  e0 căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş,
o Y0pe care l-a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
r _0În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
V '0spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.
o Y0ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
 /0În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,
= u0Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
V '0Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
 0Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii cari sînt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
[/&Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
ve&De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentrucă port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
{&Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
&Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă.
L&În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
4a& Căci nici ei, cari au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentruca să se laude ei cu trupul vostru.
&E& Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.
P& Uitaţi-vă cu ce slove mari v’am scris, cu însăş mîna mea!
jM& Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
{o& Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
, Q&Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.
x i&Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera.
z m&Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.
? y&căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
 %&Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
`9&Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
_7&Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
W )&Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
{o&Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
=u&Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
~u&Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
Z-&blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
&Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
]3&pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
&închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
~{&Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
M}&Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege.
@|y&Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
e{C&Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
|zq&Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
y&Căci toată Legea se cuprinde într’o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Bx}& Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
?wy& Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
"v=& Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s’a dus.
u'& Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
Gt& Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
Fs&Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v’a chemat.
\r1&Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?
q)&Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n’au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
Yp+&Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
o}&Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v’aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
n!&Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
rm]&Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Rl &Rămîneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.
k&De aceea, fraţilor, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
j!&Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.“
#i?&Şi cum s’a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întîmplă şi acum.
Wh'&Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sînteţi copii ai făgăduinţei.
|gq&Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti de loc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat.“
Qf&Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.
e&căci Agar este muntele Sinai din Arabia; – şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
&dE&Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, –
cw&Dar cel din roabă s’a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s’a născut prin făgăduinţă.
ibK&Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.
Za-&Spuneţi-mi voi, cari voiţi să fiţi supt Lege, n’ascultaţi voi Legea?
w`g&O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!
q_[&Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pînăce va lua Hristos chip în voi!
n^U&Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de faţă la voi.
]!&Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiţi plini de rîvnă faţă de ei.
V\%&M’am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v’am spus adevărul?
#[?&Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v’aţi fi scos pînă şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
TZ!&Şi, n’aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus.
vYe& Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v’am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată.
sX_& Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sînt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.
?Wy& Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
5Ve& Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani.
U& Dar acum, dupăce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăş la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
wTg&Odinioară, cînd nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei.
lSQ&Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.
R&Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“
_Q7&ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.
{Po&Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,
tOa&Tot aşa şi noi, cînd eram nevrîstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
bN=&Ci este supt epitropi şi îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său.
M &Dar cîtă vreme moştenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot.
{Lo&Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi „sămînţa“ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
@Ky&Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.
]J3&Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v’aţi îmbrăcat cu Hristos.
ZI-&Căci toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
UH#&După ce a venit credinţa, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta.
G!&Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător {Greceşte: pedagog} spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
F&Înainte de venirea credinţei, noi eram supt paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
E&Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.
AD{&Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s’ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într’adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
oCW&Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe cînd Dumnezeu, este unul singur.
uBc&Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînţa“, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor.
A&Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr’o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
W@'&Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
p?Y&Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu zice: „Şi seminţelor“ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale“, adică Hristos.
)>K&Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuş nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
!=;&pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
,<Q& Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ –
;w& Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“.
":=& Şi că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.“
T9!& Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“
t8a& Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sînt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios.
f7E&Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.“
[6/&Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sînt cei ce au credinţă.
x5i&Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“
}4s&Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?
[3/&În zădar aţi suferit voi atît de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar!
2 &Sînteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească?
1w&Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
0 &O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
/&Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
./&Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine.
]-3&Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
p,Y&Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
C+&Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
I* &Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
M)&Noi sîntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
({&Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?“
')& Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
?&w& În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s’a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
p%Y& Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.
k$O& Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
#& şi cînd au cunoscut harul,care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
"w&căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor –
[!/&Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, –
8 i&Cei ce sînt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic.
&noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.
9k&din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie;
mS&Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n’a fost silit să se taie împrejur,
U#&M’am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.
~ w&După patrusprezece ani, m’am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
6 i&Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
 7&Ele auzeau doar spunîndu-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s’o nimicească odinioară.“
a =&Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.
I  &După aceea m’am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
L &În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
e E&Dar n’am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului.
~ w&După trei ani, m’am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
 3&nici nu m’am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m’am dus în Arabia. Apoi m’am întors din nou la Damasc.
| s&să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n’am întrebat pe niciun om,
 &Dar cînd Dumnezeu – care m’a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m’a chemat prin harul Său, – a găsit cu cale
D &şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
F & Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
x k& pentrucă, n’am primit-o, nici n’am învăţat-o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
q  ]& Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;
T  #& Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos.
  1& Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
7  i&Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema!
 &Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
y m&Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
9 o&A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
 %&El S’a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
[ 1&Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!
Z /&şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
 &Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr’un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
 Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfîntului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.
3a Toţi sfinţii vă trimet sănătate.
L Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfîntă.
9k Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvîrşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
n~U Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, cînd nu sînt de faţă, pentruca, atunci cînd voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare.
} În adevăr, ne bucurăm cînd noi sîntem slabi, iar voi sînteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvîrşirea voastră.
U|# Căci n’avem nici o putere împotriva adevărului ci pentru adevăr.
J{  Totuş ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.
Uz# Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu sîntem lepădaţi.
Ly Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi.
ax; În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi sîntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.
w căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.
v Cum am spus, cînd am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi,
cînd nu sînt de faţă, spun iarăş mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte, şi tuturor celorlalţi, că, dacă mă voi întoarce la voi, n’am să cruţ deloc;
zu o Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.“
t! Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plîng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s’au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe cari le-au făcut.
$sA Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n’aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n’aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.
_r7 De multă vreme voi vă închipuiţi că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră.
Tq! Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am trimes şi pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaş Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
lpQ Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi?
o Fie şi-aşa! Nu v’am fost sarcină de loc. „Dar“, zic ei, „ca un om isteţ ce sînt, v’am prins prin şiretlic.“ –
En Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puţin?
m Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
>lu În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai pe jos decît celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v’am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!…
k Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni cari au fost făcute între voi.
Ej Am ajuns nebun: voi m’aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sînt nimic, totuş cu nimic n’am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.
/iW De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.
vhe Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.“ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.
9gm De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Yf+ Şi ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împedece să mă îngîmf.
Ye+ Chiar dacă aş vrea să mă laud, n’aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine.
d Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele.
c a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească.
kbO Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie),
Da Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
x` k E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului.
s__ !Dar am fost dat jos pe o fereastră, într’o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor.
k^O În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
x]i Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!…
l\Q Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
c[? Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
lZQ Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
Y În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
9Xk Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
5Wc de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.
UV# De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;
jUM Sînt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
T Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! – Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! – Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! –
S7 Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.
7Rg Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!
ZQ- Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteţi înţelepţi!
^P5 De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.
Ow Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
N Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
M Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.
_L7 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
K Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.
8Ji Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu cari se laudă.
GI Pentruce?… Pentrucă nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!
H Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
rG] Şi cînd eram la voi, şi m’am găsit în nevoie, n’am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, cînd veniseră din Macedonia. În toate m’am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
 L~~D}||Z{{Kzz"yxxWxww vuu#ttss[rqppsoo(nn$mm!ll=kkajjaii7hnggDfeee5dd@ccNbb6aa``__5^^^]]l]\t[[cZZ4YrXXWhVV6UUvTTTSaRRR5QQP|OONNSMLL>U== <<9;Z::y9x88R87q7 6\55H44.3352w211Z00j// .. --,w++J**=))(#''[&&%%t$W##"!!b h  E>GK%#PA&Up  - E R2bpg % C:Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri.
\1:Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
N:Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă!
:Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, cari au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sînt scrise în cartea vieţii.
Y+:Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gînd în Domnul.
 :De aceea, prea iubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămîneţi astfel tari în Domnul, prea iubiţilor!
.U:El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
uc:Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos.
7:Sfîrşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pîntecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt.
):Căci v’am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plîngînd: sînt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
w:Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi.
Z~-:Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel.
O}:Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
f|E:alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
{3: Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte,
0zY: Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
Ty!: ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
x: Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
Ow: şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
pvY:Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos,
vue:Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
t:în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.
s5:eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu;
5rc:Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult;
Lq:Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti.
ypk:Păziţi-vă de cînii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia!
o -:Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos.
%nC:Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
am;:Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni.
l:L-am trimes dar cu atît mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăş, şi să fiu şi eu mai puţin mîhnit.
9kk:Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n’am întristare peste întristare.
~ju:Căci dorea ferbinte să vă vădă pe toţi; şi era foarte mîhnit, pentrucă aflaserăţi că a fost bolnav.
-iS:Am socotit de trebuinţă să vă trimet pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimesul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele.
Lh:Şi am încredere în Domnul că în curînd voi veni şi eu.
g :Pe el dar, nădăjduiesc să vi-l trimet, de îndatăce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine.
f!:Ştiţi rîvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.
_e7:Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.
d!:Căci n’am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într’adevăr de starea voastră.
c+:Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimet în curînd pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună cînd o să am ştiri despre voi.
Ub#:Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.
&aE:Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi.
`':ţinînd sus Cuvîntul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n’am alergat, nici nu m’am ostenit în zădar.
;_o:ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
M^:Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli,
]{: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
i\K: Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi pînă la capăt mîntuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai cînd sînt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
r[]: şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
Z: pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,
zYm: Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;
X:La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
nWU:ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.
V}:El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
PU:Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus:
[T/:Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
S%:Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
fRE:faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd.
;Q q:Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
P :şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaş luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.
O :Căci cu privire la Hristos, vouă vi s’a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
0N [:fără să vă lăsaţi înspăimîntaţi de protivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de perzare, şi de mîntuirea voastră, şi aceasta dela Dumnezeu.
M +:Numai, purtaţi-vă într’un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentruca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămînea departe de voi, să aud despre voi că rămîneţi tari în acelaş duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei,
uL e:pentruca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.
K :Şi sînt încredinţat şi ştiu că voi rămînea şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre;
LJ :dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămîn în trup.
I :Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
oH Y:Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
QG :Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.
]F 5:Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
E %:Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mîntuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
D -:Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
C :cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.
B y:Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari ştiu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
~A w:Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.
&@ G:Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu.
? 3: În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sînt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.
>  : Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
a= =: plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
< : ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos,
p; [: Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
n: W:Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.
f9 G:Este drept să gîndesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucît, atît în lanţurile mele cît şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sînteţi toţi părtaşi aceluiaş har.
8 :Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.
\7 3:pentru partea, pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum.
N6 :În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie
g5 I:Mulţămesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.
\4 3:Har vouă şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
93 o:Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, cari sînt în Filipi, împreună cu episcopii {Sau: priveghetori} şi diaconii:
f2E0Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.
1 0Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos!
0w0Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă îmbărbăteze inimile.
/0Acum, ca să ştiţi şi voi despre mine, Tihic, prea iubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul.
w.g0al cărei sol în lanţuri sînt; pentruca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.
-!0şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,
,,Q0Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
`+90Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
*0Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
K)0avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.
m(S0Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
0'Y0 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
|&q0 Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
%w0 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
Z$-0 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Z#-0 Şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.
"0căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată dela Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.
E!0Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
9 k0Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu.
0Robilor, ascultaţi de stăpînii voştri pămînteşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
0Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.
U#0„ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.“
0„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“ – este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă –
S !0Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
r]0!Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.
]30 Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –
 0De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup“.
lQ0pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
0Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
-0Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
0Y0ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.
_70ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
ta0Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
0Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
zm0căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
I 0Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
>w0Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
{ o0Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
! ;0Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
g G0Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
X )0De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
> w0Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.
{o0Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
s_0De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.“
)0 Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.
E0 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
}s0 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.
<s0 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
^50 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
}s0Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
;q0Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
#0Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
M~0Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n’are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
&}E0Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.
|!0Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
'{G0Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne-a iubit, şi S’a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros“, lui Dumnezeu.
Jz 0Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi.
y0 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
x+0Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
w{0Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
v0Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
u 0Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
1t]0şi să nu daţi prilej diavolului.
esC0„Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi“. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
r/0De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
q#0şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
=pu0şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
o#0cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
~nu0dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
:mo0Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos;
l 0Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
k50avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
j#0Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
Zi-0Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
h0ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
=gs0ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
.fU0 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
xei0 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
d0 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
c0 Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
b0 Şi acest: „S’a suit“, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
haI0De aceea este zis: „S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.“
[`/0Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
_0Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
K^0Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
]0Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
R\0şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
x[i0cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
Z 0Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într’un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o,
rY]0a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.
X{0Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi,
W)0şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
|Vq0să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea;
U0aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
T!0şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,
US#0din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt,
hRI0… Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
Q0 Vă rog iarăş să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră).
gPG0 În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.
XO)0 după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
N70 pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
M70 şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;
(LI0Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,
yKk0al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.
DJ0Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,
eHC0Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,
G}0Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte.
uFc0(Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.
_E 90Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor …
uDc0Şi prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
iCK0În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul.
sB_0fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
"A=0Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
X@)0Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh.
?y0El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
{>o0şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într’un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
G=0şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace;
{<o0Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care-i despărţea,
;0 Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos.
M:0 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
V9%0 De aceea voi, cari altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur, şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului:
.8U0 Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
77i0 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
~6u0Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
50ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
v4e0El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
3 0măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi).
i2K0Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
i1K0Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi.
"0=0în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
I/ 0Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
S. !0care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.
f- G0El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
?, y0mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
+ +0pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
* 0şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
) 50şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
"( ?0Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
d' C0nu încetez să aduc mulţămiri pentru voi, cînd vă pomenesc în rugăciunile mele.
& -0De aceea şi eu, de cînd am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
% 0şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
8$ k0 Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit,
e# E0 ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
" /0 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rînduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale,
/! Y0 ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăş într’unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt.
~y}}|{{{2zOyyixxww8vvv1uutssr}r8qMptooonnn5m8ll:kkMjjhhKgg-feeMdccucbDaa`[`_^^]F\\[][YY.XmX,WVV2UUUTZSSRRoQQ(PWOO$N}MfLLnLKK@JQIIrHHCGG3FFEE]DD=CrBAA&@@o??%>==R{Sau: omul păcatului}, fiul pierzării,
k`OXsă nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
_ XCît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,
)^ MX pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
k] QX De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
Q\ X cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
k[ QX Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,
#Z AXîntr’o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
Y 9Xşi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
gX IXFiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează,
8W kXAceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
,V SXDe aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.
oU YXTrebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
VT 'XHar şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
S XPavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
PRNHarul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
bQ=NÎn Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.
MPNSpuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfîntă.
0O[NFraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
MNNCelce v’a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.
SMNDumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
0L[NFeriţi-vă de orice se pare rău.
IK NCi cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.
+JQNNu dispreţuiţi proorociile.
!I=NNu stingeţi Duhul.
HNMulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
%GENRugaţi-vă neîncetat.
)FMNBucuraţi-vă întotdeauna.
,EQNLuaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.
QDNVă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
wCgN Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.
Trăiţi în pace între voi.
BN Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc.
iAKN Deaceea, mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
n@UN care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
~?uN Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
*>MNDar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.
Z=-NCăci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată, se îmbată noaptea.
T<!NDe aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
v;eNVoi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului.
o:WNDar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
?9wNCînd vor zice: „Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
h8INPentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
_7 9NCît despre vremi şi soroace, n’aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
E6NMîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
:5mNApoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
34_NCăci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
.3UNIată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
2-NCăci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1+N Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde.
q0[N Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n’aveţi trebuinţă de nimeni.
/N Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v’am sfătuit.
.-N şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
*-MN Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
,#NDe aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi Duhul Său cel sfînt.
M+NCăci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
A*{NNimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit.
R)Nnu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.
`(9Nfiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,
U'#NVoia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
S&NŞtiţi, în adevăr, ce învăţături v’am dat prin Domnul Isus.
~% wNÎncolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
P$N ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.
#5N Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
p"YN Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
!N Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
6 eN Cum putem noi oare să mulţămim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
ENAcum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
#NDeaceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mîngîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
 NDar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
GNAstfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
NŞi cînd eram la voi, v’am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceeace s’a şi întîmplat, cum bine ştiţi.
Npentruca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta sîntem rînduiţi.
?wNşi v’am trimes pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
m UNDeaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
;qNDa, voi sînteţi slava şi bucuria noastră.
-SNCăci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
NAstfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana.
9NNoi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţa să vă vedem.
(INcăci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mînia lui Dumnezeu!
5NIudeii aceştia au omorît pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sînt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
~uNCăci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
1N Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi.
taN să vă purtaţi într’un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
N Ştiţi iarăş că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream,
 +N Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.
B }N Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
> uNAstfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi.
q [NDimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
 NN’am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
NÎn adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n’am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
<qNCi, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
zmNCăci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
H NDupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
b ?NVoi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n’a fost zadarnică.
 N şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.
, SN Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v’aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
i MNÎn adevăr, nu numai că dela voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s’a răspîndit pretutindeni, aşa că n’avem nevoie să mai vorbim de ea.
b ?Naşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
0 [NŞi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfînt;
\~ 3NÎn adevăr, Evanghelia noastră v’a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt şi cu o mare îndrăsneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
G}  NŞtim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
T| #Ncăci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
x{ kNMulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe cari vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
Lz NPavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
y{DUrarea de sănătate este cu mîna mea: Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.
rx]DŞi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.“
OwDDupă ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rîndul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
evCDSpuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.
Ju DLuca, doftorul prea iubit, şi Dima, vă trimet sănătate.
}tsD Căci vă mărturisesc că are o mare rîvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.
vseD Epafra, care este dintr’ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvîrşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.
KrD şi Isus, zis Iust: ei sînt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii cari au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni cari mi-au fost de mîngăiere.
FqD Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate; tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci dacă vine la voi, să-l primiţi bine),
p3D L-am trimes împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr’ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.
zomDVi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă mîngîie inimile.
n'DTot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarăşul meu de slujbă în Domnul.
mDVorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
^l5DPurtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
LkDca s’o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.
=jsDRugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:
Ji DStăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţămiri.
h DStăpînilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpîn în cer.
g)DCăci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.
ufcDca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
be=DOrice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
jdMDRobilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sînteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul.
bc=DPărinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
obWDCopii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
QaDBărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
W`'DNevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
_)DŞi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
^DCuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
"]=DPacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
s\_DDar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
7[gD Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
LZD Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
=YsD Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
XyD şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
qW[D Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
.VUDDar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
^U5DDin numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
]T3DDin pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
$SADDeaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
xRiDCînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
_Q7DCăci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
LPDGîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
O DDacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
QNDau, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.
MDToate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
=LuD„Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!“
CJDşi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
I DNimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
TH!Dcari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
7GgDNimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
F!DA desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.
EDA şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
TD!D Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.
/CWD fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.
KBD În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti,
`A9D Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.
P@D Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
=?sDLuaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
7>gDfiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v’au fost date, şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu.
g=GDAstfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
H< DCăci măcarcă sînt departe cu trupul, totuş cu duhul sînt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rînduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
`;9DSpun lucrul acesta, pentruca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
X:)Dîn care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
R9Dpentruca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
8 ;DVreau, în adevăr, să ştiţi cît de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi ceice nu mi-au văzut faţa în trup;
p7 [DIată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.
>6 wDPe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus.
$5 CDcărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.
4 }DVreau să zic: taina ţinută ascunsă din vecinicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,
3 !DSlujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu.
,2 SDMă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.
1 5Dnegreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi dela nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.
0 'Dprin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
/ DŞi pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gîndurile şi prin faptele voastre rele, El v’a împăcat acum
. #Dşi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui.
P- DCăci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,
$, CDEl este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.
Q+ DEl este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
x* kDPentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
`) ;DEl este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea.
T( #Dîn care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor.
z' oD El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
t& cD mulţămind Tatălui, care v’a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.
%  D întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
T$ #D pentruca astfel să vă purtaţi într’un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducînd roade în tot felul de fapte bune, şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu:
f# GD De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
A" Dşi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
! !Dcum aţi învăţat dela Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi,
W  )Dcare a ajuns pînă la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescînd, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
 Ddin pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvîntul adevărului Evangheliei,
  Dşi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
r _DMulţămim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi,
# ADcătre sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos, cari sînt în Colose: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
] 7DPavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
I :Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
U#:Toţi sfinţii vă trimet sănătate, mai ales cei din casa Cezarului.
}s:Spuneţi sănătate fiecărui sfînt în Hristos Isus.
Fraţii, cari sînt cu mine, vă trimet sănătate.
V%:A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.
:Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
I :Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimes, … un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.
r]:Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîştigul care prisoseşte în folosul vostru.
lQ:Căci mi-aţi trimes în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.
^5:Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea“ şi „primirea“ afară de voi.
M:Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea.
;q: Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
A{: Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m’am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
: Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc.
H  : Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrşit, aţi putut să vă înoiţi iarăş simţimintele voastre faţă de mine. Vă gîndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
 : Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
 :Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
{ o:Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.
-~~d}}3||{{)zEyy&xqx wwwvvHuttqssQrr\qqpptpoo+nmmKlikkdjjihhQgg fqedd6ccbbaI``t__f^^,]_]\\:[[~ZZXYwXXqWWuVVEUUUTSSRQQ$POOrON7MMLL KK$JIImHHGGCFBEEJDDXCBB5AA@q@+?Q>~==d<<;::z99C8 7D6w55b4433 2r100v// .$--,p++p**6))((!'r&%%$$##4"".!!G TrC"0/7jLD2H Y V "  ^tqCsKy?3lLa întîiul meu răspuns de apărare, nimeni n’a fost cu mine, ci toţi m’au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!
`>9lPăzeşte-te şi tu de el, pentrucă este cu totul împotriva cuvintelor noastre.
j=MlAlexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui.
~<ul Cînd vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.
+;Ql Pe Tihic l-am trimes la Efes.
s:_l Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.
9-l Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m’a părăsit, şi a plecat la Tesalonic. Crescens s’a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.
-8Ul Caută de vino curînd la mine.
H7 lDeacum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în „ziua aceea“, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
]63lM’am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
r5]lCăci eu sînt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.
4 lDar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.
j3MlÎşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
Q2lCăci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
!1;lpropovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura.
&0 GlTe rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
r/]lpentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
.5lToată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
-#ldin pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus.
,#lTu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat:
+l Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
k*Ol De altfel, toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.
8)il prigonirile şi suferinţele cari au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuş Domnul m’a izbăvit din toate.
*(Ml Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
'wl Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
R&lDupă cum Iane şi Iambre s’au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sînt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa.
o%Wlcari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
$/lSînt printre ei unii, cari se vîră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frămîntate de felurite pofte,
o#Wlavînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
o"Wlvînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
|!qlfără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
' GlCăci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
F lSă ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
~ulşi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
%lsă îndrepte cu blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;
1lŞi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,
nUlFereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.
'GlFugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.
!;lDeci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună.
LlÎntr’o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.
Z-lTotuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui“; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“
s_lcari s’au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.
dAlŞi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet,
lFereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
;olCaută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.
I lAdu-le aminte de aceste lucruri, şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, cari nu duc la alt folos decît la pieirea celor ce le ascultă.
oWl Dacă sîntem necredincioşi, totuş El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.
zml Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
pYl Adevărat este cuvîntul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
%l De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentruca şi ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică.
 {l pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat.
y klAdu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea,
X )lÎnţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.
R lPlugarul trebuie să muncească înainte ca să strîngă rodurile.
e ClŞi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s’a luptat după rînduieli.
uclNiciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.
J lSufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.
9lŞi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
X +lTu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
 lDea Domnul să capete îndurare dela Domnul „în ziua aceea“. Tu ştii foarte bine cît ajutor mi-a dat el în Efes.
j OlNu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m’a căutat cu multă grijă şi m’a găsit.
 !lDomnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m’a mîngîiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.
j OlŞtii că cei ce sînt în Asia toţi m’au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen.
t clLucrul acela bun care ţi s’a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi.
 #l Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.
W~ )l Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea.
_} 9l Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
7| il dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
?{ yl El ne-a mîntuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii,
*z OlSă nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.
iy MlCăci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
~x wlDe aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele.
2w _lÎmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s’a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sînt încredinţat că şi în tine.
kv QlCăci mi-aduc aminte de lacrămile tale, şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
'u IlMulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
t  lcătre Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
s }lPavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
wrgbpe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.
Harul să fie cu voi! Amin.
q3bTimotee, păzeşte ce ţi s’a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,
pbaşa ca să-şi strîngă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.
o}bÎndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,
cn?bÎndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.
Ym+bsingurul care are nemurirea, care locuieşte într’o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin.
lbcare va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
xkibsă păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină pînă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,
?jwb Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,
7igb Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.
hb Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa.
=gsb Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s’au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
@fyb Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
eeCbDacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
edCbCăci noi n’am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
ScbNegreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig.
9bkbzădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.
Ha beste plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
A`{bDacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,
4_abIar cei ce au stăpîni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, supt cuvînt că sînt „fraţi“, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioşi şi prea iubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri, şi spune-le apăsat.
7^ ibToţi cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
w]gbTot aşa şi faptele bune sînt cunoscute: şi cele ce nu sînt cunoscute, nu pot să rămînă ascunse.
q\[bPăcatele unor oameni sînt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.
[bSă nu mai bei numai apă, ci să iei şi cîte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.
ZbSă nu-ţi pui mînile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat.
XY)bTe rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gînd mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.
fXEbPe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
WbÎmpotriva unui presbiter {Sau: bătrîni} să nu primeşti învinuire de cît din gura a doi sau trei martori.
VbCăci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului cînd treieră bucate“; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“
NUbPresbiterii {Sau: bătrîni} cari cîrmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales ceice se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora.
UT#bDacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.
BSbcăci unele s’au şi întors să urmeze pe Satana.
$RAbVreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară,
BQ}b Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sînt leneşe, dar sînt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.
PPb şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintîi.
Ob Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentrucă atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,
dNAb să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
$MAb O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n’aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur bărbat;
"L=bDacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.
GKbPorunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.
PJbDar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.
I7bCea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruieşte, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.
|HqbDacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
GGbCinsteşte pe văduvele cari sînt cu adevărat văduve.
qF[bpe femeile bătrîne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.
E bNu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;
^D5bFii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.
C bPune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentruca înaintarea ta să fie văzută de toţi.
,BQbNu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mînilor de către ceata presbiterilor {Sau: bătrîni}.
sA_b Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora.
(@Ib Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
8?kb Porunceşte, şi învaţă aceste lucruri.
:>mb Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentrucă ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mîntuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
I= b Iată un cuvînt adevărat şi cu totul vrednic de primit!
?<wbCăci deprinderea trupească este de puţin folos, pe cînd evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
V;%bFereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.
[:/bDacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă acum.
W9'bpentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
z8mbCăci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri;
,7QbEi opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul.
6wbabătuţi de făţărnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor.
55 ebDar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
4ybŞi fără îndoială, mare este taina evlaviei…„Celce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.“
,3QbDar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.
W2'bÎţi scriu aceste lucruri cu nădejde că voi veni în curînd la tine.
1'b Pentrucă ceice slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.
0{b Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cîrmuiască bine copiii şi casele lor.
|/qb Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.
d.Ab Trebuiesc cercetaţi întîi, şi numai dacă sînt fără prihană, să fie diaconi.
H- b ci să păstreze taina credinţei într’un cuget curat.
,bDiaconii, deasemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîştig mîrşav:
++bTrebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
|*qbSă nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
x)ibCăci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
m(Sbsă-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
'bSă nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de cîştig mîrşav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
\&1bDar trebuie ca episcopul {Sau: privighetor} să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
% bAdevărat este cuvîntul acesta: „Dacă rîvneşte cineva să fie episcop {Sau: privighetor}, doreşte un lucru bun.“
$bTotuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.
t#abŞi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s’a făcut vinovată de călcarea poruncii.
@"{b Căci întîi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
~!ub Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.
D b Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
W'b ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase.
H b Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
bVreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.
$Abşi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.
bcare S’a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
zmbCăci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
kObcare voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
b=bLucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru,
Dbpentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
~ wbVă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii,
 bDin numărul lor sînt Imeneu şi Alexandru, pe cari i-am dat pe mîna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
v gbşi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
 3bPorunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,
 %bA Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
U %bDar am căpătat îndurare, pentruca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintîi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică.
B bO, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi“, dintre cari cel dintîi sînt eu.
 #bŞi harul Domnului nostru s’a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
& Gb măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentrucă lucram din neştiinţă, în necredinţă!
  )b Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m’a întărit, că m’a socotit vrednic de încredere, şi m’a pus în slujba Lui,
d  Cb potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.
D  b pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: –
  +b căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
S  !bNoi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
j ObEi vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
m UbUnii, fiindcă s’au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s’au apucat de flecării.
 bŢinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută.
] 5bşi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfîrşit, cari dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decît fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
! =bDupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămîi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,
 9bcătre Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
 bPavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
PXHarul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
~uXUrarea de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu.
oWXÎnsuş Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!
X~)XSă nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.
-}SXŞi dacă n’ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l, şi să n’aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine.
D|X Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.
{X Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănînce pînea lucrînd în linişte.
xziX Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
uycX Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce.“
{xoX Nu că n’am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
w1XN’am mîncat de pomană pînea nimănui; ci, lucrînd şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
vXVoi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi.
Xu)XÎn Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi.
ktOXDomnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
hsIXCu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim.
Wr'XCredincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
dqAXşi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.
p XÎncolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi,
doAXsă vă mîngîie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvînt bun!
0nYXŞi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mîngîiere vecinică şi o bună nădejde,
m-XAşa dar, fraţilor, rămîneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
|lqXIată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
_k7X Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci dela început Dumnezeu v’a ales pentru mîntuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
wjgX pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.
niUX Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
h7X şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi.
ugcX Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
f5XŞi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
e XCăci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.
_d7XŞi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decît la vremea lui.
bc=XNu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi?
NbXprotivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte „Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.
/~~-}}S||B{{zsyyx wvvtuu tt3srrqq6ppoo.nn mRllIkkjiilhh gMff^ezdddccZbbBaa``H__U^^]\\\[[VZZZYY>XXOWW{VVV7UU]TSS[RR"QQPKOOyNNYMMKLKK>JJ=IHGFFUEEGD[CCxB|AA<@@?>>==L<<.;;8:z99e8877E6544$332D1100j/p..4-,,++ *))y(($''3&%%#$##""T!! _Hn_[}^  o v / @ a= z(ICăci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;
În adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n’ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.
7gDar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atît mai înaltă cu cît legămîntul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.
~uEi fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cînd avea să facă cortul: „Ia seama“, i s’a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“.
pYDacă ar fi pe pămînt, nici n’ar mai fi preot, fiindcă sînt ceice aduc darurile după Lege.
9Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
{oca slujitor al Locului prea sfînt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
 7Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
T !În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvîntul jurămîntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvîrşit pentru vecinicie.
 care n’are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, cînd S’a adus jertfă pe Sine însuş.
 7şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri,
/ WDe aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.
p YDar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoţie, care nu poate trece dela unul la altul.
wgMai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
\1prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezăşul unui legămînt mai bun.
q[căci, pe cînd Leviţii se făceau preoţi fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: «Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
Pşi fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
)căci Legea n’a făcut nimic desăvîrşit – şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei –
}sFiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
eCpus nu prin legea unei porunci pămînteşti, ci prin puterea unei vieţi neperitoare.
wLucrul acesta se face şi mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
 Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoţie.
~% În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminţie, din care nimeni n’a slujit altarului.
p}Y Pentrucă, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecît să aibă loc şi o schimbare a Legii.
| Dacă, dar, desăvîrşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, – căci supt preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rînduiala lui Melhisedec“, şi nu după rînduiala lui Aaron?
k{O căci era încă în coapsele strămoşului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.
ozW Mai mult, însuş Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
y/şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.
Xx)Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
wIar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, şi a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduinţele.
Jv Aceia dintre fiii lui Levi, cari îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
uVedeţi bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
Qtfără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii, – dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, – rămîne preot în veac.
_s7care a primit dela Avraam zeciuială din tot, – care, după însemnarea numelui său, este întîi, „Împărat al neprihănirii“, apoi şi „Împărat al Salemului“, adică „Împărat al păcii“;
Xr +În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, – care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraţilor, care l-a binecuvîntat,
qunde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut „Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
p!pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,
so_pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,
0nYDeaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;
$mAOamenii, ce-i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.
Wl'şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.
qk[şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.“
j# Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s’a jurat pe Sine însuş,
i aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.
h Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,
8gi Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
f Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.
e Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.
7dgCînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.
Qcşi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.
_b7şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
}asCăci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s’au făcut părtaşi Duhului Sfînt,
@`{şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.
_{învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.
[^ 1De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,
]7Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s’a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
\ şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.
w[g În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Z Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tîlcuit; fiindcă v’aţi făcut greoi la pricepere.
`Y9 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rînduiala lui Melhisedec.“
X  şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S’a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice,
`W9măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.
lVQEl este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
uUcşi, cum zice iarăş într’alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“
!T;Tot aşa şi Hristos, nu şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
pSYNimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
R şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului.
xQiEl poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
6P gÎn adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
+OOSă ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
.NUCăci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
+MOAstfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămînem tari în mărturisirea noastră.
L Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.
uKc Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
J{ Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare.
I  Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
RH Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
kGOCăci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
EFEl hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“
AE{Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentrucă aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
LDşi aici este zis iarăş: „Nu vor intra în odihna Mea!“
CCăci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“
BwPe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.
EACăci şi nouă ni s’a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credinţă la ceice l-au auzit.
6@ gSă luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu.
Q?Vedem dar că n’au putut să intre din pricina necredinţei lor.
w>gşi cui S’a jurat El că n’au să intre în odihna Lui? Nu S’a jurat oare celorce nu ascultaseră?
-=Sşi cine au fost aceia de cari S’a desgustat El patruzeci de ani? N’au fost oare ceice păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
<+Cine au fost, în adevăr, ceice s’au răzvrătit dupăce auziseră? N’au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin Moise?
;cîtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.“
:Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită dela început,
99k Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: „Astăzi,“ pentruca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
87 Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n’aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
N7 Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“
6 De aceea M’am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N’au cunoscut căile Mele!
5 unde părinţii voştri M’au ispitit, şi M’au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
h4Inu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
T3!Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
D2Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. şi casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
61eCît despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu“, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tîrziu.
h0IOrice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. –
4/aCăci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît celce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăş. –
.wcare a fost credincios Celuice L-a rînduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.“
-- UDeaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
, şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.
w+gPrin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
i*KCăci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
r)]şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.
g(GAstfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
' şi iarăş: „Îmi voi pune încrederea în El.“ şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!“
t&a cînd zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării.“
%% Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi“,
N$ Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor.
#/ Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
7"gtoate le-ai supus supt picioarele lui.“
În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuş, acum, încă nu vedem că toate îi sînt supuse.
!+L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mînilor Tale:
 5Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-ţi aduci amine de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
Z-În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.
3în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!
;ocum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care,după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
&ECăci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
 De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
 {Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?
 / şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?“
} u le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.“
O  Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
{ q şi iarăş: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
4 c Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.“
 #pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
 {şi despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;
 }şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
. WCăci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ şi iarăş: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?“
s aajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
g IEl, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
 /la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
  După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
O  Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
Q  tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.
^  7Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimete sănătate;
   Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.
l SŢi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face chiar mai mult de cît îţi zic.
` ;Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, şi înviorează-mi inima în Hristos!
w iEu, Pavel, „voi plăti“ – scriu cu mîna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
p [Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
Z /Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
9 mdar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus de cît pe un rob: ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
k QPoate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru vecinicie,
  Dar n’am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentruca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.
} u Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cît sînt în lanţuri pentru Evanghelie.
4 e Ţi-l trimet înapoi, pe el, inima mea.
l~ S care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.
|} s Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim {Adică: Folositor},
!| = vreau mai de grabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sînt, bătrînul Pavel; iar acum întemniţat pentru Hristos Isus.
j{ ODe aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
z -În adevăr, am avut o mare bucurie şi mîngîiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
y 9Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.
vx gpentrucă am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii.
uw eMulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,
Vv 'Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
pu [către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:
t Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
s5vToţi cei ce sînt cu mine îţi trimet sănătate. Spune sănătate celorce ne iubesc în credinţă.
Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.
rvTrebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintîi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.
}qsv Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.
p#v Cînd voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m’am hotărît să iernez.
loQv căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, dela sine fiind osîndit.
^n5v După întîia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
/mWv Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sînt nefolositoare şi zădarnice.
_l7vAdevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
kvpentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice.
aj;vpe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru;
;iovEl ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,
rh]vDar, cînd s’a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
dgAvCăci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.
fvsă nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii.
e vAdu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,
vdevSpune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
@cyvEl S’a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune.
bwv aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.
a3v şi ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
c`?v Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
3__v să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvîrşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru.
^ v Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpînilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
]vde vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
\)vşi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
F[vSfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi,
\Y1vca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;
.XUvSpune că femeile în vîrstă trebuie să aibă o purtare cuvincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
W%vSpune că cei bătrîni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
\V 3vTu însă, vorbeşte lucruri cari se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
U ;vEi se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.
%T EvTotul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate.
sS avşi să nu se ţină de basme evreeşti, şi de porunci date de oameni, cari se întorc dela adevăr.
rR _v Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,
Q )v Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sînt totdeauna nişte mincnoşi, nişte fiare rele, nişte pîntece leneşe.“
3P av cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe.
sO av În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sînt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
GN  v să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.
eM Evci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;
[L 1vCăci episcopul {Sau: privighetor}, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;
+K QvDacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
>J wvTe-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri {Sau: bătrîni} în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
$I Cvcătre Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amîndorora: Har şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru!
#H Avci Şi-a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; –
zG ovîn nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3F cvPavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia,
UE#lDomnul Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.
}DslCaută de vino înainte de iarnă. Eubul şi Pudens, Linus, Claudia şi toţi fraţii îţi trimet sănătate.
UC#lErast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.
QBlSpune sănătate Priscilei şi lui Acuila, şi casei lui Onisifor.
(AIlDomnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mîntui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
L@lÎnsă Domnul a stat lîngă mine, şi m’a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s’o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.
 ~ }X||0{zzsyxx3wpvv uWtssr2q%pponnjnmlkkj.ihgg*ffUeeedBccb{aaa`___(^^3]]6\\I[[ ZZYAXXLWWV7UU8TTCSSRRQ$P>"=u<d%Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască?
lcQ căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
pbY Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
$aA Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti“, a zis şi: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
x`i Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate.
_ Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
^#Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.
A]}Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
z\mŞi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
n[UAscultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
vZeNu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?
fYEşi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Şezi jos la picioarele mele!“
&XECăci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
|W sFraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.
AV }Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
U 5Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
[T 1Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
LS şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
!R =Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă;
aQ =Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
,P SDe aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.
JO căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
N Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;
}M uEl, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
'L Iorice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
9K oNu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
rJ _Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
WI )Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
6H g Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
G / Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
9F m Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
cE A Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
ND  Fratele dintr’o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
QC căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.
QB Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,
1@ ]Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
? 1Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Y> -ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
c= AFraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,
< Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!
2;_ Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.
|:q Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimet sănătate.
9w Să ştiţi că fratelui Timotei i s’a dat drumul. Dacă vine curînd, voi veni împreună cu el să vă văd.
m8S Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvînt de sfătuire, căci v’am scris pe scurt.
E7 să vă facă desăvîrşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
6% Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,
p5Y Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curînd.
4 Rugaţi-vă pentru noi; căci sîntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.
3 Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci aşa ceva nu v’ar fi de niciun folos.
r2] şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
1} Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.
f0E Căci noi n’avem aici o cetate stătătoare, ci sîntem în căutarea celei viitoare.
S/ Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.
v.e De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuş sîngele Său, a pătimit dincolo de poartă.
1-[ În adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sînge este adus de marele preot în Locul prea sfînt, pentru păcat, „sînt arse de tot afară din tabără.“
a,; Noi avem un altar, din care n’au drept să mănînce ceice fac slujbă în cort.
U+# Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, cari n’au slujit la nimic celorce le-au păzit. –
B* Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci!
G) Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v’au vestit Cuvîntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!
(} Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?“
+'O Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis: „Nicidecum n’am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.“
&! Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.
%%C Aduceţi-vă aminte de cei ce sînt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii cari şi voi sînteţi în trup.
y$k Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.
3# c Stăruiţi în dragostea frăţească.
E" fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor“.
E! Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;
C  Cuvintele acestea „încă odată“ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină.
1[ al cărui glas a clătinat atunci pămîntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul“.
 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,
 de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel.
0Y de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi,
+O Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
|q şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: „Sînt îngrozit şi tremur!“).
"= (pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata“.
 nici de sunetul de trîmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească,
1 Voi nu v’aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună,
)K ştiţi că mai pe urmă, cînd a vrut să capete binecuvîntarea n’a fost primit; pentrucă, măcar că o cerea cu lacrămi, n’a putut s’o schimbe.
 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi-a vîndut dreptul de întîi născut.
X) Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
b= Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
/ croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
P Întăriţi-vă dar mînile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
W' Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
=s Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
E şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
 } Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
  Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
s _ Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.“
! ; şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El.
d A Voi nu v’aţi împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului.
hI Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
~u Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
x k şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
~u (pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.
~u 'Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit;
 &ei, de cari lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
X) %au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, –
N $Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
H  #Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n’au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
(I "au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
~ !Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
.}U şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
| Prin credinţă n’a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
d{A Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
z Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s’o treacă, au fost înghiţiţi.
y5 Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei.
3x_ Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
w El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.
v ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
ouW Prin credinţă Moise, cînd s’a făcut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Nt Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s’a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s’au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului.
)sK Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s’a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
!r; Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s’a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.“
xqi Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
p Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
hoI El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!“
/nW Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
/mW Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
l{ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
ekC Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii.
Yj+ În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt.
Gi De aceea, dintr’un singur om, şi încă un om aproape mort, s’a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
&hE Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
lgQ Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
rf] Prin credinţă a venit şi s’a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într’o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
1e[ Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într’un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
&dE Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
>cu şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
cb? Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. şi n’a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
laQ Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
"`= Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n’a fost făcut din lucruri cari se văd.
V_% Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
^ ! şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
] 'Noi însă nu sîntem din aceia cari dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credinţă pentru mîntuirea sufletului.
\{ &şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.“
k[O %„Încă puţină, foarte puţină vreme“, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.
Z $Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v’a fost făgăduit.
iYK #Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
IX  "În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.
7Wg !pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v’aţi făcut părtaşi cu aceia cari aveau aceeaş soartă ca voi.
V Aduceţi-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
LU Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!
T9 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.“
US# Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
nRU Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
|Qq ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.
P Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate,
'OG Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie.
aN; Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
M Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
)LK să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.
KK şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
yJk pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: –
tIa Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,
cH? Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
jGM adaugă: „şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.“
&FE „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor“,
VE% Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis:
yDk Căci printr’o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.
iCK şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
B  El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S’a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
A' şi, pe cînd orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, cari niciodată nu pot şterge păcatele,
@ Prin această „voie“ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
?# apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.“ El desfiinţează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua.
:>m După ce a zis întîi: „Tu n’ai voit şi n’ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat“, (lucruri aduse toate după Lege),
{=o Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“
K< n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
;{ De aceea, cînd intră în lume, El zice: „Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
f:E căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
g9G Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
28] Altfel, n’ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n’ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
u7 e În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie.
V6% tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce-L aşteaptă.
t5a şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
[4/ fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela întemeierea lumii; pe cînd acum, la sfîrşitul veacurilor, S’a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
53c şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuş, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul prea sfînt cu un sînge, care nu este al lui;
u2c Căci Hristos n’a intrat într’un locaş de închinare făcut de mînă omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
M1 Dar, deoarece chipurile lucrurilor cari sînt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decît acestea.
w0g şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare.
W/' De asemenea, a stropit cu sînge cortul şi toate vasele pentru slujbă.
t.a şi a zis: „Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.“
Z-- şi într’adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viţei şi de ţapi, cu apă, lînă stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,
S, De aceea şi întîiul legămînt n’a fost sfinţit fără sînge.
+ Pentrucă un testament nu capătă putere decît după moarte. N’are nici o putere cîtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
v*e În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.
)  şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite supt legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete vecinica moştenire, care le-a fost făgăduită.
h(I cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!
&'E Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,
?&w şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.
D% Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta;
-$S Ele sînt doar nişte porunci pămînteşti, date, ca toate cele privitoare la mîncări, băuturi şi felurite spălături, pînă la o vreme de îndreptare.
G# Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cînd se aduc daruri şi jertfe, cari nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrşirea cerută de cugetul lui.
"% Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că drumul în Locul prea sfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi.
>!u Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuş şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.
 ! şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii cari fac slujbele, intră totdeauna în partea dintîi a cortului.
G Deasupra erau heruvimii slavei, cari acopereau capacul ispăşirii {Sau: scaunul îndurării} cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamăruntul despre aceste lucruri.
V% El avea un altar de aur pentru tămîie, şi chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legămîntului.
 după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul prea sfînt“ {Sau: Sfînta Sfintelor}.
&E În adevăr, s’a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfînt“, era sfeşnicul, masa şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;
  Legămîntul dintîi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pămîntesc de închinare.
%C Prin faptul că zice: „Un nou legămînt“, a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de peire.
zm Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor“.
C şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: «Cunoaşte pe Domnul!» Căci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei.
fE Dar iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
pY nu ca legămîntul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentrucă n’au rămas în legămîntul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
M~~=}}j||b{{?zz8yyxwwkvuuntt_ssgrr1qq6pnponndmmlzlkfjjzihh(gfff0eeIdcc-baax``h_^^]R\[[GZZuYY.X`WWVpUTTWSS9RhQ`PPOOUNMMMLWKJJ(II)HHKGGFJEDCCBuAA @t??T>>D=<<8;;M:99+886776j5a44133)2w2100 /{..Y-g,v++4*))O((.''%&&B%$j##$"!!3 0N<*qtx `J  M E > $OQ0% pe cînd îngerii, cari sînt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
d/A mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpînirea.
Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţînaţi ce sînt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
4.a însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
H- (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) –
,}şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
%+Cdacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
D*dacă n’a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
H) Căci dacă n’a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
9(kÎn lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
}'sMulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
& %În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
% Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.
x$ kFiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
# Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
j" OŞi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt.
`! ;Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s’a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“
d  CÎn adevăr, v’am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
} uÎmi voi da osteneala dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
} ucăci ştiu că desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
v g Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducîndu-vă aminte;
 ; De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi, şi sînteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
 1 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
3 a De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
  Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.
I  Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
Y -cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
_ 9cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
} uDe aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
R prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
 -Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
x kHarul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
] 7Simon {Sau: Simeon} Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos:
'Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste.
Pacea să fie cu voi cu toţi cari sînteţi în Hristos Isus! Amin.
ta Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimete sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.
dA V’am scris aceste puţine rînduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v’aţi alipit.
G  A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
[ / Dumnezeul oricărui har, care v’a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.
  Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
 3Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
l QŞi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi.
nUSmeriţi-vă dar supt mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
eCTot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har.“
taŞi cînd Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
xiNu ca şi cum aţi stăpîni peste cei ce v’au căzut la împărţeală, ci făcîndu-vă pilde turmei.
=sPăstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.
] 5Sfătuiesc pe presbiterii {Sau: bătrîni} dintre voi, eu, care sînt un presbiter {Sau: bătrîn} ca şi ei, un martur al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită:
Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.
gGŞi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
A{Căci sîntem în clipa cînd judecata stă să înceapă dela casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfîrşitul celorce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.
~Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.
}+Dacă sînteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.
#|? dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.
.{U Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
z9 Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentruca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
y Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.
Gx Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cîrtire.
wMai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.
zvmSfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.
7ugCăci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentruca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.
at;Dar au să dea socoteală înaintea Celuice este gata să judece viii şi morţii.
wsgDeaceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaş potop de desfrîu, şi vă batjocoresc.
Jr Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
q%pentruca, în vremea care-i mai rămîne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
/p YAstfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaş fel de gîndire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfîrşit-o cu păcatul;
o care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s’a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpînirile şi puterile.
lnQIcoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,
mmScari fuseseră răzvrătite odinioară, cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, cînd se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Qlîn care S’a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
Hk Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorît în trup, dar a fost înviat în duh,
jCăci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentrucă faceţi binele decît pentrucă faceţi răul!
/iWavînd un cuget curat; pentruca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în cari vă vorbesc de rău.
GhCi sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.“ Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă,
g Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N’aveţi nici o teamă de ei, şi nu vă tulburaţi!
Wf' Şi cine vă va face rău, dacă sînteţi plini de rîvnă pentru bine?
-eS Căci ochii Domnului sînt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.“
gdG Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s’o urmărească.
c) „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrîneze limba dela rău, şi buzele dela cuvinte înşelătoare.
/bW Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea.
xaiÎncolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.
`Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.
!_;ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei“. Fiicele ei v’aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
^{Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, cari nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor;
]/ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
\5Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
N[cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
?Z yTot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvîntul, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor,
Y+Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v’aţi întors la Păstorul şi Episcopul {Sau: priveghetorul} sufletelor voastre.
;XoEl a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
W Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, cînd era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
XV)„El n’a făcut păcat, şi în gura Lui nu s’a găsit vicleşug“.
U'Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v’a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
[T/În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, cînd aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, cînd aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
SCăci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.
R#Slugilor, fiţi supuse stăpînilor voştri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţămit.
rQ]Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!
P-Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu.
}OsCăci voia lui Dumnezeu este, ca, făcînd ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.
Ncît şi dregătorilor, ca unii cari sînt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe ceice fac bine.
yMk Fiţi supuşi oricărei stăpîniri omeneşti, pentru Domnul: atît împăratului, ca înalt stăpînitor,
iLK Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
#K? Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti cari se războiesc cu sufletul.
2J] pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
I  Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;
#H?şi „o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere“. Ei se lovesc de ea, pentrucă n’au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sînt rînduiţi.
;GoCinstea aceasta este dar pentru voi cari aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului“;
3F_Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.“
JE Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
vDeApropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
@C{dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.
B#şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire,
vA gLepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
@ {dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v’a fost propovăduit prin Evanghelie.
? {Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
M> fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr’o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr’una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.
S= !Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v’aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
3< acari, prin El, sînteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
}; uEl a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,
[: 1ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
<9 scăci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,
8 ;Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
K7 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt“.
p6 [Ci, după cum Cel ce v’a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
5 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe cari le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă.
.4 W De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.
3  Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei ce v’au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească.
L2  Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
+1 Q Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
j0 O pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre.
/ ;pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
U. %pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
- %În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
, Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
+ şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
J* Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
I)  după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
( 3Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
"'=să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.
j&MFraţilor, dacă s’a rătăcit vreunul dintre voi dela adevăr, şi-l întoarce un altul,
`%9Apoi s’a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi-a dat rodul.
0$YIlie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s’a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n’a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
/#WMărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
"3Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
=!sEste vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii {Sau: bătrîni} Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
  Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!
pY Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci „da“ al vostru să fie „da“; şi „nu“ să fie „nu“, ca să nu cădeţi supt judecată.
Q Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfîrşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.
}s Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului.
  Nu vă plîngeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.
q[Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.
^5Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămîntului, şi o aşteaptă cu răbdare, pînă primeşte ploaie timpurie şi tîrzie.
Y+Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!
yAţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V’aţi săturat inimile chiar într’o zi de măcel.
PIată că plata lucrătorilor, cari v’au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
=sAurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V’aţi strîns comori în zilele din urmă!
Y+Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii.
 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.
U#Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!
lQPe cînd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“
"=Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. –
&E Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: „Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!“
*M Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
s _ Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
H   Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.
 / Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare:
& EApropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
e CSupuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
5Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.“
Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
-SSuflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
ucSau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.
'GVoi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.
 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?
X)Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.
CÎnţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
kOCăci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească {Greceşte: sufletească}, drăcească.
~+Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
} Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!
| Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
_{7 Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
nzU Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
y) Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
xdar limba niciun om n’o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
w+Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
Jv Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
uTot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
7tgIată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.
isKDe pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.
r7Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.
rq _Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
gpGDupă cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
o'Tot aşa, curva Rahav: n’a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
fnEVedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
4maAstfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s’a socotit ca neprihănire“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“
vleVezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
k Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
bj=Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
iiKTu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred … şi se înfioară!
/hWDar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.“ „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.“
Xg)Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.
.fUşi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
.K~?}||7{zzWyUxww.vkuu$tt0s}rrqOpp onn-m0lhkkjOii2hh*ggffgeed}d$ccbaa(``:__0^Y]y\\g\[!ZJYYQXX5WW$VUTTCSRRgR QQ+POO7N|N MOM LuKKLJJ5II4HHCGGFiEED}D#CZBBGA@@e??C>>_=<<;::p99T88H77 655@4l3322200//..a--G,++]**)((]('&&g%%.$$O##B""B!( "G4U("_ 9 O * A _xrm.:z oÎn mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.
|y spicioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
hx KCapul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
8w k Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.
yv m M’am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m’am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
_u 9 care zicea: „Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimete-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.“
wt i În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.
s } Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
r -„Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul“, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
*q OIată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
p %şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
]o 5şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,
dn CIoan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,
m /Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
l }care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
ek GDescoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, –
Fj singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpînire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.
2i _Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
h 9căutaţi să mîntuiţi pe unii, smulgîndu-i din foc; de alţii iarăş fie-vă milă cu frică, urînd pînă şi cămaşa mînjită de carne.
3g cMustraţi pe cei ce se despart de voi;
f  ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa vecinică.
e Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt,
od YEi sînt aceia cari dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, cari n’au Duhul.
|c sCum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.
b Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
2a _Ei sînt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru cîştig.
` 1ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.“
_ 3Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
0^ [ nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.
(] K Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;
-\ U Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S’au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într’o răscoală ca a lui Core!
[  Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
_Z 9 Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n’a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“
Y /Totuş oamenii aceştia, tîrîţi de visările lor, îşi pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea şi batjocoresc dregătoriile.
VX 'Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic.
8W kEl a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
[V 1Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n’au crezut.
vU gCăci s’au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn şi Domn Isus Hristos.
T yPrea iubiţilor, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
FS îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.
#R CIuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, cari sînt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:
SQ !Nădăjduiesc să te văd în curînd, şi atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine.
Prietenii îţi trimet sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
jP O Aş avea să-ţi spun multe lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.
"O ? Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el: şi ştii că mărturisirea noastră este adevărată.
N  Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face răul, n’a văzut pe Dumnezeu.
M % De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.
L  Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întîietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
uK eEste datoria noastră dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
dJ Ccăci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva dela Neamuri.
I ;Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într’un chip vrednic de Dumnezeu;
vH gPrea iubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi; şi pentru străini totodată.
aG =Eu n’am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
F 'A fost o mare bucurie pentru mine, cînd au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr.
E -Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
iD OPresbiterul {Sau: bătrînul} către prea iubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.
FC  Copiii surorei tale alese îţi trimet sănătate. Amin.
aB = Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentruca bucuria noastră să fie deplină.
UA % Căci cine-i zice: „Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele.
@ # Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“
.? W Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
m> UPăziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
= 5Căci în lume s’au răspîndit mulţi amăgitori, cari nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
< 3Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit dela început.
; 3Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o dela început: să ne iubim unii pe alţii!
: #M’am bucurat foarte mult cînd am aflat pe unii din copiii tăi umblînd în adevăr, după porunca pe care am primit-o dela Tatăl.
+9 QHarul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!
\8 3pentru adevărul acesta care rămîne în noi, şi care va fi cu noi în veac:
57 gPresbiterul {Sau: bătrînul} către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe cari-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul, –
86kCopilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.
q5[Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică.
U4#Ştim că sîntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.
3-Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.
X2)Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.
11Dacă vede cineva pe fratele său săvîrşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
0yŞi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.
k/OÎndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
.  V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică.
_-7 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa.
{,o Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său.
O+ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
9*k Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut-o El despre Fiul Său.
) Şi trei sînt cari mărturisesc (pe pămînt): Duhul, apa şi sîngele, şi aceşti trei sînt una în mărturisirea lor.
|(q(Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.)
O'El, Isus Hristos, este Celce a venit cu apă şi cu sînge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sînge; şi Duhul este Celce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
d&ACine este celce a biruit lumea, dacă nu celce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
%#pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.
n$UCăci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele;
u#cCunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
" 7Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Celce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
y!kŞi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.
^ 5Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu“, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
<sNoi Îl iubim pentrucă El ne-a iubit întîi.
8iÎn dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrşită izgoneşte frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n’a ajuns desăvîrşit în dragoste.
;oCum este El, aşa sîntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvîrşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
MŞi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămîne în el.
q[Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu.
kOŞi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii.
s_ Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.
&E Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămîne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvîrşită în noi.
uc Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
B} Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
3 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s’a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
^5Cine nu iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.
,QPrea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
DNoi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
V%Ei sînt din lume; deaceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.
%Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.
-Sşi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
-Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
.  WPrea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
 Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.
 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.
yŞi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
h IPrea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
mSPrin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
`9Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
.UDar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.
Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.
B Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
7g nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l-a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
mS Căci vestirea, pe care aţi auzit-o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
6~e Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
*}M Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
.|UCine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
{Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
wzgOricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
_y7Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
Zx-Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
^w5Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
LvPrea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
$u CVedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a cunoscut nici pe El.
t}Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.
Bs}Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El.
-rSCît despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o dela El, rămîne în voi, şi n’aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci,după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămîneţi în El, după cum v’a învăţat ea.
]q3V’am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.
[p/Şi făgăduinţa, pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa vecinică.
-oSCe aţi auzit dela început, aceea să rămînă în voi. Dacă rămîne în voi ce aţi auzit dela început, şi voi veţi rămînea în Fiul şi în Tatăl.
tnaOricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.
m7Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
l!V’am scris nu că n’aţi cunoaşte adevărul, ci pentrucă îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.
\k1Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru.
RjEi au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri.
]i3Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
`h9Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.
gCăci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.
yfkNu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
[e/V’am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. V’am scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.
Rd Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V’am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
_c7 Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sînt iertate pentru Numele Lui.
"b= Dar cine urăşte pe fratele său, este în întunerec, umblă în întunerec, şi nu ştie încotro merge, pentrucă întunerecul i-a orbit ochii.
ra] Cine iubeşte pe fratele său, rămîne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire.
t`a Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întunerec pînă acum.
M_Totuş vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atît cu privire la El, cît şi cu privire la voi; căci întunerecul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar.
1^[Prea iubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o dela început. Porunca aceasta veche este Cuvîntul, pe care l-aţi auzit.
^]5Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
\Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El.
{[oCine zice: „Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
UZ#Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
YEl este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregi lumi.
rX _Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor {Sau: Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor}, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
gW I Dacă zicem că n’am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.
V ! Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
dU CDacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
>T wDar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
sS aDacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întunerec, minţim, şi nu trăim adevărul.
R Vestea, pe care am auzit-o dela El şi pe care v’o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întunerec.
XQ +Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
?O ypentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; –
&N ICe era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii, –
%MCci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei. Amin.
CLVoi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;
xKica şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
+JOSă credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
(IIDe aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
|Hq Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea.
G9 aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
F/ Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă,
GE Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.
LD Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
CDar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.
.BUIar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.
OAşi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
@1Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
*?Mşi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“
>Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor,
>=uca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
"< ?Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v’o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
D;Cu ei s’a întîmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s’a întors la ce vărsase“, şi „scroafa spălată s’a întors să se tăvălească iarăş în mocirlă.“
2:]Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată.
}9sÎn adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăş şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi.
8'Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
%7CEi vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
6#Oamenii aceştia sînt nişte fîntîni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului.
85iDar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului.
4'După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
*3MLe scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sînt nişte blestemaţi!
2 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi.
01Y Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăş stricăciunea lor,
J~~L}c|{{o{zGyy(xwvvWutss@rqppWomo nhmll~kkkk.jii_hhg-fee(dGcc.baa``2_^^ ]v\\}[_ZZ YX_WjVUTTSLRR QqPP2ONMLLK:JIiHGG8FEED/CBA@??>==/<<(;2:B99 8h77665=4322L100E// .-,,?+**)(( &%%I$$#U""4!z! eE:v_x Yb$ t 3&'`h.I Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
- - În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
a,; Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s’a văzut chivotul legămîntului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt, şi o grindină mare.
+ Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul!“
G* şi au zis: „Îţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.
B)} Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s’au aruncat cu feţele la pămînt, şi s’au închinat lui Dumnezeu,
z(m Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.“
U'# A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd.
&  În clipa aceea s’a făcut un mare cutremur de pămînt, şi s’a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pămînt. Şi cei rămaşi, s’au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
!%; Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!“ Şi s’au suit într’un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.
8$i Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă dela Dumnezeu a intrat în ei, şi s’au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe ceice i-au văzut.
D# Şi locuitorii de pe pămînt se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimete daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pămîntului.
m"S Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt.
D! Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma“ şi „Egipt“, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
  Cînd îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adînc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
Z- Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi.
>u Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.
s_ Aceştia sînt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, cari stau înaintea Domnului pămîntului.
}s Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şase zeci de zile.
8i Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci şi două de luni.
0 [ Apoi mi s’a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s’a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
} Apoi mi-au zis: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.“
6e Am luat cărticica din mîna îngerului, şi am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat-o, mi s’a umplut pîntecele de amărăciune.
B} M’am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o“, mi-a zis el, „şi mănîncă-o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.“
E Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!“
:m ci că în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
J  şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
 Şi îngerul, pe care-l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt, şi-a ridicat mîna dreaptă spre cer,
iK Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!“
 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
xi În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,
W ) Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într’un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.
{ Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
  Ceilalţi oameni, cari n’au fost ucişi de aceste urgii, nu s’au pocăit de faptele mînilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.
 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, cari ieşeau din gurile lor.
a ; Şi iată cum mi s’au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.
t a Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.
5 Şi cei patru îngeri, cari stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost deslegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.
/ şi zicînd îngerului al şaselea, care avea trîmbiţa: „Desleagă pe cei patru îngeri, cari sînt legaţi la rîul cel mare Eufrat!“
7 Îngerul al şaselea a sunat din trîmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
c? Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
} Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.
! Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
4a Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fer; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, cari se aruncă la luptă.
X) Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
5c Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, cari păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
w În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n’o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
~+ Li s’a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înţeapă pe un om.
*}M Li s’a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n’aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
|  Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pămînt. Şi li s’a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului.
3{_ şi a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s’a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s’au întunecat de fumul fîntînii.
z 1 Îngerul al cincelea a sunat din trîmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pămînt. I s’a dat cheia fîntînii Adîncului,
yyk M’am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pămîntului, din pricina celorlalte sunete de trîmbiţă ale celor trei îngeri, cari au să mai sune.“
x9 Al patrulea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.
3w_ Steaua se chema „Pelin“; şi a treia parte din ape s’au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentrucă fuseseră făcute amare.
8vi Al treilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor.
u  şi a treia parte din făpturile, cari erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.
)tKAl doilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s’a făcut sînge;
sÎngerul dintîi a sunat din trîmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sînge, cari au fost aruncate pe pămînt: şi a treia parte a pămîntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.
lrQŞi cei şapte îngeri, cari aveau cele şapte trîmbiţe, s’au pregătit să sune din ele.
9qkApoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pămînt. Şi s’au stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămînt.
p}Fumul de tămîie s’a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
oApoi a venit un alt înger, care s’a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s’a dat tămîie multă, ca s’o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.
znmŞi am văzut pe cei şapte îngeri, cari stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s’au dat şapte trîmbiţe.
sm aCînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s’a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
?lwCăci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“
wkgNu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
KjPentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.
7ig„Doamne“, i-am răspuns eu, „Tu ştii“. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.
$hA Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: „Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“
.gU şi au zis: „Amin.“ „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.“
zfm Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s’au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s’au închinat lui Dumnezeu,
e şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“
Cd După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;
,cQdin seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.
bdin seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
a#din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
`9Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
_Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
^+zicînd: „Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“
k]OŞi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea,
q\ ]După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.
][3căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?“
!Z;Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;
GYÎmpăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.
XCerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor.
W şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.
OV Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m’am uitat, şi iată că s’a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată ca sîngele,
oUW Fiecăruia din ei i s’a dat o haină albă, şi li s’a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.
QT Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?“
LS Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.
)RKM’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s’a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului.
sQ_Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: „Vino şi vezi!“
fPEŞi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un leu {Greceşte: dinar}. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!“
ZO-Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: „Vino şi vezi!“ M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.
FNŞi s’a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s’a dat o sabie mare.
pMYCînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: „Vino şi vezi.“
(LIM’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s’a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.
9K mCînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m’am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“
AJ{Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!“
Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
I- Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!“
-HS Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!“
SG M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
|Fq Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!“
E# Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
}DsCînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
fCEEl a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
B#Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.
=AsŞi unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.
y@kŞi am plîns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
?!Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
>Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?“
&= GApoi am văzut în mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
E< „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“
c;? cei douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau:
:- Cînd aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţămiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor,
9%Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cîte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfînt, Sfînt, Sfînt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!“
-8SCea dintîi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care sboară.
p7YÎn faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
86iDin scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.
Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
j5MÎmprejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrîni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.
54cCel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere.
3#Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
2 -După aceste lucruri, m’am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!“
F1Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
*0MCelui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
/Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
u.cEu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!
-{te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.
#,?Pentrucă zici: „Sînt bogat, m’am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic“, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
g+GDar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
r*]„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
#)?Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i:
„Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
I(  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“
!'; Pe celce va birui, îl voi face un stîlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer dela Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.
Q& Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
?%w Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.
\$1 Iată că îţi dau din ceice sînt în sinagoga Satanei, cari zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
P#„Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n’o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvîntul Meu, şi n’ai tăgăduit Numele Meu.
^"5Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide:
I! Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“
S Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“
!;Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.
/WAdu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
!Veghează, şi întăreşte ce rămîne, care e pe moarte, căci n’am găsit faptele tale desăvîrşite înaintea Dumnezeului Meu.
g I„Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
FCine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
9mŞi-i voi da luceafărul de dimineaţă.“
 Le va cîrmui cu un toiag de fer, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere dela Tatăl Meu.
{Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările Mele, îi voi da stăpînire peste Neamuri.
BNumai ţineţi cu tărie ce aveţi, pînă voi veni!
U#Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, cari nu aveţi învăţătura aceasta, şi n’aţi cunoscut „adîncimile Satanei“, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
EVoi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima“: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
5Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimet un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
^5I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
eCDar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor.
7„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale depe urmă, că sînt mai multe decît cele dintîi.
2]Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sînt ca arama aprinsă:
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celuice va birui, îi voi da să mănînce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decît acela care-l primeşte.“
vePocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curînd, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.“
u cTot aşa, şi tu ai cîţiva cari, deasemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
 !Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănînce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.
y „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea cînd Antipa, marturul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
| q Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.“
wg Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios pînă la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.“
/W „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci sînt o sinagogă a Satanei.
Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
-SCine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.“
iKAi însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc.
KAdu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
T!Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.
b=Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.
M„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi.
7 iÎngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
d~ CTaina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.
q} ]Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.
| Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
1{ ]Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,
Q~q}}|u|{Iz#yxxw;vv=utss^rqqUpoonnfmml>kjj`ihgffedccb`a``W_q^]]o\[[GZYY XW0VV UbTSSR`QQ?PP#ONN,MLL/KNJJIIHHGFF EDCC]BA@@B??>K==<;;:}99 867w66>5J4}33210//(.Y--!, +_*~)d(p''&U%%$e#""`! w2Pzxr?c>U s = P 5C&B_3I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
_^7Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cît lărgimea.
A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înalţimea erau deopotrivă.
]Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
\Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
[ Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
ZZ- Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
Y avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
X7 Şi m’a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt.
Şi mi-a arătat cetatea sfîntă, Ierusalimul, care se pogora din cer dela Dumnezeu,
WW' Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!“
kVODar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.“
kUOCel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
9TkApoi mi-a zis: „S’a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
>SuCelce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.“ Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.“
6ReEl va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.“
hQIŞi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
P7Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
O Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
cN?Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
wMgŞi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
6Le Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
)KK Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
.JU Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele.
,HQ Şi ei s’au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s’a pogorît un foc care i-a mistuit.
WG'şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
MFCînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat;
]E3Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n’are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
{DoCeilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.
C#Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s’a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
hBIL-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.
A{El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
x@ kApoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare.
?7Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s’au săturat din carnea lor.
->SŞi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
$=AŞi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
J< ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!“
j;MApoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
w:gPe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.“
[9/Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
i8KOştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
l7Q Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.“
56c Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur.
I5  Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s’a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios“ şi „Cel adevărat“, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
54c Şi m’am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.“)
*3M Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!“
2+şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ – (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
1ySă ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,
]03Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
'/GŞi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!“
T.!Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s’au aruncat la pămînt şi s’au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!“
g-GŞi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!“
C,Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.“
7+ iDupă aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea!
*şi pentrucă acolo a fost găsit sîngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pămînt.“
o)WLumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, – pentrucă negustorii tăi erau mai marii pămîntului, pentrucă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,
(#Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.
\'1Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!
)&K„Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentrucă Dumnezeu v’a făcut dreptate, şi a judecat-o.“
%Şi îşi aruncau ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi ceice aveau corăbii pe mare, într’o clipă a fost prefăcută într’un pustiu!“
i$Kşi, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?“
F#Atîtea bogăţii într’un ceas s’au prăpădit!“ – Şi toţi cîrmacii, toţi ceice merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi ceice cîştigă din mare, stăteau departe;
J" şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte supţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!
$!ACeice fac negoţ cu aceste lucruri, cari s’au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui,
) KŞi roadele atît de dorite sufletului tău s’au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sînt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
|q nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
/ marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in supţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră;
jM Negustorii pămîntului o plîng şi o jălesc, pentrucă nimeni nu le mai cumpără marfa:
@y Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într’o clipă ţi-a venit judecata!“ –
%C Şi împăraţii pămîntului, cari au curvit şi s’au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, o vor plînge şi o vor boci.
H Tocmai pentru aceea, într’o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentrucă Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
oWPe cît s’a slăvit pe sine însăş, şi s’a desfătat în risipă, pe atît daţi-i chin şi tînguire! Pentrucă zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sînt văduvă, şi nu voi şti ce este tînguirea!“
$ARăsplătiţi-i cum v’a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cît faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!“
Pentrucă păcatele ei s’au îngrămădit, şi au ajuns pînă în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
:mApoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Npentrucă toate neamurile au băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii pămîntului s’au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.“
]3El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urîte;
 După aceea, am văzut pogorîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pămîntul s’a luminat de slava lui.
wŞi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împăraţii pămîntului.“
^5Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.
)KCele zece coarne, pe cari le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mînca, şi o vor arde cu foc.
|qApoi mi-a zis: „Apele, pe cari le-ai văzut, pe cari şade curva, sînt noroade, gloate, neamuri şi limbi.
^5Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentrucă El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sînt cu El, de asemenea îi vor birui.
S  Toţi au acelaş gînd, şi dau fiarei puterea şi stăpînirea lor.
A { Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sînt zece împăraţi, cari n’au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
  Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăş este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la perzare.
 % Sînt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celalt n’a venit încă, şi cînd va veni, el va rămînea puţină vreme.
{ o Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sînt şapte munţi, pe cari şade femeia.
7gFiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adînc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pămîntului, ale căror nume n’au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –
1[Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri?“ Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
%CŞi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut-o, m’am mirat minune mare.
{Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.“
a;Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.
=sŞi m’a dus, în Duhul, într’o pustie. Şi am văzut o femeie, şezînd pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.
~uCu ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s’au îmbătat de vinul curviei ei!“
E Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.
X)O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.
KToate ostroavele au fugit, şi munţii nu s’au mai găsit.
\~1Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s’au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.
<}qŞi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n’a fost un cutremur aşa de mare.
|7Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S’a isprăvit!“
b{=Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
z-„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“ –
\y1Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. –
)xK Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.
1w[ Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.
v! Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s’au pocăit de faptele lor.
6ue Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
5tc Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă.
~suAl patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s’a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
rŞi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!“
qFiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.“
$pAŞi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.
toaAl treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s’au făcut sînge.
1n[Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s’a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
9mkCel dintîi s’a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.
>l wŞi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!“
FkŞi Templul s’a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, pînă se vor sfîrşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
"j=Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
DiŞi din Templu au ieşit cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brîie de aur.
Zh-După aceea, am văzut deschizîndu-se în cer Templul cortului mărturiei.
Zg-Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfînt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!“
wfgEi cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sînt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, Împărate al Neamurilor!
MeŞi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.
-d UApoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s’a isprăvit mînia lui Dumnezeu.
3c_Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
b5Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.
aŞi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi.“
n`UŞi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.
l_QAtunci Celce şedea pe nor, Şi-a aruncat secerea pe pămînt. Şi pămîntul a fost secerat.
S^Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celuice şedea pe nor: „Pune secerea Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului este copt.“
5]cApoi m’am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mînă, o secere ascuţită.
a\; Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!“ – „Da“, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!“
j[M Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
GZ Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n’au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
JY  va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
3X_ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă,
3W_Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!“
VV%El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!“
gUGŞi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s’o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.
T}Şi în gura lor nu s’a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
DSEi nu s’au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
RCîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.
PQŞi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor.
UP %Apoi m’am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
.OU Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.
N  şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.
M Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte,
2L] I s’a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
ZK- Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
J{ Săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor.
>Iu Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei; şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
H  Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.
*GM Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
)FM Cine are urechi, să audă!
>Du I s’a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s’a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
C7 Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer.
B I s’a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s’a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
WA' Şi au început să se închine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“
@ Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămîntul se mira după fiară.
??w Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare.
N>  Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
3=_ Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
< Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul şi-a deschis gura, şi a înghiţit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gură.
e;C Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s’o ia rîul.
\:1 Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.
9# Cînd s’a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.
V8% De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.
7 Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte.
!6; Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
O5 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
T4! dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer.
3+ Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei,
2 Şi femeia a fugit în pustie, într’un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.
A1{ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
[0/ Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt.
Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte.
*/M În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
l~~}^||2{{U{zryxx\x wCvIuttsrrqq5poo ngmm1lI~ Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
k}OCel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!
B|}Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“
4{aMărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
.zUŞi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“ Şi cine aude, să zică: „Vino!“ Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
>yuEu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
x-Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
~wuFerice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
dvA Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.
luQ Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
}ts Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfînt, să se sfinţească şi mai departe!
ysk Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
br= Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.“
Aq{Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m’am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.
p Şi iată, Eu vin curînd! {Sau: repede} – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!“
uocŞi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sînt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se întîmple în curînd. –
CnAcolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
MmEi vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
l#Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
ck?În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
j Şi mi-a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
i5Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
Xg)Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
}fsNeamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pămîntului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
e5Cetatea n’are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s’o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
dÎn cetate n’am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sînt Templul ei.
7cgCele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr’un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
Dba cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
:amTemeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintîi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd;
Z`-Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
{ri`WNE<3*!~~~~~~~~~~~~~~~~t~j~`~V~L~B~8~.~$~~~}}}}}}}}}}}}}}{}q}g}]}S}I}?}5}+}!}} }||||||||||||||x|n|d|Z|P|F|<|2|(||| |{{{{{{{{{{{{{{u{k{a{W{M{C{9{/{${{{zzzzzzzzzzzzzuzjz_zTzIz>z3z(zzzyyyyyyyyyyyyyyynycyXyMyBy7y,y!yy yxxxxxxxxxxxx}xrxgx\xQxFx;x0x%xxxwwwwwwwwwwwwwvwkw`wUwJw?w4w)wwwvvvvvvvvvvvvvzvovdvYvNvCv8v-v"vv vuuuuuuuuuuuu}urugu\uQuFu;u0u&uuutttttttttttttvtkt`tUtJt?t4t)tttssssssssssssszsosdsYsNsCs8s-s"ss srrrrrrrrrrrr~rsrhr]rRrGro3o(ooonnnnnnnnnnnnnxnmncnXnMnBn7n,n!nn nmmmmmmmmmmmm|mqmfm[mPmEm:m/m$mmmllllllllllllluljl_lTlIl>l3l(lllkkkkkkkkkkkkkxkmkbkXkMkBk7k,k!kk kjjjjjjjjjjjj}jrjgj\jQjFj;j0j%jjjiiiiiiiiiiiiiuiji_iTiIi>i3i(iiihhhhhhhhhhhhhyhnhchXhMhBh7h,h!hh hgggggggggggg}grggg\gQgFgc3c(cccbbbbbbbbbbbbbybnbcbXbMbBb7b,b!bb baaaaaaaaaaaa|aqaga\aQaFa;a0a%aaa`````````````u`j`_`T`I`>`3`(```_____________x_n_c_X_M_B_7_,_!__ _^^^^^^^^^^^^}^r^g^\^Q^F^;^0^%^^^]]]]]]]]]]]]]u]j]_]T]I]>]3](]]]\\\\\\\\\\\\\y\n\c\X\M\B\7\,\!\\ \[[[[[[[[[[[[|[q[f[[[P[E[:[/[%[[[ZZZZZZZZZZZZZuZjZ_ZTZIZ>Z3Z(ZZZYYYYYYYYYYYYYxYmYbYWYLYAY6Y+Y YY XXXXXXXXXXXXX|XqXfX[XPXEX:X/X$XXXWWWWWWWWWWWWWtWjW_WTWIW>W3W(WWWVVVVVVVVVVVVVyVnVcVXVMVBV7V,V!VV VUUUUUUUUUUUU|UqUfU[UPUEU;U0U%UUUTTTTTTTTTTTTTuTjT_TTTIT>T3T(TTTSSSSSSSSSSSSSySnScSXSMSBS7S,S!SS SRRRRRRRRRRRR|RqRfR[RPRER:R/R%RRRQQQQQQQQQQQQQuQjQ_QTQIQ>Q3Q(QQQPPPPPPPPPPPPPyPnPcPXPMPBP7P,P!PP POOOOOOOOOOOO|OqOfO[OQOFO;O0O%OOONNNNNNNNNNNNNuNjN_NUNJN?N4N)NNNMMMMMMMMMMMMMyMnMcMYMNMCM8M-M"MM MLLLLLLLLLLLL}LrLgL\LQLFL;L0L%LLLKKKKKKKKKKKKKuKjK_KTKIK>K3K(KKKJJJJJJJJJJJJJyJnJcJXJMJBJ7J,J!JJ JIIIIIIIIIIII|IqIfI[IPIFI;I0I%IIIHHHHHHHHHHHHHuHjH_HTHIH>H3H(HHHGGGGGGGGGGGGGyGnGcGXGMGBG7G,G!GG GFFFFFFFFFFFF|FqFfF\FQFFF;F0F%FFFEEEEEEEEEEEEEuEjE_ETEIE>E3E)EEEDDDDDDDDDDDDDyDnDcDXDMDBD7D,D!DD DCCCCCCCCCCCC}CrCgC\CQCFC;C0C%CCCBBBBBBBBBBBBBuBjB`BUBJB?B4B)BBBAAAAAAAAAAAAAyAoAdAYANACA8A-A"AA A@@@@@@@@@@@@}@r@g@\@Q@F@;@0@%@@@?????????????v?k?`?U?J???4?)???>>>>>>>>>>>>>>{>q>g>]>S>I>?>5>+>!>> >============~=s=h=]=R=G=<=1=&===<<<<<<<<<<<<737(7776666666666666x6m6b6W6L6A666+6 66 6555555555555|5q5f5[5P5E5:5/5$5554444444444444u4j4_4T4I4>434(4443333333333333x3m3b3W3L3B373,3!33 3222222222222}2r2g2\2Q2F2;202%2221111111111111u1j1_1T1I1>131(1110000000000000y0n0c0X0M0B070,0!00 0////////////}/r/g/\/Q/F/;/0/%///.............u.j.`.U.J.?.4.)...-------------y-n-c-X-M-B-8---"-- -,,,,,,,,,,,,},r,g,\,Q,F,;,0,%,,,+++++++++++++v+k+`+U+J+?+4+)+++*************z*o*d*Y*N*C*8*-*"** *))))))))))))~)s)h)])R)G)<)1)&)))(((((((((((((w(l(a(V(K(@(5(*((( '''''''''''''{'p'e'Z'O'D'9'.'#'' '&&&&&&&&&&&&~&s&h&]&R&G&<&1&&&&&%%%%%%%%%%%%%w%l%a%V%K%@%5%*%%% $$$$$$$$$$$$${$p$e$Z$O$D$9$.$#$$ $############~#s#h#^#S#H#=#2#'###"""""""""""""x"m"b"W"L"A"6"+" "" !!!!!!!!!!!!!{!p!e!Z!O!D!9!.!#!! !  t i ^ S H = 2 '   wlaVLA6+  {pf[PE:/$ti^SH=2'xmbWLA6+  {peZOD9.# ti^SH=2'wlaVK@5* {peZOD9/$ti^SH=2'xmbWLA6+  |qf[PE:/$ti^SH=3( # # # # # # #  # "# "" "! " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " "  " ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !  !  #  "  !                                                                      ~  }  |  {  z  y  x  w   v & u % t $ s # r " q ! p  o  n  m  l  k  j  i  h  g  f  e  d  c  b  a  `  _  ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q   P . O - N , M + L * K ) J ( I ' H & G % F $ E # D " C ! B  A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #   " + ! * )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                                % $ # " !                                        ( ' & % $ # " !                                                                !     ~ } | { z y x w v u t s r q p o  n  m  l  k  j i h g f e d c  b a ` _ ^ ] \ [ Z Y X W V U T S R Q P  O  N  M  L  K J I H G F E D  C $B #A "@ !?  > = < ; : 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 / . - ,  +  *  )  (  ' & % $ # " !                                                                                                                          $ # " !                                                                            ~ } | { z y x w v u t s r q p  o  n  m  l  k j i h g f e d  c  b  a  `  _  ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N   M  3L  2K  1J  0I  /H  .G  -F  ,E  +D  *C  )B  (A  '@  &?  %>  $=  #<  ";  !:  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                                                 #  "  !                                                                                                                                                                     ~ } | { z  y x w v u t s r q p o  n  m  l  k  j i h g f e d c  b a ` _ ^ ] \ [ Z Y X W V U T S R Q P  O  N  M  L  K J I H G F E D  C B A @ ? > = < ; :  9  8  7  6  5 4 3 2 1 0 / .  - , + * ) ( ' & % $ # " !                                                                     2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2   2   2   2   2   2  2  2  2  2  2  2   2  1!  1   1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1   1   1   1   1   1  1  1  1  1  1  1   1  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0   0   0   0   0   0  0  0  0  0  0  0   0  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /   /   /   /   /   /  /  /  /  /  /  /   /  ."  .!  .   .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .~  .}  .|  .{  .z  .y  . x  . w  . v  . u  . t  .s  .r  .q  .p  .o  .n  .m   .l  -k  -j  -i  -h  -g  -f  -e  -d  -c  -b  -a  -`  -_  -^  -]  - \  - [  - Z  - Y  - X  -W  -V  -U  -T  -S  -R  -Q   -P  ,"O  ,!N  , M  ,L  ,K  ,J  ,I  ,H  ,G  ,F  ,E  ,D  ,C  ,B  ,A  ,@  ,?  ,>  ,=  ,<  ,;  , :  , 9  , 8  , 7  , 6  ,5  ,4  ,3  ,2  ,1  ,0  ,/   ,.  +"-  +!,  + +  +*  +)  +(  +'  +&  +%  +$  +#  +"  +!  +  +  +  +  +  +  +  +  +   +   +   +   +   +  +  +  +  +  +  +   +  *&  *%  *$  *#  *"  *!  *   *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *   *   *   *   *   *  *  *  *  *  *  *   *  )9  )8  )7  )6  )5  )4  )3  )2  )1  )0  )/  ).  )-  ),  )+  )*  ))  )(  )'  )&  )%  )$  )#  )"  )!  )   )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )   )   )   )   )   )  )  )  )  )  )  )   )  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (   (   (   (   (  (  (  (  (  (  (   (  '  '  '  '  '  '  '  '  '  '  '   '   '   '   '   '  '  '  '  '  '  '   '  &~  &}  &|  &{  &z  &y  &x  &w  &v  &u  &t  &s  &r  &q  &p  &o  &n  & m  & l  & k  & j  & i  &h  &g  &f  &e  &d  &c  &b   &a  %$`  %#_  %"^  %!]  % \  %[  %Z  %Y  %X  %W  %V  %U  %T  %S  %R  %Q  %P  %O  %N  %M  %L  %K  %J  % I  % H  % G  % F  % E  %D  %C  %B  %A  %@  %?  %>   %=  $+<  $*;  $):  $(9  $'8  $&7  $%6  $$5  $#4  $"3  $!2  $ 1  $0  $/  $.  $-  $,  $+  $*  $)  $(  $'  $&  $%  $$  $#  $"  $!  $  $  $   $   $   $   $   $  $  $  $  $  $  $   $  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #  #   #   #   #   #   #  #  #  #  #  #  #   #  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "  "   "   "   "   "   "  "  "  "  "  "  "   "  !  !  !  !  !  !  !  !   !   !   !   !   !  !  !  !  !  !  !   !                                                                   7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                           ~  }  |  {  z  y  x   w   v   u   t   s  r  q  p  o  n  m  l   k  +j  *i  )h  (g  'f  &e  %d  $c  #b  "a  !`   _  ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M   L   K   J   I   H  G  F  E  D  C  B  A   @  #?  ">  !=   <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *   )   (   '   &   %  $  #  "  !                                                             .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                         #  "  !                                                                         "  !                                                                         C  B  A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .~  -}  ,|  +{  *z  )y  (x  'w  &v  %u  $t  #s  "r  !q   p  o  n  m  l  k  j  i  h  g  f  e  d  c  b  a  `  _  ^   ]   \   [   Z   Y  X  W  V  U  T  S  R   Q  P  O  N  M  L  K  J   I   H   G   F   E  D  C  B  A  @  ?  >   =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2   1   0   /   .   -  ,  +  *  )  (  '  &   %  "$  !#   "  !                                                                                                              &  %  $  #  "  !                                                                         !                                                                                                                                                                           ~  }  |  {  z  y  x  w   v   u   t   s   r  q  p  o  n  m  l  k   j  i  h  g  f  e  d  c  b  a  `  _   ^   ]   \   [   Z  Y  X  W  V  U  T  S   R  Q  P  O  N  M  L  K  J  I  H  G  F  E  D  C  B  A   @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -   ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                ~  }  |  {  z  y  x   w   v   u   t   s  r  q  p  o  n  m  l  k  j  i  h  g  f  e  d  c  b  a  `  _  ^   ]   \   [   Z   Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M  L  K  J  I  H  G  F   E   D   C   B   A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -   ,   +   *   )   (  '  &  %  $  #  "  !                                                                |qf[PE:/$~~~~~~~~~~~~~u~j~_~T~I~>~3~(~~~}}}}}}}}}}}}}x}m}b}W}L}A}6},}!}} }||||||||||||||q|f|[|P|E|:|/|$|||{{{{{{{{{{{{{u{j{_{T{I{>{3{({{{zzzzzzzzzzzzzyznzczXzMzBz7z,z!zz zyyyyyyyyyyyy|yqyfy[yPyEy:y/y$yyyxxxxxxxxxxxxxuxjx_xTxIx>x3x(xxxwwwwwwwwwwwwwxwmwbwWwLwAw6w+w"wwwvvvvvvvvvvvvvvxvmvbvWvLvAv6v+v vv uuuuuuuuuuuuu|uqufu[uPuEu:u/u$uuutttttttttttttutjt_tTtIt>t3t(tttsssssssssssssysnscsXsMsBs7s,s!ss srrrrrrrrrrrr}rrrgr\rQrFr;r0r%rrrqqqqqqqqqqqqqvqkq`qUqJq?q4q)qqqpppppppppppppypnpcpXpMpBp7p,p!pp poooooooooooo}orogo\oQoFo;o0o%ooonnnnnnnnnnnnnunjn_nTnJn?n4n)nnnmmmmmmmmmmmmmymnmcmXmMmCm8m-m"mm mllllllllllll}lrlhl]lRlGle3e(eeedddddddddddddydndcdXdMdBd7d,d!dd dcccccccccccc}crcgc\cQcFc;c0c%cccbbbbbbbbbbbbbubjb_bTbIb>b4b)bbbaaaaaaaaaaaaazaoadaYaNaCa8a-a"aa a````````````}`r`g`\`Q`F`<`1`&```_____________v_k_`_U_J_?_4_)___^^^^^^^^^^^^^z^o^d^Y^N^C^8^-^"^^ ^]]]]]]]]]]]]~]s]h]]]R]G]<]1]&]]]\\\\\\\\\\\\\w\l\a\V\K\@\5\*\\\ [[[[[[[[[[[[[z[o[d[Y[N[C[8[-["[[ [ZZZZZZZZZZZZ~ZsZhZ]ZRZGZP3P(PPPOOOOOOOOOOOOOxOmObOWOLOAO6O+O OO NNNNNNNNNNNNN|NqNfN[NPNEN:N/N$NNNMMMMMMMMMMMMMtMiM^MSMHM=M2M'MMMLLLLLLLLLLLLLxLmLbLWLLLAL6L+L LL KKKKKKKKKKKKK{KpKeKZKOKDK9K.K#KK KJJJJJJJJJJJJJtJiJ^JSJHJ=J2J'JJJIIIIIIIIIIIIIwIlIaIVIKI@I6I+I II HHHHHHHHHHHHH{HpHeHZHOHDH9H.H#HHHGGGGGGGGGGGGGtGiG^GSGHG=G2G'GGGFFFFFFFFFFFFFwFlFaFVFKF@F5F*FFF EEEEEEEEEEEEEzEoEdEYENECE8E-E"EE EDDDDDDDDDDDD}DrDgD\DQDFD>>>>>>>>>>>~>s>i>^>S>H>=>2>'>>>=============w=l=a=V=K=@=5=*=== <<<<<<<<<<<<<{,3,(,,,+++++++++++++x+m+b+W+L+A+6+++ ++ *************{*p*e*Z*O*D*9*.*#** *)))))))))))))t)i)^)S)H)=)2)')))(((((((((((((x(m(b(W(L(A(6(+( (( '''''''''''''|'q'f'['P'E':'/'$'''&&&&&&&&&&&&&t&i&^&S&H&=&2&'&&&%%%%%%%%%%%%%x%m%b%W%L%A%6%,%!%% %$$$$$$$$$$$$|$q$f$[$P$E$:$/$$$$$#############t#i#^#S#H#=#2#'###"""""""""""""x"m"b"W"L"A"6"+" "" !!!!!!!!!!!!!{!p!e!Z!O!D!9!.!#!!!  t i ^ S H = 2 '   wlaVK@5* {peZOD9.# ~si^SH=2'wlaVK@5* {pg]SI?5+! wmcYOE;1' zodYNC8-" }rg\QF;0%vk`UJ?4)zodYNC8-" }rg\QF;0%vk`UJ?4) 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 21 20 2/ 2. 2- 2, 2+ 2* 2) 2( 2' 2& 2% 2$ 2# 2" 2! 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2~ 2 } 2 | 2 { 2 z 2 y 2x 2w 2v 2u 2t 2s 2r  2q 2%p 2$o 2#n 2"m 2!l 2 k 2j 2i 2h 2g 2f 2e 2d 2c 2b 2a 2` 2_ 2^ 2] 2\ 2[ 2Z 2Y 2 X 2 W 2 V 2 U 2 T 2S 2R 2Q 2P 2O 2N 2M  2L  2.K  2-J  2,I  2+H  2*G  2)F  2(E  2'D  2&C  2%B  2$A  2#@  2"?  2!>  2 =  2<  2;  2:  29  28  27  26  25  24  23  22  21  20  2/  2.  2-  2,  2+  2 *  2 )  2 (  2 '  2 &  2%  2$  2#  2"  2!  2  2 2 ($  ($  ($  ($  ($  ($ ($ ($ ($ ($ ($ ($  ($ (#" (#! (#  (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (# (#  (#  (#  (#  (#  (# (# (# (# (# (# (#  (# (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" (" ("  ("  ("  ("  ("  (" (" (" (" (" (" ("  (" (!8 (!7 (!6 (!5 (!4 (!3 (!2 (!1 (!0 (!/ (!. (!- (!, (!+ (!* (!) (!( (!' (!& (!% (!$ (!# (!" (!! (!  (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (! (!  (!  (!  (!  (!  (! (! (! (! (! (! (!  (! ( * ( ) ( ( ( ' ( & ( % ( $ ( # ( " ( ! (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  ( ~ ( } ( | ( { ( z ( y ( x ( w ( v ( u ( t ( s ( r ( q  ( p (6o (5n (4m (3l (2k (1j (0i (/h (.g (-f (,e (+d (*c ()b ((a ('` (&_ (%^ ($] (#\ ("[ (!Z ( Y (X (W (V (U (T (S (R (Q (P (O (N (M (L (K (J (I (H (G ( F ( E ( D ( C ( B (A (@ (? (> (= (< (;  (: (9 (8 (7 ( 6 ( 5 ( 4 ( 3 ( 2 (1 (0 (/ (. (- (, (+  (* (() ('( (&' (%& ($% (#$ ("# (!" ( ! ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (A (@ (? (> (= (< (; (: (9 (8 (7 (6 (5 (4 (3 (2 (1 (0 (/ (. (- (, (+ (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( (~ (} (| ({ (z  (y (x (w (v (u (t (s (r (q (p (o (n (m ( l ( k ( j ( i ( h (g (f (e (d (c (b (a  (` (_ (^ (] (\ ([ (Z (Y (X (W (V (U (T (S (R (Q (P (O ( N ( M ( L ( K ( J (I (H (G (F (E (D (C  (B ()A ((@ ('? (&> (%= ($< (#; (": (!9 ( 8 (7 (6 (5 (4 (3 (2 (1 (0 (/ (. (- (, (+ (* () (( (' (& ( % ( $ ( # ( " ( ! ( ( ( ( ( ( (  ( (# (" (! (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (2 (1 (0 (/ (. (- (, (+ (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! (  ( ( ( ( (~ (} (| ({ (z (y (x (w (v (u (t (s (r (q ( p ( o ( n ( m ( l (k (j (i (h (g (f (e  (d ()c ((b ('a (&` (%_ ($^ (#] ("\ (![ ( Z (Y (X (W (V (U (T (S (R (Q (P (O (N (M (L (K (J (I (H ( G ( F ( E ( D ( C (B (A (@ (? (> (= (<  (; (-: (,9 (+8 (*7 ()6 ((5 ('4 (&3 (%2 ($1 (#0 ("/ (!. ( - (, (+ (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ! (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (  ( # ( " ( ! (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (  ( $ ( # ( " ( ! (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (  (   (  (~ (} (| ({ (z (y (x (w (v (u (t (s (r ( q ( p ( o ( n ( m (l (k (j (i (h (g (f  (e (Yd (Xc (Wb (Va (U` (T_ (S^ (R] (Q\ (P[ (OZ (NY (MX (LW (KV (JU (IT (HS (GR (FQ (EP (DO (CN (BM (AL (@K (?J (>I (=H (<G (;F (:E (9D (8C (7B (6A (5@ (4? (3> (2= (1< (0; (/: (.9 (-8 (,7 (+6 (*5 ()4 ((3 ('2 (&1 (%0 ($/ (#. ("- (!, ( + (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (1 (0 (/ (. (- (, (+ (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( (  ( (3 (2 (1 (0 (/ (. (- (, (+ (* () (( (' (& (% ($ (# (" (! (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (~ (} (| ({ ( z ( y ( x ( w ( v (u (t (s (r (q (p (o  (n ("m (!l ( k (j (i (h (g (f (e (d (c (b (a (` (_ (^ (] (\ ([ (Z (Y ( X ( W ( V ( U ( T (S (R (Q (P (O (N (M  (L  (6K  (5J  (4I  (3H  (2G  (1F  (0E  (/D  (.C  (-B  (,A  (+@  (*?  ()>  ((=  ('<  (&;  (%:  ($9  (#8  ("7  (!6  ( 5  (4  (3  (2  (1  (0  (/  (.  (-  (,  (+  (*  ()  ((  ('  (&  (%  ($  (#  ( "  ( !  (   (   (   (  (  (  (  (  (  ( ( " !                                    . - , + * ) ( ' & % $ # " !                                  7 6 5 4 3 2 1 0 / . - , + * ) ( ' & % $ # " !                                                    ~  }  |  {  z  y   x , w + v * u ) t ( s ' r & q % p $ o # n " m ! l  k  j  i  h  g  f  e  d  c  b  a  `  _  ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M   L ! K  J  I  H  G  F  E  D  C  B  A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,   +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                      % $ # " !                                                                                  " !                                  !      ~  }  |  {  z  y  x  w  v  u  t  s  r  q  p  o  n  m  l  k  j  i  h  g  f  e  d  c   b 9 a 8 ` 7 _ 6 ^ 5 ] 4 \ 3 [ 2 Z 1 Y 0 X / W . V - U , T + S * R ) Q ( P ' O & N % M $ L # K " J ! I  H  G  F  E  D  C  B  A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *   )  ; (  : '  9 &  8 %  7 $  6 #  5 "  4 !  3  2   1   0   /   .   -   ,   +   *   )   (   '   &   %   $   #   "   !                                                                                     /  .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $  #  "  !                                                                                                                                         $ # " !           ~  }  |  {  z  y  x  w  v  u  t  s  r  q  p  o  n  m  l  k  j  i  h   g & f % e $ d # c " b ! a  `  _  ^  ]  \  [  Z  Y  X  W  V  U  T  S  R  Q  P  O  N  M  L  K  J  I  H  G  F  E  D  C  B   A  @  ?  >  =  <  ;  :  9  8  7  6  5  4  3  2  1  0  /  .  -  ,  +  *  )  (  '  &  %  $   #  "  !                                   #  "  !                                                                                                               (& (% ($ (# (" (! ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  ( '+ '* ') '( '' '& '% '$ '# '" '! ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' '  ' ~ ' } ' | ' { ' z ' y ' x ' w ' v ' u ' t ' s ' r ' q ' p ' o ' n ' m ' l ' k  ' j & i & h & g & f & e & d & c & b & a & ` & _ & ^ & ] & \ & [ & Z & Y & X & W & V & U & T & S & R & Q & P & O & N & M & L  & K % J % I % H % G % F % E % D % C % B % A % @ % ? % > % = % < % ; % : % 9 % 8 % 7 % 6 % 5 % 4 % 3 % 2 % 1 % 0 % /  % . $& - $% , $$ + $# * $" ) $! ( $ ' $ & $ % $ $ $ # $ " $ ! $ $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $  $ $ $ $ $  $  ##  #"  #!  #  #  #  #  # # # # # # # # # # # # # # # # # # # 2 |rg\QF;0%~~~~~~~~~~~~~u~j~`~U~J~?~4~)~~~}}}}}}}}}}}}}y}n}c}X}M}C}8}-}"}} }||||||||||||}|r|h|]|R|G|<|1|&|||{{{{{{{{{{{{{v{k{`{U{J{?{4{*{{{ zzzzzzzzzzzzzzzozdzYzNzCz9z.z#zz zyyyyyyyyyyyy~ysyhy]yRyGys3s(sssrrrrrrrrrrrrryrnrcrXrMrBr7r,r!rr rqqqqqqqqqqqq}qrqgq\qQqFq;q0q%qqqpppppppppppppvpkp`pUpJp?p4p)pppooooooooooooozooodoYoNoCo8o-o"oo onnnnnnnnnnnn~nsnhn]nRnGnh3h(hhhgggggggggggggxgmgbgWgLgAg6g+g gg fffffffffffff{fpfefZfOfDf9f.f#fffeeeeeeeeeeeeeteie^eSeHe=e2e'eeedddddddddddddxdmdbdWdLdAd6d+d dd ccccccccccccc|cqcfc[cPcEc:c/c$cccbbbbbbbbbbbbbubjb_bTbIb>b3b(bbbaaaaaaaaaaaaaxamabaWaLaAa6a+a aa `````````````{`q`f`[`P`E`:`/`$```_____________t_i_^_S_H_=_3_(___^^^^^^^^^^^^^^u^k^a^W^M^C^9^/^%^^^]]]]]]]]]]]]]y]n]c]X]M]B]7],]!]] ]\\\\\\\\\\\\}\r\g\\\Q\F\<\1\&\\\[[[[[[[[[[[[[v[k[`[U[J[?[5[*[[[ ZZZZZZZZZZZZZ{ZpZeZZZOZDZ9Z.Z#ZZ ZYYYYYYYYYYYY~YsYiY^YSYHY=Y2Y'YYYXXXXXXXXXXXXXwXlXaXVXLXAX6X+X XX WWWWWWWWWWWWW{WpWeWZWOWDW9W.W#WW WVVVVVVVVVVVVVtViV^VSVHV=V2V'VVVUUUUUUUUUUUUUxUmUbUWULUAU6U+U UU TTTTTTTTTTTTT{TpTeTZTOTDT9T.T#TT TSSSSSSSSSSSSStSiS^SSSHS=S2S'SSSRRRRRRRRRRRRRxRmRbRWRLRAR6R+R RR QQQQQQQQQQQQQ|QqQfQ[QPQEQ:Q/Q$QQQPPPPPPPPPPPPPtPiP_PTPIP>P3P(PPPOOOOOOOOOOOOOyOnOcOXOMOBO7O,O!OO ONNNNNNNNNNNN|NqNfN[NPNEN:N/N$NNNMMMMMMMMMMMMMtMiM^MSMHM=M2M'MMMLLLLLLLLLLLLLyLnLcLXLMLBL7L,L!LL LKKKKKKKKKKKK}KrKgK\KQKFK;K0K%KKKJJJJJJJJJJJJJvJkJ`JUJJJ?J4J)JJJIIIIIIIIIIIIIyInIcIXIMIBI7I,I!II IHHHHHHHHHHHH|HrHgH\HQHFH;H0H%HHHGGGGGGGGGGGGGvGkG`GUGJG?G4G)GGGFFFFFFFFFFFFFyFnFcFXFMFBF7F,F"FF FEEEEEEEEEEEE}ErEgE\EQEFE;E0E%EEEDDDDDDDDDDDDDvDkD`DUDJD?D4D)DDDCCCCCCCCCCCCCzCoCdCYCNCCC8C-C"CC CBBBBBBBBBBBBBwBmBcBYBOBEB;B1B'BBB AAAAAAAAAAAAAA}AsAiA_AUAKAAA7A-A"AA A@@@@@@@@@@@@}@r@g@\@Q@F@;@1@&@@@?????????????v?k?`?U?J???4?)???>>>>>>>>>>>>>z>o>d>Y>N>C>8>->">> >============~=s=h=]=R=G=<=1=&===<<<<<<<<<<<<.3.(...-------------y-n-c-X-M-B-7-,-!-- -,,,,,,,,,,,,},r,g,\,Q,F,;,0,%,,,+++++++++++++u+j+`+U+J+?+4+)+++*************y*n*c*X*M*B*7*,*!** *))))))))))))|)q)f)[)Q)F);)0)%)))(((((((((((((u(j(_(T(I(@(6(,("(((''''''''''''''x'n'd'Y'N'C'8'-'"'' '&&&&&&&&&&&&}&r&h&]&R&G&<&1&&&&&%%%%%%%%%%%%%w%l%a%V%K%@%5%*%%% $$$$$$$$$$$$$$w$m$c$Y$O$E$;$1$'$$$ ##############z#o#d#Y#N#C#8#-#"## #""""""""""""}"r"g"\"Q"F";"0"%"""!!!!!!!!!!!!!v!k!`!U!J!?!4!*!!! z o d Y N C 9 . #  ti^SH=2'xmbWLA6+  |qf[PE:/%uj_TI>3(yncXMB7,! }rg\QF;1&vk`UJ?4) zodYNC8-# ~sh]RG<1&vk`UJ?4)zodYNC8-" }rh]RG<1& Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z# Z" Z! Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z4 Z3 Z2 Z1 Z0 Z/ Z. Z- Z, Z+ Z* Z)~ Z(} Z'| Z&{ Z%z Z$y Z#x Z"w Z!v Z u Zt Zs Zr Zq Zp Zo Zn Zm Zl Zk Zj Zi Zh Zg Zf Ze Zd Zc Z b Z a Z ` Z _ Z ^ Z] Z\ Z[ ZZ ZY ZX ZW  ZV Z U Z T Z S Z R Z Q Z P Z O Z N Z M Z L Z K Z J Z I Z H Z G Z F Z E Z D Z C Z B Z A Z @  Z ? Z > Z = Z < Z ; Z : Z 9 Z 8 Z 7 Z 6 Z 5 Z 4 Z 3 Z 2 Z 1 Z 0 Z / Z . Z - Z , Z + Z * Z ) Z ( Z '  Z & Z % Z $ Z # Z " Z ! Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z~ Z} Z| Z{ Z z Z y Z x Z w Z v Zu Zt Zs Zr Zq Zp Zo  Zn Z$m Z#l Z"k Z!j Z i Zh Zg Zf Ze Zd Zc Zb Za Z` Z_ Z^ Z] Z\ Z[ ZZ ZY ZX ZW Z V Z U Z T Z S Z R ZQ ZP ZO ZN ZM ZL ZK  ZJ  ZI  ZH  ZG  ZF  ZE  ZD  ZC  ZB  ZA  Z@  Z?  Z>  Z=  Z<  Z;  Z :  Z 9  Z 8  Z 7  Z 6  Z5  Z4  Z3  Z2  Z1  Z0  Z/ Z. P- P, P+ P* P) P( P' P& P% P $ P # P " P ! P  P P P P P P P  P P P P P P P  P  P  P  P  P P P P P P P  P P P P P P P P P P P P  P  P  P  P  P P P P P P P  P  P  P  P  P  P  P  P  P  P  P   P   P   P   P   P  P  P  P  P  P  P P F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F0 F/ F. F- F, F+ F* F) F( F' F& F% F$ F# F" F! F  F F F F F F F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F F F F F F F F F F F ~ F } F | F { F z Fy Fx Fw Fv Fu Ft Fs  Fr Fq Fp Fo Fn Fm Fl Fk Fj Fi Fh Fg Ff Fe Fd Fc Fb Fa F` F _ F ^ F ] F \ F [ FZ FY FX FW FV FU FT  FS F R F Q F P F O F N FM FL FK FJ FI FH FG  FF FE FD FC FB FA F@ F? F> F= F< F; F: F9 F8 F7 F6 F5 F4 F 3 F 2 F 1 F 0 F / F. F- F, F+ F* F) F(  F' F& F% F$ F# F" F! F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F   F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F   F  F ( F ' F & F % F $ F # F " F ! F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F   F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F   F  F 9 F 8 F 7 F 6 F 5 F 4 F 3 F 2 F 1 F 0 F / F . F - F , F + F * F ) F ( F ' F & F % F $ F # F " F ! F  F  F  F  F  F ~ F } F | F { F z F y F x F w F v F u F t F s F r F q F p F o F n F m F l F k F j F i F h F g F f F e  F d F#c F"b F!a F ` F_ F^ F] F\ F[ FZ FY FX FW FV FU FT FS FR FQ FP FO FN F M F L F K F J F I FH FG FF FE FD FC FB  FA F@ F? F> F= F< F; F: F9 F8 F7 F6 F5 F 4 F 3 F 2 F 1 F 0 F/ F. F- F, F+ F* F)  F( F(' F'& F&% F%$ F$# F#" F"! F! F  F F F F F F F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F F F F F F F F F F F F  F  F  F  F  F F F F F F F  F  F$  F#  F"  F!  F   F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F  F~  F}  F|  F {  F z  F y  F x  F w  Fv  Fu  Ft  Fs  Fr  Fq  Fp Fo <!n < m <l <k <j <i <h <g <f <e <d <c <b <a <` <_ <^ <] <\ <[ < Z < Y < X < W < V <U <T <S <R <Q <P <O  <N <M <L <K < J < I < H < G < F <E <D <C <B <A <@ <?  <> <"= <!< < ; <: <9 <8 <7 <6 <5 <4 <3 <2 <1 <0 </ <. <- <, <+ <* <) < ( < ' < & < % < $ <# <" <! < < < <  < <- <, <+ <* <) <( <' <& <% <$ <# <" <! <  < < < < < < < < < < < < < < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  < <  < < < < < < <  < <3 <2 <1 <0 </ <. <- <, <+ <* <) <( <' <& <% <$ <# <" <! <  < < < < < < < < < < < < < < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  < < < < < < < < < < < < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  < < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  < <  <  < < < < <~ <} <|  <{ <?z <>y <=x <<w <;v <:u <9t <8s <7r <6q <5p <4o <3n <2m <1l <0k </j <.i <-h <,g <+f <*e <)d <(c <'b <&a <%` <$_ <#^ <"] <!\ < [ <Z <Y <X <W <V <U <T <S <R <Q <P <O <N <M <L <K <J <I < H < G < F < E < D <C <B <A <@ <? <> <=  << <; <: < 9 < 8 < 7 < 6 < 5 <4 <3 <2 <1 <0 </ <.  <- < !, < + < * < ) < ( < ' < & < % < $ < # < " < ! <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <   <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <   <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <   <  < + < * < ) < ( < ' < & < % < $ < # < " < ! <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <   <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <  <   <  <# <" <! <  < < < < < < < < < < < < < < < < < < <  <  < ~ < } < | <{ <z <y <x <w <v <u  <t <s <r <q <p <o <n <m <l <k <j <i <h <g < f < e < d < c < b <a <` <_ <^ <] <\ <[  <Z <Y <X <W <V <U <T <S <R <Q <P <O <N <M <L < K < J < I < H < G <F <E <D <C <B <A <@  <? <> <= < < < ; < : < 9 < 8 <7 <6 <5 <4 <3 <2 <1  <0 </ <. <- <, <+ <* <) <( <' <& <% < $ < # < " < ! <  < < < < < < <  < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  < < < < < < < < < < < < <  <  <  <  <  < < < < < < <  <  <  <  <  <  <  <   <   <   <   <   <  <  <  <  <  <  < < 2"  2"  2"  2"  2" 2" 2" 2" 2" 2" 2"  2" 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2! 2!  2!  2!  2!  2!  2! 2! 2! 2! 2! 2! 2!  2! 2 4 2 3 2 2 2 1 2 0 2 / 2 . 2 - 2 , 2 + 2 * 2 ) 2 ( 2 ' 2 & 2 % 2 $ 2 # 2 " 2 ! 2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2   2  2 2~ 2} 2| 2{ 2z 2y 2x 2w 2v 2u 2t 2s 2r 2q 2p 2o 2 n 2 m 2 l 2 k 2 j 2i 2h 2g 2f 2e 2d 2c  2b 2a 2` 2_ 2^ 2] 2\ 2[ 2 Z 2 Y 2 X 2 W 2 V 2U 2T 2S 2R 2Q 2P 2O  2N 2M 2L 2K 2J 2I 2H 2G 2F 2E 2D 2C 2B 2A 2@ 2? 2> 2 = 2 < 2 ; 2 : 2 9 28 27 26 25 24 23 22  21 2D0 2C/ 2B. 2A- 2@, 2?+ 2>* 2=) 2<( 2;' 2:& 29% 28$ 27# 26" 25! 24 23 22 21 20 2/ 2. 2- 2, 2+ 2* 2) 2( 2' 2& 2% 2$ 2# 2" 2! 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2~ 2} 2| 2{ 2z 2y 2x 2w 2v 2u 2t 2s 2r 2q 2p 2o 2n 2m 2 l 2 k 2 j 2 i 2 h 2g 2f 2e 2d 2c 2b 2a  2` 2_ 2^ 2] 2\ 2[ 2Z 2Y 2X 2W 2V 2 U 2 T 2 S 2 R 2 Q 2P 2O 2N 2M 2L 2K 2J  2I 2H 2G 2F 2E 2D 2C 2B 2 A 2 @ 2 ? 2 > 2 = 2< 2; 2: 29 28 27 26  25 24 23 22 21 20 2/ 2. 2- 2 , 2 + 2 * 2 ) 2 ( 2' 2& 2% 2$ 2# 2" 2!  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2   2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2  2 ~ 2 } 2 | 2 {  2 z 2 y 2 x 2 w 2 v 2 u 2 t 2 s 2 r 2 q 2 p 2 o 2 n 2 m 2 l 2 k 2 j 2 i 2 h 2 g 2 f 2 e 2 d 2 c 2 b 2 a 2 ` 2 _ 2 ^ 2 ] 2 \ 2 [  2 Z 2 Y 2 X 2 W 2 V 2 U 2 T 2 S 2 R 2 Q 2 P 2 O 2 N 2 M 2 L 2 K 2 J 2 I 2 H 2 G 2 F 2 E  2 D 2 C 2 B 2 A 2 @ 2 ? 2 > 2 = 2 < 2 ; 2 : 2 9 2 8 2 7 2 6 2 5 2 4 2 3 2 2 2 1 2 0 2 / 2 . 2 - 2 , 2 + 2 * 2 ) 2 (  2 ' 2& 2% 2$ 2# 2" 2! 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2  2 2! 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 Z }rg\QF;0%~~~~~~~~~~~~~u~j~_~T~I~>~3~(~~~}}}}}}}}}}}}}x}m}b}W}L}A}6}+}!}} }||||||||||||||q|f|[|P|E|:|/|$|||{{{{{{{{{{{{{u{j{_{T{I{>{3{({{{zzzzzzzzzzzzzyznzczXzMzBz7z,z!zz zyyyyyyyyyyyy|yqyfy[yPyEy:y/y$yyyxxxxxxxxxxxxxuxjx`xUxJx?x4x)xxxwwwwwwwwwwwwwywnwdwYwNwCw8w-w"ww wvvvvvvvvvvvv}vrvgv\vQvFv;v0v&vvvuuuuuuuuuuuuuvuku`uUuJu?u5u*uuu tttttttttttttztotdtYtNtCt8t-t"tt tssssssssssss}srsgs\sRsGsn4n*n nn nmmmmmmmmmmmmmmvmlmbmXmNmDm9m.m#mm mllllllllllll~lslhl]lRlGlf3f(fffeeeeeeeeeeeeeyeneceXeMeBe7e,e!ee edddddddddddd}drdgd\dQdGdN3N(NNNMMMMMMMMMMMMMxMmMbMWMLMAM6M+M MM LLLLLLLLLLLLL|LqLfL[LPLEL:L/L$LLLKKKKKKKKKKKKKtKjK_KTKIK>K3K(KKKJJJJJJJJJJJJJxJmJbJWJLJAJ6J+J JJ IIIIIIIIIIIII|IqIfI[IPIEI:I0I%IIIHHHHHHHHHHHHHuHjH_HTHIH>H3H(HHHGGGGGGGGGGGGGyGnGcGXGMGBG7G,G!GG GFFFFFFFFFFFF|FqFfF[FPFEF:F/F$FFFEEEEEEEEEEEEEtEiE_ETEIE>E3E(EEEDDDDDDDDDDDDDxDmDbDWDLDAD6D+D DD CCCCCCCCCCCCC{CpCeCZCOCDC9C.C#CC CBBBBBBBBBBBBBtBiB^BSBHB=B2B'BBBAAAAAAAAAAAAAwAlAaAWALAAA6A+A AA @@@@@@@@@@@@@{@p@e@Z@O@D@9@.@#@@@?????????????t?i?^?S?H?=?2?'???>>>>>>>>>>>>>w>l>a>V>K>A>6>+> >> ============={=p=e=Z=O=D=9=.=#== =<<<<<<<<<<<<333(3332222222222222x2m2b2W2L2A262+2 22 1111111111111{1p1f1[1P1E1:1/1$1110000000000000t0i0^0S0H0=020(000/////////////x/m/b/W/L/A/6/+/ // .............{.p.e.Z.O.D.9...#.. .--------------u-k-a-W-M-C-9-/-$---,,,,,,,,,,,,,t,i,^,S,H,=,2,',,,+++++++++++++x+m+b+W+L+A+6+++ ++ *************|*q*f*[*P*E*:*/*$***)))))))))))))t)i)^)S)H)=)2)')))(((((((((((((x(m(b(W(L(A(6(+( (( '''''''''''''|'q'f'['P'E':'/'$'''&&&&&&&&&&&&&u&j&_&T&I&>&3&(&&&%%%%%%%%%%%%%y%n%c%X%M%B%7%,%!%% %$$$$$$$$$$$$|$q$g$\$Q$F$;$0$%$$$#############u#j#_#T#I#>#3#(###"""""""""""""y"n"c"X"M"B"7","!"" "!!!!!!!!!!!!|!q!f![!P!F!;!0!%!!! u j ` U J ? 4 )   zodYNC8-" }rh]RG<1&vk`UJ?4* zodYNC8-" ~sh]RG<1&wlaVK@5* zodYNC8-" ~sh]RG<1&vk`VK@5* zodYNC8-" ~sh]RG<1&wlaVK@5*  x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x '~ x '} x '| x'{ x'z x'y x'x x'w x'v x'u  x't x%'s x$'r x#'q x"'p x!'o x 'n x'm x'l x'k x'j x'i x'h x'g x'f x'e x'd x'c x'b x'a x'` x'_ x'^ x'] x'\ x '[ x 'Z x 'Y x 'X x 'W x'V x'U x'T x'S x'R x'Q x'P  x'O x%'N x$'M x#'L x"'K x!'J x 'I x'H x'G x'F x'E x'D x'C x'B x'A x'@ x'? x'> x'= x'< x'; x': x'9 x'8 x'7 x '6 x '5 x '4 x '3 x '2 x'1 x'0 x'/ x'. x'- x', x'+  x'* x)') x('( x''' x&'& x%'% x$'$ x#'# x"'" x!'! x ' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' x' x& x& x& x& x& x& x & x & x & x & x & x& x& x& x& x& x& x&  x& x&& x%& x$& x#& x"& x!& x & x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x & x & x & x & x & x& x& x& x& x& x& x&  x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x & x & x & x & x & x& x& x& x& x& x& x&  x& x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x &  x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x & x &~ x &}  x &| x &{ x &z x &y x &x x &w x &v x &u x &t x &s x &r x &q x &p x &o x &n x &m x &l x &k x &j x &i x &h  x &g x $&f x #&e x "&d x !&c x &b x &a x &` x &_ x &^ x &] x &\ x &[ x &Z x &Y x &X x &W x &V x &U x &T x &S x &R x &Q x &P x &O x &N x &M x &L x &K x &J x &I x &H x &G x &F x &E x &D  x &C x %&B x $&A x #&@ x "&? x !&> x &= x &< x &; x &: x &9 x &8 x &7 x &6 x &5 x &4 x &3 x &2 x &1 x &0 x &/ x &. x &- x &, x &+ x &* x &) x &( x &' x && x &% x &$ x &# x &" x &! x & x &  x & x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x& x & x & x & x & x & x& x& x& x& x& x& x&  x& x& x% x% x% x% x% x% x % x % x % x % x % x% x% x% x% x% x% x%  x% x!% x % x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x % x % x % x % x % x% x% x% x% x% x% x%  x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x % x % x % x % x % x% x% x% x% x% x% x%  x% x,% x+% x*% x)% x(% x'% x&% x%% x$% x#% x"% x!% x % x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x% x % x % x % x % x % x% x% x% x% x% x% x%  x% x% x% x% x% x% x% x%~ x%} x%| x%{ x%z x%y x%x x%w x %v x %u x %t x %s x %r x%q x%p x%o x%n x%m x%l x%k  x%j x%i x%h x%g x%f x%e x%d x%c x%b x%a x%` x%_ x%^ x %] x %\ x %[ x %Z x %Y x%X x%W x%V x%U x%T x%S x%R  x%Q  x%P  x%O  x%N  x%M  x%L  x %K  x %J  x %I  x %H  x %G  x%F  x%E  x%D  x%C  x%B  x%A  x%@ x%? n5%> n4%= n3%< n2%; n1%: n0%9 n/%8 n.%7 n-%6 n,%5 n+%4 n*%3 n)%2 n(%1 n'%0 n&%/ n%%. n$%- n#%, n"%+ n!%* n %) n%( n%' n%& n%% n%$ n%# n%" n%! n% n% n% n% n% n% n% n% n% n% n % n % n % n % n % n% n% n% n% n% n% n%  n% n% n% n% n% n% n% n% n% n% n% n$ n$ n$ n$ n$ n$ n $ n $ n $ n $ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$  n$ n+$ n*$ n)$ n($ n'$ n&$ n%$ n$$ n#$ n"$ n!$ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n $ n $ n $ n $ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$  n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n $ n $ n $ n $ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$  n$ n.$ n-$ n,$ n+$ n*$ n)$ n($ n'$ n&$ n%$ n$$ n#$ n"$ n!$ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n $ n $ n $ n $ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$  n$ n$~ n$} n$| n${ n$z n$y n$x n$w n$v n$u n$t n $s n $r n $q n $p n $o n$n n$m n$l n$k n$j n$i n$h  n$g n"$f n!$e n $d n$c n$b n$a n$` n$_ n$^ n$] n$\ n$[ n$Z n$Y n$X n$W n$V n$U n$T n$S n$R n $Q n $P n $O n $N n $M n$L n$K n$J n$I n$H n$G n$F  n$E n"$D n!$C n $B n$A n$@ n$? n$> n$= n$< n$; n$: n$9 n$8 n$7 n$6 n$5 n$4 n$3 n$2 n$1 n$0 n $/ n $. n $- n $, n $+ n$* n$) n$( n$' n$& n$% n$$  n$# n$" n$! n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n $ n $ n $ n $ n $ n$ n$ n$ n$ n$ n$ n$  n$ n "$ n !$ n $ n $ n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n #  n # n !# n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n #  n # n +# n *# n )# n (# n '# n &# n %# n $# n ## n "# n !# n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n #  n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n # n #~ n #} n #| n #{ n #z  n #y n #x n #w n #v n #u n #t n #s n #r n #q n #p n #o n #n n #m n #l n #k n #j n #i n #h n #g n #f n #e n #d n #c n #b n #a n #` n #_ n #^  n #] nB#\ nA#[ n@#Z n?#Y n>#X n=#W n<#V n;#U n:#T n9#S n8#R n7#Q n6#P n5#O n4#N n3#M n2#L n1#K n0#J n/#I n.#H n-#G n,#F n+#E n*#D n)#C n(#B n'#A n&#@ n%#? n$#> n##= n"#< n!#; n #: n#9 n#8 n#7 n#6 n#5 n#4 n#3 n#2 n#1 n#0 n#/ n#. n#- n#, n#+ n#* n#) n#( n #' n #& n #% n #$ n ## n#" n#! n# n# n# n# n#  n# n3# n2# n1# n0# n/# n.# n-# n,# n+# n*# n)# n(# n'# n&# n%# n$# n## n"# n!# n # n# n# n# n# n# n# n# n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n " n " n " n " n " n" n" n" n" n" n" n"  n" n&" n%" n$" n#" n"" n!" n " n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n " n " n " n " n " n" n" n" n" n" n" n"  n" n" n" n" n" n" n " n " n " n " n " n" n" n" n" n" n" n"  n" n"" n!" n " n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n " n " n " n " n " n" n" n" n" n" n" n"  n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n" n "~ n "} n "| n "{ n "z n"y n"x n"w n"v n"u n"t n"s  n"r n."q n-"p n,"o n+"n n*"m n)"l n("k n'"j n&"i n%"h n$"g n#"f n""e n!"d n "c n"b n"a n"` n"_ n"^ n"] n"\ n"[ n"Z n"Y n"X n"W n"V n"U n"T n"S n"R n"Q n "P n "O n "N n "M n "L n"K n"J n"I n"H n"G n"F n"E  n"D  n5"C  n4"B  n3"A  n2"@  n1"?  n0">  n/"=  n."<  n-";  n,":  n+"9  n*"8  n)"7  n("6  n'"5  n&"4  n%"3  n$"2  n#"1  n""0  n!"/  n ".  n"-  n",  n"+  n"*  n")  n"(  n"'  n"&  n"%  n"$  n"#  n""  n"!  n"  n"  n"  n"  n"  n "  n "  n "  n "  n "  n"  n"  n"  n"  n"  n"  n" n" d" d" d" d" d" d" d" d" d" d" d" d" d " d " d " d ! d ! d! d! d! d! d! d! d!  d! d'! d&! d%! d$! d#! d"! d!! d ! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d ! d ! d ! d ! d ! d! d! d! d! d! d! d!  d! d3! d2! d1! d0! d/! d.! d-! d,! d+! d*! d)! d(! d'! d&! d%! d$! d#! d"! d!! d ! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d ! d ! d ! d ! d ! d! d! d! d! d! d! d!  d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d ! d ! d ! d ! d ! d! d! d! d! d! d! d!  d! d! d! d! d! d! d! d! d!~ d!} d!| d!{ d!z d!y d !x d !w d !v d !u d !t d!s d!r d!q d!p d!o d!n d!m  d!l d+!k d*!j d)!i d(!h d'!g d&!f d%!e d$!d d#!c d"!b d!!a d !` d!_ d!^ d!] d!\ d![ d!Z d!Y d!X d!W d!V d!U d!T d!S d!R d!Q d!P d!O d!N d !M d !L d !K d !J d !I d!H d!G d!F d!E d!D d!C d!B  d!A d!!@ d !? d!> d!= d!< d!; d!: d!9 d!8 d!7 d!6 d!5 d!4 d!3 d!2 d!1 d!0 d!/ d!. d!- d !, d !+ d !* d !) d !( d!' d!& d!% d!$ d!# d!" d!!  d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d! d ! d ! d ! d ! d ! d! d! d! d! d! d! d!  d! d! d! d! d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d d% d$ d# d" d! d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d d! d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d d ' d & d % d $ d # d " d ! d d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d d d d d d  d  d  d  d  d  d   d  d  ~ d  } d  | d  { d  z d  y d  x d  w d  v d  u d  t d  s d  r d  q d  p d  o d  n d  m d l d k d j d i d h d  g d  f d  e d  d d  c d  b d  a  d ` d  _ d  ^ d  ] d  \ d  [ d  Z d  Y d  X d  W d  V d  U d  T d  S d  R d Q d P d O d N d M d  L d  K d  J d  I d  H d  G d  F  d E d  D d  C d  B d  A d  @ d  ? d > d = d < d ; d : d  9 d  8 d  7 d  6 d  5 d  4 d  3  d 2 d 1 d 0 d / d . d - d  , d  + d  * d  ) d  ( d  ' d  &  d % d $ d # d " d ! d d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d  d   d  d  d  d  d  d  d d d d d d  d  d  d  d  d  d  d  d d  d  d d d d d d d  d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d  d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d  d d  d  d  d  d d d d d d d  d d' d& d% d$ d# d" d! d  d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d  d d  d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d ~ d } d | d { dz dy dx dw dv du dt  ds  dr  dq  dp  do  dn  dm  dl  dk  dj  di  dh  dg  df  de  d d  d c  d b  d a  d `  d_  d^  d]  d\  d[  dZ  dY dX Z W Z V Z U Z T Z S ZR ZQ ZP ZO ZN ZM ZL  ZK ZJ ZI ZH ZG ZF ZE ZD ZC ZB ZA Z@ Z? Z> Z= Z< Z; Z: Z9 Z 8 Z 7 Z 6 Z 5 Z 4 Z3 Z2 Z1 Z0 Z/ Z. Z-  Z, Z + Z * Z ) Z( Z' Z& Z% Z$ Z# Z"  Z! Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z, Z+ Z* Z) Z( Z' Z& Z% Z$ Z# Z" Z! Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z~ Z} Z| Z{ Zz Z y Z x Z w Z v Z u Zt Zs Zr Zq Zp Zo Zn  Zm Zl Zk Z j Z i Z h Z g Z f Ze Zd Zc Zb Za Z` Z_  Z^ Z*] Z)\ Z([ Z'Z Z&Y Z%X Z$W Z#V Z"U Z!T Z S ZR ZQ ZP ZO ZN ZM ZL ZK ZJ ZI ZH ZG ZF ZE ZD ZC ZB ZA Z @ Z ? Z > Z = Z < Z; Z: Z9 Z8 Z7 Z6 Z5  Z4 Z3 Z2 Z1 Z0 Z/ Z. Z- Z, Z+ Z* Z) Z ( Z ' Z & Z % Z $ Z# Z" Z! Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z: Z9 Z8 Z7 Z6 Z5 Z4 Z3 Z2 Z1 Z0 Z/ Z. Z- Z, Z+ Z* Z) Z( Z' Z& Z% Z$ Z# Z" Z! Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z x' 8}rg\QF;0%~~~~~~~~~~~~~v~k~`~U~J~?~4~)~~~}}}}}}}}}}}}}z}o}d}Y}N}C}8}-}"}} }||||||||||||~|s|h|]|R|G|<|1|&|||{{{{{{{{{{{{{v{k{a{V{K{@{5{*{{{ zzzzzzzzzzzzzzzozdzYzNzCz8z-z"zz zyyyyyyyyyyyy}yrygy\yQyFy;y0y%yyyxxxxxxxxxxxxsxgx[xOxCx7x+xxxwwwwwwwwwwwwwwkw_wSwGw;w/w#ww vvvvvvvvvvvv|vpvdvXvLv@v4v(vvvuuuuuuuuuuuutuhu]uQuEu9u-u!uu ttttttttttttytmtatUtIt=t1t%tt tsssssssssss}sqsesZsNsBs6s*sssrrrrrrrrrrrrvrjr^rRrFr:r.r#rr qqqqqqqqqqqq{qoqcqWqKq?q3q'qqqppppppppppppspgp[pOpCp7p+pppoooooooooooowoko_oSoGo;o/o#oo nnnnnnnnnnnn{noncnXnLn@n4n(nnnmmmmmmmmmmmmtmhm\mPmDm8m,m mmllllllllllllylmlalUlIl=l1l%ll lkkkkkkkkkkk}kqkekYkMkAk5k)kkkjjjjjjjjjjjjvjjj^jRjFj:j.j"jj iiiiiiiiiiiizinibiViJi>i2i&iiihhhhhhhhhhhhshgh[hOhCh7h+hhhggggggggggggxglg`gTgHgU2U&UUUTTTTTTTTTTTTsTgT[TOTCT7T+TTTSSSSSSSSSSSSxSlS`STSHSP2P&PPPOOOOOOOOOOOOvOkO`OUOJO?O4O)OOONNNNNNNNNNNN}NqNeNYNMNAN5N)NNNMMMMMMMMMMMMvMjM^MRMFM:M/M#MM LLLLLLLLLLLL{LoLcLWLKL?L3L(LLLKKKKKKKKKKKKuKiK]KQKEK9K-K!KK JJJJJJJJJJJJyJmJaJUJIJ=J1J%JJ JIIIIIIIIIII~IrIfIZINIBI6I*IIIHHHHHHHHHHHHwHkH_HSHGH;H/H#HH GGGGGGGGGGGG|GpGdGXGLG@G4G(GGGFFFFFFFFFFFFtFhF\FPFDF9F-F!FF EEEEEEEEEEEEyEmEaEVEJE>E2E&EEEDDDDDDDDDDD~DrDfDZDNDCD7D+DDDCCCCCCCCCCCCxClC`CTCHC>>>>>>>>>>>y>m>a>U>I>=>1>%>> >===========~=r=f=Z=N=C=7=+===<<<<<<<<<<<929&999888888888888s8g8[8O8C878+888777777777777x7l7`7T7H7<707$77 766666666666}6q6e6Y6M6A656)666555555555555u5j5^5R5F5:5.5"55 444444444444{4o4c4W4K4?434'444333333333333t3h3\3P3D383,3 33222222222222x2l2`2T2H2<202$22 211111111111}1q1e1Y1M1A151)111000000000000v0j0^0R0F0:0.0"00 ////////////{/o/c/W/K/?/3/'///............s.g.[.O.D.8.,. ..------------x-l-`-T-H-<-0-$-- -,,,,,,,,,,,},q,e,Y,M,A,5,),,,++++++++++++v+j+^+R+F+:+.+"++ ************z*n*b*V*K*?*3*'***))))))))))))s)g)[)O)C)9).)#)) )((((((((((((x(l(`(T(H(<(0($(( ('''''''''''|'p'd'X'L'@'4'('''&&&&&&&&&&&&t&h&\&P&D&8&,& &&%%%%%%%%%%%%y%m%a%U%I%=%1%%%% %$$$$$$$$$$$~$r$f$Z$N$B$6$*$$$############w#k#_#S#G#;#/#### """"""""""""|"p"d"X"L"@"4"("""!!!!!!!!!!!!u!i!]!Q!E!9!-!!!! z n b V J > 2 &   ~rfZNB6*wk_SG<0$ |pdXL@4(th\PD8.# ymaUI=1% ~rfZNB6*vj^RG;/# {ocWK?4(th\QE9-! ynbVJ>2&~rfZNB6*vj^RF:." znbVJ>2&  0  0  0  0 0 0 0 0 0 0 0  0 I0 H0 G0 F0 E0 D0 C0 B0 A0 @0 ?0 >0 =0 <0 ;0 :0 90 80 70 60 50 40 30 20 10 00 /0 .0 -0 ,0 +0 *0 )0 (0 '0 &0 %0 $0 #0 "0 !0  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0  0  0  0  0  0 0 0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 0 0 0  0  0~  0}  0|  0{ 0z 0y 0x 0w 0v 0u 0t  0s 0r 0q 0p 0o 0n 0m  0l  0k  0j  0i  0h 0g 0f 0e 0d 0c 0b 0a  0` 0_ 0^ 0] 0\ 0[ 0Z 0Y 0X 0W 0V  0U  0T  0S  0R  0Q 0P 0O 0N 0M 0L 0K 0J  0I  0H 0G 0F 0E 0D 0C 0B 0A 0@ 0? 0> 0= 0< 0; 0: 09 08 07 06  05  04  03  02  01 00 0/ 0. 0- 0, 0+ 0*  0) 0( 0' 0& 0% 0$ 0# 0"  0!  0  0  0  0 0 0 0 0 0 0 0  0   0   0   0  0  0  0  0  0  0  0  0  ,0  +0  *0  )0  (0  '0  &0  %0  $0  #0  "/  !/  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /   /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /  /   / $/ #/ "/ !/  / / / / / / / / / / / / / / / / / / /  /  /  /  /  / / / / / / / /  / / / / / / / / / / / / / / / /  /  /  /  /  / / / / / / / /  / / / / / / / / / /  /  /  /  /  / / / /~ /} /| /{ /z  /y /x /w /v /u  /t  /s  /r  /q  /p /o /n /m /l /k /j /i  /h /g /f /e /d /c /b /a /` /_ /^ /]  /\  /[  /Z  /Y  /X /W /V /U /T /S /R /Q  /P  /O  /N  /M  /L  /K /J /I /H /G /F /E /D  /C F/B E/A D/@ C/? B/> A/= @/< ?/; >/: =/9   .= .< .; .: .9 .8 .7 .6  .5 $.4 #.3 ".2 !.1  .0 ./ .. .- ., .+ .* .) .( .' .& .% .$ .# ." .! . . .  .  .  .  .  . . . . . . . .  . . . . . . . . . . . . . . .  .  .  .  -  - - - - - - - -  -  - - - - - - - -  - - - - - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  - - - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  -~ -} -| -{ -z -y -x -w  -v  -u  -t  -s  -r -q -p -o -n -m -l -k  -j %-i $-h #-g "-f !-e  -d -c -b -a -` -_ -^ -] -\ -[ -Z -Y -X -W -V -U -T -S -R  -Q  -P  -O  -N  -M -L -K -J -I -H -G -F  -E  -D  -C  -B -A -@ -? -> -= -< -;  -: "-9 !-8  -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 -0 -/ -. -- -, -+ -* -) -( -' -& -%  -$  -#  -"  -!  - - - - - - - -  - - - - - - -  -  -  -  -  - - - - - - - -  - -  -  -  -  -  , , , , , , , ,  , , , , , , ,  ,  ,  ,  ,  , , , , , , , ,  , , ,  ,  ,  ,  ,  , , , , , , , ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,   ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,   ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,   ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,   ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,~  ,}  ,|  ,{  ,z  ,y  ,x  ,w  ,v  ,u  ,t  ,s  ,r  ,q  ,p  ,o  ,n  ,m  ,l  ,k  ,j  ,i  ,h  ,g   ,f ,e ,d ,c ,b ,a  ,`  ,_  ,^  ,]  ,\ ,[ ,Z ,Y ,X ,W ,V ,U  ,T ,S ,R ,Q ,P ,O ,N ,M ,L ,K  ,J  ,I  ,H  ,G  ,F ,E ,D ,C ,B ,A ,@ ,?  ,> *,= ),< (,; ',: &,9 %,8 $,7 #,6 ",5 !,4  ,3 ,2 ,1 ,0 ,/ ,. ,- ,, ,+ ,* ,) ,( ,' ,& ,% ,$ ,# ," ,!  ,  ,  ,  ,  , , , , , , , ,  , ,  ,  ,  ,  ,  , , , , , , , ,  , , , , , , , + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  + + + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  + + + + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  +  +  +  +  +   +   +   +   +   +  +  +  +  +  +  +  +  + + + + + + + + + + + + + + + + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  + + + + + + + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  + "+ !+  + + + + + + + + +~ +} +| +{ +z +y +x +w +v +u +t  +s  +r  +q  +p  +o +n +m +l +k +j +i +h  +g  +f +e +d +c +b +a +` +_ +^ +] +\ +[ +Z +Y +X +W +V +U +T  +S  +R  +Q  +P  +O +N +M +L +K +J +I +H  +G +F +E +D +C +B +A +@ +? +> += +< +; +: +9 +8 +7 +6 +5  +4  +3  +2  +1  +0 +/ +. +- +, ++ +* +)  +( +' +& +% +$ +# +" +! + + + + + + + + + + +  +  +  +  +  + + + + + + + +  +  + + + + + + + + + * * * * * * * * * *  *  *  *  *  * * * * * * * *  * * * * * * *  *  *  *  *  * * * * * * * *  * * * * * * * * * * * * * * * * * *  *  *  *  *  * * * * * * * *  * * * * * * * *  * * * * * * *  *  *  *  *  * * * * * * * *  * * * * *  *  *  *  *  * * * * * * * *  * * * * * * * * * * * * * * *~  *}  *|  *{  *z  *y *x *w *v *u *t *s *r  *q +*p **o )*n (*m '*l &*k %*j $*i #*h "*g !*f  *e *d *c *b *a *` *_ *^ *] *\ *[ *Z *Y *X *W *V *U *T *S  *R  *Q  *P  *O  *N *M *L *K *J *I *H *G  *F *E *D *C *B *A *@ *? *> *= *< *; *: *9 *8 *7 *6  *5  *4  *3  *2  *1 *0 */ *. *- *, *+ **  *) *( *' *& *%  *$  *#  *"  *!  * * * * * * * *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *   *  (*  '*  &*  %*  $*  #*  "*  !*  *  *  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )   )  /)  .)  -)  ,)  +)  *)  ))  ()  ')  &)  %)  $)  #)  ")  !)  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )   )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )   )  ,)  +)  *)  ))  ()  ')  &)  %)  $)  #)  ")  !)  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )  )~  )}  )|  ){  )z   )y ()x ')w &)v %)u $)t #)s ")r !)q  )p )o )n )m )l )k )j )i )h )g )f )e )d )c )b )a )` )_ )^  )]  )\  )[  )Z  )Y )X )W )V )U )T )S )R  )Q ()P ')O &)N %)M $)L #)K ")J !)I  )H )G )F )E )D )C )B )A )@ )? )> )= )< ); ): )9 )8 )7 )6  )5  )4  )3  )2  )1 )0 )/ ). )- ), )+ )*  )) Q)( P)' O)& N)% M)$ L)# K)" J)! I) H) G) F) E) D) C) B) A) @) ?) >) =) <) ;) :) 9) 8) 7) 6) 5) 4) 3) 2) 1) 0) /) .) -) ,) +) *) )) (( '( &( %( $( #( "( !(  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( ( (  ( +( *( )( (( '( &( %( $( #( "( !(  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( ( ( (  ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( ( (  (  (  (  (  ( ( ( ( ( (~ (} (|  ({ 7(z 6(y 5(x 4(w 3(v 2(u 1(t 0(s /(r .(q -(p ,(o +(n *(m )(l ((k '(j &(i %(h $(g #(f "(e !(d  (c (b (a (` (_ (^ (] (\ ([ (Z (Y (X (W (V (U (T (S (R (Q  (P  (O  (N  (M  (L (K (J (I (H (G (F (E  (D  6(C  5(B  4(A  3(@  2(?  1(>  0(=  /(<  .(;  -(:  ,(9  +(8  *(7  )(6  ((5  '(4  &(3  %(2  $(1  #(0  "(/  !(.   (-  (,  (+  (*  ()  ((  ('  (&  (%  ($  (#  ("  (!  (  (  (  (  (  (   (   (   (   (   (  (  (  (  (  (  (  (  ( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x( x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' x%' x$' x#' x"' x!' x ' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' x' x' x' x' x' x' x' x ' x ' x ' x ' x ' x' x' x' x' x' x' x'  x' 0k}qeYMA5)~~~~~~~~~~~~u~i~]~Q~E~9~-~!~~ }}}}}}}}}}}}z}n}b}V}J}>}2}&}}}|||||||||||~|r|f|Z|N|B|6|*|||{{{{{{{{{{{{w{k{_{S{G{;{/{#{{ zzzzzzzzzzzz{zozdzXzLz@z4z(zzzyyyyyyyyyyyytyhy\yPyDy8y,y yyxxxxxxxxxxxxxxlx`xTxHx_2_&___^^^^^^^^^^^~^r^f^Z^N^B^6^*^^^]]]]]]]]]]]]w]k]_]S]G];]/]#]] \\\\\\\\\\\\|\p\d\X\L\@\4\(\\\[[[[[[[[[[[[u[i[][Q[E[9[-["[[ ZZZZZZZZZZZZzZnZbZVZJZ>Z2Z&ZZZYYYYYYYYYYYYsYgY[YOYCY7Y+YYYXXXXXXXXXXXXwXlX`XTXHXU2U&UUUTTTTTTTTTTTTsTgT[TOTCT7T+TTTSSSSSSSSSSSSxSlS`STSHSA2A&AAA@@@@@@@@@@@@s@g@[@O@C@7@+@@@????????????x?l?`?T?H?>>>>>>>>>>|>p>d>X>L>@>4>(>>>============u=i=]=Q=E=9=-=#== =<<<<<<<<<<<*2*&***))))))))))))s)g)[)O)D)8),) ))((((((((((((x(l(`(T(H(=(1(%(( ('''''''''''}'q'e'Y'M'A'6'*'''&&&&&&&&&&&&v&j&^&R&F&:&.&"&& %%%%%%%%%%%%{%o%c%X%L%@%4%(%%%$$$$$$$$$$$$t$h$\$P$D$8$,$ $$############y#m#a#U#I#=#1#%## #"""""""""""}"r"f"Z"N"B"6"*"""!!!!!!!!!!!!w!k!_!S!G!;!/!#!! ! | q e Y M A 5 )   wk_SG;/# |pdXL@4(ui]QE9." {ocWK?3'th\PD8-! ymaUI=1%~rfZNB7+ymaUI=2&~rfZNB6*xl`TH<0$ ~rfZNB6*wk_SG;/$ }qeYMA6*wk @: @: @: @: @: @:  @: ? : ? : ? : ?: ?9 ?9 ?9 ?9 ?9 ?9  ?9 > 9 > 9 > 9 > 9 >9 >9 >9 >9 >9 >9 >9  >9 =9 =9 =9 =9 =9 =9 =9  =9 < 9 < 9 < 9 < 9 <9 <9 <9 <9 <9 <9 <9  <9 ;9 ;9 ;9 ;9 ; 9 ; 9 ; 9 ; 9 ; 9 ;9 ;9 ;9 ;9 ;9 ;9 ;9  ;9 : 9 : 9 : 9 :9 :9 :9 :9 :9 :9 :9  :9 9 9 9 9 9 9 99 99 99 99 99 99 99  99 8 9 8 9 8 9 8 9 8 9 89 89 89 89 89 89 89  89 79 79 79 79 79 79 79 79 79 79 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 79 79 79 79 79 79 79  79 69 69 69 69 69 69  69 59 59 59 59 59  59 4 9 49 49~ 49} 49| 49{ 49z 49y  49x 39w 39v 39u 39t 39s 39r 3 9q 3 9p 3 9o 3 9n 3 9m 39l 39k 39j 39i 39h 39g 39f  39e 29d 29c 29b 29a 29` 29_ 29^ 29] 29\ 29[ 2 9Z 2 9Y 2 9X 2 9W 2 9V 29U 29T 29S 29R 29Q 29P 29O  29N 19M 19L 19K 19J 19I 19H 19G 1 9F 1 9E 1 9D 1 9C 1 9B 19A 19@ 19? 19> 19= 19< 19;  19: 099 0 98 0 97 0 96 0 95 0 94 093 092 091 090 09/ 09. 09-  09, / 9+ /9* /9) /9( /9' /9& /9% /9$  /9# . 9" . 9! . 9 .9 .9 .9 .9 .9 .9 .9  .9 -9 -9 -9 -9 - 9 - 9 - 9 - 9 - 9 -9 -9 -9 -9 -9 -9 -9  -9 ,9 ,9 ,9 ,9 ,9 ,9 ,9 ,8 ,8 ,8 ,8 ,8 ,8 , 8 , 8 , 8 , 8 , 8 ,8 ,8 ,8 ,8 ,8 ,8 ,8  ,8 +8 +8 +8 +8  +8 * 8 * 8 * 8 *8 *8 *8 *8 *8 *8 *8  *8 ) 8 ) 8 ) 8 ) 8 ) 8 )8 )8 )8 )8 )8 )8 )8  )8 (8 (8 (8 (8 ( 8 ( 8 ( 8 ( 8 ( 8 (8 (8 (8 (8 (8 (8 (8  (8 ' 8 ' 8 ' 8 ' 8 ' 8 '8 '8 '8 '8 '8 '8 '8  '8 &8 &8 &8 &8 &8 &8 &8 &8 &8 & 8 & 8 & 8 & 8 & 8 &8 &8 &8 &8 &8 &8 &8  &8 %(8 %'8 %&8 %%8 %$8 %#8 %"8 %!8 % 8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 %8 % 8 % 8 % 8~ % 8} % 8| %8{ %8z %8y %8x %8w %8v %8u  %8t $ 8s $ 8r $ 8q $ 8p $8o $8n $8m $8l $8k $8j $8i  $8h #8g #8f #8e #8d #8c #8b #8a #8` #8_ #8^ #8] #8\ #8[ #8Z #8Y # 8X # 8W # 8V # 8U # 8T #8S #8R #8Q #8P #8O #8N #8M  #8L "8K "8J "8I "8H "8G "8F "8E "8D "8C " 8B " 8A " 8@ " 8? " 8> "8= "8< "8; "8: "89 "88 "87  "86 !85 !84 !83 !82 !81 !80 !8/ !8. !8- ! 8, ! 8+ ! 8* ! 8) ! 8( !8' !8& !8% !8$ !8# !8" !8!  !8  8  8  8  8  8  8  8  8  8  8   8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8  8  8  8  8  8 8 8 8 8 8 7 7  7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7 7  7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7 7 7 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7 7 7 7 7 7  7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7~  7}  7|  7{  7z  7y 7x 7w 7v 7u 7t 7s 7r  7q  7p 7o 7n 7m 7l 7k 7j 7i  7h 7g  7f  7e  7d  7c  7b 7a 7` 7_ 7^ 7] 7\ 7[  7Z 27Y 17X 07W /7V .7U -7T ,7S +7R *7Q )7P (7O '7N &7M %7L $7K #7J "7I !7H  7G 7F 7E 7D 7C 7B 7A 7@ 7? 7> 7= 7< 7; 7: 79 78 77 76 75  74  73  72  71  70 7/ 7. 7- 7, 7+ 7* 7)  7( 7' 7&  7%  7$  7#  7"  7! 7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  7 7 7 7 7 7 7 7  7 7 7 7 7  7 7 7 7 7 7 7  7  7  7  6  6  6   6  6  6  6  6  6  6  6   6  6  6  6  6  6  6   6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6   6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6  6   6  6 6 6 6 6 6 6 6  6 6 6 6 6  6  6  6  6  6 6 6 6 6 6 6 6  6  6  6 6 6 6 6 6 6 6  6  6  6  6  6 6 6 6 6 6 6 6  6 6 6 6 6 6 6 6  6 6 6 6 6 6 6 6  6  6  6  6  6 6 6 6 6 6~ 6} 6|  6{  6z  6y  6x  6w  6v  6u *6t *6s *6r *6q * 6p * 6o * 6n * 6m * 6l *6k *6j *6i *6h *6g *6f *6e  *6d )"6c )!6b ) 6a )6` )6_ )6^ )6] )6\ )6[ )6Z )6Y )6X )6W )6V )6U )6T )6S )6R )6Q )6P )6O ) 6N ) 6M ) 6L ) 6K ) 6J )6I )6H )6G )6F )6E )6D )6C  )6B (6A (6@ (6? (6> (6= (6< (6; (6: (69 (68 (67 ( 66 ( 65 ( 64 ( 63 ( 62 (61 (60 (6/ (6. (6- (6, (6+  (6* '6) '6( '6' '6& '6% '6$ '6# '6" '6! '6 '6 '6 '6 '6 '6 '6 '6 ' 6 ' 6 ' 6 ' 6 ' 6 '6 '6 '6 '6 '6 '6 '6  '6 &)6 &(6 &'6 &&6 &%6 &$6  &"6 &!6 & 6 &6 &6 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 & 5 & 5 & 5 & 5 & 5 &5 &5 &5 &5 &5 &5 &5  &5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 % 5 % 5 % 5 % 5 % 5 %5 %5 %5 %5 %5 %5 %5  %5 $!5 $ 5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $ 5 $ 5 $ 5 $ 5 $ 5 $5 $5 $5 $5 $5 $5 $5  $5 #5 #5 #5 # 5 # 5 # 5 # 5 # 5 #5 #5 #5 #5 #5 #5 #5  #5 "%5 "$5 "#5 ""5 "!5 " 5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 "5 " 5 " 5 " 5 " 5~ " 5} "5| "5{ "5z "5y "5x "5w "5v  "5u !!5t ! 5s !5r !5q !5p !5o !5n !5m !5l !5k !5j !5i !5h !5g !5f !5e !5d !5c !5b !5a ! 5` ! 5_ ! 5^ ! 5] ! 5\ !5[ !5Z !5Y !5X !5W !5V !5U  !5T  5S  5R  5Q  5P  5O  5N  5M  5L  5K  5J  5I  5H  5G  5F  5E  5D  5C  5B  5A  5@  5?   5> (5= '5< &5; %5: $59 #58 "57 !56  55 54 53 52 51 50 5/ 5. 5- 5, 5+ 5* 5) 5( 5' 5& 5% 5$ 5#  5"  5!  5  5  5 5 5 5 5 5 5 5  5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5  5  5  5  5  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4~ 4} 4| 4{ 4z  4y  4x  4w  4v  4u 4t 4s 4r 4q 4p 4o 4n  4m 4l 4k 4j 4i 4h 4g 4f 4e 4d 4c 4b 4a 4` 4_ 4^ 4] 4\  4[  4Z  4Y  4X  4W 4V 4U 4T 4S 4R 4Q 4P  4O "4N !4M  4L 4K 4J 4I 4H 4G 4F 4E 4D 4C 4B 4A 4@ 4? 4> 4= 4< 4; 4:  49  48  47  46  45 44 43 42 41 40 4/ 4.  4- 4, 4+ 4* 4) 4( 4' 4& 4% 4$ 4# 4" 4! 4 4 4 4  4  4  4  4  4 4 4 4 4 4 4 4  4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3 3 3 3 3 3 3 3 3  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3 3 3 3  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3 3 3 3 3 3 3 3 3 3  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3 #3 "3 !3  3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3 3 3 3 3 3 3 3 3 3  3  3  3  3  3 3 3 3 3 3 3 3  3  3~  3}  3|  3{  3z  3y  3x  3w  3v  3u  3t  3s  3r  3q  3p  3o  3n  3m  3l  3k  3j  3i  3h  3g  3f  3e  3d   3c  3b  3a  3`  3_  3^  3]  3\  3[  3Z  3Y  3X  3W  3V  3U  3T  3S  3R  3Q  3P  3O  3N  3M  3L  3K   3J  3I  3H  3G  3F  3E  3D  3C  3B  3A  3@  3?  3>  3=  3<  3;  3:  39  38  37   36  35  34  33  32  31  30  3/  3.  3-  3,  3+  3*  3)  3(  3'  3&  3%  3$  3#  3"  3!   3  #3  "3  !3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  3  2  2   2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 2~ 2} 2| 2{ 2z 2y 2x 2w  2v  2u  2t  2s  2r 2q 2p 2o 2n 2m 2l 2k  2j  2i  2h  2g  2f  2e 2d 2c 2b 2a 2` 2_ 2^  2]  2\  2[  2Z  2Y  2X  2W  2V  2U  2T   2S   2R   2Q   2P   2O  2N  2M  2L  2K  2J  2I  2H  2G  2F  2E   2D  2C  2B  2A  2@  2?  2>  2=  2<  2;  2:  29  28  27  26  25  24  23  22  21  20  2/  2.  2-  2,  2+  2*  2)  2(  2'  2&  2%   2$ 2# 2" 2! 2  2  2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2  2  2 2 2 2 2 2 2 2  2 2  2  2  2  2  2 2 2 2 1 1 1 1  1 1  1  1  1  1  1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 1 1 1  1  1  1  1  1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 1  1  1  1  1  1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1  1  1  1  1  1 1 1 1 1 1 1 1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1   1   1   1   1   1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1   1  /1  .1  -1~  ,1}  +1|  *1{  )1z  (1y  '1x  &1w  %1v  $1u  #1t  "1s  !1r  1q  1p  1o  1n  1m  1l  1k  1j  1i  1h  1g  1f  1e  1d  1c  1b  1a  1`  1_  1^  1]  1\  1[  1Z  1Y  1X  1W  1V  1U  1T  1S   1R  $1Q  #1P  "1O  !1N  1M  1L  1K  1J  1I  1H  1G  1F  1E  1D  1C  1B  1A  1@  1?  1>  1=  1<  1;  1:  19  18  17  16  15  14  13  12  11  10  1/   1.  '1-  &1,  %1+  $1*  #1)  "1(  !1'  1&  1%  1$  1#  1"  1!  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1  1   1  &1  %1  $1  #1  "1  !1  1  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0  0   0 0 0 0 0 0 @: ;}qeYMB6*~~~~~~~~~~~~v~j~^~S~G~;~/~#~~ ~}}}}}}}}}}}|}p}d}X}L}@}4}(}}}||||||||||||t|h|]|Q|E|9|-|!|| {{{{{{{{{{{{y{m{a{U{I{={1{%{{ {zzzzzzzzzzz~zszgz[zOzCz7z+zzzyyyyyyyyyyyywyky_yTyHyv2v&vvvuuuuuuuuuuuutuhu\uPuDu8u,u uuttttttttttttytmtatUtIt=t1t%tttsssssssssss~srsfsZsNsBs6s*sssrrrrrrrrrrrrvrjr^rRrFr:r.r"rr qqqqqqqqqqqqzqnqbqVqJq>q2q&qqqppppppppppppspgp[pOpCp7p+pppooooooooooooxolo`oToHoZ2Z&ZZZYYYYYYYYYYY~YrYfYZYNYBY6Y*YYYXXXXXXXXXXXXwXkX_XSXGX;X/X#XX WWWWWWWWWWWW{WoWcWWWKW?W3W'WWWVVVVVVVVVVVVtVhV\VPVDV8V,V VV UUUUUUUUUUUUyUmUaUUUIU=U1U%UU UTTTTTTTTTTT~TrTfTZTOTCT7T+TTTSSSSSSSSSSSSxSlSaSUSIS=S1S%SS SRRRRRRRRRRRRsRgR[RORCR7R+RRRQQQQQQQQQQQQxQlQ`QTQHQH1H$HH GGGGGGGGGGG{GnGaGTGGG:G-G GGFFFFFFFFFFFFxFlF`FTFIF=F1F%FF FEEEEEEEEEEEEsEgE[EPEDE8E,E EE DDDDDDDDDDDDxDkD^DQDED8D+DDDCCCCCCCCCCCwCjC]CQCDC7C*CCCBBBBBBBBBBBtBhB[BNBBB5B(BBBAAAAAAAAAAAsAfAYALA?A2A%AA @@@@@@@@@@@}@p@c@V@I@<@/@"@@???????????z?m?`?S?G?:?-? ??>>>>>>>>>>>x>k>^>Q>D>7>*>>>===========u=h=[=N=A=4='== =<<<<<<<<<<525&55544444444444~4r4f4Z4O4C474+444333333333333w3k3_3S3G3;3/3#33 222222222222|2p2d2X2L2@242(222111111111111t1i1]1Q1E191-1!11 000000000000y0m0a0V0J0>020&000///////////~/r/f/Z/N/B/6/*///............w.k._.S.G.;./.#.. ------------{-p-d-X-L-@-4-(---,,,,,,,,,,,,t,h,\,P,D,8,,, ,,++++++++++++y+m+a+U+I+=+1+%++ +***********~*r*f*Z*N*B*6*****))))))))))))v)k)_)S)G);)/)#)) (((((((((((({(o(c(W(K(?(3('(((''''''''''''t'h'\'P'D'8',' ''&&&&&&&&&&&&y&m&a&U&I&=&1&%&& &%%%%%%%%%%%~%r%f%Z%N%B%6%*%%%$$$$$$$$$$$$v$j$^$R$F$:$.$"$$ ############{#o#c#W#K#?#3#'###""""""""""""s"g"["P"D"8"," ""!!!!!!!!!!!!x!l!`!T!H!2&sg[OC7+wk_SG;/$ |pdXL@4(ui]QE9-! ymaUI>2&~rfZNB6*wk_SG; C" C! C  C  C  C  C  C C C C C C C C  C C C C C C C C C C C C C C C C  C  C  C  C  B B B B B B B B  B B B B B B B B B B B B B B B B  B  B  B  B  B B B B B B B B  B "B !B  B B B B B B B B B B B B B B B B B B B  B  B  B  B  B B B B B B B B  B #B "B !B  B B B B B B B B B B B B B B B B B B B  B  B  B  B  B B B B B B B B  B B B B B B B B B B B B B B B B B  B  B  B  B  B B B B~ B} B| B{ Bz  By Bx Bw Bv Bu Bt Bs Br Bq Bp Bo Bn Bm Bl Bk Bj Bi Bh Bg  Bf  Be  Bd  Bc  Bb Ba B` B_ B^ B] B\ B[  BZ BY BX BW BV BU BT BS BR BQ BP BO BN BM BL BK BJ BI  BH  BG  BF  BE  BD BC BB BA B@ B? B> B=  B< B; B: B9 B8 B7 B6 B5 B4 B3 B2 B1 B0 B/ B. B- B,  B+  B*  B)  B(  B' B& B% B$ B# B" B! B  B B B B B B B B B B B B  B  B  B  B  B B B B B B B B  B B B B B B B B A A A A A A A A  A  A  A  A  A A A A A A A A  A !A  A A A A A A A A A A A A A A A A A A A  A  A  A  A  A A A A A A A A  A !A  A A A A A A A A A A A A A A A A A A A  A  A  A  A  A A A A A A A A  A #A "A !A  A A A A A A A A A A A A A A A A A A A  A  A  A  A  A A A A A A A A  A  A  A  A  A  A  A  A  A~  A}  A|  A{  Az  Ay  Ax  Aw  Av  Au  At  As  Ar  Aq  Ap  Ao  An   Am  Al  Ak  Aj  Ai  Ah  Ag  Af  Ae  Ad  Ac  Ab  Aa  A`  A_  A^  A]  A\  A[  AZ  AY  AX  AW  AV  AU  AT  AS  AR   AQ  AP  AO  AN  AM  AL  AK  AJ  AI  AH  AG  AF  AE  AD  AC  AB  AA  A@  A?  A>  A=  A<  A;  A:  A9  A8  A7  A6  A5  A4  A3   A2  A1  A0  A/  A.  A-  A,  A+  A*  A)  A(  A'  A&  A%  A$  A#  A"  A!  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A   A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A  A   A $@ #@ "@ !@  @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @  @  @  @  @  @ @ @ @ @ @ @ @  @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @  @  @  @  @  @ @ @ @ @ @ @ @  @ #@ "@ !@  @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @  @  @  @  @  @ @ @ @ @ @ @ @  @ @ @ @ @ @ @ @ @ @ @  @  @  @  @  @ @ @ @ @ @ @ @  @ @ @ @ @ @ @ @ @ @~ @} @| @{ @z @y  @x  @w  @v  @u  @t @s @r @q @p @o @n @m  @l #@k "@j !@i  @h @g @f @e @d @c @b @a @` @_ @^ @] @\ @[ @Z @Y @X @W @V  @U  @T  @S  @R  @Q @P @O @N @M @L @K @J  @I @H @G @F @E @D @C @B @A @@  @?  @>  @=  @<  @; @: @9 @8 @7 @6 @5 @4  @3  !@2   @1  @0  @/  @.  @-  @,  @+  @*  @)  @(  @'  @&  @%  @$  @#  @"  @!  @  @   @   @   @   @   @  @  @  @  @  @  @  @  @ @ @ @ @ @  @  @ @ @ @ @ @ @ @  @ @  @  @  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ?  ?  ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ?  ?  ?  ?  ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ?~  ?}  ?|  ?{  ?z  ?y ?x ?w ?v ?u ?t ?s ?r  ?q ?p ?o ?n ?m ?l ?k ?j  ?i  ?h ?g ?f ?e ?d ?c ?b ?a  ?` ?_ ?^ ?] ?\ ?[ ?Z ?Y ?X ?W ?V ?U ?T ?S  ?R  ?Q  ?P  ?O  ?N ?M ?L ?K ?J ?I ?H ?G  ?F ?E ?D ?C ?B ?A ?@ ?? ?>  ?=  ?<  ?;  ?:  ?9 ?8 ?7 ?6 ?5 ?4 ?3 ?2  ?1 ?0 ?/  ?. ?- ?,  ?+ ?* ?) ?( ?' ?&  ?%  ?$  ?#  ?"  ?! ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ? ? ?  ? ? ? ? ? ?  ? > > > >  > ~> ~> ~> ~> ~>  ~> }> }> }> }>  }> |> |> |> |> |> |> |>  |> {> {> {>  {> z > z> z> z> z> z> z> z>  z> y> y> y> y> y> y> y>  y> x> x> x> x> x> x>  x> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w> w~> w}> w|> w{> wz> wy> wx> ww> wv> wu> wt> ws> wr> wq> wp> wo> wn> wm> wl> wk> wj> wi> wh> wg> wf> we> wd> wc>~ wb>} wa>| w`>{ w_>z w^>y w]>x w\>w w[>v wZ>u wY>t wX>s wW>r wV>q wU>p wT>o wS>n wR>m wQ>l wP>k wO>j wN>i wM>h wL>g wK>f wJ>e wI>d wH>c wG>b wF>a wE>` wD>_ wC>^ wB>] wA>\ w@>[ w?>Z w>>Y w=>X w<>W w;>V w:>U w9>T w8>S w7>R w6>Q w5>P w4>O w3>N w2>M w1>L w0>K w/>J w.>I w->H w,>G w+>F w*>E w)>D w(>C w'>B w&>A w%>@ w$>? w#>> w">= w!>< w >; w>: w>9 w>8 w>7 w>6 w>5 w>4 w>3 w>2 w>1 w>0 w>/ w>. w>- w>, w>+ w>* w>) w >( w >' w >& w >% w >$ w># w>" w>! w> w> w> w>  w> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v> v > v > v > v > v > v> v> v> v> v> v> v>  v= u=  u= t= t= t= t= t= t= t = t = t = t = t = t= t= t= t= t= t= t=  t= s= s= s= s= s= s = s = s = s = s = s= s= s= s= s= s= s=  s= r= r= r= r= r= r= r=  r= q = q= q= q= q= q= q= q=  q= p = p = p= p= p= p= p= p= p=  p= o = o = o= o= o= o= o= o= o=  o= n= n= n= n= n= n=  n= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m= m = m = m = m = m = m= m= m= m= m= m= m=  m= l = l = l = l = l = l= l= l= l= l= l= l=  l= k+= k*=~ k)=} k(=| k'={ k&=z k%=y k$=x k#=w k"=v k!=u k =t k=s k=r k=q k=p k=o k=n k=m k=l k=k k=j k=i k=h k=g k=f k=e k=d k=c k=b k =a k =` k =_ k =^ k =] k=\ k=[ k=Z k=Y k=X k=W k=V  k=U j0=T j/=S j.=R j-=Q j,=P j+=O j*=N j)=M j(=L j'=K j&=J j%=I j$=H j#=G j"=F j!=E j =D j=C j=B j=A j=@ j=? j=> j== j=< j=; j=: j=9 j=8 j=7 j=6 j=5 j=4 j=3 j=2 j =1 j =0 j =/ j =. j =- j=, j=+ j=* j=) j=( j=' j=&  j=% i-=$ i,=# i+=" i*=! i)= i(= i'= i&= i%= i$= i#= i"= i!= i = i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i= i = i = i = i = i = i< i< i< i< i< i< i<  i< h#< h"< h!< h < h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h< h < h < h < h < h < h< h< h< h< h< h< h<  h< g< g< g< g< g< g< g< g< g< g < g < g < g < g < g< g< g< g< g< g< g<  g< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f< f < f < f < f < f < f< f< f< f< f< f< f<  f< e< e< e< e< e< e< e<  e< d< d< d< d<  d< c < c< c< c< c< c< c< c<  c< b < b< b< b< b< b< b< b<  b< a < a < a < a < a< a<~ a<} a<| a<{ a \ <= \<< \<; \<: \<9 \<8 \<7 \<6  \<5 [<4 [<3 [<2 [ <1 [ <0 [ ;H N=;G N<;F N;;E N:;D N9;C N8;B N7;A N6;@ N5;? N4;> N3;= N2;< N1;; N0;: N/;9 N.;8 N-;7 N,;6 N+;5 N*;4 N);3 N(;2 N';1 N&;0 N%;/ N$;. N#;- N";, N!;+ N ;* N;) N;( N;' N;& N;% N;$ N;# N;" N;! N; N; N; N; N; N; N; N; N; N ; N ; N ; N ; N ; N; N; N; N; N; N; N;  N; M; M; M; M; M; M; M; M ; M ; M ; M ; M : M: M: M: M: M: M: M:  M: L : L : L : L : L: L: L: L: L: L: L:  L: K : K : K: K: K: K: K: K: K:  K: J: J: J: J: J: J: J: J: J: J: J : J : J : J : J : J: J: J: J: J: J: J:  J: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I: I : I : I : I : I : I: I: I: I: I: I: I:  I: H: H: H: H: H: H: H: H : H : H : H : H : H: H: H: H: H: H: H:  H: G: G: G: G: G: G: G: G: G: G: G: G : G : G : G : G : G: G: G: G: G: G: G:  G: F: F: F: F:~  F:} E$:| E#:{ E":z E!:y E :x E:w E:v E:u E:t E:s E:r E:q E:p E:o E:n E:m E:l E:k E:j E:i E:h E:g E:f E :e E :d E :c E :b E :a E:` E:_ E:^ E:] E:\ E:[ E:Z  E:Y D#:X D":W D!:V D :U D:T D:S D:R D:Q D:P D:O D:N D:M D:L D:K D:J D:I D:H D:G D:F D:E D:D D:C D :B D :A D :@ D :? D :> D:= D:< D:; D:: D:9 D:8 D:7  D:6 C:5 C:4 C:3 C:2 C:1 C:0  C:/ B:. B:- B:, B:+ B:* B:) B:( B :' B :& B :% B :$ B :# B:" B:! B: B: B: B: B:  B: A : A : A : A : A : A: A: A: A: A: A: A:  A: @ : C# 2p}qeYMA5)~~~~~~~~~~~~u~i~]~Q~E~9~.~"~~ }}}}}}}}}}}}z}n}b}V}J}>}2}&}}}||||||||||||s|g|[|O|C|7|+|||{{{{{{{{{{{{w{k{`{T{H{<{0{${{ {zzzzzzzzzzz|zpzdzXzLz@z4z(zzzyyyyyyyyyyyyyuyjy_yTyIy>y3y(yyyxxxxxxxxxxxxtxhx\xPxDx8x,x xxwwwwwwwwwwwwywmwawUwIw=w1w%ww wvvvvvvvvvvv~vrvfvZvNvBv6v+vvvuuuuuuuuuuuuwuku_uSuGup2p&pppooooooooooooxomoboWoLoAo6o+o oo nnnnnnnnnnnn}nqnenYnMnAn5n)nnnmmmmmmmmmmmmwmkm_mSmGm;m/m#mm llllllllllll|lpldlXlLl@l4l(lllkkkkkkkkkkkkvkjk^kRkFk:k.k"kk jjjjjjjjjjjj{jojcjWjKjAj6j+j jj iiiiiiiiiiiii{ipieiZiOiDi9i.i#ii ihhhhhhhhhhhhthhh\hPhDh8h,h hhggggggggggggygmgagUgIg=g1g%gg gfffffffffff~frfgf[fOfCf7f+fffeeeeeeeeeeeeweke_eSeGe;e/e#ee eddddddddddd|dpdedYdMdAd5d)dddccccccccccccucic]cQcEc:c.c"cc bbbbbbbbbbbbzbnbbbVbJb>b3b'bbbaaaaaaaaaaaasaga[aOaCa8a,a aa````````````x`l```T`H`<`0`$`` `___________}_q_e_Y_M_A_5_)___^^^^^^^^^^^^w^k^_^S^G^;^/^#^^ ]]]]]]]]]]]]|]p]d]X]L]@]4](]]]\\\\\\\\\\\\t\h\\\P\D\8\,\ \\ [[[[[[[[[[[[z[n[b[V[J[>[2[&[[[ZZZZZZZZZZZZsZgZ\ZPZDZ8Z,Z ZZ YYYYYYYYYYYYyYmYaYUYIY=Y1Y%YY YXXXXXXXXXXXXsXgX[XOXCX7X+XXXWWWWWWWWWWWWxWlW`WTWHWR2R&RRRQQQQQQQQQQQ~QrQfQZQNQBQ7Q+QQQPPPPPPPPPPPPwPkP_PSPGP;P/P#PP POOOOOOOOOOO|OpOdOXOLO@O4O(OOONNNNNNNNNNNNuNiN]NQNEN9N-N"NN MMMMMMMMMMMMzMnMbMVMJM>M3M'MMMLLLLLLLLLLLLsLgL[LOLCL7L+LLLKKKKKKKKKKKKxKlK`KTKIK=K1K%KK KJJJJJJJJJJJ~JrJfJZJNJBJ6J*JJJIIIIIIIIIIIIwIkI_ISIGI;I/I#II HHHHHHHHHHHH{HoHcHWHKH?H3H'HHHGGGGGGGGGGGGtGhG\GPGDG8G,G GGFFFFFFFFFFFFzFnFbFVFJF>F2F&FFFEEEEEEEEEEE~ErEfEZENEBE6E+EEEDDDDDDDDDDDDwDkD_DSDGD;D/D#DD CCCCCCCCCCCC|CpCdCXCLC@C4C(CCCBBBBBBBBBBBBuBiB]BQBEB9B-B!BB AAAAAAAAAAAAyAmAaAVAJA>A2A&AAA@@@@@@@@@@@~@r@f@Z@N@B@6@*@@@????????????w?k?_?S?G?;?/?#?? >>>>>>>>>>>>|>p>d>X>L>A>5>)>>>============v=j=^=R=F=:=.="== <<<<<<<<<<<<{323&333222222222222s2g2\2P2D282,2 22111111111111y1m1a1U1I1=111%11 100000000000~0r0f0[0O0C070+000////////////w/k/_/S/G/;/0/$// /...........|.p.d.X.L.@.4.(...-------------x-m-b-W-L-A-5-)---,,,,,,,,,,,,u,i,],Q,E,9,-,!,, ++++++++++++z+n+b+V+J+>+2+&+++***********~*r*f*[*O*C*7*+***))))))))))))w)k)_)S)G);)/)#)) ((((((((((((|(p(d(X(L(@(4(((((''''''''''''u'i']'Q'E'9'-'!'' &&&&&&&&&&&&y&m&a&U&I&=&1&%&&&%%%%%%%%%%%~%r%f%Z%N%B%6%*%%%$$$$$$$$$$$$w$k$_$S$G$;$/$#$$ ############{#p#d#X#L#@#4#(###""""""""""""t"h"\"P"D"9"-"!"" !!!!!!!!!!!!y!m!a!U!I!=!1!%!!! ~ r f Z N B 6 *   wk_SG;0$ |pdXL@4(ui]QE9-! znbVJ>2&sg[OC7+xl`TH<0$ }qeYMA5)vj^RF:." {ocWK?3'ti]QE9-! ymaUI=1% ~rfZNB6*vj^RF:.# |p ,LU ,LT ,LS ,LR ,LQ  ,LP , LO , LN ,LM ,LL ,LK ,LJ ,LI ,LH ,LG  ,LF ,(LE ,'LD ,&LC ,%LB ,$LA ,#L@ ,"L? ,!L> , L= ,L< ,L; ,L: ,L9 ,L8 ,L7 ,L6 ,L5 ,L4 ,L3 ,L2 ,L1 ,L0 ,L/ ,L. ,L- ,L, ,L+ , L* , L) , L( , L' , L& ,L% ,L$ ,L# ,L" ,L! ,L ,L  ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K ,K ,K ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K , K , K , K , K , K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K  ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K ,K , K , K , K , K~ , K} ,K| ,K{ ,Kz ,Ky ,Kx ,Kw ,Kv  ,Ku ,Kt ,Ks ,Kr ,Kq ,Kp ,Ko ,Kn ,Km ,Kl , Kk , Kj , Ki , Kh , Kg ,Kf ,Ke ,Kd ,Kc ,Kb ,Ka ,K`  ,K_ , K^ , K] , K\ , K[ , KZ , KY , KX , KW , KV , KU , KT , KS , KR , KQ , KP , KO , KN , KM , KL , KK , KJ , KI , KH , KG , KF , KE  , KD , KC , KB , KA , K@ , K? , K> , K= , K< , K; , K: , K9 , K8 , K7 , K6 , K5 , K4  , K3 , K2 , K1 , K0 , K/ , K. , K- , K, , K+ , K* , K) , K( , K' , K& , K% , K$ , K# , K" , K! , K , K , K , K  , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K , K  , K , K , K , K , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J , J  , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J , J , J , J , J , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J  ,J ,"J ,!J , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J , J , J , J , J , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J  ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J , J , J , J , J , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J  ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J , J , J , J~ , J} , J| ,J{ ,Jz ,Jy ,Jx ,Jw ,Jv ,Ju  ,Jt ,Js ,Jr ,Jq ,Jp ,Jo ,Jn ,Jm ,Jl ,Jk ,Jj ,Ji ,Jh ,Jg ,Jf ,Je ,Jd ,Jc ,Jb , Ja , J` , J_ , J^ , J] ,J\ ,J[ ,JZ ,JY ,JX ,JW ,JV  ,JU ,JT ,JS ,JR ,JQ ,JP ,JO ,JN ,JM ,JL ,JK ,JJ ,JI , JH , JG , JF , JE , JD ,JC ,JB ,JA ,J@ ,J? ,J> ,J=  ,J< ,%J; ,$J: ,#J9 ,"J8 ,!J7 , J6 ,J5 ,J4 ,J3 ,J2 ,J1 ,J0 ,J/ ,J. ,J- ,J, ,J+ ,J* ,J) ,J( ,J' ,J& ,J% ,J$ , J# , J" , J! , J , J ,J ,J ,J ,J ,J ,J ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  , J  , J  , J  , J  , J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J  ,J "BJ "BJ "BJ "BJ "BI "BI "BI "BI "BI "BI "BI "B I "B I "B I "B I "B I "BI "BI "BI "BI "BI "BI "BI  "BI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI "A I "A I "A I "A I "A I "AI "AI "AI "AI "AI "AI "AI  "AI "@ I "@ I "@ I "@ I "@I "@I "@I "@I "@I "@I "@I  "@I "?I "?I "?I "?I "?I "?I "? I "? I "? I "? I "? I "?I "?I "?I "?I "?I "?I "?I  "?I "> I "> I "> I "> I ">I ">I ">I ">I ">I ">I ">I  ">I "= I "= I "= I "=I "=I "=I "=I "=I "=I "=I  "=I "<I "<I "<I "<I "<I "<I "<I "<I "<I "< I "< I "< I "< I "< I "<I "<I "<I "<I "<I "<I "<I  " "7I= "7I< "7I; "7I: "7I9 "7I8 "7I7  "7I6 "6I5 "6I4 "6I3 "6I2 "6 I1 "6 I0 "6 I/ "6 I. "6 I- "6I, "6I+ "6I* "6I) "6I( "6I' "6I&  "6I% "5 I$ "5 I# "5 I" "5 I! "5I "5I "5I "5I "5I "5I "5I  "5I "4I "4I "4 I "4 I "4 I "4 I "4 I "4I "4I "4I "4I "4I "4I "4I  "4I "3I "3I "3I "3I "3I "3I "3I "3I "3I "3I "3 H "3 H "3 H "3 H "3 H "3H "3H "3H "3H "3H "3H "3H  "3H "2 H "2 H "2 H "2H "2H "2H "2H "2H "2H "2H  "2H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1 H "1 H "1 H "1 H "1 H "1H "1H "1H "1H "1H "1H "1H  "1H "0H "0H "0H "0H "0H "0H "0H "0H "0H "0 H "0 H "0 H "0 H "0 H "0H "0H "0H "0H "0H "0H "0H  "0H "/H "/H "/ H "/ H "/ H "/ H "/ H "/H "/H "/H "/H "/H "/H "/H  "/H ". H ". H ". H ". H ". H ".H ".H ".H ".H ".H ".H ".H  ".H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "- H "- H "- H "- H "- H "-H "-H "-H "-H "-H "-H "-H  "-H ",H ",H ",H ",H ",H~ ",H} ",H| ",H{ ",Hz ",Hy ",Hx ",Hw ",Hv ",Hu ",Ht ", Hs ", Hr ", Hq ", Hp ", Ho ",Hn ",Hm ",Hl ",Hk ",Hj ",Hi ",Hh  ",Hg "+Hf "+He "+Hd "+Hc "+Hb "+Ha "+H` "+H_ "+H^ "+H] "+H\ "+H[ "+HZ "+HY "+HX "+ HW "+ HV "+ HU "+ HT "+ HS "+HR "+HQ "+HP "+HO "+HN "+HM "+HL  "+HK "*HJ "*HI "*HH "*HG "*HF "*HE "*HD "*HC "*HB "*HA "*H@ "*H? "* H> "* H= "* H< "* H; "* H: "*H9 "*H8 "*H7 "*H6 "*H5 "*H4 "*H3  "*H2 ")H1 ")H0 ")H/ ")H. ")H- ")H, ")H+ ")H* ")H) ")H( ")H' ")H& ")H% ")H$ ")H# ")H" ") H! ") H ") H ") H ") H ")H ")H ")H ")H ")H ")H ")H  ")H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "(H "( H "( H "( H "( G "( G "(G "(G "(G "(G "(G "(G "(G  "(G "'G "'G "'G "'G "'G "'G "'G  "'G "&G "&G "&G "&G "&G "&G "&G "&G "&G "& G "& G "& G "& G "& G "&G "&G "&G "&G "&G "&G "&G  "&G "%&G "%%G "%$G "%#G "%"G "%!G "% G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "% G "% G "% G "% G "% G "%G "%G "%G "%G "%G "%G "%G  "%G "$G "$G "$G "$G "$G "$G "$G "$G "$G "$ G "$ G "$ G "$ G "$ G "$G "$G "$G "$G "$G "$G "$G  "$G "# G "# G "#G "#G "#G "#G "#G "#G "#G  "#G ""G ""G ""G ""G "" G "" G "" G "" G "" G ""G ""G ""G ""G ""G ""G ""G  ""G "!G "!G "!G~ "!G} "!G| "!G{ "!Gz "!Gy "!Gx "!Gw "!Gv "! Gu "! Gt "! Gs "! Gr "! Gq "!Gp "!Go "!Gn "!Gm "!Gl "!Gk "!Gj  "!Gi " Gh " Gg " Gf " Ge " Gd " Gc " Gb " Ga " G` " G_ " G^ " G] " G\ " G[ " GZ " GY " GX " GW " GV  " GU " GT "GS "GR "GQ "GP "GO "GN "GM  "GL "!GK " GJ "GI "GH "GG "GF "GE "GD "GC "GB "GA "G@ "G? "G> "G= "G< "G; "G: "G9 "G8 " G7 " G6 " G5 " G4 " G3 "G2 "G1 "G0 "G/ "G. "G- "G,  "G+ "G* "G) "G( "G' "G& "G% "G$ "G# "G" "G! "G " G " G " G " G " G "G "G "G "G "G "G "G  "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G "G " G " G " G " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F "F "F "F "F "F "F "F "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F "F "F "F "F "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F "F "F "F "F " F " F " F " F~ " F} "F| "F{ "Fz "Fy "Fx "Fw "Fv  "Fu "Ft "Fs "Fr "Fq "Fp  "Fo "Fn "Fm "Fl "Fk "Fj "Fi "Fh "Fg "Ff "Fe "Fd "Fc " Fb " Fa " F` " F_ " F^ "F] "F\ "F[ "FZ "FY "FX "FW  "FV "FU "FT "FS "FR "FQ "FP  "FO "FN " FM " FL " FK " FJ " FI "FH "FG "FF "FE "FD "FC "FB  "FA "F@ " F? " F> " F= " F< " F; "F: "F9 "F8 "F7 "F6 "F5 "F4  "F3 " F2 "F1 "F0 "F/ "F. "F- "F, "F+  "F* " F) "F( "F' "F& "F% "F$ "F# "F" "F! "F "F "F "F "F "F "F "F "F "F " F " F " F " F " F "F "F "F "F "F "F "F  "F " F " F " F " F " F " F " F " F " F " F " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E  " E " E " E " E " E " E  " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E  " E " "E " !E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E  " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E " E  " E "E "E "E "E "E "E "E "E "E " E " E " E " E " E "E "E "E "E "E "E "E  "E "E "E "E "E "E "E "E "E "E "E "E "E " E " E " E " E " E "E "E~ "E} "E| "E{ "Ez "Ey  "Ex " Ew " Ev " Eu " Et " Es "Er "Eq "Ep "Eo "En "Em "El  "Ek "Ej "Ei "Eh "Eg "Ef "Ee "Ed "Ec "Eb "Ea "E` "E_ "E^ "E] "E\ "E[ "EZ " EY " EX " EW " EV " EU "ET "ES "ER "EQ "EP "EO "EN  "EM "EL "EK "EJ "EI "EH  "EG "EF "EE "ED "EC "EB "EA "E@ "E? "E> "E= "E< "E; "E: " E9 " E8 " E7 " E6 " E5 "E4 "E3 "E2 "E1 "E0 "E/ "E.  "E- "E, "E+ "E* "E) "E( "E' "E& "E% "E$ " E# " E" " E! " E " E "E "E "E "E "E "E "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  "E  " E  " E  " E  " E  " E  "D  "D  "D  "D  "D  "D  "D  "D D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D D D D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D D D D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D  D  D  D D D D D D D D  D D D D D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D  D  D  D  D   D   D   D   D   D  D  D  D  D  D  D  D  D  D  D  D  D  D~  D}  D|  D{  Dz  Dy  Dx  Dw  Dv   Du  Dt  Ds  Dr  Dq  Dp  Do  Dn  Dm  Dl   Dk  Dj  Di  Dh  Dg  Df  De  Dd  Dc  Db  Da  D`  D_  D^  D]  D\  D[  DZ  DY  DX   DW  DV  DU  DT  DS  DR  DQ  DP  DO  DN  DM  DL  DK  DJ  DI  DH  DG  DF   DE DD DC DB DA  D@  D?  D>  D=  D< D; D: D9 D8 D7 D6 D5  D4 D3 D2 D1 D0 D/ D. D- D, D+ D* D) D( D' D& D% D$  D#  D"  D!  D  D D D D D D D D  D  D  D  D  D D D D D D D D  D D D D D D D D  D  D  D  D  C C C C C C C C  C C C C  C  C  C  C  C C C C C C C C  C C C C C C C C C C  C  C  C  C  C C C C C C C C  C C C C C C C C C C C C C C  C  C  C  C  C C C C C C C C  C  C  C  C  C  C   C   C   C   C   C  C  C  C  C  C  C  C  C C C C C C C C C C C C C C C C C C C  C  C  C  C  C C C C C C C C  C !C  C C C C C C C~ C} C| C{ Cz Cy Cx Cw Cv Cu Ct Cs Cr  Cq  Cp  Co  Cn  Cm Cl Ck Cj Ci Ch Cg Cf  Ce Cd Cc Cb Ca C` C_ C^ C] C\ C[ CZ CY CX CW  CV  CU  CT  CS  CR CQ CP CO CN CM CL CK  CJ CI CH CG CF CE CD CC CB CA C@ C? C> C= C< C;  C:  C9  C8  C7  C6 C5 C4 C3 C2 C1 C0 C/  C. C- C, C+ C* C) C( C' C& C% ,LV /h|pdXL@4(~~~~~~~~~~~~u~i~]~Q~E~9~-~!~~ }}}}}}}}}}}}y}m}b}V}J}>}2}&}}}|||||||||||~|r|f|[|O|C|7|+|||{{{{{{{{{{{{x{l{`{T{H{<{0{${{ {zzzzzzzzzzz|zpzdzXzLz@z4z(zzzyyyyyyyyyyyyuyiy]yQyEy9y-y!yy xxxxxxxxxxxxzxnxbxVxJx>x2x&xxxwwwwwwwwwww~wrwfwZwNwBw6w*wwwvvvvvvvvvvvvwvkv_vSvGv;v/v#vv uuuuuuuuuuuu{uoucuWuKu?u3u'uuuttttttttttttttht\tPtDt8t,t ttssssssssssssysmsasUsIs=s1s%ss srrrrrrrrrrr~rrrfrZrNrBr6r*rrrqqqqqqqqqqqqwqkq_qSqGq;q/q#qq pppppppppppp{popdpXpLp@p4p(pppooooooooooootoio]oQoEo9o-o!oo nnnnnnnnnnnnynmnanUnIn=n1n%nnnmmmmmmmmmmm~mrmfmZmNmCm7m+mmmllllllllllllxlll`lTlHl_2_&___^^^^^^^^^^^~^r^f^Z^N^B^6^*^^^]]]]]]]]]]]]w]k]_]S]G];]/]#]] \\\\\\\\\\\\{\o\c\W\K\?\3\'\\\[[[[[[[[[[[[[v[k[`[U[J[?[4[)[[[ZZZZZZZZZZZZwZkZ_ZSZGZ;Z/Z#ZZ ZYYYYYYYYYYY|YpYdYXYLY@Y4Y(YYYXXXXXXXXXXXXtXhX\XPXDX8X,X XXWWWWWWWWWWWWxWlW`WTWHWN2N&NNNMMMMMMMMMMMMsMgM[MOMCM7M+M MMLLLLLLLLLLLLxLlL`LTLHLD2D'DDDCCCCCCCCCCCCsCgC[COCCC7C+CCCBBBBBBBBBBBBxBlB`BTBHB?2?&???>>>>>>>>>>>>s>g>[>O>C>7>+>>>============w=k=_=S=G=;=/=#== =<<<<<<<<<<<|020&000///////////~/r/f/Z/N/B/6/*///............w.k._.S.G.;./.#.. ------------{-o-c-X-L-@-4-(---,,,,,,,,,,,,t,h,\,P,D,8,,, ,,++++++++++++y+m+a+U+I+=+2+&+++***********~*r*f*Z*N*B*6*****))))))))))))v)k)_)S)G);)/)#)) (((((((((((({(o(c(W(K(?(3('(((''''''''''''t'h'\'P'D'8',' '' &&&&&&&&&&&&y&m&a&U&I&=&1&%&& &%%%%%%%%%%%~%r%f%Z%N%B%6%*%%%$$$$$$$$$$$$v$j$^$R$F$:$.$"$$ ############z#n#c#W#K#?#3#'###""""""""""""s"g"["O"C"7"," ""!!!!!!!!!!!!x!l!`!T!H!=!1!%!! ! } q e Y M A 5 )   vj^RF:." {ocWK?3'sg\PD8, xl`TH=1% }qeYMA5*vj^RF:." }rg\QF;0%}qeYMA5)ui]QE9-! ymaVJ>2&~rfZNB6*wk_SG;/# {ocWK?4(th TU TU TU TU TU T U T U T U~ T U} T U| TU{ TUz TUy TUx TUw TUv TUu  TUt T%Us T$Ur T#Uq T"Up T!Uo T Un TUm TUl TUk TUj TUi TUh TUg TUf TUe TUd TUc TUb TUa TU` TU_ TU^ TU] TU\ T U[ T UZ T UY T UX T UW TUV TUU TUT TUS TUR TUQ TUP  TUO TUN TUM TUL TUK TUJ TUI TUH TUG TUF TUE TUD TUC TUB TUA TU@ TU? TU> T U= T U< T U; T U: T U9 TU8 TU7 TU6 TU5 TU4 TU3 TU2  TU1 T1U0 T0U/ T/U. T.U- T-U, T,U+ T+U* T*U) T)U( T(U' T'U& T&U% T%U$ T$U# T#U" T"U! T!U T U TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU T U T U T U T U T U TU TU TU TU TU TU TU  TU  TT  TT  TT  TT  TT  TT  TT  TT  T T  T T  T T  T T  T T  TT  TT  TT  TT  TT  TT  TT  TT J0#T J0"T J0!T J0 T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0 T J0 T J0 T J0 T J0 T J0T J0T J0T J0T J0T J0T J0T  J0T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/ T J/ T J/ T J/ T J/ T J/T J/T J/T J/T J/T J/T J/T  J/T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J. T J. T J. T J. T J. T J.T J.T J.T J.T J.T J.T J.T  J.T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J- T J- T J- T J- T J- T J-T J-T J-T J-T J-T J-T J-T  J-T J,T J,T~ J,T} J,T| J,T{ J,Tz J,Ty J,Tx J,Tw J,Tv J,Tu J,Tt J,Ts J,Tr J,Tq J,Tp J,To J,Tn J, Tm J, Tl J, Tk J, Tj J, Ti J,Th J,Tg J,Tf J,Te J,Td J,Tc J,Tb  J,Ta J+T` J+T_ J+T^ J+T] J+T\ J+T[ J+TZ J+TY J+TX J+TW J+TV J+TU J+TT J+TS J+ TR J+ TQ J+ TP J+ TO J+ TN J+TM J+TL J+TK J+TJ J+TI J+TH J+TG  J+TF J*TE J*TD J*TC J*TB J*TA J*T@ J*T? J* T> J* T= J* T< J* T; J* T: J*T9 J*T8 J*T7 J*T6 J*T5 J*T4 J*T3  J*T2 J)T1 J)T0 J)T/ J)T. J)T- J)T, J)T+ J)T* J)T) J)T( J)T' J)T& J)T% J) T$ J) T# J) T" J) T! J) T J)T J)T J)T J)T J)T J)T J)T  J)T J(1T J(0T J(/T J(.T J(-T J(,T J(+T J(*T J()T J((T J('T J(&T J(%T J($T J(#T J("T J(!T J( T J(T J(T J(T J(T J(T J(T J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J( S J( S J( S J( S J( S J(S J(S J(S J(S J(S J(S J(S  J(S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J' S J' S J' S J' S J' S J'S J'S J'S J'S J'S J'S J'S  J'S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J& S J& S J& S J& S J& S J&S J&S J&S J&S J&S J&S J&S  J&S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J% S J% S J% S J% S J% S J%S J%S J%S J%S J%S J%S J%S  J%S J$&S J$%S J$$S J$#S J$"S J$!S J$ S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S J$S~ J$ S} J$ S| J$ S{ J$ Sz J$ Sy J$Sx J$Sw J$Sv J$Su J$St J$Ss J$Sr  J$Sq J#Sp J#So J# Sn J# Sm J# Sl J# Sk J# Sj J#Si J#Sh J#Sg J#Sf J#Se J#Sd J#Sc  J#Sb J"Sa J"S` J"S_ J"S^ J"S] J"S\ J"S[ J"SZ J"SY J"SX J"SW J"SV J"SU J"ST J"SS J"SR J"SQ J"SP J" SO J" SN J" SM J" SL J" SK J"SJ J"SI J"SH J"SG J"SF J"SE J"SD  J"SC J!!SB J! SA J!S@ J!S? J!S> J!S= J!S< J!S; J!S: J!S9 J!S8 J!S7 J!S6 J!S5 J!S4 J!S3 J!S2 J!S1 J!S0 J!S/ J! S. J! S- J! S, J! S+ J! S* J!S) J!S( J!S' J!S& J!S% J!S$ J!S#  J!S" J S! J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S J S  J S JS JS JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR JR JR JR JR JR JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR J$R J#R J"R J!R J R JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR JR JR JR JR JR~ JR} JR| JR{ J Rz J Ry J Rx J Rw J Rv JRu JRt JRs JRr JRq JRp JRo  JRn JRm JRl JRk JRj J Ri J Rh J Rg J Rf J Re JRd JRc JRb JRa JR` JR_ JR^  JR] JR\ JR[ JRZ JRY JRX JRW JRV JRU JRT JRS JRR JRQ JRP JRO J RN J RM J RL J RK J RJ JRI JRH JRG JRF JRE JRD JRC  JRB J1RA J0R@ J/R? J.R> J-R= J,R< J+R; J*R: J)R9 J(R8 J'R7 J&R6 J%R5 J$R4 J#R3 J"R2 J!R1 J R0 JR/ JR. JR- JR, JR+ JR* JR) JR( JR' JR& JR% JR$ JR# JR" JR! JR JR JR J R J R J R J R J R JR JR JR JR JR JR JR  JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JR JQ J Q J Q J Q J Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ  JQ J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ J Q J Q J Q J Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ  JQ J1Q J0Q J/Q J.Q J-Q J,Q J+Q J*Q J)Q J(Q J'Q J&Q J%Q J$Q J#Q J"Q J!Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ J Q J Q J Q J Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ  JQ JQ J Q J Q J Q J Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ  JQ J Q JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ J Q J Q~ J Q} J Q| J Q{ JQz JQy JQx JQw JQv JQu JQt  JQs JQr JQq JQp JQo JQn JQm JQl JQk JQj JQi JQh J Qg J Qf J Qe J Qd J Qc JQb JQa JQ` JQ_ JQ^ JQ] JQ\  JQ[ J?QZ J>QY J=QX J J"Q= J!Q< J Q; JQ: JQ9 JQ8 JQ7 JQ6 JQ5 JQ4 JQ3 JQ2 JQ1 JQ0 JQ/ JQ. JQ- JQ, JQ+ JQ* JQ) J Q( J Q' J Q& J Q% J Q$ JQ# JQ" JQ! JQ JQ JQ JQ  JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ  JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ JQ J Q J Q J Q J Q J Q JQ JQ JQ JQ JQ JP JP  JP J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P  J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P  J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P  J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P  J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P J P  J P JP JP JP JP JP J P J P J P J P J P JP JP JP JP JP JP JP  JP~ JP} JP| JP{ JPz JPy JPx JPw JPv JPu JPt JPs JPr JPq JPp J Po J Pn J Pm J Pl J Pk JPj JPi JPh JPg JPf JPe JPd  JPc JPb J Pa J P` J P_ J P^ J P] JP\ JP[ JPZ JPY JPX JPW JPV  JPU JPT JPS JPR JPQ J PP J PO J PN J PM J PL JPK JPJ JPI JPH JPG JPF JPE  JPD JPC JPB JPA JP@ J P? J P> J P= J P< J P; JP: JP9 JP8 JP7 JP6 JP5 JP4  JP3 JP2 JP1 JP0 JP/ JP. JP- JP, JP+ JP* JP) JP( JP' JP& JP% J P$ J P# J P" J P! J P JP JP JP JP JP JP JP  JP J P J P JP JP JP JP JP JP JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JP  JO  J O  J O  J O  J O  J O  JO  JO  JO  JO  JO  JO  JO  JO 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6 O 6 O 6 O 6 O 6 O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O  6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6 O 6 O 6 O 6 O 6 O 6O 6O 6O 6O 6O 6O 6O  6O 6BO 6AO 6@O 6?O 6>O 6=O 6 ,4O= ,4O< ,4O; ,4O: ,4O9 ,4O8 ,4O7  ,4O6 ,3@O5 ,3?O4 ,3>O3 ,3=O2 ,3 ,,N= ,,N< ,,N; ,,N: ,,N9 ,, N8 ,, N7 ,, N6 ,, N5 ,, N4 ,,N3 ,,N2 ,,N1 ,,N0 ,,N/ ,,N. ,,N-  ,,N, ,+ N+ ,+ N* ,+ N) ,+ N( ,+ N' ,+N& ,+N% ,+N$ ,+N# ,+N" ,+N! ,+N  ,+N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,* N ,* N ,* N ,* N ,* N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N ,*N  ,*N ,)N ,)N ,)N ,)N ,)N ,) N ,) N ,) N ,) N ,) M ,)M ,)M ,)M ,)M ,)M ,)M ,)M  ,)M ,(M ,(M ,(M ,( M ,( M ,( M ,( M ,( M ,(M ,(M ,(M ,(M ,(M ,(M ,(M  ,(M ,'M ,'M ,'M ,'M ,'M ,' M ,' M ,' M ,' M ,' M ,'M ,'M ,'M ,'M ,'M ,'M ,'M  ,'M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,& M ,& M ,& M ,& M ,& M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M ,&M  ,&M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,% M ,% M ,% M ,% M ,% M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M ,%M  ,%M ,$ M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$ M ,$ M ,$ M ,$ M ,$ M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M ,$M  ,$M ,#M ,#M ,#M ,#M ,#M ,#M~ ,# M} ,# M| ,# M{ ,# Mz ,# My ,#Mx ,#Mw ,#Mv ,#Mu ,#Mt ,#Ms ,#Mr  ,#Mq ,"Mp ,"Mo ,"Mn ,"Mm ,"Ml ,"Mk ,"Mj ,"Mi ,"Mh ," Mg ," Mf ," Me ," Md ," Mc ,"Mb ,"Ma ,"M` ,"M_ ,"M^ ,"M] ,"M\  ,"M[ ,!MZ ,!MY ,!MX ,!MW ,!MV ,!MU ,!MT ,!MS ,!MR ,!MQ ,!MP ,!MO ,!MN ,! MM ,! ML ,! MK ,! MJ ,! MI ,!MH ,!MG ,!MF ,!ME ,!MD ,!MC ,!MB  ,!MA , ,M@ , +M? , *M> , )M= , (M< , 'M; , &M: , %M9 , $M8 , #M7 , "M6 , !M5 , M4 , M3 , M2 , M1 , M0 , M/ , M. , M- , M, , M+ , M* , M) , M( , M' , M& , M% , M$ , M# , M" , M! , M , M , M , M , M , M , M , M , M , M , M  , M ,(M ,'M ,&M ,%M ,$M ,#M ,"M ,!M , M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,M ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L  ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L ,L , L , L , L , L , L~ ,L} ,L| ,L{ ,Lz ,Ly ,Lx ,Lw  ,Lv ,&Lu ,%Lt ,$Ls ,#Lr ,"Lq ,!Lp , Lo ,Ln ,Lm ,Ll ,Lk ,Lj ,Li ,Lh ,Lg ,Lf ,Le ,Ld ,Lc ,Lb ,La ,L` ,L_ ,L^ ,L] , L\ , L[ , LZ , LY , LX TU >|peYMA5)~~~~~~~~~~~~u~i~]~Q~E~9~-~!~~ }}}}}}}}}}}}z}n}b}V}J}>}2}&}}}||||||||||||s|g|[|O|C|7|+|||{{{{{{{{{{{{x{l{`{T{H{<{0{${{ {zzzzzzzzzzz|zpzdzXzLzAz5z)zzzyyyyyyyyyyyyuyiy]yQyFy:y.y"yy xxxxxxxxxxxxzxnxbxVxJx>x2x&xxxwwwwwwwwwww~wrwfwZwNwBw6w+wwwvvvvvvvvvvvv{vpvevZvOvDv9v.v#vv vuuuuuuuuuuu|upuduXuLu@u4u(uuuttttttttttttvtjt^tRtFt:t.t"tt ssssssssssss{soscsWsKs?s4s(sssrrrrrrrrrrrrurir]rQrEr9r-r!rr qqqqqqqqqqqqzqnqbqVqKq?q3q'qqqpppppppppppptphp\pPpDp8p,p ppooooooooooooyomoaoUoIo>o2o&ooonnnnnnnnnnnnsngn[nOnCn7n+nnnmmmmmmmmmmmmxmnmcmXmMmBm7m,m!mm mllllllllllllzlnlblVlJl>l2l&lllkkkkkkkkkkk~krkfkZkNkBk6k*kkkjjjjjjjjjjjjwjkj_jSjGj;j/j#jjjiiiiiiiiiiiiitihi\iPiDi8i,i iihhhhhhhhhhhhyhmhahUhIh=h1h%hh hggggggggggg~grggg[gOgCg7g+gggffffffffffffwfkf_fSfGf;f/f$ff feeeeeeeeeee}eqeeeYeMeAe5e)eeeddddddddddddvdjd^dRdFd:d.d"dd cccccccccccc{cocccYcNcCc8c-c"cc cbbbbbbbbbbbb}bsbhb]bRbGb^2^&^^^]]]]]]]]]]]]s]g][]O]C]7]+] ]]\\\\\\\\\\\\x\l\a\U\I\=\1\%\\ \[[[[[[[[[[[}[s[h[][R[G[<[1[&[[[ZZZZZZZZZZZZzZnZbZVZJZ>Z3Z'ZZZYYYYYYYYYYYYsYgY[YQYFY;Y0Y%YYYXXXXXXXXXXXX~XrXfXZXNXBX6X*XXXWWWWWWWWWWWWwWkW_WSWGW;W/W#WW VVVVVVVVVVVVVxVmVbVWVLVAV6V+V VV UUUUUUUUUUUU{UoUcUWULU@U4U(UUUTTTTTTTTTTTTtThT^TSTHT=T2T'TTTSSSSSSSSSSSS}SqSeSYSMSAS5S)SSSRRRRRRRRRRRR{RpReRZRORDR9R.R#RR RQQQQQQQQQQQQxQlQ`QTQHQD2D&DDDCCCCCCCCCCC~CsCgC[COCCC7C+CCCBBBBBBBBBBBBwBkB_BSBHB>>>>>>>>>>}>r>f>Z>N>B>6>*>>>============v=j=^=R=F=:=.="== <<<<<<<<<<<<{727&77766666666666~6r6f6[6O6C676+666555555555555w5k5_5S5G5;5/5#55 444444444444{4o4c4W4K4?434'444333333333333t3h3\3P3D383,3 33222222222222x2l2`2T2H2<202$22 211111111111|1p1d1X1M1A151)111000000000000u0i0]0Q0E090-0!00 ////////////z/n/b/V/J/>/2/&///...........~.r.f.Z.N.B.6.*...------------w-k-_-S-G-;-/-#-- ,,,,,,,,,,,,|,p,d,X,L,@,4,(,,,++++++++++++t+h+\+P+D+9+-+!++ ************y*m*a*U*I*=*1*%** *)))))))))))~)r)f)Z)N)B)6)*)))((((((((((((v(j(^(R(F(:(/(#(( ''''''''''''{'o'c'W'K'?'3'''''&&&&&&&&&&&&t&h&\&P&D&8&,& &&%%%%%%%%%%%%x%l%`%T%H%<%0%$%% %$$$$$$$$$$$|$q$e$Y$M$A$5$)$$$############u#i#]#Q#E#9#-#!## """"""""""""y"m"a"U"J">"2"&"""!!!!!!!!!!!~!r!f!Z!N!B!6!*!!! w k _ S G ; / #  {ocWK?3'sg[OC7+xl`TH<0$ |pdXL@4(ui]QE9-! ymaUI=1% }qeYMA5)uj^RF:." znbVJ>2&~rfZNB6*vj^SG;/# {oeZOD9.# ~sh]RG<1&  ,^  +^  *^  )^  (^  '^  &^  %^  $^  #^  "^  !^   ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^   ^   ^   ^   ^   ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^  ^  ^  ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^ B^ A^ @^ ?^ >^ =^ <^~ ;^} :^| 9^{ 8^z 7^y 6^x 5^w 4^v 3^u 2^t 1^s 0^r /^q .^p -^o ,^n +^m *^l )^k (^j '^i &^h %^g $^f #^e "^d !^c  ^b ^a ^` ^_ ^^ ^] ^\ ^[ ^Z ^Y ^X ^W ^V ^U ^T ^S ^R ^Q ^P  ^O  ^N  ^M  ^L  ^K ^J ^I ^H ^G ^F ^E ^D  ^C K^B J^A I^@ H^? G^> F^= E^< D^; C^: B^9 A^8 @^7 ?^6 >^5 =^4 <^3 ;^2 :^1 9^0 8^/ 7^. 6^- 5^, 4^+ 3^* 2^) 1^( 0^' /^& .^% -^$ ,^# +^" *^! )^ (^ '^ &^ %^ $^ #^ "^ !^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^  ^  ^  ^  ^ ] ] ] ] ] ] ]  ] .] -] ,] +] *] )] (] '] &] %] $] #] "] !]  ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ]  ]  ]  ]  ]  ] ] ] ] ] ] ] ]  ] 3] 2] 1] 0] /] .] -] ,] +] *] )] (] '] &] %] $] #] "] !]  ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ]  ]  ]  ]  ]  ] ] ] ] ] ] ] ]  ] '] &] %] $] #] "] !]  ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ]~ ]}  ]|  ]{  ]z  ]y  ]x ]w ]v ]u ]t ]s ]r ]q  ]p .]o -]n ,]m +]l *]k )]j (]i ']h &]g %]f $]e #]d "]c !]b  ]a ]` ]_ ]^ ]] ]\ ][ ]Z ]Y ]X ]W ]V ]U ]T ]S ]R ]Q ]P ]O  ]N  ]M  ]L  ]K  ]J ]I ]H ]G ]F ]E ]D ]C  ]B .]A -]@ ,]? +]> *]= )]< (]; ']: &]9 %]8 $]7 #]6 "]5 !]4  ]3 ]2 ]1 ]0 ]/ ]. ]- ], ]+ ]* ]) ]( ]' ]& ]% ]$ ]# ]" ]!  ]  ]  ]  ]  ] ] ] ] ] ] ] ]  ] "] !]  ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] \  \  \  \  \  \ \ \ \ \ \ \ \  \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \  \  \  \  \  \ \ \ \ \ \ \ \  \ #\ "\ !\  \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \  \  \  \  \  \ \ \ \ \ \ \ \  \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \  \  \  \  \  \ \ \ \ \ \ \ \  \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \  \  \  \  \  \ \ \ \ \~ \} \| \{  \z '\y &\x %\w $\v #\u "\t !\s  \r \q \p \o \n \m \l \k \j \i \h \g \f \e \d \c \b \a \`  \_  \^  \]  \\  \[ \Z \Y \X \W \V \U \T  \S $\R #\Q "\P !\O  \N \M \L \K \J \I \H \G \F \E \D \C \B \A \@ \? \> \= \<  \;  \:  \9  \8  \7 \6 \5 \4 \3 \2 \1 \0  \/  :\.  9\-  8\,  7\+  6\*  5\)  4\(  3\'  2\&  1\%  0\$  /\#  .\"  -\!  ,\  +\  *\  )\  (\  '\  &\  %\  $\  #\  "\  !\  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  \  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [   [  2[  1[  0[  /[  .[  -[  ,[  +[  *[  )[  ([  '[  &[  %[  $[  #[  "[  ![  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [   [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [   [  *[  )[  ([  '[  &[  %[  $[  #[  "[  ![  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [  [~  [}  [|   [{  &[z  %[y  $[x  #[w  "[v  ![u  [t  [s  [r  [q  [p    [n  [m  [l  [k  [j  [i  [h  [g  [f  [e  [d  [c  [b  [a  [`  [_  [^  []  [\  [[  [Z  [Y  [X  [W  [V   [U "[T ![S  [R [Q [P [O [N  [L [K [J [I [H [G [F [E [D [C [B [A [@  [?  [>  [=  [<  [; [: [9 [8 [7 [6 [5 [4  [3 [2 [1 [0 [/ [. [- [, [+ [* [) [( [' [& [% [$ [#  ["  [!  [  [  [ [ [ [ [ [ [ [  [ "[ ![  [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [ [  [  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z Z  Z 0Z /Z .Z -Z ,Z +Z *Z )Z (Z 'Z &Z %Z $Z #Z "Z !Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z Z  Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z Z Z Z Z Z Z Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z~  Z}  Z|  Z{  Zz  Zy  Zx  Zw   Zv   Zu   Zt   Zs   Zr  Zq  Zp  Zo  Zn  Zm  Zl  Zk  Zj Zi Zh Zg Zf Ze  Zd Zc Zb Za Z` Z_  Z^  Z]  Z\  Z[  ZZ ZY ZX ZW ZV ZU ZT ZS  ZR ZQ ZP ZO ZN  ZM  ZL  ZK  ZJ  ZI ZH ZG ZF ZE ZD ZC ZB  ZA  Z@   Z?   Z>   Z=   Z<   Z;  Z:  Z9  Z8  Z7  Z6  Z5  Z4  Z3 Z2 Z1 Z0 Z/ Z. Z- Z, Z+  Z*  Z)  Z(  Z'  Z& Z% Z$ Z# Z" Z! Z Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z   Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Z  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y   Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y   Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y   Y Y Y Y Y Y Y Y Y Y Y  Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y Y  Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y Y Y  Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y Y  Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y  Y  Y  Y  Y~  Y} Y| Y{ Yz Yy Yx Yw Yv  Yu  Yt  Ys  Yr  Yq  Yp  Yo  Yn  Ym   Yl   Yk   Yj   Yi   Yh  Yg  Yf  Ye  Yd  Yc  Yb  Ya  Y` Y_ Y^ Y] Y\ Y[ YZ YY YX YW YV  YU  YT  YS  YR  YQ YP YO YN YM YL YK YJ  YI  YH  YG   YF   YE   YD   YC   YB  YA  Y@  Y?  Y>  Y=  Y<  Y;  Y: Y9 Y8 Y7 Y6 Y5 Y4 Y3  Y2  Y1  Y0  Y/  Y. Y- Y, Y+ Y* Y) Y( Y'  Y& Y% Y$  Y#  Y"  Y!  Y  Y Y Y Y Y Y Y Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y   Y   Y   Y   Y   Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y  Y Y Y Y Y Y X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X X X X X X X X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X  X  X  X  X   X   X   X   X   X  X  X  X  X  X  X  X  X X X X X X X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X  X  X   X   X   X   X   X  X  X  X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X  X  X  X  X X X X X X X X  X X X X  X  X  X  X  X X X X X~ X} X| X{  Xz Xy Xx  Xw  Xv  Xu  Xt  Xs Xr Xq Xp Xo Xn Xm Xl  Xk  Xj  Xi  Xh  Xg  Xf Xe Xd Xc Xb Xa X` X_  X^  X]  X\  X[  XZ XY XX XW XV XU XT XS  XR  XQ  XP  XO  XN  XM XL XK XJ XI XH XG XF  XE  XD  XC  XB   XA   X@   X?   X>   X=  X<  X;  X:  X9  X8  X7  X6  X5  X4  X3  X2 X1 X0 X/ X. X- X, X+  X*  X)  X( X' X& X% X$ X# X" X!  X  X  X X X X X X X X  X  X  X  X  X   X   X   X   X   X  X  X  X  X  X  X  X  X  |X  |X  |X  |X  |X  |W  |W  |W  | W  | W  | W  | W  | W  |W  |W  |W  |W  |W  |W  |W  |W r W r W r W r W r W r W r W r W r W r W r W r W r W r W  r W rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW  rW rW rW rW rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW  rW rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW  rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW  rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW  rW rW rW r W r W r W r W r W rW rW rW rW rW rW rW~  rW} rW| rW{ rWz r Wy r Wx r Ww r Wv r Wu rWt rWs rWr rWq rWp rWo rWn  rWm  rWl  rWk  r Wj  r Wi  r Wh  r Wg  r Wf  rWe  rWd  rWc  rWb  rWa  rW`  rW_  rW^ hW] hW\ hW[ hWZ hWY hWX hWW hWV h WU h WT h WS h WR h WQ hWP hWO hWN hWM hWL hWK hWJ  hWI h WH hWG hWF hWE hWD hWC hWB hWA hW@ hW? hW> hW= hW< hW; hW: hW9 hW8 hW7 hW6 h W5 h W4 h W3 h W2 h W1 hW0 hW/ hW. hW- hW, hW+ hW*  hW)  hW(  hW'  hW&  hW%  hW$  hW#  hW"  h W!  h W  h W  h W  h W  hW  hW  hW  hW  hW  hW  hW  hW ^ W ^W ^W ^W ^W ^W ^W ^W  ^W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ W ^ V ^ V ^ V  ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V  ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V  ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V  ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V  ^ V ^V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^V  ^V ^V ^V ^V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^V  ^V ^ V ^ V ^ V ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^V  ^V ^V ^V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^V  ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^V ^ V ^ V ^ V ^ V ^ V ^V~ ^V} ^V| ^V{ ^Vz ^Vy ^Vx  ^Vw ^Vv ^Vu ^Vt ^Vs  ^Vr ^Vq ^Vp ^Vo ^Vn ^Vm ^Vl ^Vk ^Vj ^Vi ^Vh ^ Vg ^ Vf ^ Ve ^ Vd ^ Vc ^Vb ^Va ^V` ^V_ ^V^ ^V] ^V\  ^V[  ^ VZ  ^ VY  ^ VX  ^VW  ^VV  ^VU  ^VT  ^VS  ^VR  ^VQ  ^VP T VO T VN T VM T VL T VK T VJ T VI T VH T VG T VF T VE T VD  T VC T -VB T ,VA T +V@ T *V? T )V> T (V= T 'V< T &V; T %V: T $V9 T #V8 T "V7 T !V6 T V5 T V4 T V3 T V2 T V1 T V0 T V/ T V. T V- T V, T V+ T V* T V) T V( T V' T V& T V% T V$ T V# T V" T V! T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V  T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V T V  T V T V T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U T U  T U TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU T U T U T U T U T U TU TU TU TU TU TU TU  TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU T U T U T U T U T U TU TU TU TU TU TU TU  TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU T U T U T U T U T U TU TU TU TU TU TU TU  TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU TU  -^  0j}qeYMA5)~~~~~~~~~~~~v~j~^~R~F~:~.~"~~ }}}}}}}}}}}}z}n}b}V}J}>}2}&}}}||||||||||||s|g|[|O|C|7|+|||{{{{{{{{{{{{w{k{_{S{G{;{/{#{{ {zzzzzzzzzzz|zpzdzXzLz@z4z(zzzyyyyyyyyyyyytyhy\yPyDy8y,y yy xxxxxxxxxxxxyxmxaxUxIx=x1x%xx xwwwwwwwwwww}wqwewYwMwAw5w)wwwvvvvvvvvvvvvvvjv^vRvFv:v.v"vv uuuuuuuuuuuuzunubuVuJu>u2u&uuuttttttttttttstgt[tOtCt7t+tttsssssssssssswsks_sSsGs;s/s#ss rrrrrrrrrrrr|rprdrXrLr@r4r(rrrqqqqqqqqqqqqtqhq\qPqDq8q,q qqppppppppppppypmpapUpIp=p1p%pp pooooooooooo}oqoeoYoMoAo5o)ooonnnnnnnnnnnnunin]nQnEn9n.n"nn mmmmmmmmmmmmzmnmbmVmJm>m2m&mmmllllllllllllslgl[lOlCl7l+lllkkkkkkkkkkkkwkkk_kSkGk;k/k#kk jjjjjjjjjjjj|jpjdjXjLj@j4j(jjjiiiiiiiiiiiitihi\iPiDi8i,i iihhhhhhhhhhhhyhmhahUhIh=h1h%hh hggggggggggg}gqgegYgMgAg5g)gggffffffffffffufif]fQfEf9f-f!ff eeeeeeeeeeeezenebeVeJe>e2e&eeeddddddddddd~drdfdZdNdBd6d*dddccccccccccccvcjc^cRcGc;c/c#cc bbbbbbbbbbbb{bobcbYbNbCb8b-b"bb baaaaaaaaaaaa}araga\aQaFa;a0a%aaa`````````````u`j`_`T`I`>`3`(```_____________x_m_b_W_L_A_6_+_ __ ^^^^^^^^^^^^}^q^e^Y^M^A^5^)^^^]]]]]]]]]]]]u]i]]]Q]E]9]-]!]] \\\\\\\\\\\\z\n\b\V\J\>\2\&\\\[[[[[[[[[[[~[r[f[Z[N[B[6[*[[[ZZZZZZZZZZZZwZkZ_ZSZGZ;Z/Z#ZZ YYYYYYYYYYYY{YoYcYWYKY?Y3Y'YYYXXXXXXXXXXXXtXhX\XPXDX8X,X XXWWWWWWWWWWWWxWlW`WTWHWT2T&TTTSSSSSSSSSSS~SrSfSZSNSBS6S*SSSRRRRRRRRRRRRvRjR^RRRFR:R/R#RR QQQQQQQQQQQQ{QoQcQWQKQ?Q3Q'QQQPPPPPPPPPPPPsPgP[POPCP7P+PPPOOOOOOOOOOOOxOlO`OTOHOI2I&IIIHHHHHHHHHHH~HrHfHZHNHBH6H+HHHGGGGGGGGGGGGwGkG_GSGGG;G/G#GG FFFFFFFFFFFF{FoFcFWFKF?F3F'FFFEEEEEEEEEEEEsEhE\EPEDE8E,E EEDDDDDDDDDDDDxDlD`DTDHDA2A&AAA@@@@@@@@@@@@s@g@[@O@C@7@+@@@????????????w?k?_?S?G?;?0?$?? ?>>>>>>>>>>>|>p>d>X>L>@>4>(>>>============u=i=]=Q=E=9=-=!== <<<<<<<<<<<939'999888888888888s8g8[8O8C878+888777777777777w7k7_7S7G7;7/7#77 766666666666|6p6d6X6L6@646(666555555555555t5h5\5P5D595-5!55 444444444444y4m4a4U4I4=414%44 433333333333}3q3e3Y3M3A353)333222222222222u2i2]2Q2E292-2!22 111111111111z1n1b1V1J1>121&11100000000000~0r0f0Z0N0B060*000////////////v/j/^/R/G/;///#// ............{.o.c.W.K.?.3.'...------------s-g-[-O-C-7-+---,,,,,,,,,,,,,u,j,_,T,I,>,3,(,,,+++++++++++++x+m+b+W+L+A+6+++ ++ *************x*l*`*T*H*<*0*$** *)))))))))))|)q)e)Y)M)A)5)))))((((((((((((u(i(](Q(E(9(-(!(( ''''''''''''z'n'b'V'J'>'2'&'''&&&&&&&&&&&~&r&f&Z&N&B&6&*&&&%%%%%%%%%%%%v%j%^%R%F%;%/%#%% $$$$$$$$$$$${$o$c$W$K$?$3$'$$$############s#g#[#O#C#7#+###""""""""""""x"l"`"T"H"<"0"$"" "!!!!!!!!!!!|!p!d!X!L!@!4!(!!! t h \ P D 8 ,  ymaUI=1% }qeYMA5)ui]QE:." znbVJ>2&~rfZNB6*wk_SG;/# {ocWK?3'th\PD8, xl`TH<0$ }qeYMA5)ui]QE9-! ymaUI=1% ~rfZNB6*vj   !g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g   g  9g  8g  7g  6g  5g  4g  3g  2g  1g  0g  /g  .g  -g  ,g  +g  *g  )g  (g  'g  &g  %g  $g  #g  "g  !g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g   g  *g  )g  (g  'g  &g  %g  $g  #g  "g  !g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g  g~  g}  g|  g{  gz  gy  gx  gw  gv  gu  gt   gs  )gr  (gq  'gp  &go  %gn  $gm  #gl  "gk  !gj  gi  gh  gg  gf  ge  gd  gc  gb  ga  g`  g_  g^  g]  g\  g[  gZ  gY  gX  gW  gV  gU  gT  gS  gR  gQ  gP  gO  gN  gM  gL  gK   gJ ;gI :gH 9gG 8gF 7gE 6gD 5gC 4gB 3gA 2g@ 1g? 0g> /g= .g< -g; ,g: +g9 *g8 )g7 (g6 'g5 &g4 %g3 $g2 #g1 "g0 !g/  g. g- g, g+ g* g) g( g' g& g% g$ g# g" g! g g g g g  g  g  g  g  g g g g g g g g  g 5g 4g 3g 2g 1g 0g /g .g -g ,g +g *g )g (g 'g &f %f $f #f "f !f  f f f f f f f f f f f f f f f f f f f  f  f  f  f  f f f f f f f f  f Gf Ff Ef Df Cf Bf Af @f ?f >f =f  f= f< f;  f:  f9  f8  f7  f6 f5 f4 f3 f2 f1 f0 f/  f. $f- #f, "f+ !f*  f) f( f' f& f% f$ f# f" f! f f f f f f f f f f  f  f  f  f  f f f f f f f f  f f f f f f f f f f f e e  e  e  e  e  e e e e e e e e  e  3e  2e  1e  0e  /e  .e  -e  ,e  +e  *e  )e  (e  'e  &e  %e  $e  #e  "e  !e   e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e  e   e   e   e   e   e  e  e  e  e  e  e  e  e 5e 4e 3e 2e 1e 0e /e .e -e ,e +e *e )e (e 'e &e %e $e #e "e !e  e e e e e e e e e e e e e e e e e e e  e  e  e  e  e e e e e e e e  e 8e 7e 6e 5e 4e 3e 2e 1e 0e /e .e~ -e} ,e| +e{ *ez )ey (ex 'ew &ev %eu $et #es "er !eq  ep eo en em el ek ej ei eh eg ef ee ed ec eb ea e` e_ e^  e]  e\  e[  eZ  eY eX eW eV eU eT eS eR  eQ GeP FeO EeN DeM CeL BeK AeJ @eI ?eH >eG =eF  4e= 3e< 2e; 1e: 0e9 /e8 .e7 -e6 ,e5 +e4 *e3 )e2 (e1 'e0 &e/ %e. $e- #e, "e+ !e*  e) e( e' e& e% e$ e# e" e! e e e e e e e e e e  e  e  e  e  e e e e e e e e  e &e %e $e #e "e !e  e e e e d d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d d  d /d .d -d ,d +d *d )d (d 'd &d %d $d #d "d !d  d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d d  d 0d /d .d -d ,d +d *d )d (d 'd &d %d $d #d "d !d  d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  d  d d d d d d d d  d +d *d )d (d 'd &d %d~ $d} #d| "d{ !dz  dy dx dw dv du dt ds dr dq dp do dn dm dl dk dj di dh dg  df  de  dd  dc  db da d` d_ d^ d] d\ d[  dZ %dY $dX #dW "dV !dU  dT dS dR dQ dP dO dN dM dL dK dJ dI dH dG dF dE dD dC dB  dA  d@  d?  d>  d= d< d; d: d9 d8 d7 d6  d5 d4 d3 d2 d1 d0 d/ d. d- d, d+ d* d) d( d' d& d% d$ d#  d"  d!  d  d  d d d d d d d d  d  d d d d d d d d d d d d d d d d d d d  d  d  d  c  c c c c c c c c  c #c "c !c  c c c c c c c c c c c c c c c c c c c  c  c  c  c  c c c c c c c c  c  #c  "c  !c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c   c  ;c  :c  9c  8c  7c  6c  5c  4c  3c  2c  1c  0c  /c  .c  -c  ,c  +c  *c  )c  (c  'c  &c  %c  $c  #c  "c  !c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c~  c}  c|  c{  cz  cy  cx  cw  cv   cu  6ct  5cs  4cr  3cq  2cp  1co  0cn  /cm  .cl  -ck  ,cj  +ci  *ch  )cg  (cf  'ce  &cd  %cc  $cb  #ca  "c`  !c_  c^  c]  c\  c[  cZ  cY  cX  cW  cV  cU  cT  cS  cR  cQ  cP  cO  cN  cM  cL  cK  cJ  cI  cH  cG  cF  cE  cD  cC  cB  cA  c@   c?  *c>  )c=  (c<  'c;  &c:  %c9  $c8  #c7  "c6  !c5  c4  c3  c2  c1  c0  c/  c.  c-  c,  c+  c*  c)  c(  c'  c&  c%  c$  c#  c"  c!  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c  c   c  >c  =c  b=  b< 'b; &b: %b9 $b8 #b7 "b6 !b5  b4 b3 b2 b1 b0 b/ b. b- b, b+ b* b) b( b' b& b% b$ b# b"  b!  b  b  b  b b b b b b b b  b ,b +b *b )b (b 'b &b %b $b #b "b !b  b b b b b b b b b a a a a a a a a a a  a  a  a  a  a a a a a a a a  a &a %a $a #a "a !a  a a a a a a a a a a a a a a a a a a a  a  a  a  a  a a a a a a a a  a 4a 3a 2a 1a 0a /a .a -a ,a +a *a )a (a 'a &a %a $a #a "a !a  a a a a a a a a a a a a a a a a a a a  a  a  a  a  a a a a a a a a  a  Pa  Oa  Na  Ma  La  Ka  Ja  Ia  Ha  Ga  Fa  Ea  Da  Ca  Ba  Aa  @a~  ?a}  >a|  =a{   a= a< a; a: a9 a8  a7  a6  a5  a4  a3 a2 a1 a0 a/ a. a- a,  a+ /a* .a) -a( ,a' +a& *a% )a$ (a# 'a" &a! %a $a #a "a !a  a a a a a a a a a a a a a a a a a a a  a  a  a  a  a a a a a ` ` `  ` H` G` F` E` D` C` B` A` @` ?` >` =` <` ;` :` 9` 8` 7` 6` 5` 4` 3` 2` 1` 0` /` .` -` ,` +` *` )` (` '` &` %` $` #` "` !`  ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` ` `  `  `  `  `  ` ` ` ` ` ` ` `  `  %`  $`  #`  "`  !`  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `   `  ,`  +`  *`  )`  (`  '`  &`  %`  $`  #`  "`  !`  `  `  `  `  `~  `}  `|  `{  `z  `y  `x  `w  `v  `u  `t  `s  `r  `q  `p  `o  `n  `m  `l  `k  `j  `i  `h  `g  `f  `e  `d   `c  !`b  `a  ``  `_  `^  `]  `\  `[  `Z  `Y  `X  `W  `V  `U  `T  `S  `R  `Q  `P  `O  `N  `M  `L  `K  `J  `I  `H  `G  `F  `E  `D  `C   `B  4`A  3`@  2`?  1`>  0`=  /`<  .`;  -`:  ,`9  +`8  *`7  )`6  (`5  '`4  &`3  %`2  $`1  #`0  "`/  !`.  `-  `,  `+  `*  `)  `(  `'  `&  `%  `$  `#  `"  `!  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `  `   `  2`  1`  0`  /`  .`  -`  ,`  +`  *`  )`  (`  '`  &`  %`  $_  #_  "_  !_  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _  _   _ &_ %_ $_ #_ "_ !_  _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _  _  _  _  _  _ _ _ _ _ _ _ _  _ %_ $_ #_ "_ !_  _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _  _  _  _  _  _ _ _ _ _ _ _ _  _ 8_ 7_ 6_ 5_ 4_ 3_ 2_ 1_ 0_ /_ ._ -_ ,_ +_ *_ )_ (_ '_ &_~ %_} $_| #_{ "_z !_y  _x _w _v _u _t _s _r _q _p _o _n _m _l _k _j _i _h _g _f  _e  _d  _c  _b  _a _` __ _^ _] _\ _[ _Z  _Y +_X *_W )_V (_U '_T &_S %_R $_Q #_P "_O !_N  _M _L _K _J _I _H _G _F _E _D _C _B _A _@ _? _> _= _< _;  _:  _9  _8  _7  _6 _5 _4 _3 _2 _1 _0 _/  _. )_- (_, '_+ &_* %_) $_( #_' "_& !_%  _$ _# _" _! _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _  _  _  _  _  _ _ _ _ _ _ _ _  _ #_ "_ !_  _ _ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^  ^  ^  ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  ^  ^  ^  ^  ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^  0s|pdXL@4)~~~~~~~~~~~~u~i~]~Q~E~9~-~!~~ }}}}}}}}}}}}y}m}b}V}J}>}2}&}}}|||||||||||~|r|f|Z|N|B|6|*|||{{{{{{{{{{{{w{k{_{S{G{;{/{#{{ zzzzzzzzzzzz|zpzdzXzLz@z4z(zzzyyyyyyyyyyyytyhy\yPyDy8y,y!yy xxxxxxxxxxxxyxmxaxUxIx=x1x%xx xwwwwwwwwwww~wrwfwZwNwBw6w*wwwvvvvvvvvvvvvvvjv^vRvFv:v.v"vv uuuuuuuuuuuu{uoucuWuKu?u3u'uuuttttttttttttstgt[tOtCt7t+tttssssssssssssxsls`sTsHsf2f&fffeeeeeeeeeeeesege[eOeCe7e+eeeddddddddddddwdkd_dSdGd;d/d#dd cccccccccccc|cpcdcXcLc@c4c(cccbbbbbbbbbbbbtbhb\bPbDb8b,b bbaaaaaaaaaaaayamaaaUaIa=a1a%aa a```````````}`q`e`Y`M`A`5`)```____________v_j_^_R_F_:_._"__ ^^^^^^^^^^^^z^n^b^V^J^>^3^'^^^]]]]]]]]]]]]s]g][]O]C]7]+]]]\\\\\\\\\\\\x\l\`\T\H\<\0\$\\ \[[[[[[[[[[[|[p[d[X[L[@[4[([[[ZZZZZZZZZZZZuZiZ]ZQZEZ9Z-Z!ZZ YYYYYYYYYYYYyYmYaYUYJY>Y2Y&YYYXXXXXXXXXXX~XrXfXZXNXBX6X*XXXWWWWWWWWWWWWvWjW_WSWGW;W/W#WW VVVVVVVVVVVV{VoVcVWVKV?V3V'VVVUUUUUUUUUUUUtUhU\UPUDU8U,U UUTTTTTTTTTTTTxTlT`TTTHTQ2Q&QQQPPPPPPPPPPPPsPgP[POPCP7P+PPPOOOOOOOOOOOOwOkO_OSOGO;O/O#OO NNNNNNNNNNNN|NpNdNXNLN@N4N(NNNMMMMMMMMMMMMtMhM\MPMDM8M,M MM LLLLLLLLLLLLyLmLaLULIL=L1L%LL LKKKKKKKKKKK~KrKfKZKNKBK6K*KKKJJJJJJJJJJJJvJjJ^JRJFJ:J.J"JJ IIIIIIIIIIII{IoIcIWIKI?I3I'IIIHHHHHHHHHHHHtHhH\HPHDH8H,H HHGGGGGGGGGGGGyGmGaGUGIG=G1G%GG GFFFFFFFFFFF}FqFeFYFMFAF5F)FFFEEEEEEEEEEEEvEjE^EREFE:E.E"EE DDDDDDDDDDDDzDnDbDVDJD>D2D&DDDCCCCCCCCCCCCsCgC[COCCC7C+CCCBBBBBBBBBBBByBnBcBXBMBBB7B,B!BB BAAAAAAAAAAAA|AqAfA[APAEA:A/A$AA A@@@@@@@@@@@}@q@e@Y@M@A@5@)@@@????????????v?j?^?R?F?:?.?"?? >>>>>>>>>>>>z>n>b>V>K>?>3>'>>>============s=g=[=O=C=7=+= ==<<<<<<<<<<<424&444333333333333s3g3[3O3C373+333222222222222x2l2`2T2H2=212%22 211111111111}1q1e1Y1M1A151*111000000000000v0j0^0R0F0:0.0"00 ////////////{/o/c/W/K/?/3/'///............s.g.].R.G.<.1.&...-------------v-k-`-U-J-?-4-)---,,,,,,,,,,,,x,l,`,T,I,=,1,%,, ,+++++++++++}+q+e+Y+M+A+6+*+++************v*j*^*R*F*;*/*#** ))))))))))))|)p)d)X)L)@)4)()))((((((((((((u(i(](Q(E(9(-(!(( ''''''''''''y'm'a'U'I'='1'%'' '&&&&&&&&&&&~&r&f&Z&N&B&7&+&&&%%%%%%%%%%%%w%k%_%S%G%;%/%#%% $$$$$$$$$$$$|$p$d$X$L$@$4$($$$############t#i#]#Q#E#9#-#!## """"""""""""y"m"a"U"I"="1"%"" "!!!!!!!!!!!~!r!f!Z!N!B!6!*!!! v j _ S G ; / #  |pdXL@4(th\PD8, ymaUI=1% }qeYMA5)ui]QE9." znbVJ>2&vk`UJ?4)xl`TH=1% }qfZNB6*wk_SG;/# |pdXL@4(ui]QE9-! znbVJ>2&s  q'  q&  q%  q$  q#  q"  q!  q  q   q q q q q q q q q q q q  q  q  q  q  q q q q q q q q  q q q q  q  q  q  p  p p p p p p p p  p p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p p p p p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p  p  p  p  p  p  p  p  p  p  p  p   p   p   p   p   p  p  p  p  p  p  p  p  p p p p p~ p} p| p{ pz py px pw  pv  pu  pt  ps  pr pq pp po pn pm pl pk  pj :pi 9ph 8pg 7pf 6pe 5pd 4pc 3pb 2pa 1p` 0p_ /p^ .p] -p\ ,p[ +pZ *pY )pX (pW 'pV &pU %pT $pS #pR "pQ !pP  pO pN pM pL pK pJ pI pH pG pF pE pD pC pB pA p@ p? p> p=  p<  p;  p:  p9  p8 p7 p6 p5 p4 p3 p2 p1  p0 (p/ 'p. &p- %p, $p+ #p* "p) !p(  p' p& p% p$ p# p" p! p p p p p p p p p p p p  p  p  p  p  p p p p p p p p  p  p  p  p  p  p  p  p  p  o  o  o  o   o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o   o  "o  !o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o   o  !o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o   o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o  o   o~  o}  o|  o{  oz  oy ox ow ov ou ot os or  oq (op 'oo &on %om $ol #ok "oj !oi  oh og of oe od oc ob oa o` o_ o^ o] o\ o[ oZ oY oX oW oV  oU  oT  oS  oR  oQ oP oO oN oM oL oK oJ  oI oH oG oF oE oD oC oB  oA  o@  o?  o>  o= o< o; o: o9 o8 o7 o6  o5  o4  o3  o2  o1  o0 o/ o. o- o, o+ o* o)  o( o' o& o% o$ o# o" o! o  o  o  o  o  o o o o o o o o  o o o o o o o o o o o  o  o  o  o  o o o o o n n n  n n n n  n  n  n  n  n n n n n n n n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n   n   n   n   n   n  n  n  n  n  n  n  n  n n n n n n n n n n n n n n n  n  n  n  n  n n n n n n n n  n !n  n n n n n n n n n n n n n n n n n n n  n  n  n  n  n n n n n n n n  n n n n n n n n n n n  n  n  n  n  n n n n n~ n} n| n{  nz  ny  nx  nw  nv  nu  nt  ns  nr  nq  np  no  nn  nm   nl  nk  nj  ni  nh  ng  nf  ne  nd  nc  nb  na  n`  n_  n^  n]  n\  n[  nZ  nY  nX   nW  $nV  #nU  "nT  !nS  nR  nQ  nP  nO  nN  nM  nL  nK  nJ  nI  nH  nG  nF  nE  nD  nC  nB  nA  n@  n?  n>  n=  n<  n;  n:  n9  n8  n7  n6  n5  n4   n3  n2  n1  n0  n/  n.  n-  n,  n+  n*  n)  n(  n'  n&  n%  n$  n#  n"  n!  n  n   n  !n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  n  m  m   m 'm &m %m $m #m "m !m  m m m m m m m m m m m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m m m m m m  m m m m m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m m m m m m  m m m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m m m m m m  m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m m m m m m  m m m m m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m~ m} m| m{ mz my  mx mw mv mu mt ms mr mq mp mo mn mm ml mk mj mi mh mg mf  me  md  mc  mb  ma m` m_ m^ m] m\ m[ mZ  mY mX mW mV mU mT mS mR mQ mP mO mN mM mL mK mJ mI  mH  mG  mF  mE  mD mC mB mA m@ m? m> m=  m<   m;  m:  m9  m8  m7  m6  m5  m4  m3  m2  m1  m0  m/  m.  m-  m,  m+  m*  m)   m(   m'   m&   m%   m$  m#  m"  m!  m  m  m  m  m m m m m m m m m m m m m m m m m m m  m  m  m  m  m m m m m m l l  l ,l +l *l )l (l 'l &l %l $l #l "l !l  l l l l l l l l l l l l l l l l l l l  l  l  l  l  l l l l l l l l  l  l l l l l l l l l l l l l l l l l l l  l  l  l  l  l l l l l l l l  l l l l l l l l l l l l l l l  l  l  l  l  l l l l l l l l  l l l l l l l l l l l l l l l  l  l  l  l  l l l l l l~ l} l|  l{ #lz "ly !lx  lw lv lu lt ls lr lq lp lo ln lm ll lk lj li lh lg lf le  ld  lc  lb  la  l` l_ l^ l] l\ l[ lZ lY  lX lW lV lU lT lS lR lQ lP lO lN lM lL lK lJ lI lH lG  lF  lE  lD  lC  lB lA l@ l? l> l= l< l;  l: (l9 'l8 &l7 %l6 $l5 #l4 "l3 !l2  l1 l0 l/ l. l- l, l+ l* l) l( l' l& l% l$ l# l" l! l l  l  l  l  l  l l l l l l l l  l &l %l $l #l "l !l  l l l l l l l l l l l l k k k k k k k  k  k  k  k  k k k k k k k k  k )k (k 'k &k %k $k #k "k !k  k k k k k k k k k k k k k k k k k k k  k  k  k  k  k k k k k k k k  k k k k k k k k k k k k k k k k  k  k  k  k  k k k k k k k k  k "k !k  k k k k k k k k k k k k k k k k k k k  k  k  k  k  k k k k k k k k  k (k 'k &k %k $k #k "k~ !k}  k| k{ kz ky kx kw kv ku kt ks kr kq kp ko kn km kl kk kj  ki  kh  kg  kf  ke kd kc kb ka k` k_ k^  k] )k\ (k[ 'kZ &kY %kX $kW #kV "kU !kT  kS kR kQ kP kO kN kM kL kK kJ kI kH kG kF kE kD kC kB kA  k@  k?  k>  k=  k< k; k: k9 k8 k7 k6 k5  k4 k3 k2 k1 k0 k/ k. k- k, k+ k* k) k( k' k& k%  k$  k#  k"  k!  k k k k k k k k  k  4k  3k  2k  1k  0k  /k  .k  -k  ,k  +k  *k  )k  (k  'k  &k  %k  $k  #k  "k  !k  k  k  k  k  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j   j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j   j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j   j  0j  /j  .j  -j  ,j  +j  *j  )j  (j  'j  &j  %j  $j  #j  "j  !j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j  j~   j}  +j|  *j{  )jz  (jy  'jx  &jw  %jv  $ju  #jt  "js  !jr  jq  jp  jo  jn  jm  jl  jk  jj  ji  jh  jg  jf  je  jd  jc  jb  ja  j`  j_  j^  j]  j\  j[  jZ  jY  jX  jW  jV  jU  jT  jS   jR (jQ 'jP &jO %jN $jM #jL "jK !jJ  jI jH jG jF jE jD jC jB jA j@ j? j> j= j< j; j: j9 j8 j7  j6  j5  j4  j3  j2 j1 j0 j/ j. j- j, j+  j*   i=  i<  i;  i:   i9   i8   i7   i6   i5  i4  i3  i2  i1  i0  i/  i.  i- i, i+ i* i) i( i' i& i% i$ i# i" i!  i  i  i  i  i i i i i i i i  i i i i i i i i i i i i i i i i i i i  i  i  h  h  h h h h h h h h  h *h )h (h 'h &h %h $h #h "h !h  h h h h h h h h h h h h h h h h h h h  h  h  h  h  h h h h h h h h  h (h 'h &h %h $h #h "h !h  h h h h h h h h h h h h h h h h h h h  h  h  h  h  h h h h h h h h  h h h h h h h h h h h h h h  h  h  h  h  h h h h h h h h  h !h  h h h h h h h h h h~ h} h| h{ hz hy hx hw hv hu  ht  hs  hr  hq  hp ho hn hm hl hk hj hi  hh hg hf he hd hc hb ha h` h_ h^ h] h\ h[ hZ  hY  hX  hW  hV  hU hT hS hR hQ hP hO hN  hM hL hK hJ hI hH hG hF hE hD hC hB hA h@ h? h> h= h< h;  h:  h9  h8  h7  h6 h5 h4 h3 h2 h1 h0 h/  h.  &h-  %h,  $h+  #h*  "h)  !h(  h'  h&  h%  h$  h#  h"  h!  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h  h   h  2h  1h  0h  /h  .h  -h  ,h  +h  *g  )g  (g  'g  &g  %g  $g  #g V}qeYMA5)~~~~~~~~~~~~v~j~^~R~F~:~.~"~~ }}}}}}}}}}}}z}n}c}W}K}?}3}'}}}||||||||||||s|h|\|P|D|8|,| ||{{{{{{{{{{{{{u{j{_{T{I{>{3{({{{zzzzzzzzzzzz~zrzfzZzNzBz6z*zzzyyyyyyyyyyyywyky_ySyGy;y/y#yy xxxxxxxxxxxx{xoxdxXxLx@x4x(xxxwwwwwwwwwwwwtwhw\wPwDw8w,w wwvvvvvvvvvvvvyvmvavUvIv=v1v%vv vuuuuuuuuuuu~urufuZuNuBu6u*uuutttttttttttttvtkt`tUtJt?t4t)tttssssssssssss{soscsWsKs?s3s'sssrrrrrrrrrrrrtrhr\rPrDr8r,r rrqqqqqqqqqqqqyqmqaqUqIq=q1q%qq qppppppppppp}pqpfpZpNpBp6p*pppoooooooooooovojo^oRoFo:o.o"oo nnnnnnnnnnnn{noncnWnKn?n3n'nnnmmmmmmmmmmmm{mpmemZmOmDm9m.m#mm mllllllllllll~lslgl[lOlCl7l+lllkkkkkkkkkkkkwkkk_kSkGk;k/k#kk kjjjjjjjjjjj|jpjdjXjLj@j4j(jjjiiiiiiiiiiiiuiii]iQiEi9i-i!ii hhhhhhhhhhhhh{hphehZhOhDh9h.h#hh hggggggggggggxglg`gTgHgd2d&dddccccccccccc~crcfcZcOcCc7c+cccbbbbbbbbbbbbxblb`bTbHb^3^(^^^]]]]]]]]]]]]]v]j]^]R]F]:].]"]] \\\\\\\\\\\\{\o\c\W\K\?\3\'\\\[[[[[[[[[[[[t[h[][Q[E[9[-[![[ ZZZZZZZZZZZZyZmZaZUZIZ=Z2Z&ZZZYYYYYYYYYYY~YrYfYZYNYBY8Y-Y"YY YXXXXXXXXXXXX}XrXfXZXNXBX6X*XXXWWWWWWWWWWWWvWjW^WRWFW;W/W#WW VVVVVVVVVVVV{VpVdVXVLV@V4V(VVVUUUUUUUUUUUUtUjU_UTUIU>U3U(UUUTTTTTTTTTTTT~TrTfTZTNTBT6T*TTTSSSSSSSSSSSSwSkS_SUSJS?S4S)SSSRRRRRRRRRRRRRyRnRcRXRMRCR8R-R"RR RQQQQQQQQQQQQyQmQaQUQIQ=Q1Q%QQ QPPPPPPPPPPP~PrPfPZPNPBP6P*PPPOOOOOOOOOOOOwOkO_OSOGO;O0O$OO ONNNNNNNNNNN}NqNeNYNMNAN5N)NNNMMMMMMMMMMMMvMjM^MRMFM:M.M"MM LLLLLLLLLLLLzLnLbLVLKL?L3L'LLLKKKKKKKKKKKKtKhK\KPKDK8K,K KKJJJJJJJJJJJJxJlJaJUJIJ=J1J%JJ JIIIIIIIIIII}IqIeIYIMIAI5I)IIIHHHHHHHHHHHHvHjH^HRHFH:H.H"HH GGGGGGGGGGGGzGnGbGVGJG>G2G&GGGFFFFFFFFFFFFsFgF[FOFCF7F+FFFEEEEEEEEEEEEwEkE_ETEHE>>>>>>>>>>>>t>i>^>S>H>=>2>'>>>============s=g=[=O=C=7=+===<<<<<<<<<<<626&666555555555555s5g5[5O5C575+555444444444444x4l4`4T4H4<404$44 433333333333}3q3e3Y3M3A353)333222222222222~2s2h2]2R2G2=222'2221111111111111x1m1b1W1L1A161+1 11 0000000000000|0q0f0[0P0E0:0/0$000////////////z/n/b/V/J/>/2/&///...........~.r.f.[.O.C.7.+...------------w-k-_-T-H-<-0-$-- -,,,,,,,,,,,},q,e,Y,M,A,5,*,,,++++++++++++v+j+_+S+G+;+/+#++ ************|*p*d*X*L*@*4*(***))))))))))))u)i)])Q)E)9)-)!)) (((((((((((({(o(c(W(K(?(3('(((''''''''''''t'h'\'P'D'8',' ''&&&&&&&&&&&&y&m&a&U&I&=&1&%&& &%%%%%%%%%%%~%r%f%Z%N%B%6%*%%%$$$$$$$$$$$$x$l$`$T$H$<$0$$$$ $###########}#q#e#Y#M#A#5#)###""""""""""""v"j"^"R"F":"."""" !!!!!!!!!!!!{!o!c!W!K!?!3!'!!! t h \ P D 8 ,  ymaUI=1% ~rfZNB6* y~ y} y| y{ yz yy yx yw  yv  yu  yt  ys  yr yq yp yo yn ym yl yk  yj yi yh yg yf ye yd yc yb ya y` y_ y^ y] y\  y[  yZ  yY  yX  yW yV yU yT yS yR yQ yP  yO yN yM  yL  yK  yJ  yI  yH yG yF yE yD yC yB yA  y@ y? y> y= y< y; y: y9 y8  y7  y6  y5  y4  y3 y2 y1 y0 y/ y. y- y,  y+ y* y) y( y' y& y% y$ y# y" y! y  y  y  y  y  y y y y y y y y  y y y y y y  y  y  y  y  y y y y y y y y  y y x x x x x x x  x  x  x  x  x x x x x x x x  x x x x x x x x  x x x x x x x x  x  x  x  x  x x x x x x x x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x   x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x   x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x   x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x   x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x  x~  x}  x|  x{   xz  xy  xx  xw  xv  xu xt xs xr xq xp xo xn  xm xl xk xj xi  xh  xg  xf  xe  xd xc xb xa x` x_ x^ x]  x\ x[ xZ xY xX  xW  xV  xU  xT  xS xR xQ xP xO xN xM xL  xK xJ  xI  xH  xG  xF  xE xD xC xB xA x@ x? x>  x=  x<  x;  x: x9 x8 x7 x6 x5 x4 x3  x2 x1 x0 x/ x. x- x, x+ x* x)  x(  x'  x&  x%  x$ x# x" x! x x x x  x x x x x x x x x x x x x x x x x  x  x  x  x  x x x x x x x x  w  w  w  w  w  w  w  w   w   w   w   w   w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w  w   w   w   w   w   w  w  w  w  w  w  w  w  w  w   w   w   w   w   w  w  w  w  w  w  w  w  w   w   w   w   w   w  w  w  w  w  w  w  w  w w w w w w w w w  w  w  w  w  w w w w w w w w  w w w w w w w w w  w  w  w  w  w w w w w w w w  w w w w w w w w w w w w  w  w  w  w~  w} w| w{ wz wy wx ww wv  wu wt ws wr wq wp wo wn wm wl wk wj wi wh wg wf we  wd  wc  wb  wa  w` w_ w^ w] w\ w[ wZ wY  wX   wW   wV  wU  wT  wS  wR  wQ  wP  wO  wN wM wL wK wJ wI  wH  wG  wF  wE  wD wC wB wA w@ w? w> w=  w< w; w: w9 w8 w7 w6 w5 w4 w3  w2  w1  w0  w/  w. w- w, w+ w* w) w( w'  w&  w%  w$  w#  w"  w!  w  w  w   w   w   w   w   w  w  w  w  w  w  w  w  w w  w  w  w  w  w w w w w w w w  w w w w v v v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v v v v v v v v v v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v v v v v v v v v v v v v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v   v   v   v   v   v  v  v  v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v v v v v  v  v  v  v  v v v v v v v v  v v v v v v~  v}  v|  v{  vz  vy vx vw vv vu vt vs vr  vq vp vo vn vm vl vk vj vi vh vg vf ve vd  vc  vb  va  v`  v_ v^ v] v\ v[ vZ vY vX  vW  vV  vU  vT  vS  vR  vQ  vP  vO  vN  vM  vL  vK  vJ  vI   vH   vG   vF   vE   vD  vC  vB  vA  v@  v?  v>  v=  v<  v;  v:  v9  v8  v7  v6  v5  v4  v3  v2  v1  v0  v/  v.  v-  v,  v+  v*  v)  v(  v'  v&  v%  v$   v#  v"  v!  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v  v   v  (v  'v  &v  %v  $v  #v  "u  !u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u   u  'u  &u  %u  $u  #u  "u  !u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u   u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u   u  u  u  u  u  u u u u u u u u  u u u u u u u u u u u u u u u u  u~  u}  u|  u{  uz uy ux uw uv uu ut us  ur uq up uo un um ul uk  uj  ui  uh  ug  uf ue ud uc ub ua u` u_  u^ u]  u\  u[  uZ  uY  uX uW uV uU uT uS uR uQ  uP uO uN uM  uL  uK  uJ  uI  uH uG uF uE uD uC uB uA  u@ u? u> u= u< u; u:  u9  u8  u7  u6  u5 u4 u3 u2 u1 u0 u/ u.  u- u, u+ u* u) u(  u'  u&  u%  u$  u# u" u! u u u u u  u  u   u   u   u   u   u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u  u   u   t   t   t   t  t  t  t  t  t  t  t  t vt vt v t v t v t v t v t vt vt vt vt vt vt vt  vt vt vt v t v t v t v t v t vt vt vt vt vt vt vt  vt  vt  vt  vt  v t  v t  v t  v t  v t  vt  vt  vt  vt  vt  vt  vt  vt lt lt lt lt lt lt lt lt lt l t l t l t l t l t lt lt lt lt lt lt lt  lt lt lt lt lt l t l t l t l t l t lt lt lt lt lt lt lt  lt lt lt lt lt lt lt lt lt lt lt lt lt lt l t l t l t l t l t lt lt lt lt lt lt lt  lt  lt  lt  lt  lt  lt  l t  l t~  l t}  l t|  l t{  ltz  lty  ltx  ltw  ltv  ltu  ltt  lts btr btq btp bto btn btm btl btk b tj b ti b th b tg b tf bte btd btc btb bta bt` bt_  bt^ bt] bt\ bt[ btZ btY btX btW btV btU btT btS btR b tQ b tP b tO b tN b tM btL btK btJ btI btH btG btF  btE btD btC btB b tA b t@ b t? b t> b t= bt< bt; bt: bt9 bt8 bt7 bt6  bt5 bt4 bt3 bt2 b t1 b t0 b t/ b t. b t- bt, bt+ bt* bt) bt( bt' bt&  bt% bt$ bt# b t" b t! b t b t b t bt bt bt bt bt bt bt  bt  bt  bt  bt  bt  bt  bt  bt  b t  b t  b t  b t  b t  bt  bt  bt  bt  bt  bt  bt  bt Xt Xt Xs Xs Xs X s X s X s X s X s Xs Xs Xs Xs Xs Xs Xs  Xs Xs Xs Xs Xs X s X s X s X s X s Xs Xs Xs Xs Xs Xs Xs  Xs  X s  X s  X s  X s  Xs  Xs  Xs  Xs  Xs  Xs  Xs  Xs Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns N s N s N s N s N s Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns  Ns Ns Ns Ns Ns Ns N s N s N s N s N s Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns  Ns N s N s N s N s N s Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns  Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns N s N s N s N s N s Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns  Ns  N s  N s  Ns  Ns  Ns  Ns~  Ns}  Ns|  Ns{  Nsz Dsy Dsx Dsw Dsv Dsu D st D ss D sr D sq D sp Dso Dsn Dsm Dsl Dsk Dsj Dsi  Dsh Dsg Dsf Dse Dsd Dsc Dsb Dsa Ds` Ds_ Ds^ Ds] Ds\ D s[ D sZ D sY D sX D sW DsV DsU DsT DsS DsR DsQ DsP  DsO DsN DsM DsL DsK DsJ DsI DsH DsG DsF DsE D sD D sC D sB D sA D s@ Ds? Ds> Ds= Ds< Ds; Ds: Ds9  Ds8  Ds7  Ds6  Ds5  Ds4  Ds3  Ds2  Ds1  Ds0  Ds/  Ds.  Ds-  Ds,  Ds+  Ds*  Ds)  Ds(  D s'  D s&  D s%  D s$  D s#  Ds"  Ds!  Ds  Ds  Ds  Ds  Ds  Ds :s :s :s :s :s :s :s :s :s :s : s : s : s : s : s :s :s :s :s :s :s :s  :s :s :s :s :s :r :r :r :r : r : r : r : r : r :r :r :r :r :r :r :r  :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r :r : r : r : r : r : r :r :r :r :r :r :r :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  : r  : r  : r  : r  : r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r  :r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0 r 0 r 0 r 0 r 0 r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r  0r 0!r 0 r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0r 0 r 0 r 0 r 0 r 0 r 0r 0r 0r 0r~ 0r} 0r| 0r{  0rz 0 ry 0rx 0rw 0rv 0ru 0rt 0rs 0rr 0rq 0rp 0ro 0rn 0rm 0rl 0rk 0rj 0ri 0rh 0rg 0 rf 0 re 0 rd 0 rc 0 rb 0ra 0r` 0r_ 0r^ 0r] 0r\ 0r[  0rZ 0rY 0rX 0rW 0rV 0rU 0rT 0rS 0rR 0 rQ 0 rP 0 rO 0 rN 0 rM 0rL 0rK 0rJ 0rI 0rH 0rG 0rF  0rE 0rD 0rC 0rB 0rA 0r@ 0r? 0r> 0r= 0r< 0 r; 0 r: 0 r9 0 r8 0 r7 0r6 0r5 0r4 0r3 0r2 0r1 0r0  0r/  0r.  0r-  0r,  0r+  0r*  0r)  0r(  0r'  0r&  0r%  0 r$  0 r#  0 r"  0 r!  0 r  0r  0r  0r  0r  0r  0r  0r  0r &r &r &r &r &r & r & r & r & r & r &r &r &r &r &r &r &r  &r &r &r &r &r &r &r &q &q &q &q &q &q &q & q & q & q & q & q &q &q &q &q &q &q &q  &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q & q & q & q & q & q &q &q &q &q &q &q &q  &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q &q & q & q & q & q & q &q &q &q &q &q &q &q  &q &q &q &q &q &q &q &q &q & q & q & q & q & q &q &q &q &q &q &q &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  & q  & q  & q  & q  & q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  &q  q  q  q  q  q~  q}  q|  q{  qz  qy  qx  qw  qv   qu  qt  qs  qr  qq  qp  qo  qn  qm  ql  qk  qj  qi  qh  qg  qf  qe  qd  qc  qb  qa   q`  !q_  q^  q]  q\  q[  qZ  qY  qX  qW  qV  qU  qT  qS  qR  qQ  qP  qO  qN  qM  qL  qK  qJ  qI  qH  qG  qF  qE  qD  qC  qB  qA  q@   q?  q>  q=  q<  q;  q:  q9  q8  q7  q6  q5  q4  q3  q2  q1  q0  q/  q.   q-  q,  q+  q*  q) ;tQ2 ~~~~~~{~d~H~(~ }}}}}y}Z}3} |||||u|_||{{{{P{(zzzzzjz;z yyyynyCy xxxxxwxIx,xwwwwrwYw#vvvvkvJv"vuuuuusuPu)tttttltEt tsssss~sbsFs&rrrrrrnrPrqqqqqKq pppphp9pooo~oPo2onnnrnVn7nmmmmmfmAmlllllslDl'lkkkksk:k%kjjjjjjmjEj'iiiii`i?i!ihhhzhahIh&gggggcg?g fffftfNf,f eeeereHeddddd{d`dBdccccczc]c?cbbbbb{babAb%baaaabaLa)a`````{`]`?`"` ____j_L_!_^^^^h^N^5^]]]]]m]?]\\\\w\M\&\[[[[V[#ZZZZZYZ/ZYYYYrYNY0XXXXXkX@XWWWWWcW:WVVVVVzV^VIVUUUU\UBU-UTTTTT|T\T>T"TSSSSpSJS&SRRRRRWR&RQQQQyQXQ:QQPPPPsPHP(P OOOOlO@O$ONNNNfN$MMMMM^MFM!LLLLLTL8LKKKKKkKQK!KJJJJ`J=JIIIIxIII&IHHHHaHAHGGGGG`G;GFFFFdF>F,EEEEmEFE DDDDTDDCCCqCHCBBBBYBAAAyA_A5A@@@@~@_@@@????|?a?@?!>>>>I>*>====]=:=<<<fI&pZ$mMz^:nK+l?:`/oUD) g U 2  w _ B %   W 8  e C lP>pG+ ; x Ioas$: Ex Domnia lui Ioahaz în Israel/9 Yx Hazael spre Ierusalim – Ioas omorît8 +x Domnia lui Ioas 7 ;x Ioas este uns împărat6 /x Uneltirea Ataliei&5 Gx Iehu şi închinarea la idoli:4 ox Familia lui Ahab şi proorocii lui Baal nimiciţi%3 Gx Iehu, împărat al lui Israel+2 Qx Izabela aruncată de pe fereastră81 mx Împăraţii lui Israel şi Iuda ucişi de Iehur0 xAhazia/ -xDomnia lui Ioram$. CxHazael, împărat al Siriei%- GxSunamita e ajutată de Elisei, 3xVestirea lui Elisei+ 9xÎmpresurarea Samariei* 1xOrbirea Sirienilor') KxSecurea unui fiu al proorocilor( 9xGhehazi lovit cu lepra"' AxNaaman, vindecat de lepră'& Ix*Cele douăzeci de pîni de orz% /x&Moartea în oală$ )xFiul Sunamitei"# AxÎnmulţirea untdelemnului%" GxIoram, împăratul lui Israel! 3xPedepsirea copiilor'  IxVindecarea apelor dela Ierihon2 _xFiii proorocilor trimet să caute pe Ilie$ ExÎnălţarea lui Ilie la cer( MxBoala lui Ahazia şi moartea lui 'xŞIRUL ÎMPĂRAŢILOR LUI IUDA ŞI ÎMPĂRAŢILOR LUI ISRAEL DE LA IOSAFAT ŞI MOARTEA LUI AHAB PÎNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI ISRAEL /n3Domnia lui Ahazia& Gn)Iosafat, împăratul lui Iuda -nMoartea lui Ahab ;nLegămîntul cu Iosafat /nSmerirea lui Ahab /nVestirea pedepsei 'nVia lui Nabot& GnAhab dă drumul lui Ben-Hadad/ YnA doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad 1nBiruinţa lui Ahab" ?nElisei, ucenicul lui Ilie 1n Dumnezeu Se arată  =nFuga lui Ilie în pustie n)Ploaia$  CnIlie şi proorocii lui Baal  ;nIlie înaintea lui Ahab"  ?nÎnvierea fiului văduvei  3nVăduva din Sarepta  )nProorocul Ilie -nAhab şi Izabela +nDomnia lui Omri nZimri )nDomnia lui Ela /n!Domnia lui Baeşa -nDomnia lui Nadab( KnRăzboiul dintre Asa şi Baeşa  n Asa  nAbiam /nDomnia lui Roboam~ 5nMoartea lui Ieroboam.} YnNevasta lui Ieroboam la proorocul Ahia"| ?n !Neascultarea lui Ieroboam-{ Un Omul lui Dumnezeu, omorît de un leuSfinţirea Templului m ;nRugăciunea lui Solomon)l Mn Solomon binecuvintează adunarea'k KnMutarea chivotului şi cortuluij 7n(Sfîrşitul lucrării-i UnMarea de aramă, lighenele de aramă"h ?n Cei doi stîlpi de aramă!g ?nZidirea casei lui Solomonf /nZidirea Templuluie /nZidirea Templului.d WnFaima şi înţelepciunea lui Solomonc 5nMărirea lui Solomon.b WnNumele celor doisprezece îngrijitori2a anSlujbaşii cei mai înalţi ai lui Solomon` 5nJudecata lui Solomon-_ WnCăsătoria lui Solomon – Visul lui^ 5n$Omorîrea lui Şimei] 1nOmorîrea lui Ioab!\ =nAbiatar scos din slujbă"[ ?n Solomon omoară pe Adonia3Z cnÎnvăţăturile date lui Solomon la moarteY  #n)Adonia audeX  /n Solomon împăratW  1n Bat-Şeba la David,V  UnAdonia vrea să ia scaunul de domnieU 9nBătrîneţa lui DavidT 1nDOMNIA LUI SOLOMONS d Ciuma R =dNumărătoarea poporuluiQ /dVitejii lui David,P UdCele din urmă cuvinte ale lui DavidO 3dCîntarea lui David*N OdRăzboiul împotriva FilistenilorM 3dFoamete de trei aniL 7dDregătorii lui DavidK 3dOmorîrea lui ŞebaJ 7dIoab omoară pe Amasa2I _dMulţămirea lui David faţă de Barzilai2H _dBunătatea lui David faţă de Mefiboşet.G WdBunătatea lui David faţă de Şimei0F [dÎntoarcerea împăratului la IerusalimE 3dJalea împăratuluiD +dSolia lui CuşiC 5dAbsalom ucis de IoabB /dDavid la MahanaimA 5dMoartea lui Ahitofel2@ adSfatul lui Ahitofel zădărnicit de Huşai%? EdAbsalom ascultă de Ahitofel> /dHuşai la Absalom= /dŞimei blastămă'< KdŢiba înegreşte pe Mefiboşet; )d Fuga lui David: 7dRăscoala lui Absalom-9 UdAbsalom este iertat şi adus înapoi38 cdIoab trimete pe o femeie din Tecoa la David7 'd Amnon omorît#6 Cd Amnon curveşte cu soru-să/5 Yd Luarea Rabei şi supunerea Amoniţilor&4 Gd Moartea copilului – Solomon,3 Ud Dumnezeu mustră pe David prin Natan42 ed Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba şi Urie1 9d Războiul cu Amoniţii0 5d David şi Mefiboşet(/ KdÎnalţi slujbaşi ai lui David. 7dBiruinţele lui David- 7dRugăciunea lui David9, odDavid doreşte să zidească o casă lui Dumnezeu)+ Md Aducerea chivotului la Ierusalim* 7dChivotul la Obed-Edom() KdBiruinţele asupra Filistenilor( )d Casa lui David ' ;dCucerirea Ierusalimului*& QdDavid împărat peste tot Israelul% 5dIş-Boşet este ucis*$ OdPlîngerea lui David pentru Abner## AdAbner este omorît de Ioab" 1dAbner pentru David.! YdPuterea lui David creşte; familia lui  5d Abner ucide pe Asael8 kdIş-Boşet, împărat al lui Israel la Mahanaim. YdDavid, împărat al lui Iuda la Hebron=  wdCîntarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan  =dŞtirea morţii lui Saul -dDOMNIA LUI DAVID) OZIsraeliţii biruiţi de Filisteni) OZÎntoarcerea lui David la Ţiclag 9ZDavid e trimes înapoi ;ZRăzboiul cu Filistenii= wZDavid în ţara Filistenilor; şederea lui la Ţiclag" AZDavid în tabăra lui Saul 3Z$David ia pe Abigail* QZAsprimea lui Nabal faţă de David= wZDavid în peştera En-Ghedi – Saul cruţat de David& GZDavid în pustia Zif şi Maon 3ZDavid scapă Cheila$ CZSaul ucide preoţii din Nob4 eZDavid fuge în peştera Adulam şi la Miţpe1  ]Z David fuge la Gat, la împăratul Achiş  7ZFuga lui David la Nob&  IZDavid înştiinţat de Ionatan)  MZFuga lui David la Samuel la Rama  9ZDavid scăpat de Mical# CZDavid este prigonit de Saul& GZDavid, ginerele împăratului+ QZCîntarea de biruinţă a femeilor /ZIonatan şi David -Z David şi Goliat ;ZRăzboiul cu Filistenii) MZDavid cîntă din arfă lui Saul 3ZDavid uns împărat 7Z Neascultarea lui Saul 9ZRăzboi cu Amaleciţii,~ SZ/Războaiele lui Saul şi neamul lui} 7ZIonatan în primejdie| 3ZVitejia lui Ionatan { ;Z Războiul cu Filisteniiz +Z DOMNIA LUI SAUL#y AZ Samuel nu mai e judecător(x MZ Curăţia de inimă a lui Samuel3w aZ Bunătatea lui Saul – Jertfa din Ghilgal!v ?Z Înfrîngerea Amoniţilor(u KZ Saul ales împărat prin sorţi,t UZ Saul este uns de Samuel ca împărats )Z Saul la Samuel$r EZIsraeliţii cer un Împăratq /ZSamuel judecătorp 3ZIsrael se căieşte&o IZChivotul la Chiriat – Iearim n ;Z Chivotul la Bet-Şemeş*m QZFilistenii trimet chivotul înapoil 7ZPedeapsa Filistenilor/k [ZCăderea lui Dagon înaintea chivotului"j AZIsrael bătut de Filistenii 3ZDomnul Se descopere3h aZVestirea pedepsei împotriva casei lui Eli!g =ZEli îşi mustră copiii#f AZSamuel în slujba Domnului!e =Z Răutatea fiilor lui Elid )ZCîntarea Aneic  5ZNaşterea lui Samuelb  -Z Rugăciunea Anei?a }ZELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL` 7PSămînţa lui Pereţ2_ _P Naşterea lui Obed, strămoşul lui David#^ CPCăsătoria lui Boaz cu Rut)] OPRut ascultă de sfatul soacrei ei\ %PRut – Boaz[  7PRut se ţine de Naomi!Z ?PPenina necăjeşte pe Ana Y PNaomi6X iFÎnmulţirea din nou a seminţiei lui Beniamin6W gFSeminţia lui Beniamin este aproape nimicităV /FPoporul la Miţpa3U cFRăutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin!T =FCucerirea cetăţii LaisFS FFiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica R FMica+Q QFRăzbunarea şi moartea lui SamsonP FDalila%O EFSamson bea apă din stîncă(N KF Samson ucide o mie de Filisteni?M {FStricăciunea făcută holdelor Filistenilor cu vulpile/L YF Căsătoria lui Samson şi ghicitorile K =FLupta lui Samson cu leulJ 5F Naşterea lui Samson#I AF Îngerul se arată din nou%H GF Vestirea naşterii lui SamsonG 3F Ibţan, Elon, Abdon2F aF Războiul dintre Efraimiţi şi GalaadiţiE +F Fiica lui Iefta"D ?F Înfrîngerea Amoniţilor$C EF Iefta, judecător în Israel2B _F Filistenii şi Amoniţii apasă pe Israel-A WF Tola şi Iair, judecători în Israel-@ UF Sfîrşitul ruşinos al lui Abimelec? +F Pilda lui Iotam> 9F Uneltirea lui Abimelec2= _F!Israeliţii se închină iarăş la idoli< 3FMoartea lui Ghedeon); MFUrmărirea vrăjmaşului dincolo': KFCearta cu bărbaţii lui Efraim&9 IFBiruinţa asupra Madianiţilor8 +F$Semnul cu lîna'7 IFDărîmarea altarului lui Baal6 F Ghedeon5 ;FApăsarea Madianiţilor%4 GFCîntarea de laudă a Deborei!3 =FSisera este ucis de Iael2 -FDebora şi Barac1 FŞamgar 0 F Ehud/ FOtniel'. KFSlujirea Israeliţilor la Idoli- %F Judecătorii8, kFPoporul slujeşte Domnului în timpul lui Iosua!+ ?FÎngerul Domnului mustră*  9FCruţarea Cananiţilor+) UFIuda bate pe Cananiţi şi Fereziţi( /<Moartea lui Iosua"' ?<Făgăduinţele poporului& 7<Cea din urmă adunare0% ]<Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua$ '<Apărarea lor# 9< Ei zidesc un alt altar=" w<Trimiterea celor două seminţii şi jumătate acasă"! ?<+Făgăduinţa împlinită  7<Cetăţile Leviţilor' K<Cele şase cetăţi de scăpare -<1Partea lui Iosua )<(Partea lui Dan 1< Partea lui Neftali -<Partea lui Aşer /<Partea lui Isahar 1< Partea lui Zabulon /<Partea lui Simeon 3< Partea lui Beniamin8 m<Măsurarea şi împărţirea pămîntului rămas/ [<Ţinutul căzut jumătăţii lui Manase& I<Ţinutul seminţiei lui Efraim) M<Cetăţile din ţinutul lui Iuda& G< Caleb ia Hebronul şi Debirul$ E<Ţinutul seminţiei lui Iuda" ?<Caleb cîştigă Hebronul1 _<Împărţirea ţării dela apus de Iordan: o< Împărţirea ţării dela răsăritul Iordanului+  Q< Ţara care mai rămîne de cucerit(  M< ÎMPĂRŢIREA ŢĂRII CANAANULUI1  ]< Împăraţii biruiţi dincoace de Iordan  7< Împăraţii biruiţiM  < Cuceriri făcute la miază noapte şi în cealaltă parte a ţării% G< Mare bătălie la apele Merom$ C< Alte izbînzi ale lui Iosua) M< Uciderea celor cinci împăraţi# A< Soarele şi luna se opresc  =< Marea luptă dela Gabaon 9< Viclenia Gabaoniţilor% G< Împăraţii ţării se unesc# A<Altarul de pe muntele Ebal 3<Luarea cetăţii Ai- U< Descoperirea şi pedepsirea lui Acan,~ S<Mîhnirea şi rugăciunea lui Iosua} 5<Nelegiuirea lui Acan/| Y<Blestemul lui Iosua asupra IerihonuluiC{ <Luarea Ierihonului – Nelegiuirea şi pedepsirea lui Acan#z A< Descoperirea dumnezeiască3y a< Prăznuirea Paştelor – Mana înceteazăx 1<Tăierea împrejur w =<Pietre de aducere amintev 3<Trecerea Iordanului%u G<Cele două iscoade la Ierihon(t  M< Poporul făgăduieşte ascultare#s C<Iosua în fruntea poporului#r E 52Închinarea la idoli= 32Idolii şi stîlpii!< =2Aşezarea judecătorilor!; =2 Sărbătoarea corturilor&: G2 Sărbătoarea săptămînilor9 2Paştele08 [2Sfinţirea întîiului născut din vite'7 I2 Slobozirea robilor cumpăraţi6 +2Anul de iertare5 #2ZeciuielileC4 2Oprirea crestăturilor – Dobitoacele curate şi necurate<3 s2 Pedeapsa pentru o cetate din care ies aţîţătoriA2 }2 Pedeapsa pentru cel ce aţîţă la închinarea la idoli)1 O2 Pedepsirea proorocilor mincinoşi,0 S2 Israel să nu se ia după Cananiţi:/ o2 Locul şi chipul adevăratei slujbe dumnezeieşti). M2 Stîrpirea închinării la idoli(- M2 REPETAREA LEGILOR ŞI PORUNCILOR&, G2 Binecuvîntarea şi blestemul'+ I2 Îndemn la păzirea poruncilorH* 2 Aducerea aminte de minunile făcute de Dumnezeu cu poporul Său) -2 Ce cere Dumnezeu( -2 Tablele cele noi4' e2 Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel>& y2Pămîntul făgăduit şi mulţămirea către Dumnezeu% )2 Noi îndemnuri$$ C2Israel este un popor sfînt1# _2Nimicirea Cananiţilor şi a idolilor lor9" m2 Tîlcuirea poruncii despre dragostea de Dumnezeu$! E2Ţinerea poruncilor Domnului  /2,Cele zece porunci; q2)Cetăţile de scăpare dela răsăritul Iordanului1 ]2 Dumnezeul lui Israel mai pe sus de orice- U2Pedeapsa pentru închinarea la idoli 2Îndemn# A2Moise cere să vadă ţara3 a2 Împărţirea ţării de dincolo de Iordan  =2Cucerirea ţării lui Og< s2Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului 72 Pribegirea în pustie 32Intrarea în pustie"  A2Dela Horeb la Cades-Barnea  72 Cum a pus judecători) O2Moise vorbeşte dincolo de Iordan$ G2ADUCERI AMINTE ŞI ÎNDEMNURI) O($Măritarea fiicelor moştenitoare 5(#Pedeapsa pentru omor 9(# Cetăţile de scăpare 7(#Cetăţile Leviţilor1  ]("Cum şi prin cine să se împartă ţara  3("Hotarele Canaanului'  I(!2Cananiţii trebuiesc nimiciţi'  I(!%Dela Cades la cîmpia Moabului  3(!Dela Sinai la Cades  =(!Popasurile Israeliţilor, S( !Luarea în stăpînire a Galaadului& I( Galaadul dat lui Gad şi Ruben 7(Împărţirea prăzii1 ](Curăţirea căpeteniilor şi ostaşilor& I(Biruinţa asupra Madianiţilor 1(Juruinţa femeilor  =(Lege asupra juruinţelor0 [( Jertfele pentru sărbătoarea Colibelor( K(Jertfe pentru ziua împăcării#~ C(Jertfe în ziua trîmbiţei} 3(Jertfele de Rusalii| 1(Jertfele de Paşte-{ U( Jertfele de Sabat şi de lună nouăz +(Jertfa zilnicăy 9( Iosua urmaş lui Moise"x A(Legea asupra moştenirilor"w ?(9Numărătoarea Leviţilorv 5(A doua numărătoare u ;(Omorîrea Madianiţilort 5(Închinarea la idolis -(Steaua din Iacov)r M(Balaam prooroceşte iarăş bine,q S( Balaam binecuvintează a doua oarăp 9(Balaam binecuvintează"o ?($Întîmpinarea lui Balaam)n M(Măgăriţa lui Balaam vorbeşte"m A(Balac trimete după Balaaml %(Sihon şi Og+k Q( Alte călătorii ale Israeliţilorj 1(Şerpii înfocaţi,i U(Israeliţii în luptă cu Cananiţii#h A(Moartea lui Aaron. Eleazar"g ?(Edomiţii şi Israeliţii?f {(Moartea Mariei. Apele dela Meriba. Pedepsirea lui Moise&e I(Vaca roşie, apa de curăţire(d K(Darul Leviţilor din ce primesc"c ?(Întreţinerea Leviţilor"b ?(Întreţinerea preoţilora 7(Preoţii şi Leviţii` /(Toiagul lui Aaron)_ M()O nouă răzvrătire a poporului^ 9(Core, Datan şi Abiram ] ;(%Ciucurii dela veşminte5\ e( Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului[ 7(Păcatele fără voieZ 3(Pîrga plămădeliiY 7(Legi asupra jertfelor(X K('Neascultarea poporului pedepsit#W C(Patruzeci de ani în pustie5V g( Cele douăsprezece iscoade trimese în CanaanU %( Lepra MarieiT %( PrepeliţeleS )( Focul DomnuluiR 7( Moise şi socrul săuQ 1( Plecarea din SinaiP 9( Trîmbiţele de argintO ( Norul!N ?( Paştele în pustia Sinai4M c(Timpul cît trebuie să slujească LeviţiiL 9(Închinarea LeviţilorK 5(Aşezarea candelelor.J W( Darurile pentru tîrnosirea altarului+I S(Darurile căpeteniilor seminţiilorH +(Binecuvîntarea'G I( După isprăvirea nazireatuluiF 1(Legea NazireatuluiE )( Apa de gelozie"D ?(Despăgubirea pentru furt!C ?(Izgonirea celor necuraţi#B A(Slujbele fiilor lui Merari!A =(Slujbele Gherşoniţilor@ 9(Slujbele Chehatiţilor-? U((Răscumpărarea întîilor născuţi> 5(Familiile Leviţilor= /(Slujba Leviţilor< /(Familia lui Aaron; 3(Aşezarea taberilor:  7(/Deosebirea Leviţilor#9 E(Numărătoarea Israeliţilor8 #Zeciuielile 7 ;Ce nu se poate închina6 3Predarea lucrurilor5 #Juruinţele4 -(Primirea din nou3 Blestemul2 +BinecuvîntareaA1 }Anul de veselie – Răscumpărarea averilor şi robilor0 %Anul sabatic8/ k Pedeapsa împotriva hulitorilor şi ucigaşilor(. KPînile pentru punerea înainte)- ORînduieli privitoare la sfeşnic, !Corturile+ -Ziua ispăşirii* Anul nou) Rusaliile( Paştele!' ?Sărbătorile – Sabatul&& GJertfele să fie fără cusur3% a Cine să nu mănînce din lucrurile sfinte&$ ICînd să mănînce din jertfe# 9Însuşirile preotului" % Marele preot%! GPorunci privitoare la preoţi  Pedepse4 cPorunci privitoare la jertfa de mulţămire/ [Felurite legi ca tîlcuire a poruncilor( MOprirea însoţirilor nelegiuite  ; Să nu mănînce sînge 3Locul pentru jertfe" ?Sărbătoarea ispăşirii 5Ţapul pentru Azazel< uLegea pentru sărbătoarea de peste an a ispăşirii 1Necurăţia femeii! ?Necurăţiile brăbatului& G!Curăţirea leprei de pe case# CCurăţirea leprei de pe om# A /Semnele leprei de pe haine + Lepra de oameni+ S Curăţirea femeilor după naştere' K Dobitoacele curate şi necurate4 c Părţile cuvenite lui Aaron şi fiilor lui" A Doi fii ai lui Aaron arşi  # Foc din cer)  O Jertfele lui Aaron şi fiilor lui(  KSfinţirea în slujba preoţiei0  [Viţelul ispăşitor şi arderea de tot-  WSfinţirea lui Aaron şi a fiilor lui 5Darul de mulţămire0 [Să nu mănînce grăsimea şi sîngele% E Legea jertfei de mulţămire" ALegea jertfei pentru vină$ CLegea jertfei de ispăşire' IDarul de mîncare al preotului" ?Legea darului de mîncare 5Legea arderii de tot 7Jertfele pentru vină2 aTot jertfele pentru ispăşirea păcatelor*~ OCînd păcătuieşte o căpetenie+} Q Cînd toată adunarea a păcătuit"| AJertfele pentru ispăşire{ ;Jertfele de mulţămirez Pîrga'y I Totul fără aluat şi cu sarex 5Jertfele de mîncare#w  CArderea de tot din păsăriv +Arderile de totu )("Slava Domnului)t O(Aşezarea şi sfinţirea cortului"s ?' Lucrarea este sfîrşită"r ?'Tunicile şi placa de aur!q ='Facerea mantiei efoduluip 3'Facerea pieptarului(o M'Facerea veşmintelor preoţeştin 1&Socoteala Cortuluim +& Facerea curţii>l y&Altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de aramă k ;%Altarul pentru tămîiej 5%Facerea sfeşniculuii '% Facerea meseih 1%Facerea chivotuluig 1$#Cele două perdelef 1$Clădirea cortuluie 3$Dărnicia poporuluid 5#Chemarea meşterilor'c I#Daruri pentru facerea cortuluib #Sabatula +"Slava lui Moise` '"Sărbătorile _ ;"Înoirea legămîntului^ #"Noile table0] [! Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu\ 9!Moise mergînd la cort/[ [!Moise se roagă pentru poporul amărît%Z E Moise se roagă pentru poporY  MăcelulX - Mînia lui MoiseW 5 Mînia lui Dumnezeu.V + Viţelul de aurU 'Tablele legiiT 1 Ţinerea SabatuluiS 9Rînduirea meşterilor(R KUntdelemnul sfînt şi tămîiaQ 3Ligheanul de aramăP 9 Darurile pentru locaşO 3Altarul tămîieriiN /&Jertfa necurmatăM 7Sfinţirea preoţilor/L Y$Tabla de aur, tunica, mitra şi brîulK -Mantia albastrăJ PieptarulI /Efodul şi brîul%H GÎmbrăcămintea preoţeascăG 1Untdelemnul sfîntF + Curtea cortului&E IAltarul pentru arderile de totD 1Cele două perdeleC CortulB !Sfeşnicul0A [Masa cu pînile pentru punerea înainte)@ M Chivotul şi capacul ispăşirii'? KPorunci pentru facerea cortului'> I Moise se suie iarăş pe munte= 5 Vederea lui Dumnezeu< 9Moise pe muntele Sinai); MDumnezeu izgoneşte pe Cananiţi : ;Păzirea sărbătorilor9 9 Dragostea de aproapele#8 CLegi privitoare la dreptate7 1Întîii născuţi36 aLegi privitoare la asuprirea celor săraci5 7Necinstirea unei fete 4 =Legi privitoare la avere03 [Legi privitoare la vătămarea trupului!2 =Necinstirea părinţilor$1 C Legi în privinţa uciderii%0 GDespre slobozenie şi viaţă*/ OSpaima poporului; legea altarului. +Cele 10 porunci*- O Pregătirea pentru primirea Legii , =Pustia şi muntele Sinai+ % Judecătorii* )Ietro la Moise!) =Înfrîngerea lui Amalec%( GRefidim – Stînca din Horeb=' wCîrtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul& +Apele dela Mara% 3Cîntarea de laudă$ 9Trecerea mării Roşii # ; Călătoria spre pustie'" K Paştele şi întîii născuţi1! ] +Chipul cum să se prăznuiască Paştele  1 %Plecarea din Egipt% E Moartea întîilor-născuţi 3 Aşezarea Paştelor% G Ameninţarea cu urgia a zecea  ; Întunerec de trei zile ! Lăcustele - Piatra şi focul + Vărsatul negru ' Ciuma vitelor -Musca cînească Păduchii !Broaştele6 gCea dintîi urgie: prefacerea apei în sînge# AMoise şi Aaron fac minuni +Cele zece urgii, SSpiţa neamului lui Moise şi Aaron ;Izbăvirea făgăduită  ;Cîrtirea Israeliţilor /Mărirea muncilor,  UMoise şi Aaron înaintea lui Faraon(  KÎntîlnirea lui Moise cu Aaron  +Moise în Egipt  5Şovăirea lui Moise  5 Trimeterea lui Moise %Rugul aprins/ YDumnezeu aude strigătul Israeliţilor" ? Fuga lui Moise în Madian 3Naşterea lui Moise"  ASuferinţele Israeliţilor, UÎnmulţirea Israeliţilor în Egipt =POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT / 2Moartea lui Iosif 5 2Bunătatea lui Iosif 7 2Îngroparea lui Iacov~ / 1Moartea lui Iacov3} c 1Binecuvîntarea dată de Iacov fiilor săi.3| a 0Binecuvîntarea celor doi fii ai lui Iosif){ O 0Iacov înfiază pe fiii lui Iosif)z M /Sfîrşitul lui Iacov se apropiey 3 / Scumpetea în Egipt,x U /Gosen – Iacov înaintea lui Faraon+w Q .Primirea lui Iacov de către Iosifv / .Copiii lui Israel:u q .Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov în Egipt4t c -Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor-s W -Iosif se face cunoscut fraţilor săi)r M ,Iuda mijloceşte pentru Beniamin"q A ,Spaima fraţilor lui Iosif.p W +Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt7o k +A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt)n M *Întoarcerea fraţilor lui Iosif:m o *Întîia călătorie a fiilor lui Iacov în Egiptl / *Fraţii lui Iosif(k K )2Iosif strînge bucate în Egiptj 9 )%Înălţarea lui Iosif.i Y )Iosif tîlcuieşte visurile lui Faraon1h _ (Iosif tîlcuieşte visurile în temniţăg 3 'Iosif în temniţăf 1 'Fecioria lui Iosife + 'Iosif în Egipt'd I & Păcătuirea lui Iuda cu Tamarc ) &Iuda şi Tamarb + %Jalea lui Iacov%a G %Iosif vîndut de fraţii săi` 7 $Împăraţii Edomului_ / $Urmaşii lui Seir^ / $ Urmaşii lui Esau!] ? $Esau se aşează în Seir\ / #Moartea lui Isaac[ ) #Fiii lui IacovZ + #Moartea RaheleiY ) #Iacov la BetelX ) "Dina şi Sihem#W A !Iacov se aşează la Sihem%V G !Împăcarea lui Iacov cu Esau U ; Lupta lui Iacov: Israel1T ] Iacov caută să îmblînzească pe EsauS 7 Rugăciunea lui IacovR + Frica lui Iacov-Q U Urmărirea lui Iacov de către Laban%P G Plecarea lui Iacov în Canaan!O = Îmbogăţirea lui IacovN - Copiii lui Iacov)M M Copiii făcuţi lui Iacov de LeaL ) Lea şi RahelaK ) Iacov la LabanJ '  Scara ceruluiI 9 Esau mai ia o nevastă&H I Fuga lui Iacov în MesopotamiaG 9 )Esau urăşte pe Iacov F = Binecuvîntarea lui Esau(E K "Întîia căsătorie a lui Esau'D I  Averea lui Isaac şi certurileAC  Isaac în ţara Filistenilor – Legămîntul cu Abimelec4B c Esau îşi vinde dreptul de întîi născutA ) Esau şi Iacov@ 3  Urmaşii lui Ismael? 1 Moartea lui Avraam3> c Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac%= G Moartea şi îngroparea Sarei"< ? Spiţa neamului lui Nahor; 3 Jertfirea lui Isaac,: S Legămîntul lui Avraam cu Abimelec$9 C Izgonirea Agarei în pustie8 3 Naşterea lui Isaac7 / Avraam în Gherar!6 = Păcatul fetelor lui Lot&5 G  Nimicirea Sodomei şi Gomorei!4 ? Cei doi îngeri la Sodoma)3 M Avraam mijloceşte pentru Sodoma+2 S Isaac este făgăduit încă odată21 _ Avraam şi casa lui este tăiat împrejur0 9 Sarai se numeşte Sara/ 1  Tăierea împrejur,. U Numele lui Avram schimbat în Avraam-- U Fuga Agarei – Naşterea lui Ismael, ) Sarai şi Agar.+ W Ţara făgăduită semiţei lui Avram* 5 Sămînţa lui Avram-) U Melhisedec binecuvîntează pe Avram'( K Avram biruieşte pe împăraţi&' G Făgăduinţa dată lui Avram?& { Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot% + Avram în Egipt7$ k Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan# / Familia lui Terah"- Urmaşii lui SemA! } STRĂMOŞII POPORULUI ISRAEL dela Avraam pînă la Iosif  % Turnul Babel - Urmaşii lui Sem - Urmaşii lui Ham 3 Urmaşii lui Iafet. % Fiii lui Noe) M Legămîntul lui Dumnezeu cu Noe' K Dumnezeu binecuvintează pe Noe% E Ieşirea lui Noe din corabie 7 Sfîrşitul potopului   Potopul 9 Noe intră în corabie   Noe ; Stricăciunea oamenilor0 ] Urmaşii lui Adam prin Set pînă la Noe / Naşterea lui Set 7 Cain şi urmaşii lui /  Pedeapsa lui Cain ' Cain şi Abel / Păcatul lui Adam  - Ispitirea femeii  ) Facerea femeii   Raiul  ) Facerea omului  + Ziua de odihnă#  C Vieţuitoarele pămîntului  7 Vieţuitoarele mării!  ? Soarele, luna şi stelele  ! Pămîntul    Cerul   Lumina ' Facerea lumii@  Vremurile străvechi de la facerea lumii pînă la Avraam WuJ ~~~~z~U~~}}}X}1} ||||w|P|*|{{{{m{E{zzzzSzyyyyxyGy,y xxxxxuxTx7xwwwwwmw5wvvvvvpvPv1vuuuuau-utttttMtssssZs;srrrrurQr%rqqqqWqpppp`p?p ooooPo.onnnnnYnd cccc]c0cbbbbbab@b!aaaaahaQa````z`E`____l_F_%^^^^^A^]]]]]j]J]*] \\\\\\\3\[[[[{[T[6[ZZZZZ]Z?ZYYYYYgYAAA2@@p@?????)>>R>1>==<=<<<=<;;E;::::z:\:;9999R9 8888i8G8 7777f7C7 6666`6>55554544444d443333Z3432222z2U2/1111g191 0000c0B0 0////c/./.....x.F.-----q-;-,,,,q,A,++++{+I+*****n*O*1*)))))f)@)#)((((v(U( ''''p'9'&&&Q&3%%%%t%S%$$$r$\$8$######_#:# """"r"S"-!!!!|!F! x D !a<X.}Z"hiJ+ r5w@ uTA]7uP* q2d81 V~_'l;n,wQ+ W :  m D % y Y 5  w V 1 w C t?$OsN0vW] 1Cina cea de taină%\ CDescoperirea vînzătorului[ 1Vînzarea lui Isus(Z IMirul turnat pe capul lui Isus'Y ISfătuirea împotriva lui IsusX /Judecata viitoareW /Pilda talanţilor"V ?Pilda celor zece fecioareU 3$Îndemn la veghiere;T oPustiirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului"S ?Dărîmarea Ierusalimului R 9%Pedeapsa Ierusalimului3Q _ Nelegiuirile Cărturarilor şi Fariseilor/P YIsus mustră pe Cărturari şi Farisei$O A)Al cui fiu este Hristosul?N 5"Porunca cea mai mareM +Despre înviereL Birul*K OPilda nunţii fiului de împăratJ )!Pilda vierilor2I ]Puterea lui Isus – Pilda celor doi fii!H ;Blestemarea smochinului+G O Gonirea vînzătorilor din Templu(F KIntrarea lui Isus în Ierusalim(E IDoi orbi vindecaţi la Ierihon$D ACererea fiilor lui Zebedei1C [Isus vesteşte moartea şi învierea Sa!B =Pilda lucrătorilor viei&A EMoştenirea vieţii vecinice@ +Tînărul bogat? 3 Isus şi copilaşii.> WDespărţirea bărbatului de nevastă"= =Pilda robului nemilostiv< 5Iertarea greşelilor#; ? Pilda cu oaia rătăcită1: ]Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor-9 SIsus plăteşte darea pentru Templu18 [Isus vesteşte moartea şi învierea Sa!7 ;Vindecarea unui lunatic6 5Schimbarea la faţă05 YIsus vesteşte patimile şi moartea Sa.4 U Isus în ţinutul Cezareii lui Filip3 1Aluatul Fariseilor'2 GA doua înmulţire a pînilor1 1Femeea Cananeancă&0 E Lucrurile cari spurcă pe om)/ MFariseii şi datina bătrînilor. -Umblarea pe mare- 7 Înmulţirea pînilor&, GMoartea lui Ioan Botezătorul6+ e 5Isus la Nazaret – Necredinţa locuitorilor* - /Pilda năvodului6) e ,Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului$( A $Tîlcuirea pildei neghinei4' a Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului& ) Pilda neghinei% 9 Pilda sămănătorului#$ ? .Mama şi fraţii lui Isus## ? &Minunea cu proorocul IonaJ"  Îndrăcitul mut şi orb – Păcatul împotriva Duhului Sfînt! 3 Isus Robul Domnului  7 Omul cu mîna uscată# A Spicele şi ziua Sabatului? w Lucrurile descoperite pruncilor – Jugul lui Hristos* M Mustrarea cetăţilor nepocăite( I Mărturia lui Isus despre Ioan) K Trimeşii lui Ioan Botezătorul 3 (Primirea ucenicilor& E Primirea apostolilor de lume. W Trimeterea celor doisprezece apostoli+ O #Lui Isus îi este milă de gloate( I Vindecarea unui mut îndrăcit 7 Vindecarea a doi orbi= s Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei5 c Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post 1 Chemarea lui Matei# A Vindecarea unui slăbănog- SDoi îndrăciţi sînt tămăduiţi 1Potolirea furtunii  9Cum să urmăm pe Isus=  sVindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi(  IVindecarea robului unui sutaş  9Vindecarea unui lepros"  =Casa zidită pe stîncă  5Proorocii mincinoşi 5 Poarta cea strîmtă$ AStăruinţa în rugăciuneM Despre judecăţile aspre – Bîrna şi paiul – Lucrurile sfintei IAdevăratele comori – Neputinţa de a sluji la doi stăpîni – Grijile şi îngrijorările #Despre post0 YTatăl nostru – Iertarea greşelilor) MDespre milostenie şi rugăciune5 c&Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor /!Despre jurămînt, QDespre preacurvie şi despărţire~ )Despre ucidere+} OÎmplinirea Legii şi Proorocilor<| q Ucenicii sînt sarea pămîntului şi lumina lumii/{ YCuvîntarea de pe munte – Fericirile?z wIsus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi$y AIsus cheamă patru ucenicix / Isus la Capernaum#w AIspitirea lui Isus Hristos"v = Botezul lui Isus Hristos-u UPropovăduirea lui Ioan Botezătorul5t cMoartea lui Irod – Întoarcerea din Egipt0s Y Fuga în Egipt – Omorîrea pruncilor$r CMagii la Ierusalim – Irod#q  ANaşterea lui Isus Hristos(p MCartea neamului lui Isus Hristos!o ;Răsplata dumnezeiască5n c Împotriva căsătoriilor cu femei străine3m a Neamurile biruite – Ierusalimul izbăvit$l CPosturi şi binecuvîntărik  Vedeniij 9Îndemn la pocăinţă@i yNimicirea vrăjmaşilor şi înălţarea lui Zorobabel&h E Binecuvîntarea făgăduită(g KSlava celui de al doilea Templu1f ]Pedeapsa Ierusalimului – Făgăduinţe4e cAmeninţări împotriva popoarelor străine:d qAmeninţări împotriva lui Iuda şi IerusalimuluiOc Judecata Domnului cu poporul Său – Îndurarea Domnului – Pricinab Mustrăria +Ameninţările.:` oNemulţămirea lui Iona, şi mustrările Domnului/_ YrVedenii asupra prăbuşirii lui Israel#^ ArMustrări şi ameninţări] 7rÎmpotriva lui Israel\ 3rÎmpotriva lui Iuda[ 3rÎmpotriva MoabuluiZ  3r Împotriva lui AmonY  3r Împotriva EdomuluiX  1r Împotriva TiruluiW  -rÎmpotriva GazeiV  7rÎmpotriva DamasculuiU 'hFăgăduinţeT 9hÎndemn la pocăinţăS 5hNăvală de lăcusteFR ^Nelegiuirea lui Israel şi Iuda. Mustrări şi făgăduinţeQ 5^Închinarea la idoliP 5TVedeniile lui Daniel!O =TDaniel în groapa leilor8N kTOspăţul lui Belşaţar şi luarea BabilonuluiM -TCopacul cel mare5L eTCei trei tovarăşi ai lui Daniel în cuptor K ;TVisul lui NebudadneţarJ /TDaniel la Babilon!I =J(Vedenia noului Ierusalim%H EJ&Proorocie împotriva lui GogFG J%Întoarcerea lui Israel şi unirea celor două împărăţii'F IJ$Aşezarea din nou a lui Israel)E MJ#Proorocie împotriva Edomiţilor>D wJ"Împotriva căpeteniilor lui Israel – FăgăduinţeC 7J!Datoriile proorocilorB 5JÎmpotriva Egiptului3A aJProorocie împotriva Tirului şi Sidonului"@ ?JDărîmarea Ierusalimului9? mJCele două surori curve, Samaria şi Ierusalimul2> ]J-Împotriva Ierusalimului şi Amoniţilor$= CJMustrări şi făgăduinţe%< EJRăsplătirile dumnezeieşti ; ;JPedepsirea lui Zedechia1: ]JIerusalimul închipuit printr’o curvăA9 }JLocuitorii Ierusalimului asemănaţi cu lemnul de viţă'8 GJ Dreptatea pedepselor Domnului07 [JÎmpotriva celor ce se alipesc de idoli*6 OJ Împotriva proorocilor mincinoşi35 aJ Robia lui Zedechia şi risipirea poporului34 aJProorocie despre dărîmarea Ierusalimului3 7JChemarea lui Ezechiel*2 O6Rele de acum şi aducerile aminte+1 Q6Plîngere asupra soartei poporului#0 A6Suferinţe şi mîngîieri/ 36Jalea Ierusalimului". A6Nenorocirile Ierusalimului/- Y,4Împresurarea şi luarea Ierusalimului, %,-Către Baruc%+ E,,Mustrarea Iudeilor în Egipt.* U,+Proorocie asupra cuceririi Egiptului") ?,+Ieremia tîrît în Egipt( 9,*Împotriva lui Ieremia' 9,)Omorîrea lui Ghedalia& ,(Ghedalia% ),(Ieremia slobod$ 5,'Luarea Ierusalimului"# ?,&Ieremia într’o groapă" 7,%Ieremia în temniţă!! =,$Cartea lui Ieremia arsă  !,#Recabiţii %,"Ameninţări- U,"Proorocie asupra soartei lui EzechiaP , Începutul istoriei celor doi ani dinaintea dărîmării IerusalimuluiB },#Primirea lui Israel tot atît de sigură ca legile firii 5,Legămîntul cel nou2 ],Israel şi Iuda vor propăşi împreună 9,Întoarcerea din robie- U,Scrisoare către prinşii de război5 e,Proorocia lui Ieremia împotriva lui Hanania 1,Sfatul lui IeremiaA },Proorocie despre dărîmarea Ierusalimului şi TempluluiW ',Cei şaptezeci ani de robie – Pedepsirea Babilonului şi tuturor neamurilor' I,Cele două coşuri cu smochine 5,Păstorii lui Israel4 c,Împotriva casei împărăteşti a lui Iuda. W,Proorocie despre luarea Ierusalimului! ;,Plîngerile proorocului! ;,Închiderea lui Ieremia4  c,Vasul zdrobit şi dărîmarea Ierusalimului2  _,Vasul Olarului şi nepocăinţa poporului  5,Sfinţirea Sabatului  +,Urgii şi robie  /, Prezicerea robiei2 ], Ţara pustiită – Asupra pustiitorilor 5, Legămîntul călcat 3, Apropierea pedepsei /, Idolii şi Domnul# A,Mustrări şi ameninţări  9,O năvălire străină# ?,Îndemnuri la pocăinţă 3,Mustrarea poporului  ;"ARăsplătirile Domnului 7"?Rugăciunea poporului~ 1"?O zi de răzbunare} 1">Venirea mîntuirii| 3"=Vestirea mîntuirii"{ ?" g Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori-= UÎndemn la căutarea înţelepciunii<  1Cei neascultători;  / Ferirea de ispite!: ?Strigarea înţelepciunii*9 MO cîntare de laudă a lui David8 7Un psalm al lui David7 7Un psalm al lui DavidS6 O cîntare a lui David – O rugăciune făcută cînd era în peşteră5 7Un psalm al lui DavidF4 Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui DavidF3 Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David2 7Un psalm al lui David 1 9O cîntare a treptelor:0 mO cîntare a treptelor – Un psalm al lui David / 9O cîntare a treptelor:. mO cîntare a treptelor – Un psalm al lui David - 9O cîntare a treptelor , 9O cîntare a treptelor + 9O cîntare a treptelor;* qO cîntare a treptelor – Un psalm al lui Solomon) 9~O cîntare a treptelor( 9}O cîntare a treptelor9' m|O cîntare a treptelor – Un psalm al lui David& 9{O cîntare a treptelor9% mzO cîntare a treptelor – Un psalm al lui David$ 9yO cîntare a treptelor# 9xO cîntare a treptelor" 7nUn psalm al lui DavidE! mCătre mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David-  UlO cîntare – Un psalm al lui David +kCARTEA A CINCEA 7gUn psalm al lui Davidz mfO rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului 7eUn psalm al lui David 1dUn psalm de laudă bUn psalm6 g\Un psalm – O cîntare pentru ziua Sabatului5 cZO rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu )ZCARTEA A PATRA) MYO cîntare a lui Etan, Ezrahitul -XO cîntare – Un psalm al fiilor lui Core – Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat cu flautul – O cîntare a lui Heman, Ezrahitul3 aWUn psalm al fiilor lui Core – O cîntare! =VO rugăciune a lui DavidK UCătre mai marele cîntăreţilor – Un psalm al fiilor lui Core_ 7TCătre mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core., SSO cîntare – Un psalm al lui Asaf 5RUn psalm al lui Asaf] 3QCătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe Ghitit – Un psalm al lui Asafr  ]PCătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat ca şi „Crinii mărturiei“ – Un psalm al lui Asaf  5OUn psalm al lui Asaf  7NO cîntare a lui AsafV  %MCătre mai marele cîntăreţilor – După Iedutun – Un psalm al lui Asaf{  oLCătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat cu instrumente cu coarde – Un psalm al lui Asaf – O cîntareg GKCătre mai marele cîntăreţilor – „Nu nimici“ – Un psalm al lui Asaf – O cîntare 7JO cîntare a lui Asaf 5IUn psalm al lui Asaf )ICARTEA A TREIA  ;HUn psalm al lui Solomon[ /FCătre mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David – Ca aducere aminteh IECătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat ca şi „Crinii“ – Un psalm al lui DavidT !DCătre mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David – O cîntareo WCCătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe instrumente cu coarde – Un psalm – O cîntare@ {BCătre mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.T~ !ACătre mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David – O cîntareE} @Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui DavidH| ?Un psalm al lui David – Făcut cînd era în pustia lui IudaW{ '>Către mai marele cîntăreţilor – După Iedutun – Un psalm al lui Davidmz S=Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe instrumente cu coarde – Un psalm al lui DavidDy I w Către mai marele cîntăreţilor – Făcut de DavidrH ] Către mai marele cîntăreţilor – Se cîntă ca şi „Mori pentru fiul“ – Un psalm al lui David^G 5Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe Ghitit – Un psalm al lui DavidhF IO cîntare de jale a lui David – Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului CuşE Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe instrumente cu coarde – Pe arfa cu opt coarde – Un psalm al lui David`D 9Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat cu flautele – Un psalm al lui DavidmC SCătre mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe instrumente cu coarde – Un psalm al lui David[B /Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său AbsalomA +CARTEA ÎNTÎIA&@ G*Smerirea şi căinţa lui Iov? 3&Răspunsul Domnului> 7 Cuvîntarea lui Elihu= -Iov mai înainte*< OCel din urmă răspuns al lui Iov; 1Răspunsul lui Iov(: KA treia cuvîntare a lui Bildad9 1Răspunsul lui Iov(8 KA treia cuvîntare a lui Elifaz7 1Răspunsul lui Iov'6 IA doua cuvîntare a lui Ţofar5 1Răspunsul lui Iov'4 IA doua cuvîntare a lui Bildad3 1Răspunsul lui Iov'2 IA doua cuvîntare a lui Elifaz1 1 Răspunsul lui Iov0 9 Cuvîntarea lui Ţofar/ 1 Răspunsul lui Iov6. eÎnvăţăminte din păţania celor dinainte- 9Cuvîntarea lui Bildad, 1Iov desnădăjduit+ 3Iov se tînguieşte* 1Răspunsul lui Iov$) ALa adăpostul lui Dumnezeu#( ?Ajutorul este la Dumnezeu' /Nelegiuitul piere'& G Toţi oamenii sînt vinovaţi*% OCuvîntarea lui Elifaz către Iov$ 1Plîngerea lui Iov&# E Cei trei prieteni vin la Iov$" CSatana învinuieşte pe Iov!  / Răbdarea lui Iov*   OSatana cere să se atingă de Iov 5Propăşirea lui Iov 1 Lauda lui Mardoheu 3 Sărbătoarea Purim 5 Răzbunarea Iudeilor 5Porunca pentru Iudei -Haman dat de gol# ACinstea dată lui Mardoheu - Planul lui Haman" ?Estera merge la împărat# AGroaza şi postul Iudeilor* OHaman capătă omorîrea Iudeilor@ yMardoheu descopere o uneltire împotriva împăratului 9Estera împărăteasă*  O Neascultarea împărătesei Vasti! ?Ospăţul lui Ahaşveroş+ O Mustrarea pentru femeile străine 5 Sfinţirea Sabatului# ? Zeciuielile aduse din nou)  M Călcarea de lege a lui Eliaşib+  O ,Aşezarea dregătorilor Templului  5 Sfinţirea zidurilor1  ] Numărătoarea preoţilor şi Leviţilor'  I Împărţirea noilor locuitori2 ] Hotărîri pentru întreţinerea slujbei! ; &Înoirea legămîntului, S Postul şi mărturisirea păcatelor- S Prăznuirea sărbătorii corturilor 'Citirea Legii8 kNumărul Israeliţilor întorşi supt Zorobabel #Noi piedici 3Neemia ca dregător 7Plîngerile poporului 3Lucrările urmează)~ MDregerea zidurilor Ierusalimului*} M Neemia îmbărbătează pe popor| 3Neemia la Ierusalim{ 9Rugăciunea lui Neemia%z E Trimeterea femeilor străiney 5 Rugăciunea lui Ezrax 5Tovarăşii lui Ezra&w GVenirea lui Ezra la Ierusalimv 5Sfinţirea Templuluiu /Porunca lui Dariu*t OZidirea Templului începe iarăş$s CAmînarea zidirii Templului&r EPunerea temeliilor Templuluiq /Altarul arderilor K Nevestele şi copiii lui Roboam"= ? Măsurile luate de Roboam#< ? Desbinarea împărăţieiJ; ISTORIA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA, DE LA DESBINARE PÎNĂ LA ROBIE: 3 Moartea lui Solomon;9 o Avuţia, înţelepciunea şi mărimea lui Solomon 8 ; Împărăteasa din Seba7 1 Rînduiala slujbei%6 ECetăţile zidite de Solomon(5 I Dumnezeu Se arată lui Solomon4 9Sfîrşitul sfinţirii!3 ; Rugăciunea lui Solomon,2 SBinecuvîntarea rostită de Solomon1 5Sfinţirea Templului40 aCelelalte lucruri şi unelte pentru Templu0/ [Altarul de aramă, marea, şi lighenele#. ?Cei doi stîlpi de aramă- /Zidirea Templului:, oPregătirile lui Solomon pentru zidirea Templului+  3 Avuţia lui Solomon* /Solomon împărat) 3ISTORIA LUI SOLOMON( /Moartea lui David' 3Ungerea lui Solomon& 7 Rugăciunea lui David0% [Dările bogate pentru zidirea Templului?$ w David dă lui Solomon tot ce strînsese pentru Templu*# ODavid înfăţişează pe Solomon+" OSlujitorii şi slujbaşii curţii! 1Capii seminţiilor  7Căpeteniile oştirii$ AOrînduirea judecătorilor) MUşierii Templului şi vistieriiB Cîntăreţii împărţiţi în douăzi şi patru de cete! ;Căpeteniile Leviţilor8 kPreoţii împărţiţi în douăzeci patru cete2 _Leviţii, numărătoarea şi slujbele lor$ ASfaturile date lui Solomon9 kPregătirile lui David pentru zidirea Templului Ciuma! =Numărătoarea poporului) KBiruinţele asupra Filistenilor! =Cucerirea cetăţii Raba' IRăzboi împotriva Amoniţilor* MÎnalţii slujbaşi ai lui David 7Biruinţele lui David 7Rugăciunea lui David) MDavid vrea să zidească Templul 1Cîntare de laudă+  QOrînduirile privitoare la slujbă*  ODavid aduce Chivotul la Ierusalim3  _Biruinţele lui David asupra Filistenilor&  GCasa lui David şi copiii lui6  g Chivotul adus de David în casa lui Obed-Edom4 a Războinicii celor douăsprezece seminţii3 a Războinicii lui David în timpul lui Saul / Vitejii lui David + David împărat - Moartea lui Saul / ISTORIA LUI DAVID1 [ #Locuitorii din Gabaon şi casa lui Saul1 [ Leviţii şi slujbele sfîntului locaş  Preoţii> w Locuitorii Ierusalimului după întoarcerea din robie"~ =Spiţa neamului lui Saul} 7Urmaşii lui Beniamin| 1Urmaşii lui Aşer{ 3Urmaşii lui Efraimz 3Urmaşii lui Manasey 5 Urmaşii lui Neftalix 7Urmaşii lui Beniaminw 3Urmaşii lui Isahar"v =6Locurile date Leviţiloru /0Familia lui Aaron5t cLeviţii cîntăreţi: Heman, Asaf şi Etan"s =Urmaşii fiilor lui Levir /Urmaşii lui Levi*q MJumătatea seminţiei lui Manasep - Urmaşii lui Gado 1Urmaşii lui Rubenn 3Urmaşii lui Simeonm /Urmaşii lui Iudal 5 Urmaşii lui Solomonk /Familia lui Davidj )Fiii lui Calebi )Fiii lui Iacovh  73Căpeteniile Edomuluig  7+Împăraţii Edomului f  ;"Fiii lui Isaac şi Esaue  +Fiii lui Avraam.d  WCei zece patriarhi dela Sem la Avraamc  %Fiii lui Sem4b  cFiii lui Noe – Urmaşii lui Iafet şi Ham3a aCei zece patriarhi dela Adam pînă la Noe` 3SPIŢELE NEAMURILOR5_ exRobia lui Ioiachin uşurată de Evil-Merodac*^ OxGhedalia, dregător; uciderea luiP] xDărîmarea Ierusalimului şi Templului – Poporul este dus în robie\ xZedechia1[ ]xIoiachin – Împresurarea Ierusalimului'Z Ix$Ioiachim, împăratul lui Iuda%Y ExIoahaz, Împăratul lui IudaX 7xPrăznuirea Paştelor(W KxMormîntul proorocului din Iuda'V KxNimicirea închinării la idoliU 7xCartea legii găsită#T CxIosia, împăratul lui Iuda#S AxAmon, împăratul lui Iuda$R ExManase, împăratul lui IudaQ 3x Fudulia lui Ezechia/P [xBoala şi însănătoşirea lui EzechiaO 3xIerusalimul scăpat$N CxÎmpresurarea Ierusalimului!M =x Năvălirea lui Sanherib$L Cx Luarea Samariei de Asirieni&K GxEzechia, împăratul lui IudaiJ MxCEI DIN URMĂ ÎMPĂRAŢI AI LUI IUDA, DE LA EZECHIA PÎNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDAI #xSamariteniiH +xRobia asiriană3G cxOsea, cel din urmă împărat al lui Israel"F AxAhaz, împăratul lui Iuda$E Cx Iotam, împăratul lui Iuda&D GxPecah, împăratul lui Israel(C KxPecahia, împăratul lui Israel(B KxMenahem, împăratul lui Israel'A Ix Şalum, împăratul lui Israel(@ KxZaharia, împăratul lui Israel$? ExAzaria, împăratul lui Iuda> 1xIeroboam al doilea%= GxAmaţia, împăratul lui Iuda< 1x Moartea lui Elisei  1pM+~~~~r~L~3}}}}}s}O}$||||s|;|{{{{{H{0{zzzzbz>>>{>O>=====g=P=$<<< 5Urări de sănătate= ! Îndemnuri < ;Strîngerea de ajutoare ; 9#Cum vor învia morţii.: U Însemnătatea învierii lui Hristos.9 WÎnvierea şi arătările lui Hristos)8 MDarul limbilor şi al proorociei7  Dragostea6 5 Mădularele trupului5 9 Darurile duhovniceşti4 5 Despre cina Domnului$3 C Ţinuta femeii în adunări&2 E Cugetul nostru şi al altuia1 5 Despre cina Domnului$0 C Pilde din Vechiul Testament&/ E Felul de luptă al lui Pavel/. W Pavel nu s’a folosit de dreptul lui'- I Dreptul lucrătorului creştin$, CCarnea rămasă dela jertfe + 9Despre fetele fecioare* 5Fiecare la locul luiJ)  Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi( 1Despre căsătorie' ' Despre curvie-& UJudecăţile în Biserica din Corint!% ; Creştinii şi curvarii-$ SHristos – Mielul nostru de Paşte# 3Curvarul din Corint$" AÎmpărăţia lui Dumnezeu"! =Priveliştea apostolilor  1Ce sînt apostolii 5Templul lui Dumnezeu 3 Încercarea focului  ;Desbinările din Corint$ AÎnţelepciunea creştină! =Propovăduirea lui Pavel?  yÎnţelepciunea lumii şi înţelepciunea lui Dumnezeu)  MMulţămiri şi îndemn la unire !Încheiere 7Ferirea de desbinări 5Urări de sănătate 7Planurile apostolului! ;Pavel despre slujba lui- SHristos a întărit făgăduinţele- UCei tari să îngăduie pe cei slabi) K Să nu jignim pe fratele nostru% EÎngăduinţa creştinească 7 Veghere şi curăţie* M Dragostea este împlinirea Legii(  K Supunerea faţă de stăpînire%  C Răzbunarea este a Domnului*  M Dragostea să se arate în toate)  M Predarea în slujba lui Dumnezeu%  C Tot Israelul va fi mîntuit$ A Înştiinţarea Neamurilor 1 Orbirea lui Israel% C Lucrul acesta a fost vestit  ; Mîntuirea este aproape+ O Neamurile au căpătat mîntuirea. U Dumnezeu se îndură de cine-I place- S Dumnezeu este stăpîn să aleagă.+ Q Pavel şi mîntuirea IsraeliţilorM Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.: m Creştinul trăieşte în aşteptarea mîntuirii(~ KCreştinul trăieşte după Duh6} eLupta firii pămînteşti împotriva Duhului+| OLegea dă cunoştinţa păcatului${ CCreştinul izbăvit de Lege-z SHarul nu îndreptăţeşte păcatul8y kHarul ne izbăveşte de stăpînirea păcatuluix 1 Păcatul şi harulw 5Roadele acestui fapt+v O Moştenirea vine prin credinţă.u -Pilda lui Avraam"t =Iertarea prin credinţă+s O Iudeii şi Neamurile sînt la felr 9Întîietatea Iudeului&q EAdevărata tăiere împrejur(p IIudeii nu se pot desvinovăţio 7Nepocăinţa Iudeilor$n  CStarea de păcat a omenirii2m  _Neprihănirea se capătă prin credinţă&l  GPavel şi creştinii din Romak Urarea9j kPavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma(i IPavel propovăduieşte la Romah + Sosirea la Roma)g KVindecarea tatălui lui Publius#f ATrei luni în insula Malta#e APlecarea lui Pavel la Roma.d UNevinovăţia lui Pavel recunoscută#c APavel înaintea lui Agripa'b G Împăratul Agripa la Cezarea$a APavel înaintea lui Festus'` GPavel stă de vorbă cu Felix_ 3 Apărarea lui Pavel^ -Pavel la Cezarea#] ? Pavel este dus la Cezarea%\ CPavel înaintea Sinedriului![ ;Pavel: cetăţean romanZ 7Cuvîntarea lui Pavel(Y I%Pavel cere voie să vorbeascăX 3Prinderea lui Pavel'W GPavel la Ierusalim în TempluCV Pavel la Ptolemaida şi la Cezarea – Proorocia lui Agab8U kPavel îşi ia rămas bun dela ucenicii din Tir#T ?Cuvîntarea de rămas bunS ) Pavel la MiletR 3Învierea lui EutihQ 3Pavel în Macedonia)P KRăscoala argintarului DimitrieO / Exorciştii Iudei*N MPavel învaţă pe norod la Efes+M QUcenicii lui Ioan se fac creştini'L GA treia călătorie – Apolo)K KPavel la Ierusalim şi AntiohiaJ 1 Răscoala IudeilorI +Pavel la Corint(H IPavel la Atena – CuvîntareaG ) Pavel la BereaF 1Pavel la Tesalonic E 9#Pavel şi Sila slobozi:D mO slujnică ghicitoare – Temnicerul din Filipi#C ? Pavel la Filipi – Lidia&B GTimotei – Vedenia lui Pavel&A E$Pavel cercetează Bisericile)@ KHotărîrea adusă în Antiohia? 7 Hotărîrea Bisericii)> MAdunarea Bisericii din Ierusalim&= EPavel în Derbe şi Antiohia< 5Vindecarea unui olog; -Pavel în Iconia: 5 *Prigonirile Iudeilor39 _ Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei#8 A Barnaba şi Saul – Elima7 - Moartea lui Irod%6 E Petru izbăvit din temniţă'5 G O foamete proorocită de Agab&4 E Barnaba şi Saul la Antiohia/3 Y Petru îşi îndreptăţeşte purtarea&2 E Corneliu întors la Dumnezeu1 / Sutaşul Corneliu0 / $Învierea Tabitei/ 3 Vindecarea lui Enea*. M Iudeii caută să omoare pe Saul- 7 Întoarcerea lui Saul$, AFilip şi famenul Etiopian$+ APetru şi Ioan în Samaria * ;Prigonirea creştinilor() I3Uciderea lui Ştefan cu pietre( -Vremea lui Moise.' WCuvîntarea de apărare a lui Ştefan$& AŞtefan învinuit de hulă% 1Cei şapte diaconi&$ E!Apostolilor li se dă drumul,# QApostolii închişi şi izbăviţi" 5 Izbînda apostolilor! /Anania şi Safira.  U Unirea şi dragostea credincioşilor" =Petru şi Ioan la ai lor# APetru şi Ioan la Sinedriu, Q Cuvîntarea lui Petru către norod) MVindecarea ologului din naştere 7%Cei dintîi creştini 7Cuvîntarea lui Petru" ?Pogorîrea Duhului Sfînt  1Alegerea lui Matia!  = Întoarcerea apostolilor 7Înălţarea lui Isus* MIsus vesteşte moartea lui Petru& GArătarea la marea Tiberiadei" =Rostul celor scrise aici% CIsus Se arată şi lui Toma# ?Isus Se arată ucenicilor 7 Isus Se arată Mariei# AÎnvierea lui Isus Hristos 5&Îngroparea lui Isus$  AMoartea lui Isus dovedită  %Răstignirea+  QIsus este dat în mînile Iudeilor  +&Isus şi Baraba"  =Isus înaintea lui Pilat+ O Isus înaintea lui Ana şi Caiafa 1Prinderea lui Isus 5Rugăciunea lui Isus 7Cuvinte de rămas bun. UÎntristarea prefăcută în bucurie# ?Lucrarea Mîngîietorului 7Prigonirea ucenicilor 5Ura din partea lumii  9 Dragostea frăţească #Isus, viţa~ 3Păzirea poruncilor#} AÎmbărbătarea ucenicilor#| ? $Înştiinţarea lui Petru{ 5 Iubirea frăţească%z C Descoperirea vînzătorului/y Y Isus spală picioarele ucenicilor Săix 5 %Necredinţa Iudeilor&w E Isus vorbeşte de moartea Sa)v K Intrarea lui Isus în Ierusalim*u O Maria Îi toarnă mir pe picioare%t C 7Isus aşteptat la Ierusalim-s S /Sinedriul hotărăşte să-L omoarer 5 Învierea lui Lazăr%q C (Plecarea lui Isus în Perea$p A Isus la praznicul Înoiriio - Isus, uşa oilorn / Păstorul cel bun.m U #Isus întîlneşte pe orb în Templu'l G Cercetarea orbului de Farisei)k M Vindecarea unui orb din naştere&j E0Isus este înainte de Avraami 7Adevărata slobozenieh 1 Isus, Lumina lumii&g GFemeia prinsă în preacurvie/f W(Încercări pentru prinderea lui Isuse /%Isus, apa vieţii4d a Isus în Ierusalim la praznicul Corturilor'c INecredinţa fraţilor lui Isus@b y ?Înştiinţarea lui Petru!= ;Care este cel mai mare?%< CDescoperirea vînzătorului; 7Prăznuirea Paştelor!: =Sfat împotriva lui Isus9 1Îndemn la veghere;8 oNimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului7 -Văduva săracă'6 G-Cărturarii mustraţi de Isus$5 A)Al cui fiu este Hristosul?4 +Despre înviere3 +Birul Cezarului2 ) Pilda vierilor1 -Puterea lui Isus-0 S-Izgonirea vînzătorilor din Templu$/ A)Isus plînge pentru cetate). KIntrarea lui Isus în Ierusalim- ' Pilda polilor, Zacheu(+ I#Vindecarea unui orb la Ierihon1* [Isus vesteşte moartea şi învierea Sa) +Tînărul bogat( !Copilaşii+' O Pilda vameşului şi a Fariseului%& EPilda judecătorului nedrept% 7Venirea Fiului omului-$ SVenirea Împărăţiei lui Dumnezeu# / Cei zece leproşi" 7„Robi netrebnici“#! APrilejurile de păcătuire$  APilda bogatului nemilostiv& EMustrări făcute Fariseilor) MPilda ispravnicului necredincios  9 Pilda fiului risipitor+ QPilda cu oaia rătăcită şi leul' GCum să fie ucenicul lui Isus' GPilda celor poftiţi la cină / Despre binefacere$ ADespre smerenia la ospeţe+ QVindecarea unui bolnav de dropică1 [ Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului 1 Uşa cea strîmtă6 e Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului( I Vindecarea unei femei gîrbove% C Pilda smochinului neroditor* O Galileenii măcelăriţi de Pilat 1 6Semnele vremurilor + 1Foc pe pămînt  9 )Ispravnicul credincios  1 #Îndemn la veghere  + Îngrijorările3  _ Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarinaO   Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfînt0  Y %Mustrarea cărturarilor şi Fariseilor  !Lumina + Minunea cu Iona, Q Ferice de ceice ascultă Cuvîntul% C Duhul necurat ieşit din om( I Vindecarea unui îndrăcit mut$ A Stăruinţa în rugăciune ' Tatăl nostru + &Marta şi Maria 5 Pilda Samariteanului' G Întoarcerea celor şaptezeci/~ Y Trimeterea celor şaptezeci de ucenici } 9 9Cum să urmăm pe Isus| / 3„Foc din cer“!{ ; .Cine este cel mai mare?1z [ +Isus vesteşte moartea şi învierea Sa$y A %Vindecarea unui îndrăcitx 5 Schimbarea la faţă w 9 Cum să urmăm pe Isus!v ; Mărturisirea lui Petruu 7 Înmulţirea pînilor2t ] Irod nu ştie ce să creadă despre Isus%s E Trimeterea celor doisprezeceEr (Învierea fiicei lui Iair – Femeia cu scurgere de sînge$q AVindecarea unui îndrăcitp 1Potolirea furtunii#o ?Mama şi fraţii lui Isus n 9Pilda sămănătorului)m MIsus propovăduieşte Evanghelial 3$Femeia păcătoasă(k IMărturia lui Isus despre Ioan)j KTrimeşii lui Ioan Botezătorul,i Q Învierea fiului văduvei din Nain'h IVindecarea robului unui sutaş"g =.Casa zidită pe stîncă+f O%Paiul şi bîrna, pomul şi roadae 7Iubirea vrăjmaşilord !Fericirilec 3Felurite vindecări$b A Alegerea celor doisprezecea 7Omul cu mîna uscată%` ESpicele de grîu şi Sabatul!_ ;!Întrebarea despre post^ /Chemarea lui Levi$] AVindecarea unui slăbănog \ 9 Vindecarea unui lepros[ 3Pescuirea minunată'Z G(Vindecarea mai multor bolnavi&Y E&Vindecarea soacrei lui Simon2X ]Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum*W MIsus propovăduieşte la NazaretV -Isus în Galilea#U AIspitirea lui Isus Hristos*T MCartea neamului lui Isus HristosS -Botezul lui IsusR 5Închiderea lui Ioan-Q UPropovăduirea lui Ioan Botezătorul7P g)Isus în Templu la vîrsta de doisprezece ani!O ;'Întoarcerea la NazaretN 5Cîntarea lui SimeonM 5Isus adus în TempluL 7Păstorii din Betleem#K ANaşterea lui Isus HristosJ  7CCîntarea lui Zaharia)I  M9Naşterea lui Ioan Botezătorul.H  -'Cîntarea Mariei,G  SVestirea naşterii lui Isus Hristos1F  ]Vestirea naşterii lui Ioan BotezătorulE -Cuvînt înainte%D CTrimiterea celor unsprezece-C S Arătările lui Isus după înviereB 1Învierea lui IsusA 5*Îngroparea lui Isus@ -!Moartea lui Isus#? ?Batjocurile trecătorilor> %Răstignirea+= OHotărîrea de moarte întărită!< =Isus înaintea lui Pilat ; 9BTăgăduirea lui Petru#: ?5Isus osîndit de Sinedriu9 1+Prinderea lui Isus8 ! Ghetsimani#7 ?Înştiinţarea lui Petru6 1Cina cea de taină5 7 Prăznuirea Paştelor(4 IMirul turnat pe capul lui Isus#3 ASfatul împotriva lui Isus2 1 Îndemn la veghere<1 s Dărîmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului0 - )Văduva săracă!/ ; &Mustrarea Cărturarilor$. A #Al cui fiu este Hristosul?- 7 Cea mai mare poruncă, + Despre înviere+ + Birul Cezarului* ) Pilda vierilor) - Puterea lui Isus( 1 Puterea credinţei' 3 Smochinul blestemat& 9 Intrarea în Ierusalim% ) .Orbul Bartimeu$$ A #Cererea fiilor lui Zebedei1# [ Isus vesteşte moartea şi învierea Sa&" E Moştenirea vieţii vecinice! + Tînărul bogat  ! Copilaşii  ; Desfacerea căsătoriei" = &Pricinile de păcătuire! ; !Cine este cel mai mare?1 [ Isus vesteşte moartea şi învierea Sa$ A Vindecarea unui îndrăcit 5 Schimbarea la faţă0 YIsus vesteşte patimile şi moartea Sa! ;Mărturisirea lui Petru) KVindecarea unui orb la Betsaida 1 Aluatul Fariseilor& GA doua înmulţire a pînilor" =Vindecarea unui surd-mut 1Femeia Cananeancă -Ce spurcă pe om) MFariseii şi datina bătrînilor" =5Vindecări la Ghenezaret 3-Isus umblă pe mare 7Înmulţirea pînilor'  GMoartea lui Ioan Botezătorul&  ETrimiterea celor doisprezece5  eIsus la Nazaret – Necredinţa locuitorilorY  )Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani#  AVindecarea unui îndrăcit 1#Potolirea furtunii& EPilda grăuntelui de muştar 3Pilda cu sămînţa Lumina 9Pilda sămănătorului# ?Mama şi fraţii lui Isus, QPăcatul împotriva Duhului Sfînt- S Alegerea celor doisprezece apostoli" =Isus vindecă pe bolnavi 7Omul cu mîna uscată&~ ESpicele de grîu şi Sabatul} #Despre post9| kIsus stă la masă cu vameşii şi păcătoşii{ / Chemarea lui Levi"z ?Vindecarea slăbănogului!y  =(Tămăduirea unui lepros#x  A Tămăduirea altor bolnavi'w  ITămăduirea soacrei lui Petru5v  eIsus vindecă pe un îndrăcit în Capernaum'u  IChemarea celor dintîi ucenici+t  QÎnceputul propovăduirii lui Isus's  I Botezul şi ispitirea lui Isus,r UPropovăduirea lui Ioan Botezătorul(q IArătarea lui Isus în Galilea!p ; Ademenirea străjerilor!o ;Isus Se arată femeilorn 1Învierea lui Isus"m =>Pecetluirea mormîntului"l =9Înmormîntarea lui Isus1k [3Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupej %-Întunerecul#i ?'Batjocurile trecătorilorh % Răstignirea g 9Batjocurile ostaşilor+f OÎntărirea hotărîrii de moarte"e = Isus înaintea lui Pilat'd GCăinţa şi moartea lui Iudac 9Isus este dus la Pilat b 9ETăgăduirea lui Petru$a A9Isus înaintea Sinedriului` 1/Prinderea lui Isus_ !$Ghetsimani0^ YIsus înştiinţează pe ucenicii Săi